Primele rinduri sunt intotdeauna cele mai incapatinate…

Am publicat pina acum citeva sute bune de texte si inca mai simt frica aceea de primele rinduri. Pentru ca ele trebuie sa convinga, sa stirneasca un sentiment, inversunare, curiozitate, interes, orice, numai indiferenta nu. Asa am invatat la scoala acum citiva ani. Si, surprinzator, chiar asa e. In viata, daca nu faci valuri in jurul tau, daca nu atragi atentia, daca nu stirnesti oamenii in a vorbi cu si despre tine, ai trait degeaba si nu meriti sa te bucuri de ce ai.
De asta probabil caut sa ma exprim si aici… Demult ma tenta sa am un blog al meu, citeva rinduri postate undeva pentru a fi citite de alti oameni cu mintea deschisa care sa ma contrazica, sa ma injure, sa ma laude si in cele din urma sa imi multumeasca pentu faptul ca le-am umplut cu sentimente 5 minute dintr-o zi. Pentru ca pina la urma asta ne dorim cu totii, nu? Sa fim bagati in seama, sa ni se multumeasca, sa simtim ca in sfirsit am facut ceva bine!
Mda, cam nepotrivit mod de a incepe un blog, dar deh, primele rinduri au intotdeauna personalitate si nu se lasa deloc usor scrise. Asa ca o sa pun punct aici pentru ca nu vreau ca primul sentiment pe care il stirnesc sa fie unul de plictiseala maxima.
Ce devreme s-a inserat astazi…

LE (17 februarie 2011): Ce post jalnic, pfiu. Bine c-am luat pauza dupa el un an, ca cine stie ce se intimpla daca insistam pe directia asta. 😀

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4191

16 comentarii

  1. Uite si primele randuri de printesa. Sunt foarte misto! Si da, e greu sa pornesti la un drum, dar drumul e demential!

    🙂

  2. Vaaai, am uitat complet de acest prim post jalnic…. 🙂
    Si tu Rox, ai comentat prima la primul meu post! Meriti un premiu! Si eu merit, ca m-am tinut de treaba anii astia… Chiar daca in primul an am pus un singur post, am revenit puternic si-am recuperat bine!
    Ce vremuri…

  3. Deci a iesit EXACT cum ai vrut: ai starnit, te-au laudat, te-au injurat…foarte multi dintre noi astia care am aterizat aici te-am iubit din prima secunda si ti-am multumit in gand ca ne-ai iesit in cale…acum am citit prima data postul asta…mi se pare genial ca ti-a iesit. You did it, girl!

  4. Ti-am luat tot blogul la citit dupa o postare doua noua care mi-au placut mult. Am terminat in 2 saptamani. Revenim la prezent acum si abia astept sa te citesc in continuare.
    Ma bucur ca te-am gasit, Printeso 🙂

  5. Salutare! Azi incep citirea blogului tau de la Day 1 🙂 Imi place ,”de mor”, modul tau de a vedea viata, relatiile intre oameni! Trebuie sa vad cum a inceput Povestea. See ya soon 🙂

  6. Salut, imi place la nebunie ce scrii si cum scrii astfel incat m-am pus sa iti citesc blog-ul cap coada. Insa am si eu niste doleante, daca se poate. Ar fi super daca ai avea sageti de „inainte” si „inapoi” intre articolele ordonate cronologic precum si o varianta pentru telefon in care sa se incarce comentarile.

  7. Deci asa a inceput. Am ajuns la tine rasfoind internetul dupa „parenting”. In cateva zile deja citisem toate postarile noi, de la un cap la coada, cu tot cu comentarii. Am ajuns sa ii povestesc si sotului intamplarile tale, iar acum le citeste inaintea mea. Mi se pare minunat ce scrii si cum scrii. Si iti multumim.
    Cautand azi-noapte cu bebelina in brate mai multe articole de-ale tale (mi-e greu sa astept zilnic sa mai scrii ceva, vroiam mai mult, mai mult) am dat peste postarile din vechiul blog (eu citesc in mare parte de pe telefon si s-a deschis intr-o alta fereastra web decat cea obisnuita). Ma apuc acum sa il citesc, (stii, este senzatia aceea ca ai o carte buna in maini) l-am rasfoit aseara cu nerabdare, am citit despre cum te-ai pregatit pentru licenta, despre casa din Mogosoaia, despre liniutele roz.
    Iti multumim.

  8. Deci asa a inceput totul… Trebuie sa-i multumesc surorii mele ca am aflat de blogul tau cand nici nu ma gandeam la maritat, daramite la facut copii 🙂 Insa abia de cand am primit cartea am inceput sa si citesc blogul si e tare fain ce am citit pana acum. Hm, vechiul blog? So, there’s more?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *