Iubesc compotul de visine

Cand aveam 3-4 ani, ma urcam in visinul din spatele casei bunicilor si mancam visine (crude, coapte, nici nu conta) pana mi se facea rau. Acum, visinul s-a uscat din cauza nepotilor care s-au catarat in el pana i-au rupt crengile. Daaar… exista compotul de visine. In camara bunicii mele, iar cand aceasta se goleste, apelez la rafturile supermarketurilor, pline de multe soiuri de compot de visine. Un pic acru, cu gust de migdale amarui, dar suficient de dulce cat sa mearga numai bine ca desert, compotul de visine e minunat. Il beau seara inainte de culcare, ca sa visez vise de copil, dimineata devreme, ca sa am o zi buna, la pranz dupa masa ca sa fiu inspirata tot restul dupa-amiezei. Uneori la restaurant, cand ies cu prietenii sau cu vreun barbat interesant, intreb oarecum rusinata ospatarul daca au la desert compoturi… desi n-am avut niciodata noroc pana acum sa comand compot de visine la restaurant. Insist, ca cine stie cum dau peste un patron de restaurant care a avut si el un visin preferat in spatele casei bunicilor.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4259

3 comentarii

  1. Compotul de visine, cel mai tare nene! Cu cat e borcanul mai putin apetisant dpdv al marketingului cu atat e mai buns continutul! tu esti tanara, da eu cred ca e o reminescenta comunista, ca era pe toate drumurile… si da, si eu ma urcam in visin cand ajungeam la bunica-mea in vacanta de vara, era primul drum…la si in visini! Panaceu universal…compotul de visine! :)))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *