Asadar, acum ca lucrurile arata mai bine ca acum cateva ore, as vrea sa imi rezerv cateva minute sa le multumesc celor care m-au ajutat si ma ajuta inca sa ma mut in viitoarea mea „acasa”. Ii multumesc mamei, care mi-a tot spus ca o sa fie bine pana am ajuns s-o cred. Bunicilor mei, care s-au oferit sa imi dea lunar jumatate din pensia lor ca sa-mi fie mai usor cu chiria (evident, am refuzat politicos). Prietenei mele Irina pe care o iubesc, si a carei mama mi-a gasit apartamentul in care ma voi muta. Dlui Paraschiv, care imi inchiriaza apartamentul la un pret incredibil de bun si care s-a oferit sa ma ajute sa imi montez diverse prin casa. Lui Candice si Adrian, care ma ajuta cu dubitza, parchetarul, un televizor si cutii mari. Doamnei Milka de la magazinul din colt, care mi-a umplut masina de cutii de la banane, sa ma mut mai usor. Dianei, care imi da cadou canapeaua din firma (ca tot aveam sufrageria sexi, adica perfect goala). Matusii mele dragi Angela, care imi da lectii de optimism pe mess, tocmai din Atlanta, Georgia. Parchetarului Costel, care mi-a promis ca ma ajuta nu doar sa aleg cel mai bun parchet, ci si sa-l car pana la etajul doi. In singura lui zi libera, respectiv duminica. Lui Tibi, Ursu si Daniel, care ma vor ajuta sambata sa imi car calabalacul dintr-o casa in alta. Mihaelei si Alexandrei, care au promis ca vin sa ma ajute la curatenie si la mutat putina mobila dintr-un colt in altul al noii case, pana gasim cea mai nimerita formula. Din nou mamei mele, care sambata noapte a stat 3 ore sa imi coase tivuri la noile draperii rosii. Lui Vlad, Catalin, Cristi, George, Ronin, Bogdan, Dan, Radu, Florin, Razvan, Serban, Stefan, Andrei, Alex, Carmen, si Laurei, Catalinei, Corinei, Gabrielei, Simonei, Mirelei, Roxanei, Marilenei, Liviei, Milicai, Alinei, Anei, Inei, Dorinei, Ralucai, Rodicai, si, nu in ultimul rand, dnei Cristea.
Mi-au intins mana atat de multi oameni ca nu stiu daca voi reusi vreodata sa ma revansez. Va multumesc din suflet si va invit oricand la o cafea, sa va spun cat de mult va iubesc.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4248

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *