Va scriu despre mine de aici, de jos, mic, miiiic de tooot…

Nu-s mica mica, dar nici om intreg nu-s. S-ul la haine mi-e larg, 36 la pantof mi-e putin mare. Manusile-mi stau bufante pe la degete (d-aia cred ca le prefer pe cele taiate). Palariile imi zboara din cap. Sosetele mi se aduna gramada pe glezne. Fustele imi cad pe solduri si bluzele cu greu imi stau pe umeri. Ochelarii de soare se inghesuie spre virful nsaului. La curele intotdeauna mai dau gauri. Inelul de logodna a trebuit strimtat considerabil. Pe verigheta cu greu a inceput textul de inscriptionat. Singurele lucruri care-mi vin fara probleme sint cerceii, esarfele si clamele de par.

Uneori imi mai gasesc lucruri la raioanele de copii (asta cind am chef de fluturasi si elefantei, ca din ce-am observat, cu greu gasesti lucruri pentru copii fara milioane de imprimeuri, aplicatii si brizbrizuri).

Daca-mi pun tocuri si ma imbrac serios, pot trece drept o femeie normala, doar ca mai mica. Daca insa ies din casa in conversi si pantaloni scurti, cred ca m-as putea inscrie linistita la liceu. Unele vinzatoare mi se adreseaza cu “fetitza”. Amicii fac tot felul de glume nesarate pe seama mea. Sigur ca da, e usor sa te iei de astia micii. Ce-or sa faca, sa te piste de glezne?

Eu sint ok cu mine, chiar daca majoritatea hainelor imi sint putin largi. Se poarta, e cool. Se zice ca persoanele mai mititele imbatrinesc mai greu. Plus ca maninc putin, sint usor de dus in brate, am loc sa ma intind oriunde, chiar si in scaunele din avioanele low cost, ma strecor usor prin gaurile din garduri, pot scoate cu mina lucruri cazute in locuri strimte, consum putin din orice.

A, o chestie ma enerveaza e ca nu pot dona singe. si nu pricep de ce. Nu e ca si cum pentru ca sint mica n-am destul… La asa o inima maaaare, tre sa fie si singe gramada, nu? 😀

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4192

18 comentarii

  1. Chiar daca sunt mai inalta ca tine, chiar daca nu ma pot imbraca de la copii, nu de putine ori ma simt firava, privita de sus, insignifianta. Probabil conteaza ce dimensiuni avem, cat loc ocupam in spatiul fizic, dar conteaza putin. spatiul se ocupa cu respiratia, cu privirea, cu glasul. Ce-ti veni sa faci un subiect din chestia asta? sper ca nu te preocupa intr-atat! Nu are rost!

  2. @anonim:
    Nu conteaza ce spun amicii,vanzatoarele si restul.Conteaza sa te potrivesti in bratele mamei,sa-ti pui fruntea obosita de atatea ganduri,pe care sigur nu i le impartasesti(ca sa n-o ingrijorezi),in causul palmei sale,dar ea sigur te cunoaste…mai conteaza cum iti potrivesti palma in mana sotului tau,cum umerii tai se cuibaresc in bratele lui cautand protectie si siguranta,si cu siguranta conteaza cand va veni vremea de voi hotarata un pui de om sigur se va potrivi in pantecele tale ,si se va agita sa vada lumina zilei si sa-si cunoasca asa niste parinti speciali cum sant sigura ca o sa fiti!

  3. buna dimineata!
    Mauricia, ieri din nou n-a pornit liftul cu mine in el, probabil pentru ca a crezut ca e gol. Mi se intimpla frecvent. si m-am revoltat putin. acum sint ok. 🙂 multumita cu statura mea.
    Pifuneata, nici vorba de complex… Ma amuz doar.
    @Anonim, foarte frumos ai spus. Si adevarat. Desi… daca fac gemeni? Unde intra? 😀

  4. @anonim:
    nu-ti face griji,isi vor gasi loc si tu vei sti sa-i primesti, sa ai grija sa le fie bine!(si liftul va va duce)dar pana atunci vei fi la casa ta.Sunt sigura!

  5. Exista o vorba : " Buturuga mica rastoarna carul mare" si tu ai demonstrat asta. Ai pravalit peste tine carul ala imens cu bunatate, sinceritate, incredere, fericire, iubire, implinire si uite ca le poti duce si chiar imparti si cu cei din jur acest lucru.
    Nu conteaza inaltimea cat conteaza istetimea:)

  6. @anonim:
    Plec la piata sa-mi bucur ochii de culori si miresme.Asta e vremea mea,cu toate ca tu intr-un post anterior nu erai f incantata ca e toamna,pt mine are o semnificatie aparte: Toamna am adus pe lume o galuscha si de atunci pur si simplu o iubesc!

  7. Simona, claaaaaaaaaaar. Isteata sint, ia uite ce cap mare am. 😀
    Anonim, multumesc de incurajari, distractie placuta la piata cea colorata (si eu ma duc in citeva minute) si… sa-ti traiasca galusca de toamna! 🙂

  8. Mda. Eu sunt la celalalt capat al lantului, si crede-ma ca lucrurile nu sunt neaparat roz nici "de la inaltime".

    Stii cum e cand toti barbatii care iti plac sunt cu un cap mai mici? Sau cand ai chef intr-o zi sa faci pe doamna si-ti tragi niste pantofi cu toc mortali dupa care se uita lumea dupa tine ca dupa Matrix (si nu in sensul bun)? Si e interesant si cand le vezi crestetele tuturor prin autobuz…o, da… NOT

    🙂

  9. E tare bine sa fii mic , you're right, mai des se-ntampla sa stai inghesuit pe-un scaun and "there's nothing you can do about it", decat sa ai nevoie de cutia de pe ultimul raft 🙂 si sa nu poti face nimic – eu ma catar pe ce apuc si imi ating scopul "in no time".

    Proasta mai eram ca am fost complexata de lucrul asta in anumite perioade. STUUUPIIIID me.

  10. Vai, printesa, pai e chiar pacat sa fii complexat pentru atita lucru. Eu am decis, sa fii mic e o incintare. Sa bem pentru asta, ce zici?

  11. Salutare!
    si eu mi-s mititica, cand sunt doamna cand sunt fetita numita, cu inaltimea sunt impacata dar cu kilogramele ma lupt :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *