Şi încă mă mai întreb de ce eu, de ce asta, de ce acum

Imi cer scuze ca va intrerup din procesul de visare la munti si văi de dulciuri, dar cumva ma simt obligata sa va scriu ceva pe ziua de azi, desi sint asa de pleostita ca-mi vine sa ma inserez incet si icnit sub carpeta si sa mai ies de-acolo la vara, direct in avionul catre lisabona.

Am inceput un proces cosmetic destul de neplacut de peeling care e lipicios si acid si care ma sperie si ma pisca si ma maninca si uneori ma ustura, si am buzele acre si arata destul de creepy si tre sa stau asa vreo patru saptamini, fara nici un alt fel de tratament, machiaj, masca, hidratare. nimic. n-am voie sa stau sau sa trec prin: soare, praf, fum abur, frig, vint, ceata. Ideea de voal gros pe fata imi suride. Nu, de fapt nu-mi suride, ma face sa-mi doresc sa ma tavalesc pe jos de bucurie. O sa probez diseara ceva si daca e de succes, adopt uniforma. Or sa mi se vada doar ochii aposi si obositi. Mda, what a joy…

Dar deh, ma gindesc ca si chinul asta are rostul lui. Si ca daca nu ma omoara, o sa ma transforme in cine-stie-ce-fiinta-supranaturala-perfecta-care-poate-salva-spirite sau mai stiu eu ce.

Dar voi sa nu va pierdeti speranta si cheful de viata, ca va asteapta lucruri misto. Si in general, asa, de la viata, si de la mine. Miine dau drumul unei licitatii care sigur o sa va placa. Si maximum poimiine vreau sa va povestesc despre un concurs cu premiu in atelier de imagine. Si curind ne mutam cu totii pe www.printesaurbana.ro, sa ridem si sa ne veselim regulamentar pe domeniu regal detinut cu acte in regula.

12 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *