Mama e aşa:

Acum vreo două săptămîni, mă sună alarmată să mă pună în gardă asupra unui fapt care-mi poate afecta dramatic viaţa:
Auz, vez că mîine între 2 şi 4 se ia Internetu’. Am zis să-ţ zic că poate te pregăteşti„.

Preţ de-o clipă m-am şi văzut umplînd cu internet trei bidoane de plastic de 5 litri şi aşezîndu-le la păstrare în cadă. (de fapt, interpretase puţin dramatic un mesaj din fereastra de yahoo care spunea că între 2 şi 4, Yahoo voice messaging n-o să fie disponibil)

Mama este în acelaşi timp:

farmacie (dacă treci pe lîngă ea şi duci o mînă la tîmplă, se va opri şi-ţi va oferi un nurofen. nu contează că nu te cunoaşte şi că pe tine nu te doare capul, ci alungai un fluture mov din freză. Mai bine să previi decît să tratezi. are orice pastilă la care te poţi gîndi şi se va oferi să te trateze de orice înainte să-ţi dai seama că suferi). Probabil astfel se explică de ce la 22 de ani eram rezistentă la 8 antibiotice din 10.

depozit cu lucruri care mi-au plăcut la un moment dat, dar care acum nu-mi mai plac (e foarte atentă la tot ce-mi place, se ţine la curent cu noile intrări în topul hachiţelor mele culinare sau stilistice. numai că de cele mai multe ori nu primeşte veştile la timp, aşa că o dezamăgesc crunt spunîndu-i că Aaaa, păi nu-mi mai plac cornuleţele cu nucă de o lună, mda foarte drăguţ că le-ai luat, dar de fapt sînt foarte nesănătoase, mai bine le aruncăm.

sursă de ştiri vechi (pentru că ştie că nu prea mă uit la televizor, mă sună în cele mai nepotrivite momente să-mi spună tot felul de chestii care fie nu mă interesează, că dacă m-ar interesa, aş afla totul despre ele de pe internet, fie le ştiu de cel puţin o săptămînă). Dar e aşa de simpatică încît nu pot să nu mă las întreruptă de buletinul ei de ştiri.

foarte prezentă în viaţa noastră (ritualul e că eu o sun din maşină în drum spre muncă, apoi ea mă sună pe la prînz să mă intrebe cum e vremea, după-amiaza mai vorbim pe mess să afle dacă mai am mult de lucru, seara mă sună pe fix să mai vorbim şi noi ca oamenii, că în rest tot pe fugă sintem…)

ghem de panică (e suficient să am o voce mai adormită dimineaţa ca s-o şi aud cum ţese în minte scenarii crunte despre boli şi tristeţi cumplite care o dărîmă înainte să apuc eu să-i spun că sînt bine, doar am dormit prost din cauza porumbeilor)

scenarist de filme cu final trist (o sun să-i spun Mammăăăăăăă sînt pe vîrfu Omuuuuuuuuuuuu, ce miştoooo, ea îmi zice vaidemine, mamă, o să răceşti. sau o să cazi. sau o să te mănînce ursu. Că o să mă simt grozav acolo n-ar zice. Mammaaaaaa, sînt la Zoo în Praga, uite maimuţa, vaidemine mamă să nu-ţi fure ceva. Probabil aceste reacţii au legătură cu punctul anterior.

autoare de romane nepublicate. Le ţine ascunse în sertare de lemn. pe unul dintre ele l-am citit pe ascuns acum vreo 15 ani. Nu mai ştiu cu ce era, dar ţin minte că am stat trează o noapte cu lanterna sub pătură.

hub de comunicare şi agenţie de informaţii. Mama are trei telefoane mobile şi două telefoane fixe. Vorbeşte la toate. Cînd nu o sună nimeni, cineva îi trimite SMS. sau sună ea pe cineva. apoi sună pe altcineva să îi spună ce mai face persoana cu care a vorbit cu un minut mai devreme. singurele momente în care nu vorbeşte la telefon sînt cele… hm. Mama vorbeşte tot timpul la telefon.

Mama e o femeie pe cinste. Ştie bancuri multe şi le spune cu patos. Dansează la petreceri pînă îi ies dejtele prin papuci. Nu iese după pîine fără să se dea cu fond de ten şi fard albastru. Are sute de pantofi şi genţi, dar dac-o întrebi, parcă i-ar mai trebui una „ca lumea”. Conduce ca un bărbat stresat. Fumează ca un turc. Are milioane de prieteni buni care-o sună tot timpul. Se dă cu parfum Elizabeth Arden din cel care se găseşte numai în America. A cerut smartphone de Crăciun şi a primit. La vară merge cu noi în Thassos. Mama e fata Bunicii mele, despre care ştim cît e de Zînă. Nu mi-e clar ce fel de fiinţă fermecată e mama. Dar ceva soi magic e sigur.

Am stat cu ea 18 ani în care-am fost mai mult străine. Apoi am plecat în lume cu o geantă cu haine mici şi două tigăi. Am început să ne vedem de trei ori pe an. Îmi trimitea şniţele de pui şi plăcintă cu mere în fiecare săptămînă. Ne-a luat mulţi ani să fim prietene. Să ne cunoaştem. Să ne ţinem în braţe. Să ştie cum mă simt înainte să spun prima vorbă. Să-mi usuce părul cu feonul. Să mă facă să fiu bine pentru ea, cînd pentru mine nu mai sînt în stare.

Dorul face minuni. Distanţa lipeşte suflete. Acum, cînd mă despart de ea, îi simt la mine-n ochi lacrimile de sub ochelarii de soare opaci. Îi e dor de mine înca dinainte să plec. Şi mie de ea. Timp nu e niciodată destul pentru noi două. Nu ştiu ce-ar fi lumea fără mama. De tata m-am despărţit deja de mult, nu-mi mai e sufletul greu cînd mă gîndesc la el. Toate gîndurile bune s-au mutat în ograda mamei. Pe care de multe ori o reped din grabă, dar ştiu că ea ştie ce e de ştiut. Doar e mama, nu? Soi magic.

Pin It

56 Comments

  • Simona spune:

    Ce vorbe frumoase spuse despre o persoana speciala in viata fiecaruia dintre noi! Mi s-a facut un dor de mama…de curtea mea, de patul meu din Bacau, de catelusa mamei…O saptamana frumoasa sa ai, Ioana!

    • Printesa Urbana spune:

      Hehee, mamele din partea asta a Moldovei clar au ceva in plus… 🙂
      Saptamina frumoasa si la tine!

  • Andra spune:

    of of! multa sanatate mamei tale si sa va bucurati una de alta!

  • Katyna spune:

    Mâine este ziua mamei mele, o altă fiinţă fermecată, clientă fidelă a fardului albastru (verde pe vremuri). Doar că zâna mea n-a mai avut chef să facă plăcintă cu mere să ducă mâine colegelor, a încropit un cremşnit.

    Tocma’ bine s-a nimerit postarea asta! Mulţumesc

  • Adina spune:

    Tot placinte cu mere trimti si tu, sa zic asa, cand mai postezi cate ceva si eu mai dau un refresh sa vad daca a venit pachetul 🙂 Asa e cu distanta … cunosc sentimentul. Eu zic sa scoti romanele ei din sertare, poate s-or face publicabile si sa-i iei o geanta, inca una, musai 😀

  • zuza G spune:

    🙂 M-au emotionat cuvintele tale… Ce mama norocoasa si ce copila fericita! sa fiti sanatoase!

  • morphine spune:

    Cred ca e cea mai frumoasa caracterizare/descriere a mamei citita pana acum.
    Faptul ca o apreciezi atat de mult este demn de urmat,pt fetitele stupide de pe site-urile de socializare care scriu tot felul de tampenii,fara sa gandeasca!

  • Mi-au dat lacrimile, zau! Asa, de dimineata… Sper sa aiba si copiii mei ceva la fel de frumos de spus despre mine cand vor fi mari :).
    O saptamana fenomenala!

    • Printesa Urbana spune:

      Sint sigura ca piticii tai au deja de spus lucruri muult mai frumoase. Doar ca nu stiu cum inca. Nici eu n-am stiut, pina de curind. 🙂

  • Oana spune:

    Ce frumos. Ce-as vrea si eu asa o relatie cu mama mea. De cate ori citesc cate un text de genul asta, am un nod in gat si ma intreb de ce nu se poate…

  • Ada spune:

    Mi-o imprumuti si mie pe mama ta? 🙂

  • irihoney spune:

    Mi-au dat lacrimile! Cat de frumos ai scris!Mi s-a facut asa dor de mami a mea.Cand eram eu mica si ma supara ceva sau ma durea ceva,doar mana ei cu care ma mangaia era antidotul.
    O zi de luni usoara si o saptamana pufoasa Ionouka! 🙂

  • stef spune:

    Inteleg cum este cu dorul, si eu locuiesc la Madrid si mama la Bucuresti, insa incerc sa o vizitez de cel putin 3 ori pe an si eu.

  • tequila spune:

    Wow, ce mama traznet ai ! :))

    O singura chicita am si io: spune-i te rog ca nu face bine la moral ca „Nu iese după pîine fără să se dea cu fond de ten şi fard albastru”; merita sa se placa, si fara!! 🙂

  • Deena spune:

    Sper din suflet ca peste vreo 20 si ceva de ani, fetita mea care are acum 8 luni jumatate sa gandeasca macar pe jumatate la fel de frumos despre mine…Nu pot sa spun mai mult de atat pentru ca am o perioada psihica oribila in viata mea si ma bufneste plansul absolut din orice. Sper sa apuc sa imi spuna lucruri ca astea peste 20 si ceva de ani….

    • Printesa Urbana spune:

      Deena, imi pare rau ca nu esti bine. Daca pot sa ajut cu ceva, da-mi de stire.
      Nimic nu poate fi asa rau. Nu?

      • Deena spune:

        Ahh, nu, e doar o stare din aia partial autoindusa. Cand simti ca te-au dezamagit oamenii si tu i-ai dezamagit pe ei, cand ai impresia ca tot ce faci faci degeaba.Sau in orice caz prost.

        Ma ajuti deja cu blogul tau. De cate ori te citesc mai realizez sau mai invat cate ceva.Asa ca faci treaba buna cu mine. Si sunt convinsa ca si cu alti cititori:)

  • Bear spune:

    am avut norocul sa mi-o prezinti pe mama ta, princesse… si pot sa depun marturie, ca martor ocular, ca-i si frumoasa, si eleganta foc si, judecind dupa ce carti si-a ales de la taraba mea, ai avut de la cine sa mostenesti mintea ta cea sprintara si jucausa si patrunzatoare care e in stare sa nascoceasca povesti nemaiauzite pentru noi, astia care te citim.

    • Printesa Urbana spune:

      🙂 Esti un domn. Sa stii ca e reciproc. Si ea te place. Uite ca nu mi-a spus daca a citit cartea. Ia s-o intrebam.

  • Liliana spune:

    Multumesc, Ioana, acum chiar ca am plans. Te iubesc mult, mult de tot. Niciodata n-ai sa stii cat…

  • Margeluta spune:

    Mama ta e o femeie pe cinste! Sa-ti traiasca! Mi-ai facut dor de mami meu, desi am citit articolul tau exact dupa ce am vorbit cu ea la telefon! Cred ca o sun iar! 🙂

  • Elena spune:

    De vreo 5 ani sunt si eu mama,poti sa-i zici la propriu sau la figurat,nici eu nu stiu.La 27 de ani (declarati 18 si ceva) sunt la a doua serie de pici,clasa a II-a. Sunt un pachet al celor de mai sus.Insa ,de ceva vreme ,sunt Stapana Dintilor (un fel de Zana Maseluta,doar ca ofer bomboane si nu bani). Mimica fetei si plimbarea boticului in directia celor 4 puncte cardinale a catorva pici ma anunta ,uneori fara cuvinte,,Dra,iar mi-a cazut un dinte!Uitati-l!Nu-i asa ca e superb?,, Nu pot decat sa ma bucur ca am parte de asemenea cadouri! Multe imbratisari tuturor mamelor ce au copii,celor in devenire si celor aspirante!
    Felicitari pentru articol!!!
    Elena,mama a 25 de copii si Dumnezeu stie cati or mai veni !!!!

  • iri spune:

    ce frumos 8->

  • miki spune:

    Ioana,

    Felicitari mamei tale ca ti-a dat „mostenirea” pe care ti-a dat-o. Esti o fata pe cinste!

  • A.O. spune:

    Mie imi place de mama ta. Si pe a mea o iubesc (chiar daca nu ii spun) 🙂

  • Clarra spune:

    Frumoase vorbe… bune de uns sufletul… printre randurile tale am regasit-o si pe mama mea… doar ca ea nu se da cu fond de ten si fard albastru, ci cu parfumul meu, uitat acasa pe noptiera… spune ca-i aminteste de mine si ca ma simte mai aproape. Iar mie-mi dau lacrimile pe furis de cate ori imi spune asta.

  • Anda Zelenca spune:

    Cat de frumos spus…m-au emotionat cuvintele tale!

  • cristina spune:

    M-ai facut sa lacrimez, in sensul bun…Iti citesc cu mult drag si interes postarile…Si iti inteleg fiecare traire…Toate bune…Cu drag, C

  • Flv spune:

    Pai Ioana draga, ai o mama super tare 😀
    Si eu cand plec de acasa spre Bucuresti si ma duce la maxi parca mi se rupe sufletul. Si stiu ca si ei la fel. Mama mea e din ce in ce mai pustoaica (are 43 de ani si nu-mi vine sa cred) arata din ce in ce mai bine, nu stie ea de gadgeturi si alte tehnologii dar e tare deschisa la minte 😀
    Sa ne traiasca mamicile 😀
    te pup

  • szqwer spune:

    Este a nu stiu cata oara cand plang in barba citindu-te.Putini oameni reusesc sa ma faca sa vibrez in felul asta la cuvintele lor.Esti minunata printesa draga si vorbele tale maiestrite sunt balsam pentru suflete.

  • eleny spune:

    Nu e prima oara cand poposesc in paginile blogului tau, insa e prima data cand am lasat aici niste ochi umezi. De bucurie si fericire ca mai exista in lumea asta mama ca a mea si ca, acolo, este o fiica la fel de fericita ca o are asa cum sunt eu 🙂 Sa-ti traiasca mama si sa te bucuri de ea mult timp de acum inainte 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *