După 5 ani plini, iată unde am ajuns: e Crăciun!

În 2007 am pornit blogul, pe care n-am scris decît o singură postare în anul ăla, pentru că după acel prim text plictisitor, au venit peste mine atîtea nenorociri că n-am fost sigură că scap cu viață și cu mințile neciobite. Am dormit pe la prieteni, o noapte în mașină cînd n-am mai găsit prieteni să mă găzduiască, m-am trezit la urgențe cu maxilarul spart, am stat prin spitale, apoi prin cabinete de psihoterapeut după depresii cumplite și semne pe față și coșmaruri alb-negru, l-am revăzut pe taică-miu după 16 ani și mi-am dat seama că l-am pierdut ireversibil, mi-am pierdut jobul și m-am reangajat, am pierdut prieteni și nu i-am recuperat, m-am mutat din nou în altă casă, am fost lovită, jignită, părăsită, amenințată, mințită, înșelată de aproape toți oamenii apropiați. Îmi amintesc că m-am gîndit de multe ori atunci, pe final de 2007, ca dacă o să scap cu viață din anul ăla, o să trăiesc 95 de ani.

A urmat un 2008 în care mi-am făcut curat în mine. Am plecat din nou și de data asta definitiv din casa și din relația care mă sufocau, am aruncat toate lucrurile pe care le aveam, m-am mutat într-o casă întunecoasă, dar liberă de amintiri, și-am început să mă reconstruiesc. Am început să scriu. Pe blog, pe foi, prin reviste, agende, mi-am schimbat complet așteptările, părul, hainele, jobul, oamenii. Am stat singură o vreme, și mi-a fost bine. Pe final de an, l-am cunoscut pe el, m-am îndrăgostit rapid și mai temeinic ca niciodată și-am știut că e vremea să mă așez.

În 2009 mi-am pierdut din nou jobul și-am făcut nunta, o minune de nuntă (cu trei episoade, unul la București, altul la Piatra, și cel final la Paris). Cred că 2009 a fost cel mai fericit an din viața mea. Tot atunci, pe final, a început și lucrul la revistă, care abia atunci se năștea. Cel mai pe sufletul meu job din cele șapte de pînă acum. Blogul a început să crească singur. Dintrodată, nu mai citeam doar eu și mama, ci niște sute de oameni de părerile cărora îmi păsa tot mai (periculos de) mult.

În 2010 s-au așezat lucrurile. Ne-am mutat în mansardă. Am călătorit. Am muncit. Dar cel mai mult am scris. Am scris și-am visat.

Și-apoi a venit 2011, care-a început bine, cu o sarcină pe care ne-am dorit-o și-am îngrijit-o amîndoi, a continuat prost, cu aceeași sarcină oprită în evoluție, care ne-a blocat viețile o vreme, m-a făcut să mă îndoiesc de Dumnezeu și de mine. Din fericire, nu m-am îndoit de noi doi, și, pentru el, am mai încercat o dată. Și de data asta a fost bine. Trăim în continuare în mansardă, lucrăm în continuare, el tot la bancă, eu tot la revistă. Dormim prost de nerăbdare, mîncăm prost de stres și griji, dar ne iubim bine. Am continuat să scriu aici tot, deși o vreme n-am mai vrut și n-am mai putut. Dar a trecut și asta. Din motive pe care tot nu le înțeleg pînă la capăt, numărul de oameni care s-au strîns virtual în jurul meu cînd mi-a fost greu a crescut. Pe mulți i-am cunoscut de-adevăratelea și-acum îmi sînt prieteni buni. Pe alții mulți îi ascult zilnic în comentarii și nu încetez să mă minunez că le pasă.

Acum că e iar Crăciun și eu iar scriu despre cum sînt, îmi dau seama că cel mai mult mă simt recunoscătoare. Pentru că e suficient să deschid gura și să spun că mi-e greu și imediat sînt luată de mînă de Omul meu, de prietenii mei, de voi toți, și uneori nici cei mai perfizi hormoni nu se pot lupta cu asta. Știu că puțini au norocul ăsta. Și da, înțeleg cît e de greu să fii numai tu, nimic nu mă sperie mai mult ca singurătatea, n-am uitat cum e să n-ai pe cine suna, să te sufoci de propria-ți milă pentru că nu e nimeni altcineva dispus sau măcar prezent la suferința ta.

Și tocmai pentru că știu, spun mulțumesc. Sper să pot vreodată întoarce tot binele pe care-l primesc de la voi toți. Cînd mi-e bine, închid ochii și-mi imaginez că stau sus pe bloc și împrăștii bine peste lume, că arunc așa cu roz și cu dulce peste străzi și oameni și cîini.

Nu mai știu care e secretul pe lume. Credeam că știu, între timp cred că l-am pierdut. Tot ce mai știu e că pe mine mă face fericită să văd un om bun. Că e al meu, care îmi șterge lacrimile, că e al altcuiva, care donează un lucru pentru un copil bonav sau care scrie cîteva vorbe de încurajare pe un blog al unui om străin ori își oferă o carte din bibliotecă pentru un amic care n-a primit la timp cartea-cadou comandată online.

De Crăciunul ăsta, închid ochii și vă strîng la piept, cu grijă să nu strivim burta :D. Pe toți, pe mama, pe bunici, pe mătușa din america, pe colegii mei de liceu, pe prietena mea cea mai bună, pe celelalte prietene bune ale mele, pe vecini, pe blogeri, pe cititori, pe pisicile și papagalii cititorilor, pe cărți, pe brazi, vă mulțumesc și vă doresc să fiți buni, și-o să vă fie bine, să sperați nemăsurat și să vă bucurați de voi, așa buni cum sînteți!

Crăciun bun, oameni buni!

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4174

52 comentarii

  1. ..Craciun fericit draga printesa!!!mi-as dori ca lumina sperantei din inima ta sa nu piara niciodata si starea aceasta de bine pe care o simte lumea toata din jurul tau sa fie la fel de vesnica precum un Craciun fericit si implinit!..Prin tine invat sa ma vad femeie si sper ca ma voi implini si eu sufleteste maturizandu-mi concretul din viata.
    SARBATORI FERICITE!

  2. „dup-atita frig si ceata iar s-arata soarele…”
    Cheer-up, Your Highness, si sper sa ne vedem si in realitate!
    Ah, si multumesc pentru toate articolele (inclusiv cele la care nu am comentat :D)

  3. Un Craciun special asa cum sunteti voi doi, un Craciun frumos la fel ca starea pe care-o traversezi in cele 9 luni, un Craciun miraculos ca miracolul care-ti creste in burtica, un Craciun de basm la fel ca basmul vostru, un Craciun imbelsugat la fel ca belsugul de voiosie, bine si frumos pe dinauntru pe care-l emani tu! Sa aveti Craciun fericit printilor si un 2012 mai implinit ca toti cei traiti inaintea lui !

  4. Craciun fericit si tie,printesa!Meriti din plin toate lucrurile bune care au venit, la fel cum meriti anul minunat care urmeaza,si care iti va aduce cel mai frumos cadou.Chiar daca nu iti scriu des,te urmaresc mereu si ma bucur sa vad ca mai exista si oameni ca tine.Sarbatori fericite si linistite!

  5. Craciun fericit, ma bucur ca ti-ai gasit drumul si ca anul acesta sarbatorile te gasesc alaturi de cei dragi linistita, cu sperante noi si o minune draga in burtica.

  6. 🙂
    mi-esti draga si povestile tale imi incalzesc sufletul! te citesc, pentru ca povestea ta ma face sa sper ca ce ma asteapta poate fi frumos si bun si cald, si tot ce mi-a lipsit pana acum! da, poate cumva si tu, prin povestea ta, mi-ai dat curajul sa merg mai departe, sa iau o decizie si sa aleg. deci blogul tau, pe care il cresti parinteste de 5 ani, poate schimba o viata 🙂 soo, iti dresc „la multi ani!’, si cat mai multi prieteni, si sper ca data viitoare cand te-oi mai vedea sa am curajul sa te opresc si sa te strang in brate (nu prea tare) !

  7. Craciun cel mai fericit in regat! Pentru o semi autista sentimental cum-s eu e super refreshing sa vad asa beautiful&gracious heart and mind pouring. Multumesc pentru asa posturi frumoase si sincere!:)

  8. Craciun fericit, linistit, cu multa veselie si la cat mai multe cadouri de la Mos :).
    Toti trecem peste multe lucruri, bune sau mai putin bune, dar ajungem intr’un punct al vietii cand ne e bine, tu meriti sa ai numai bine, te imbratisez cu drag si iti doresc tot binele din lume!

  9. Nu e nevoie sa intorci binele pe care il primesti. Lucrurile stau invers, binele vine spre tine pentru ca esti un om frumos. Oamenii vin spre tine pentru ca, asa cum tie iti place sa vezi oameni buni si noua ne place. 🙂 Energia ta ma inspira. Un Craciun frumos, printesa!

  10. Eh, dar tare frumos scrii! Uneori simt ca atunci cand e o zi deosebita, daca nu citesc ceva scris de tine care sa defineasca ziua cum trebuie, parca lipseste cozonacul de Craciun sau bradul :)) E ceva in sufletul tau care ma face sa ma simt in cuvintele tale ca acasa. Sarbatoare frumoase, dragii mei! Va imbratisez si sper din sa ne revedem curand 🙂

  11. Craciun fericit si toate cele bune! Am ramas si eu fara cuvinte…Un post minunat care mi-a facut ziua mai buna. Sarbatori cu bine draga printesa!

  12. Yap, la fel de calda ca intotdeauna 🙂
    Sper sa iti fie bine, binele pe care ti-l doresti tu … forever, eu zic ca de acum nu vei mai fi niciodata singura, si pe mine ma inspiri, in fiecare zi.
    Suntem multi alaturi de tine, chiar daca nu toti alegem sa iti spunem asta in scris (virtual sau fizic).
    PS: V-ati cumparat sosete pt Anul Nou? 🙂

  13. Craciun Fericit si tie!
    ps:iti citesc blogul de ceva vreme insa postarea aceasta…mi-a facut curaj sa iti las un prim comentariu (sper sa nu fie ultimul 🙂 )

  14. Craciun fericit Printesa si la multi ani! Un an nou cu multe bucurii! Un Regat in care nu se poate sa nu te simti bine! Tare-mi place cum scrii!

  15. Si mai ai timp si suflet sa trimiti scrisori in cutia postala, care ne emotioneaza, asta ai uitat sa zici! Sarbatori frumoase sa ai si, cu siguranta un 2012 the best ever, care-l va intrece pe 2009. Stim cu totii de ce si va tinem pumnii sa luati nota 10 amandoua! Ah, si premiu pentru popularitate pentru robo-taticul-blogger!

  16. Sper ca nu-i tarziu, te-am „citit” in drum spre Bucuresti, venind de acasa ( Moldova), nu-i tarziu de un Craciun sau nu Sarbatori linistite si fericite 🙂
    sunt convinsa ca Mosu’ a fost darnic cu voi 🙂
    P.S. Mi-ar placea sa te cunosc ( te ”citesc” de putina vreme, stiu, 5-6 luni 🙂 )

  17. Acum am intrat la „recuperat” pe bloguri, deci urarile ele vin cu intarziere, dar din suflet.

    Sa fiti sanatosi (tu, omul si miniprintesa), sa fiti fericiti si sa va bucurati de noua voastra familie extinsa pret de-o burta! Te imbratisez (cu grija) cu drag!

  18. Sarbatori Fericite in continuare…:)

    Astazi am luat o hotarare, de schimbare, de viitor mai bun…sau poate…nimeni nu stie ce ne rezerva viitorul, dar putem incerca sa ni-l construim si noi, atat cat putem, asa cum vrem…postarea ta mi-a confirmat, daca mai era nevoie, ca merita si trebuie macar incercat…
    Va doresc tot binele din lume si…sper ca peste ceva timp sa pot spune: da, sunt/simt altfel :P;)

    Cu drag,
    Lora

  19. Un post minunat care mi-a dat mult curaj! Si eu am avut niste ani teribili si sper ca voi avea forta sa merg mai departe. Te citesc cu mult drag. Sa nu te opresti niciodata din scris! Pupici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *