Dragă Delfină (9),

Îţi mulţumesc că ai acceptat să dormi cu zeci de cutii la capul patului toată săptămîna trecută.
Că în ziua mutării ai fost răbdătoare şi nu te-ai supărat că te-am făcut să strănuţi de 65 de ori din cauza prafului.
Că în prima noapte în noua casă ai dormit bine, ca să putem noi sta treji în linişte să ne facem planuri.
Că te-ai jucat frumos singură în scăunel ore la rînd cît noi am despachetat zecile de saci şi cutii.
Că ai zîmbit frumos electricianului, instalatorului, domnului de la Romtelecom, celui de la Dolce şi celui de la Smartpoint.
Că deşi te trezeşti noaptea din 2 în 2 ore, barem nu faci prea multă gălăgie să trezeşti vecinii cei paşnici.
Că ai răbdare cu noi, care noi sîntem nedormiţi, alergaţi, mereu cu lucruri într-o mînă şi cu tine în alta.
Că ne ierţi cînd intrăm în camera greşită, ne împiedicăm de mobile, ne învîrtim cu suzeta în mînă negăsind sterilizatorul.
Că te bucuri de luna plină care se vede toată mare şi frumoasă pe geamurile uriaşe. La 1 dimineaţa, la 3, la 5 şi la 7.
Că nu ţi se pare aiurea că priveliştea noastră minunată asupra oraşului începe cu ditamai cimitirul. Recunosc, şi mie mi se pare destul de cool. Mai ales dimineaţa, cînd e ceaţă şi se iţesc mormintele dintr-însa. Quite fun.
Că ştii să te bucuri de ecoul din camera ta, care e mare, şi camera, şi ecoul, şi cînţi aşa frumos de dimineaţa de oricît de nedormiţi am fi, tot ne umflă rîsul.
Că te-ai obişnuit frumos cu noile parcuri şi străzi şi dormi dusă seara la plimbare.
Practic, îţi mulţumesc că eşti aşa minunată şi frumoasă înţelegătoare şi mereu zîmbitoare şi că mă iei în braţe cînd te iau în braţe şi că atîta vreme cît de ţin în braţe, dormi dusă deşi la 2 metri cineva sparge betonul cu un picamăr.

Eşti grozavă, băi tipo!