La Paris, romantic: smecta

Într-o postare de-a ei pe Fb, blonda Miruna mi-a dat dat prilejul unui remeber special.

Și anume început de octombrie 2006, cînd m-am îmbolnăvit în cea de a doua mea vacanță la Paris (după ce în prima s-a îmbolnăvit partenerul meu de concediu și-am stat în casa amicilor lui parizieni 4 zile din 7, amețiți de norul de hașiș fumat la grămadă inclusiv de bebelușa lor de cîteva luni, abia acum înțeleg de ce nu plîngea copchilașa ceea deloc niciodată, păi cum să plîngă dacă era tot timpul tripată, săraca, atîta fericire la o vîrstă așa fragedă…). Am plecat de-acasă cu ceva simptome de enterocolită, mă și lăsasem de fumat de 2 zile, eram ceea ce putem numi elegant o epavă nervoasă. Am aterizat la Paris fără evenimente, am ajuns la garsoniera închiriată, foarte aproape de Bastilia, totul curat și intim, ca-n poze. Am pornit să vizităm Pere Lachaise, cimitirul cel plini de decedați celebri. Și acolo m-a prins prima urgență, am dat năvală la toaletă, mare noroc că era liber (deh, la cimitir nu-i niciodată coadă ca la Louvru). Apoi m-a luat cu tremurat. Și frisoane. Ne-am întors rapid la garsonieră, unde m-am instalat pe toaleta pariziană. Cînd m-am ridicat de-acolo multe ore mai tîrziu, am început să vorbesc în versuri. Băiatul brunet cu care eram la Paris a pus mîna pe fruntea-mi brobonată.

– Aoleu, ma cherie, zice, arzi mai ceva ca Versaille la revoluție, treci să te tratez.

Mi-a băgat rapid la subțiori și la ceafă cîte-un Heineken rrrrece de la congelator, versiunea 0.33 ml. Din 10 în 10 minute aducea bere rece și-o schimba pe cea clocită. În tot timpul ăsta eu băteam cîmpii puternic, probabil aveam peste 40 de grade temperatura în creier. Și aveam și crampe, desigur. Și frisoane. Parisul era mai romantic ca niciodată.

Prima noapte am petrecut-o jumătate pe budă, jumătate cu beri la subțiori și în spatele genunchilor (știi tu, acolo unde e pielea mai subțire și se răcește sîngele mai repede, mi-a explicat băiatul brunet). Putea să-mi pună la subțiori și omletă cu ceapă, n-aș fi protestat, eu oricum rulam în capul meu un film independent.

A doua zi am zăcut și m-am uitat la Murder, she wrote, dublat în franceză. O plăcere, je vous jure! În timpul ăsta, băiatul brunet a urcat singur pe Turnul Eiffel, de unde s-a întors cu poze făcute unui cuplu care tocmai se ceruse în căsătorie acolo sus.

– Tu? Ai mai fost la veceu? întreabă el, după ce-mi arată poze cu inelul tipei de pe turn și moacele lor fericite și deloc afectate intestinal.
– Da, de vreo 24 de ori.
– A, deci ești mai bine, super, mă duc să mai iau niște beri, să fim pregătiți pentru la noapte.

A doua noapte tot ca prima, minus berile de la subraț. N-am mîncat, n-am scos nasul din casă. Nici n-am fumat, deși oohooo ce-aș mai fi fumat.

A treia zi am îndrăznit să mănînc niște orez. Am greșit.

A patra zi m-am dus la un spital local. Am stat trei ore într-o sală ticsită cu indieni și coreeni transpirați, m-a văzut un doctor care mi-a zis că așa-mi trebuie dacă umblu prin Paris fără fular (afară erau cam 18 grade, dar în fine, știm că francezii sînt dubioși), că e o viroză și să iau smecta. Și-am coborît la farmacia din fața spitalului, unde un tînăr blond înalt și superb și bronzat mi-a cerut rețeta. Mi-a spus într-o engleză adorabilă:
– Oh, iu has diaria, superrrr (cu r-ul ăla al lor). Weh a iu fom?
– România, zic umilită, cu voce mică și privire în jos.
– Aaaa, Vama Veche, zice, tre șic.
– Ai să mori tu, dă Smecta aia și silance!

Și mi-a dat, și am luat. Abia în a cincea zi am avut curaj să ies la vizitat. Pe trasee scurte, desigur, căci rapid am aflat că toaletele publice din Montmartre nu-s tocmai bune de inclus în traseul turistic. În a șasea zi am mers la Versailles, TOATĂ ZIUA. Am băut trei Smecte, am făcut poze minunate (deh, slăbisem cinci kile, arătam beton). În a șaptea zi am plecat acasă. Unde am avut nevoie de 12 zile de băut iaurt cu bere ca să dezleg ce Smecta cu greu legase la Paris. În fine. Cam așa.

Voi pe unde ați bolit în străinătate și mai ales cum? A fost frumos? Vă mai duceți?

Pin It

55 Comments

  • Ina spune:

    ahahahahahahahahahaha, sa mor de ras, je vous jure!!!

  • AndreeaG spune:

    Nu-mi vine nimic in minte acum, poate dupa ce termin cu tavalitul pe jos, de ras 😀
    Genial scris!

  • Corina Ureche spune:

    Hey. Am patit ca si tine la Roma. Doar ca eram in vacanta de dupa nunta si m-a luat cu transpiratii in timp ce vizitam Ostia Antica…adica no veceu. Nici nu-mi amintesc cum am ajuns in primul birt in afara sitului, da nici nu vreau sa-mi amintesc.

  • Monica spune:

    :)))))))))))))))))))))))))))))) bree, stric bunatate de limonada pe bunatate de tastatura, cu smecta cea pariziana!
    vai de fundul tau :))) geniala postarea,geniala!

    • Printesa Urbana spune:

      bai, da poze asa misto ca alea de la versailles… ia sa caut eu una! tii, ca slaba mai eram. si palida… un vis!

  • Alina spune:

    Vaaaai, cat am ras citind povestea ta! Dar una e sa citesti si mai putin amuzant sa traiesti asa ceva… Barcelona, 2012, prietenii beau sangria si mancau paella, eu ceai de menta cu paine prajita. Am avut cea mai nasoala enterocolita sau ce-o fi fost din viata mea…Oriunde ma duceam, cautam disperata din priviri o toaleta, nu arhitectura lui Gaudi…

  • Silvia spune:

    Prin 2006 am fost la un targ de turism la Rimini (eu lucram la o agentie de turism, m-am dus deci in scop de serviciu…). La cina de la hotelul de 4 stele unde m-au cazat organizatorii nebunie mare: creveti, lasagna, parmezan, prosciuto crudo, ruccola…Eu, plecata din Bucuresti la 5 dimineata, plimbata prin 3 aeroporturi (Otopeni-Milano-Bologna) plus 2 ore de asteptare dupa autocarul care ne-a dus de la Bologna la Riccione (asta e langa Rimini, un fel de Buftea fata de Bucuresti), in fine, deci de la 5 dimineata la 11 noaptea nemancata….M-am infipt eroic in toate fara discernamant. Am molfait crevetii cu clesti, ruccola cu lasagna, prosciuto cu creme brulee…Pe la 2 noaptea ma rasteam la boboci in toaleta de 4 stele (cu miros de levantica si aer conditionat). Pe la 2 jumate ma dregeam in barul hotelului cu cateva pahare de Campari (fara orange). Pe la 3 bantuiam de una singura pe plaja, racnind din toti plamanii „sotto il cielo di un’estate italianaaaaaaaaa” si „lasciate mi cantaaaaareeeeee” fiind bisata de vreo cativa catei comunitari (da, au si pe acolo asa ceva).
    Si astfel s-a petrecut prima mea noapte in afara granitelor tarisoarei mele scumpe….

    • Printesa Urbana spune:

      Aaaaoleu, asta cu datul la boboci prin straini chiar e nasoala. mai rau decit sa abordezi buda pe la capatul celalalt, ca sa zic asa.

  • Denisa spune:

    :))))) am ras cu lacrimi.. un ras binemeritat dupa o noapte grea cu copchilu’

  • RODICA spune:

    ha ha …nice concediu..din f.ericire nu am avut parte de asa ceva

  • Alexandra spune:

    Eu am facut oreion in Anglia… in ambele parti! Aratam ca o broasca bortoasa…a fost de vis 😀

  • D spune:

    Pe drum spre și la Gărâna la jazz. M-am instalat în Reșița pe toaleta din Kaufland. Aproape am luat și coșul de gunoi în brațe pentru că simțisem miros de mici în parcare. M-am rezolvat tot cu 3 Smecte. A fost foarte frumos. Am mâncat niște biscuiți tot weekendul.

  • Adina spune:

    Insulele Canare anul trecut. Marea la dreapta, palmierul la stanga, dar in fata ochilor mei totul cetos. M-am bagat la umbra si mi-am pus rucsacul in cap sa-mi fie intuneric si bine. N-a mers, tot mai rau, deja simteam senzatia de voma si aoleu cum se instaleaza. Pana la farmacie am transpirat bine si m-am facut intai ca o lamaie, apoi si mai palida, ca un cearsaf. Dar ce bucurie pe mine sa descopar ca acolo migrena se trateaza serios, nu ca pe un moft incert si tipic feminin. Am fost interogata bine de simptome si etc si dupa ceea ce a parut ca un consult am luat in primire Nolotil- the savior. Poate fi injectat sau baut cu suc si dupa 30 de minute esti ca nou, sau omul intreg de dinainte de migrena. Daca e grava de tot situatia, combini Nolotil cu Ibuprofen si eventual si-o pastila de greata. Ei bine, m-am intors de acolo c-o geanta de Nolotil si am si acum, pentru urgente. Deci migrena a lovit cand a trebuit ca numai bine m-am intors si cu za cure de-acolo 😀

    • Adina spune:

      Precizez ca daca nu gaseam medicamentul magic, imi puteam lua adio de la 3 zile de vacanta, ca daca ma ia migrena, se instaleaza bine si ma tortureaza zdravan de-s in stare sa pup pamantul cand imi trece, de bucurie ca mi-am revenit.

    • Diana spune:

      Hmm ia uite ce am descoperit cautand Nolotil pe Google: contine Metamizole magnesium (a derivative of Metamizole), care metamizol este – ghici ce? – tocmai substanta activa din banalul nostru Algocalmin 🙂

    • de departe spune:

      Adina, ai incercat vreodata Imigran? Sau orice alt medicament care contine triptan (sumatriptan, naratriptan)? Sunt speciale pentru migrena, in 15 minute esti ca noua. Cu cat iei pastila mai devreme (cand simti in cap presiunea aia usoara de la inceputul crizei), cu atat lucreaza mai eficient. Eu m-am chinuit toata adolescenta si jumatate din viata de adult cu migrene de-mi venea sa-mi spulber capul si sa-mi arunc stomacul de pe pod, pana am descoperit Imigranul, sa-i dea Dumnezeu sanatate aluia care l-a inventat!

      • Printesa Urbana spune:

        Am luat si eu imigran o singura data (luat pe reteta de la neurolog). Am dormit 20 de ore dupa el si m-am trezit mega groggy. E drept ca a fost cam singura chestie care a oprit migrena la o zi dupa start, dar a avut efect asa puternic ca am decis sa nu mai iau…

        • de departe spune:

          Inca o dovada ca fiecare organism reactioneaza altfel. Mie Imigranul nu mi-a provocat niciodata somn sau altceva, cam la 10 minute dupa ce iau pastila am cateva secunde in care durerea de cap se accentueaza putin, dupa care dispare instant, de parca n-ar fi fost si odata cu ea dispar si greata si sensibilitatea la lumina. Poate sa iei doar o jumatate de pastila? Eu am pastile de 100mg si le impart in doua, daca o prind din timp se potoleste de la primele 50mg.

          De cand l-am descoperit umblu cu el in geanta, pentru ca migrena mea are prostul obicei sa ma pocneasca pe neanuntate cam o data pe saptamana, la orice ora din zi sau noapte si evolueaza in jumatate de ora de la presiune la o durere d-aia de-mi vine sa-mi zmulg capul. Imi aduc aminte, inainte de Imigran, cand ma apuca migrena la birou, dupa ce ma indopam cu Fasconal, Algocalmin si orice altceva speram eu ca poate sa ma ajute si vedeam ca nu are nici un efect, ma duceam in camera copiatorului (ca nu avea geamuri, nu se vedea inauntru de pe hol) si efectiv ma dadeam cu capul de perete, asa eram de disperata. Colegii deja se invatasera cu imaginea, cand intrau cu treaba si ma vedeau in coltul camerei deja stiau: „Aoleu, saraca de tine, iar ai migrena?!” 🙂

          • Adina spune:

            Abia acum am vazut ca s-a mai comentat aici… Nu stiam ca e similar Agocalminului, dar pentru mine nu au functionat nici Agocalmin si nici Imigran… Cred ca imi prieste Nolotil (dar tot asa, daca apuc sa il iau din timp, ca mi s-a intamplat acum cateva luni sa fiu pe drum in masina si sa nu il gasesc in bagaje si pana seara eram leguma, transpirata, voma… ce mai, tot tacamul).. in fine, cred ca imi prieste pentru ca fiind injectabil se absoarbe repede (ori doar imi imaginez eu ca e asa, dar vreau sa raman la aceata opinie si sa merg cu placebo inainte pentru ca de vreo 8 ani am mers la o gramada de medici, neurologi, etc, masaje, yoga, incercat pastile si supozitoare si uneori simt ca imi ies din minti cand vad ca iata in 2013 aud aceeasi placa: poate o fi de la lapte, poate ciocolata, poate vin, poate esti stresata, poate iti imaginezi ca ai migrena…). So, probabil e foarte similar, dar daca e vorba si de diferenta pret, Nolotil nu e foarte scump sau ceva si cred ca sunt mai multe tipuri (eu am luat injectabil) de aceea mi-am carat inapoi cateva cutii. Parca a costat 3 euro cutia cand am cumparat eu. Insa da, de aceea nici nu exista cred o metoda eficienta de a trata migrena in general. Fiecare organism reactioneaza altfel si fiecare sufera si de alt tip de migrena. Eu am ajuns la urgente de cateva ori, foarte deshidratata si plansa de durere si oboseala, cu parul valvoi, dupa cate doua zile de vomitat pana si o gura de apa pe care incercam sa o beau, pastile nu mai spun, ca nimic nu-mi statea in stomac… oribil. Deci acum ca mi-e mai bine, sunt ultra happy. Nu as milita insa pentru Nolotil, habar n-am ce e mai bun, insa pe mine m-a salvat de multe ori. Multumesc de sfaturi si idei insa, asa mai aflu una alta :* 🙂

  • Ana spune:

    Inteleg tare bine prin ce ai trecut tu…mie mi s-a intamplat in Viena, eram fericita ca sunt intr-un muzeu plin cu toalete…le-am vizitat pe fiecare etaj, m-as intoarce oricand… sa apuc sa vad si operele de arta de data asta. Socul a fost ca la ei farmaciile nu sunt la fiecare colt de strada ca la noi, au trecut doua zile pana sa rezolv treaba…

  • Alexandra spune:

    Pentru mine a fost Barcelona…de 2 ori. Prima oara, am plecat cu o usoara raceala care pe drum s-a transformat in mama tuturor racelilor. Era prima vacanta cu gasca sotului, gasca mare, party Barcelona Ibiza yuhuuu!! Numai de party nu imi ardea mie. Dupa 2 zile de zacut in pat, dupa ce am epuizat toata rezerva grupului de Fervex, Strepsils si ceaiul de la bed&breakfast am zis:gata!merg la spital, sa ma bage pe perfuzii sau pe ce or vrea ei, sa ma puna pe picioare ca nu mai rezist asa inca o sapt juma cat mai dura vacanta. Prima intrebare la spital:te-ai drogat? M-am gandit daca atata consum de Fervex si Strepsils s-ar califica, dar am zis ca totusi nu. Dupa un control riguros am fost trimisa acasa cu un pachet de paracetamol (antibiotice nu meritam, nu se iau asa oricum si oricand). Am mai bolit vreo 2 zile in care regimul a devenit paracetamol, ceai si ocazional niste paine/orez si apoi am fost inceput treptat treptat sa imi revin.
    A doua oara, tot Barcelona, la un interval de vreo 3-4luni de la primul incident. Eu, impreuna cu sotul, mergand la un festival de arhitectura, sa tin un minunat discurs despre un proiect facut de mine, proiect nominalizat la un premiu. Plecam cu 2 zile inainte de festival, sa avem timp sa mai vizitam, sa recuperam timpul pierdut the first time. Plan bun, bineinteles…nu de alta dar in prima secunda cand am coborat din avion-pac, durere in gat, febra, tuse, de toate. Doua zile iar am bolit. Incepusem sa cred ca am o reactie alergica. Am reusit intr-un final sa tin discursul, cu juma de voce (mi-am cerut scuze pentru halul superb in care eram-voce taiata, ochi curgand, nas curgand, tuse etc, juriul a ras, i s-a facut mila de mine, mi-a dat premiul :)) ).
    Am mai fost in Barcelona de atunci. Nu ma las cu una cu doua:)) Am reusit chiar sa raman sanatoasa pe intregul parcurs al sederii. Dar acum chiar ca plec cu toata farmacia dupa mine. Just in case 😀

  • Claudia spune:

    Doamne ajuta, pana acum nu am avut probleme d-astea IN VACANTA. Insa acum o luna, in mijlocul sesiunii (frumusete adevarata, deci) am descoperit cum e sa tremuri, sa iti curga apele, sa plangi si sa stai pe wc, toate astea concomitent la orele 4…noaptea. Si asa m-a tinut 4 zile, plus doua saptamani de refacere stomac nervos. Am ajuns sa iau smecta, imodium si furazolidon, toate combinate. Din disperare, bineinteles. Din aceeasi disperare, dupa doua saptamani bagam inghetata cu bere si cu ciorba…fara rezultate.

    Ah, da, mi-am amintit. Prima oara cu EL la mare…litoralul full, ne-am cazat dupa 4 ore de cautari unde am mai nimerit. Usa la baie nu se inchidea complet. M-a apucat „ma cherie diareea”…Noroc ca El e om practic…si deloc romantic.

  • Monica spune:

    In Paris, acum vreo 4 ani si ceva, plecasem din Londra cu febra etc. Primele 2 zile mi le amintesc vag, vag de tot, am crezut ca mooor. Noroc cu ceva medicament ce mi l-au dat de la farmacie si care a facut minuni si m-am bucurat apoi de ultimele 2 zile…deci da, m-as mai intoarce acolo ca sa (re)vad ce am ‘pierdut’ in primele 2 zile, plus ca noua ne-a placut f mult Parisul, ne-a ramas la suflet :-)….poate peste vrei 2 ani cand e bebe marisor sa il ducem si pe el la Disneyland, ca noi astia mari am fost deja si tareee ne-a placut si acolo 🙂
    Aaa, si in Albania, in vara aceluiasi an, imi cunosteam socrii pt prima oara. Am mers la mare cu totii si am reusit sa racesc atat de tare ca am ajuns in spital, pe perfuzii etc. Not fun at all! Le-am stricat vacanta din pacate si i-am speriat f tare (tuseam ingrozitor, temperatura, dureri de cap, varsaturi etc)de au vrut sa ii cheme pe ai mei in Albania sa ma vada for one last time :-)) Not a great but first impression I must say,

  • Monica spune:

    Scuze, am trimis inainte de a termina de scris: Not a great first impression I must say, BUT they still fell in love with me si astazi, dupa 4 ani si ceva de atunci, sunt sotia fiului lor 🙂 (implinim 2 ani de la casat chiar maine)

  • Alexa spune:

    Vaaai…eram asa prinsa de povestire,ca ma chinuiam sa citesc de pe telefon,desi laptopul era la 1 m de mine,deschis direct pe blog :))).

    Mi-ai amintit de turul tarii,pe care l-am facut in 2009.Eu si jumatatea ne-am intoxicat cu ceva dubiosenie din apa (Dunare/Marea Neagra..combinate) la Sf. Gheorghe (ca deh,am zis sa incepem turul cu Delta Dunarii).De la plaja,pana in sat e ceva de mers pe jos,vreo 2 km,prin soare,fara copaci,fara vreo perspectiva (ca am avut ghinionul sa ma prinda pe mine crampele chiar la plaja..pe el,mai pe seara,cand eram deja la adapost,la cazare).Dupa ce ne-am indopat cu Smecta si Imodium la greu,ca din fericire era farmacia deschisa, ne-am chinuit vreo 7 zile dupa,pe unde mai ajungeam cu vizitatul (Sibiu,Alba Iulia,Satu Mare) sa mai dezlegam ceva,vorba ta, cu cate un pepene,o pruna..si acum ne apuca rasul cand ne gandim la ce-am patit.Bine ca n-a fost altceva,sa fi avut nevoie la spital,ca pana la Tulcea…

  • Bianca spune:

    O Doamne era sa ma rostogolesc de pe scaun de ras. „Ai să mori tu, dă Smecta aia și silance!”. Am avut noroc de fel, nu prea am facut „diaria”in general, in vacante nici atat. Desigur, nu e timpul pierdut…multumesc pentru portia zdravana de ras!

  • tea spune:

    in doi am facut asa: enterocolite, cu febre si scaune extrem de dese, gingivita, diareea turistului, normal si o falsa alarma de malarie – era defapt mononucleoza. si da, ne mai ducem 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      diareea turistului e alta mincare de peste decit enterocolita?
      pai normal ca va mai duceti, acum ca aveti anticorpi, ar fi si pacat! 🙂

      • tea spune:

        dada. diareea turistului se face frecvent. trece relativ repede fara sa te dai peste cap. enterocolitele is alea de nu te lasa sa te scoli de pe buda si te lasa mai slaba 🙂

  • Lorenee spune:

    Mi s-a intamplat si mie in 2011, ma intorceam de la Bruxelles, mancasem la „Chez Léon” niste moule-frites si apoi am luat Eurostarul sa ma intorc in Lille. Nu stiu cum a trecut jumatatea aceea de ora, eu oricum am petrecut-o in toaleta. Si urmatoarele 2 zile, cu chemat in mijlocul noptii echipa de la SOS Médecins.
    Véritablement beau! ca sa fiu in ton.. oricum virozele astea intestinale raman „preferatele” mele!

  • Eliza spune:

    In Tashkent, mancam in tot felul de bombe cu colegii mei.
    O data stomacul meu s-a revotat cumplit impotriva unei salate si am avut dureri mari. Ovidiu baiat bun s-a dus la farmacie sa im cumpere ceva pansament ptr stomac. Nu s-a facut inteles asa ca a desenta pur si simplu pe o foaie de hartie un stomac, si a cumparat ce i s-a dat: un medicament pe care era desenat un stomac si un ceai de plante- singurul disponibil. Acasa m-am uitat pe prospect si singurul lucru pe care l-am inteles a fost :1-2 tableti…m-am decis sa iau decat una si am baut ceaiul cu incredere. Am avut una din cele mai cumplite nopti din viata mea…la serviciu banuielile mi s-au confirmat: si ceaiul si medicamentul erau laxative…A doua zi moarta coapta m-am dus la serviciu ptr ca aveam examen de certificare .

  • michelle spune:

    Vaiiiiiiiiiiiiiiiiiiii! Si eu am umblat prin Paris transpirata toata si intreband lumea prin magazine daca au vreo toaleta. A fost dezastru,cred ca de la ceva combinatii de mancaruri/bauturi pe care le-am facut am pierdut o zi intreaga din vacanta in Paris umbland dintr-o toaleta in alta.De atunci mi-am facut „necessaire-ul” cu medicamente de urgenta :))

  • G. spune:

    Vă mai amintiți trandafirii aceia roșii si apetisanți pe care ii făceau tanti cofetăresele in copilăria noastră comunistă, de ii puneau pe tort la toate ocaziile? Ce gust bun aveau, ce deliciu, ce minune, etc?
    No, stați asa. În august 2004, când am rămas singură de tot acasă (și în oraș, că-mi plecaseră și prietenii pe te miri unde), m-am haloșit și am mâncat vreo șase astfel de bucăți de pe torturile de Sfânta Mărie comandate de maică-mea la nu știu ce cofetărie de cartier.
    Pot doar să va spun că m-a cuprins ceva soră cu moartea, totul la puterea a doua, pentru că otrava roz ce-mi macera sufletul făcea pressing la și la nord și la sud, de n-am mai știut ce strategie să adopt vis-a-vis de obiectele sanitare din dotare.
    Fierea, turbată și ea, săraca, nu mă lăsa să mă îndrept de șale, așa încât a doua zi, tot îndoită și ținându-mă de mobile și balustrade, m-am dus la lucru să deschid o conferința internațională.

  • Stana Patitul spune:

    La un moment dat eram spaima vacantelor 😀

    In scoala generala, am mancat clatite multe, calde, cu o seara inainte, dimineata devreme plecam intr-o excursie cu invatatoarea. Am oprit autocarul pana n-am avut nimic in stomac 🙂

    La mare, in Croatia, mi`a dat puroiul in gat. Aia a fost lejereanu, ca m-am curatat, in rest nu ma durea nimic, fara febra, doar tuse (da, din aia de fumator)

    La munte, in Slovacia, am cazut cu schiurile si m-am accidentat direct acolo… da, in locuri intime.

    Urmatorul an, tot in vacanta de iarna, in Ucraina, o diaree de toata frumusetea. Am stat in camera 8 zile din 10. Macar peisajul era frumos. De data asta nu eram singurul patit, thank God! Ne bateam pe baie 🙂
    Pe drum inapoi, imi doream sa imi pun un dop… am luat doza mare de pastile, sa nu ma apuce neplacerile pe drum, ca in Ucraina nu`i de oprit prin benzinarii, si…asa bine am pus dopul… ca atunci cand am ajuns acasa, incercam sa dreg putin situatia si am pornit a doua tura de diaree.
    In ucraina sigur nu ma intorc, in rest, e posibil 😀
    De atunci m-am calmat 🙂 Dar au fost vreo 2 ani de vacante… patite 🙂

  • wlfp spune:

    Foarte tare povestea. Mi-a placut enorm.
    Albania – acum cativa ani. La umbra 40-si C, masina cu clima stricata (mergea ceva, dar nu prea bine), eu pe ciclu, lesinata pe bancheta din spate. Dupa dureri insuportabile. Intr-un oras mai ok, partenerul de calatorie intra intr-o farmacie, unde da peste un farmacist (ce nu vorbea decat albaneza) si incepe sa ii explice care e problema. Dupa 15-20 de minute se intoarce cu cateva pilule roz, cica pt durere, pe baza de cofeina. Mi-a trecut o secunda prin minte sa nu le iau (ca habar nu am nici azi ce au fost), dar dupa ce m-am lovit din nou durerea am bagat repede doua pe gat. Si-au facut relativ efectul. Nu ma mai durea asa de tare.

  • carminaca spune:

    Stii, citind acum postarea ta, despre Paris, nu pot sa nu ma gandesc la coincidente. Ar fi tb sa plecam si noi, doar noi doi, acum la sf de august. Era a doua oara cand incercam 😀 Dar nu vom mai pleca pt ca cel mic si-a taiat degetul, la propriu, destul de maspa cat sa nu ne mai dezlipim o vreme de ei. Pe cuvant daca nu preferam o cufureala sanatoasa la Paris in loc de 2 ore la Grigore Alexandrescu la chirurgie plastica. Dar noi sa fim ssnatosi, ma consolez cu gandul ca orasul ala nu se muta si copiii cresc 🙂

  • Penny spune:

    Eu, 18 ani, indragostita lulea de el, 23 de ani. Asa, pt definirea personajelor, eu in clasa a12a, oarescum hipioata dupa vorba si port, el proaspat licentiat, pre-hipster. In vacanta de vara, ma duce la Sibiu (pentru festivalul medieval unde am fost domnita si cavaler de Sibiu, cu costume si tot tacamul), unde stam o saptamana la bunica lui – 80 de ani, super misto. Singura parte naspa a cazarii este ca bunica impartea locuinta cu o doamna al carei singur scop in viata era viata altora si se ocupa cu maiestrie de acest hobby (cotrobait in bagaje, spionat pe la usi, descusut ca in vremurile securitatii, samd.). Dupa vreo 2 zile de certuri tineresti si make up sex, ma loveste cea mai naspa enterocolita din viata mea. Stau patru zile la pat cu febra si dieta. La mine acasa ar fi fost ok dar: (1) strada pe care statea bunica lui era in renovare si toata saptamana nu au avut apa – umplusera cada cu apa (si toti ne spalam din ea); (2) co-locatara curioasa statea la usa de la buda sa asculte ce fac eu acolo (toate escapadele la baie au fist in doi -eu si ea), (3) el si-a vazut de festival si mai mult, a facut pe cavalerul de sibiu, in timp ce eu sufeream ca o domnita chinuita, intr-o casa complet straina, inconjurata de oameni straini si (4) bunica, foarte bine intentionata de altfel, imi tot oferea friganele proaspat prajite si fripturi pe care le refuzam cu jena maxima si ceream telemea cu paine prajita. Singura parte buna a excursiei a fost ca am slabit 3 kg, ajungand la greutatea pe care mi-o doream obsesiv in acea perioada (minte de adolescenta tuta). In concluzie, enterocolita e urata dar e si mai urata cand esti pe „teren strain”.

    PS. Am ras zdravan citind povestirea ta. Me likey 🙂

  • Oana spune:

    :)))))))))))))))))

    Nu pot sa ma opresc din ras, desi in 2005, cam pe vremea asta, am fost ultima data la mare la noi, nu prea imi ardea sa rad. Mancasem seara o salata, nu mai stiu de care, la o terasa cam de fite doar la preturi. Peste noapte am facut febra 40, cu tot tacamul aferent unei toxiinfectii alimentare, de vorba cuiva de mai sus, nu stiam cum sa gestionez obiectele sanitare din baie, ca sa ies cat mai avantajos. Din cauza febrei care nu scadea deloc, am apelat la vesnicul cearceaf ud pe corp, numai bine cat sa fac o pneumonie in continuare. Nu mai stiu decat ca stateam pe plaja, sub umbrela, cu painea prajita si sticluta de Olynth, iar acasa am ajuns mai alba decat am plecat …

    Si ca sa fie tacamul complet, o sa va zic ce-a patit tatal meu, cand era tanar si de putina vreme impreuna cu mama. El e mai sensibil, in sensul ca, atunci cand are nevoie la baie, are NEVOIE, nu mai suporta nici 2 minute asteptare. Si da peste el nevoia asta tocmai cand se intorceau acasa de nu stiu unde si trebuiau sa traverseze o cale ferata. Situata la 5 pasi de intrarea in blocul in care stateau. Si tata grabit sa treaca sa ajunga acasa, mama chicotea pe seama nevoilor lui imperioase. Numai bine, ca la un moment data il vede ca se opreste … N-a mai ajuns pana acasa :))))). Nasol moment. Pfuai, si mi-am mai amintit una. Eu si fratele meu mici, intr-o seara dupa ce ne-a pus mama la somn, s-a dus saraca sa faca un dus. Tata era in pivnita cu niste prieteni, la un vin. Unul dintre prieteni ii spune tatalui ca pleaca acasa, din motive fiziologice. Tata ii zice ” du-te ma, sus la mine, si-i zi-i la nevasta-mea sa te lase la baie. Mama intrase la dus gandind „nu mai incui usa, ca doar numa’ barbatu-meu poate veni”. Pornind de la aceste doua ipoteze, mama la dus, respectivul deschide usa, face ochii mari, inchide usa si se intoarce in pivnita. La care tata „no, ma, ai rezolvat?” Si raspunsul: ” da, ma, am rezolvat … am facut pe mine”.

  • AlexandraV spune:

    Cate amintiri frumoase cu crampe :)) Eu mereu am probleme cand plec pe undeva: ori ceva asemanator cu ce ai patit tu, ori la extrema cealalta. Numai ca am o fobie mare de wc-uri din restaurante, wc-uri publice, etc. de ma buseste plansul ca nu pot sa ma teleportez acasa

  • Andra spune:

    Doamne am ras cu lacrimi…drept urmare o sa il citesc din nou..

  • Stella spune:

    Eh…am murit de ras :))

    Eu nu am bolit prin strainataturi, dar am patit o situatiune asemanatoare de Craciun in Sibiu :)) doar ca eu eram prea legata, nu `dezlegata`, scuza-mi franceza :)))

  • arakelian spune:

    jamais.
    Dar, je vous jure, nu invidiez pe cei in concedii si pe toaleta.

    Acum ma dau tare, cu imunitatea mea.

  • Raza spune:

    Team building, 45 persoane, Predeal.

    Dupa cina, totul ok, concurs de dans si karaoke.

    Spre dimineata, am inceput sa cadem secerati spre toalete. La micul dejun au mai indraznit doar cativa colegi sa coboare. Restul – lipiti de buda. Partea complicata a fost ca unii au fost cazati 2 in camera cu o singura toaleta – asta DA team building!!! Cum ar fi sa zici peste ani: „Mai tii minte, Costele, ce bine ne-am sincronizat noi 2 la mega-cufureala aia de la Predeal? Pai dupa incercarea aceea, nu stiu ce proiect ne-ar mai ridica probleme!”

    Apoi ar fi trebuit sa jucam un joc cu mega-skiuri, adica sa ne impatim in 2 grupuri, sa ne incolonam si sa ne lege de picioare de 2 bete lungi, iar noi sa ne coordonam in asa fel incat sa inaintam cu betele. Primul grup care trecea linia de sosire cu picioarele legate de bete – castiga.

    Dar cine s-ar mai fi lasat legat de picioare?!…Game over.

  • George spune:

    Am fost eu la Paris? Pai cum dracu nu, știu toate weceele, ma luat din avion și dracu ma pus sa merg și la vizitat, trai neneaca dar a dracu problema ca am zis ca mor pe acolo, 3 zile și prin avion numai wc uri vedeam,când închideau aia ușa la avion ma lua plânsul ca nu ma mai pot duce, urat F urat dar va spun în Paris nu ai unde merge la baie, e super nașpa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *