Phew, oameni buni, că mari emoții am mai avut. Ziua de ieri marți 13 a fost una… hm… să spunem interesantă. Îmi plac astea, mai ales după ce se termină.

Se făcea că ieri pe după-amiază stăteam în liftul Hotelului Cișmigiu, care are 30 de cm pătrați suprafață (liftul), și mă rugam să nu mor (s-a mai întîmplat acolo, nu cu mine, doh) și să nu mă omoare nici claustrofobia. Am scăpat cu viață, mulțumesc Simina pentru companie. Apoi am intrat la cursul de prim ajutor și resuscitare pentru bebeluși și copii organizat de Smurd și ING și Maimultverde. Și pe cînd simulam noi mai abitir masajul cardiac la copil cu insuficiență cardio-respiratorie (o să vă dau detalii curînd, promit), încep să curgă telefoane, sms-uri, mesaje pe fb și emailuri cum că blogul a murit. În loc de iarba verde, pe ecran îmi făcea cu mîna un fel de mumie oribilă dar totuși fericită că a preluat controlul blogului. Nu doar al blogului meu, desigur, au fost hackerite mai multe servere printre care și cel pe care era găzduit regatul. Mno, pe moment nu am reacționat cine știe ce. Adică na, cînd vorbești despre bebeluși cu atac de cord nu prea stai să plîngi că ți-a murit blogul.

Pînă pe seară era clar că e mort și m-a luat oareșce nostalgie. Apoi am adormit, pentru că nu mă mai ținea fizicul. Pînă cînd am făcut eu ochi, băieții de la firma de hosting au reușit să recupereze datele. Toate cele mii de texte și 40.000 de comentarii, sutele de poze, tot mai puțin hainele de paradă (adică layoutul blogului) au fost recuperate. De-aia ce vedeți acum nu e cu margarete. Dar poate o să fie, dacă nu, aia e, conținutul e important, zic unii.

În plus, acum vă puteți înscrie din nou cu adresa de email, să aflați imediat ce postez ceva (acum cîteva luni cînd am avut probleme cu pluginul de Subscribe, am șters toata baza de abonați, adică niște sute bune de adrese, sper să vă recuperez rapid).

Așadar sîntem iar împreună. Am ținut să vă spun asta și imediat după să vă spun că o vreme n-o să mai scriu. Plecăm la țară. Poate o să pun poze, dacă o să apuc.

Dacă nu, ne auzim după ce ne întoarcem de la cules de roșii și jumulit de bibilici. Vă mulțumesc tuturor pentru ajutor, pentru mesaje, gînduri, încurajări, idei, resurse, pentru că vă pasă și pentru că sînteți în continuare aici!

LE: Aaaah ce bine e să apăs butonul de Publish, daaaa, un mini-orgasm în dejtul meu arătător!

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4220

20 comentarii

  1. Asa e cu tehnologia asta, cateodata isi ia jucariile si te lasa cu ochii-n soare. Si ca tot veni vorba de soare, sa aveti parte de soare (in cantitati moderate) si de relaxare .

  2. Ma gandeam ca te-ai apucat de cosit iarba verde.
    Eu lesinam. Cand imi reveneam, fugeam repede sa scriu 10 mailuri ca sa-mi reinviu blogul drag 🙂

    Spor la cules rosii, ascundeti bibilicile, have fun

  3. Margarete si iarba verde mai gasim, textele tale faine nu, asa ca cel mai bine imi pare ca blogul si-a recapatat continutul! Sincer, primul meu gand au fost la articolele „Draga Delfina” (1… 12).
    Zile relaxante sa aveti!

  4. Thx God! Bine ca s-a rezolvat si uite ca acum te pot citi mai bine si de pe tel 🙂 s-aveti vreme frumoasa la tara si sa intoarceti mai bogati sufleteste. Asteptam si margareteld, iarba verde si papuceii aceia inconfundabili 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *