Cronica lansării: primul meu autograf

Aseară la Humanitas a avut loc lansarea volumului Ficțiuni reale, coordonată de Florin Piersic Jr, care include și o povestire semnată de mine. Nu am multe de spus. A fost… A fost incredibil. Mă bucur c-ați venit, că m-ați rugat să vă scriu vorbe pe carte, habar n-aveam cît de dătător-de-putere e gestul ăsta. Nu știu ce v-am scris acolo, mi-a tremurat mintea iar creierul îmi era blocat de tot ce s-a întîmplat, dar să știți că vă mulțumesc și că-mi sînteți dragi și că bucuria mea e nemăsurată fix datorită vouă. Îmi pare rău doar că mama n-a putut sta cîteva minute în plus, să audă ce-au auzit toți străinii prezenți, și anume că povestirea asta a ajuns într-o carte pentru că romanele ei scrise frumos cu stiloul au rămas ascunse în sertar. E ca o răzbunare a generației viitoare, dar și ca un mulțumesc pentru darul și pofta de a scrie, care vin de la ea, de la mama.

Înainte să plec și după ce-am semnat multe cărți (multe, mi s-au părut milioane, deși nu cred c-au fost mai multe de 30) și l-am ascultat pe Dan Byron (exquisite, ca de obicei), am făcut poze la carte, la cum a pornit ea singură prin lume, pe sub ochi curioși, prin mîini pofticioase, pe sub pahare cu vin și printre scrumiere pline. Apoi am luat-o la pas prin oraș, cu cartea în brațe, cu pălăria împinsă spre ceafă, că prea îmi fierbea mintea de mirare. Adică stai, chiar mi s-a întîmplat mie seara asta?

Am stat la o terasă. Singura, doar cu cartea și berea. Și m-am simțit înconjurată, strînsă în brațe de toată lumea. Cum i-am zis și la microfon lui Florin, după fetița mea, ăsta e cel mai frumos lucru care mi s-a întîmplat! Și vă mulțumesc!

Na, am zis că n-am multe vorbe la mine și uite că s-au adunat de patru paragrafe, aproape cît toată povestirea mea din carte.

 

photo 1

photo 2

photo 4

photo 5

photo 7

photo 8

photo 3

photo 14

photo 15

photo 24

photo 34

photo 44

photo 63

photo 81

photo 82

photo 65

Și pentru că m-ați întrebat în repetate rînduri, da, povestirea e adevărată.

1240258_10151659489828148_2055895591_n

Vedeți cicatricea de pe obraz? E de atunci. Pentru că trebuia să iasă ceva bun din tot chinul ăla, a ieșit o povestire într-o carte. Ca să pot spune Da, din fericire și nu din păcate, povestirea e adevărată. 🙂

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4267

46 comentarii

  1. Nu-ti pot spune cat de rau imi pare ca nu am putut ajunge aseara…aveam pana si reminder la mail ca sa nu uit de eveniment, abia asteptam sa te revad! Imi cer scuze, sper sa nu te superi pe mine si sa imi acorzi totusi un autograf pe carte candva. Sunt mandra de tine! (nu stiu cat conteaza asta venind din partea mea, dar totusi trebuie sa-ti spun.)

  2. Draga Printesa, mi-ar fi placut tare mult sa vin sa te cunosc si eu! Te citesc de mult timp si ma simt tare atasata de familia ta. Sunt foarte bucuroasa pentru tine si abia astept sa citesc cartea! Felicitari!

  3. Felicitari, printesa draga! Ce frumos ai descris ce ai simtit! Parca mi-ai dat si mie un pic din emotia traita de tine. Sper sa ajungi sa dai multe, multe autografe. Daca nu milioane, macar cateva mii 🙂

  4. Felicitări (și pentru pălărie,n ici nu mă mir că ai găsit una extraordinară pentru eveniment, doar nu ești de azi, de ieri în lumea pălăriilor și a „fascinatoarelor”)
    Fie ca… OK, clișeu dar eu ci fie ca: fie ca lansarea asta să fie imboldul și să vină momentul în care ne povestești cum a fost la lansarea volumului tău.
    Cu drag,

  5. Ce frumos felicitari. Ma bucur din suflet pentru tine. E minunat sa ne putem bucura de realizari. E rasplata cea mai mare. Cateodata e destul doar sa ne bucuram.
    Cunosc o farama din felul cum te simti, insa nu in totalitate. Am scris si eu o poveste intr-o carte, mai demult, insa cei care s-au ocupat de editarea cartii, pe langa ca au facut o lansare anuntata cu o saptamana inainte, nici nu s-au deranjat sa imi trimita un exemplar. L-am obtinut cu greu, dupa insistente si emailuri fara raspuns.
    Felicitari tie si celor care s-au ocupat de eveniment. Mult succes.
    Cand voi fi in RO am sa cumpar cartea.

    • Sa vii si pe la noi, pls! Ar fi timpul sa ne cunoastem, zic eu… 🙂 Felicitari pentru povestire, o putem citi undeva?

    • Tot ma gandesc sa iti scriu in scrisoarea despre mine pe care ti-am promis-o … insa numai nu imi iese. Cine stie, poate o sa ajung prin Bucuresti mai repede decat ma gandeam; am sa te caut, sa te invit la o cafea, daca ajung.
      Cartea se numeste „Cele mai frumoase iubiri”.

  6. Ai impartit bucuria ta cu noi, asa cum faci mereu prin postarile tale. Dac-ai sti ce mult conteaza sa te poata bucura altcineva, decat familia ta! Sa te bucure pentru ca exista, pentru ca traieste intr-un fel, pentru ca iubeste intr-un fel, pentru ca transmite ceea ce traieste si creaza in jur bucurie.
    Felicitari pentru scrierea ta si iti doresc sa ai noroc de inspiratie si sa mai publici povestiri, nuvele, de ce nu , romane?!

  7. Ahhh ce bine mi-a făcut lansarea de aseară! Când am citit povestirea m-am simțit și mai aproape de voi! Și pălaria a fost in ton cu sloganul vostru, nu? Să fie roz, zic!

  8. Felicitari, Ioana! In egala masura pentru carte, cat si pentru ca te-ai bucurat de un pahar de bere „singura”. Putini oameni mai apreciaza compania lor. Sa iti placa sa fii singur cu gandurile tale e mare lucru in ziua de azi. Aceeasi intrebare legata de carte o am si eu: e prevazuta lansarea ei si in format electronic? Mult succes!

  9. Felicitari, Ioana! Daca nu indraznesc prea mult, mi-ar placea sa stiu cum ai aflat de proiect, daca va mai fi vreo editie si cine poate trimite texte. Multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *