Secretul meu este…

Una dintre întrebările pe care le primesc cel mai des este (pe lîngă aia cu Băi da tu cum faci de ești așa de mică? și De unde ți-ai cumpărat pălăria asta) e: Cum faci de ești așa fericită și energică tot timpul?

Păi, în primul rînd că nu-s fericită și energică tot timpul, dar e drept că sînt și una și alta destul de des.

În al doilea rînd, iau magneziu. Și în al treilea rînd, sînt ca pe droguri mai tot timpul pentru că în fiecare dimineață mă dau jos din pat, deschid geamul, dau draperiile de la dormitor la o parte, trag aer curat în piept și admir această priveliște:

photo

Cel mai bun tonic din lume!

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4189

72 comentarii

    • Mă bucur că te-am amuzat, asta a fost intenția, dar e cit se poate de adevarat. Toate geamurile noastre oferă aceeași priveliște minunată, și anume cea atașată! (mai avem și citeva geamuri pe cealalta parte a cladirii, dar acolo nu e nimic interesant).

    • O, păi nu mi se pare deloc amuzant. Nu am nici o treabă cu cimitirele, dimpotrivă, în liceu erau locul meu de liniște și meditație și tare bine mă simțeam pe-acolo, cu atâția oameni care ascultă și tac și aprobă… dar!!! acum mă duce cu gândul doar la inutilitate. și tristețe. zău că mi se pare absurd ca tocmai tu, tocmai voi să aveți priveliștea asta!!!

    • Noi, cu Puștiul, tocmai suntem la o întrebare de-asta grea… nu știe ce-i ăla un sicriu, mormânt, de ce se pun oamenii în pământ… cunoaște cuvântul moarte, dar nu îl înțelege… și mie mi se pare crunt să trebuiască să-i explic, deși, știu, e ceva firesc… și voi aveți cimitirul sub nas… cum ai să-i explici Delfinuței cum e cu treaba asta?

    • Nu m-am gindit inca, mai avem vreme… Dar am un feeling ca o sa fie mai usor decit pare, astia micii sint tare empatici. Iar ea are avantajul ca se va fi obsinuit cu prezenta mormintelor inca de foarte mica.

  1. Ar putea rudele ”vecinilor” sa aiba un pic mai multa grija de privelistea voastra 🙂

    Daca ai locui in Ardeal, ai avea parte si de o seara mai deosebita :)) Acolo este un obicei misto de Ziua Mortilor, la inceputul lui noiembrie, cand lumea merge la mormintele familiei si aprinde lumanari. E chiar spectaculos.

    • și mai bine. de ce să nu te gândești în fiecare dimineață la blestemul (sau izbăvirea) de-a fi evreu pe lumea asta, desigur, cu toate detaliile aferente?
      deci, trebuie să recunosc, la asta nu mă așteptam. deloc, deloc.

  2. Ioi, ce-am ras! Iarta-ma, dar e amuzant tare. Dar stii ce-i cel mai fain? Ca tu, printesa draga, si aici vezi partea plina a paharului 😀
    Toamna chiar e o priveliste (aproape) frumoasa 🙂

  3. am un umor mai macabru, ma amuza articolul tau dar la modul serios eu nu m`as fi mutat niciodata intr`o cladire asa aproape de un cimitir.

    • De cind sint mica visez sa-mi cumpar casa cu priveliste la cimitir. :))))))))))))))
      Privelistea a fost bonus pentru o casa care avea o gramada de (alte) calitati (avea, acum nu le mai are).

    • desi imi plac filmele horror, citesc stephen king, rad la glume macabre, nu m`as simti bine psihic sa fiu atat aproape in permanenta de ceva ce simbolizeaza clar moartea.

    • Gandeste pozitiv: sunt sanse sa simbolizeze doar trecerea catre o alta dimensiune!

      Eu am locuit ani de zile intr-un bloc de pe Sos. Iancului si cand priveam in jos de la etajul 12 exact cu ochii in Cimitirul Armenesc dadeam. De multe ori mi-am baut cafeaua pe balcon cu „ei” si, inafara de un sentiment de pace si liniste, privelistea nu mi-a dat niciodata alte senzatii.

  4. Daca vrei sa pastrezi ‘tema’, am de vanzare un teren de vreo 2000mp la 20km de Bucuresti, priveliste similara plus ceva porumb. Astia-s cei mai buni vecini, din multe puncte de vedere.

    • Vitamina C din citrice da energie, dar magneziul iti face costumul de nervi mai „elastic”, sa nu se sifoneze la orice atingere. 🙂

    • Da, da. Magneziul face minuni! Si eu am facut un tratament de o luna cu magneziu si m-a scapat de depresie, iar acum ori de cate ori ma simt down sau obosita psihic, stiu ca trebuie sa imi cumpar repede magneziu si ma simt mai bine. Asa am scos-o la capat vara asta cu niste examene grele! 🙂 Singura chestie negativa e ca mie imi provoaca pofta de viata…si de mancare! Si m-a cam ingrasat putin! :))

  5. Mda, am locuit si eu cu chirie in zona aia, cred ca este acelasi cimitir numai ca eu aveam vederea mai de sus si mai din stanga.
    Dar sa stii ca nu este complet inchis. In 2 ani cat am stat acolo am vazut o inmormantare de-aia cu fanfara si uniforme militare si babe cu palarii la moda acum 400 de ani 🙂 Stateam ca tatele la geam si ne era ciuda ca nu avem binoclu!
    In rest cum spui tu, liniste, numai paznicul se mai plimba pe-acolo cand il apuca!

    • Vara asta insa au taiat toti copacii. Erau nuci mari, batrini, acum totul pare asa… trist si pustiu. adica na, lasind la o parte ca e un cimitir, pina in vara arata asa, ca o padure. de cind ne-am mutat noi, adica de 1 an, n-a fost nici o miscare in el in afara de neghiobii care au taiat copacii cu drujba.

    • Mi s-a parut mie cam chel fata de cum mi-l aminteam. Pacat de copaci, si mie imi placea privelistea si ai dreptate, iarna este superb!!!!

    • Ma intreb ce le-a casunat tocmai pe copacii din cimitir?! Lasand la o parte ca tot nu inteleg, de ce intr-un oras atat de poluat si prafuit ca Bucurestiul, s-ar taia orice fel de copac de oriunde….

  6. Si eu am o priveliste asemanatoare de la balcon, insa doar toamna si iarna, cand frunzele copacilor din parcul Tineretului cad si iese la iveala splendoarea cimitirului Bellu 🙂 Totusi eu sunt un pic mai departe de el, ne desparte o artera destul de „vie” (a se citi 4 benzi, tramvai si multe multe claxoane la orice ora din zi si din noapte)

  7. Vorba alor mei (ai batrani): mortii nu-ti fac nimic, aia vii is mai naspa. Deci cred ca ai liniste destula de la cimitir, plus ca, desi ii o priveliste macabra pentru unii, nu-i lipsita de o anumita frumusete. Si da, cand te gandesti la aia din fata, iti dai seama ca nu ai chiar asa o zi nasoala pe cat ai crede 😀

  8. Mai, mie imi place! pana la 19 ani am locuit intr-un apart cu vedere la cimitir, mai departe se vedea campul si apoi padurea…cimitirul era umbrit de castani si tei si chiar ma plimbam cu placere pe acolo, in drum spre izvoarele de unde luam apa ( pe vremea aia se mai oprea apa la robinet si mergeam sa luam apa plata de la izvoare, erau vreo 12 in afara orasului). deci imaginea ta imi aduce numai amintiri placute!

  9. Esti absolut minunata!!!!!! Cu tot cu privelistea ta, cu toata energia, oboseala, bucuria si tot ce tine de tine!!! Ma minunez din ce in ce mai mult de tine!!! :*

  10. Ai nervii tari, asta e clar! Inca 100 de puncte de admiratie de la mine pe ziua de azi!
    Noi cand ne-am hotarat sa ne mutam am avut oportunitatea de a lua un apartament care ne convenea din toate punctele de vedere, doar ca avea vedere spre cimitir asa ca am zis pas, mai bine mai ramanem un an in garsoniera noastra cu copil cu tot. Brrrrr!

  11. „Cimitirul este scoala scolilor si facultatea facultatilor. Du-te in cimitir, el iti vorbeste despre Dumnezeu.” Sf. Ioan Gura de Aur (347-407)

  12. Am ras, si eu si sotul, dupa ce i-am povestit ce am citit.
    Pe mine, vecinatatea unui cimitir, chiar si evreiesc, m-ar fi determinat sa nu dorm deloc noptile, in ciuda linistii pe care o pastreaza cei ce se odihnesc acolo.

  13. Foarte tare! I love black humor :-)))) Eu am locuit in primul anul de facultate, cand studiam la Arad, intr-un camin studentesc lipit de un cimitir mixt (era si o vrajitoare inmormantata acolo..tot lasau adeptii porumbei negri si pene si oase pe locul ei de veci care era exact invers decat celalalte…adica spre apus in loc de spre rasaort…si nu ava niciun fel de cruce). Pana la urma invatam toti pentru sesiune pe bancile din…cimitir :-), ne dadeam intalniri, ne plimbam si ne racoream la umbra copacilor imensi si foarte verzi mai mereu… mi-a fost multa vreme frica de moarte pana cand am ajuns acolo si am aceeptat cumva, face parte din viata, e inevitabil si cum spui tu…te face sa fii fericit in fiecare dimineata pentru un lucru elementar pe care-l avem toti care citim blogul tau…viata in trup si suflet! De atunci am invatat ca cimitirele sunt muzee, spun povesti despre oameni si vieti si destine si orasele in care se afla.
    Bravos mi-ai placut foarte tare!

    • Buna dimineata, s-a mai intrebat mai sus. Nu am ALES un loc, adica nu e ca si cum am cautat un apartament cu priveliste la cimitir, noi am cautat un apartament care sa ne placa, asta ne-a placut, intimplator are ppriveliste la cimitir si pt noi asta n-a fost un turn-off.

  14. :)) Tare! Dar mi se pare muuult mai convenabil decat sa deschizi dimineata geamul si cateva perechi de ochi din blocul de vis-a-vis sa se uite deja la tine .

  15. Mai printesa, eu cred ca stam in acelasi cartier 😀 fac parte din lumea celor vii (Doamne Ajuta :D) deci de partea cu zgomotul, nu cu linistea, insa si noi ne cautam disperat de 2 ani (si n-as vrea sa se faca 3) un apartament OK (luminos, cat de cat spatios, central si sa nu coste o avere). Cumva stati langa cimitirul evreiesc din zona 1 Mai? 🙂 eu stau pe Abrud, il vad si eu de la et 10, insa n-are acelasi impact pe care-l are de la geamul tau. Mai sunt apartamente disponibile in bloc? :))

    • Dap, acolo stam, nu, nu mai sint. Si n-ai vrea sa te muti aici, trust me (fara legatura cu cimitirul).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *