Hi-Tech Mama

În epoca Î.C. (Înainte de Copil), mintea mea arăta non-stop, chiar și în somn, ca aeroportul JKF din New York. Mii și milioane de gînduri zburau care încotro, altele aterizau pe neașteptate, multe se ciocneau unele de altele doar ca să rezulte încă niște gînduri mai mici. 99% din sectorul de creier însărcinat cu gînditul era pe modul Activ permanent, restul de 1% se menținea în zona liberă de activitate, spre conservarea materiei cenușii. În epoca D.C. (După Copil, firește), cele 99% de procente de creier gînditor s-au specializat pe gînduri legate exclusiv de bebeluș (mîncare, somn, cumpărături, haine, confort, dezvoltare normală, vaccinuri, vise, planuri, programări la doctor șamd). În restul de 1% alocat în epoca Î.C. odihnei creierului se îngrămădesc acum cele milioane de gînduri care înainte munceau 99% din creierul meu gînditor. Aglomerație mare de gînduri, veți spune. Și veți avea dreptate.

Nici nu mă mir, acestea fiind datele problemei, că am ajuns celebră în tot felul de cercuri profesionale drept:
– „tipa care poartă ciorapi desperecheați” (nu trece vizită la dentist să nu aud: Vaai dragă, de cîte ori te văd îmi aduc aminte cum ai venit tu atunci cu un ciorap verde și altul cu șoricei, hahahaaaa)
– „femeia cu freză de mop” (pentru că odată de mult un domn distins stilist m-a tuns punk, dar au trecut niște luni ani de-atunci, eu pur și simplu uit că trebuie să mă tund și între timp freza punk s-a transformat în gard viu)
– „mami care încearcă să cumpere lucruri fără portofel” (nu e magazin din zonă al cărei casierițe să nu fi auzit măcar o dată din gura mea: Aaaah stați așa că acum după ce ați scanat deja cele 25 de produse de pe bandă mi-am dat seama că am uitat portofelul acasă. Bine că măcar ați luat copilul, a glumit o dată o doamnă de la Mega Image, desigur, m-am amuzat teribil),
– „cucoana care a venit în consiliu la Mare Lanț de Supermarketuri să ne convingă să semnăm contract cu fermoarul desfăcut la fustă, drept pentru care am făcut cunoștință nu doar cu produsul prezentat de dumneaei, ci și cu desuurile model tetra ale distinsei” (dont ask)

Deci, cam varză cu carne de porc la mine-n cap de cînd cu Bebelușa Adorabilă. Că mă duc la dentist cu ciorapi desperecheați n-ar fi o problemă mare, ba între timp am început să fac asta din convingere, dar că mă duc la cumpărături fără portofel poate fi nasol, nu toți bodyguarzii sînt drăguți și nu toate casierițele se abțin să-mi umple frigiderul de mezeluri după ce află că trebuie să facă retur la cinci milioane de chestiuțe.

Ei, acum vreo trei zile mă plimbam cu Șoșia pe bulevard, ea căsca gura la oameni, eu căscam gura, ca de obicei, la ea, cu privirea aia tîmpă de Uaa ce copil frmos am. Așa, și văd pe geam într-un Inmedio o revistă cu Pooh, un ursuleț grăsuț pe care Sofia l-a observat la noi acasă desenat pe o cană de bebeluș. Ia să iau revista, zic.

Intrăm, i-o arăt, fetița se lipește de Pooh și Pooh de fetiță, na poftim de plătește dacă ai cu ce, pentru că desigur nu uitasem să pun în rucsac: apa pentru ea, apa pentru mine, scutece, șervețele uscate și umede, jucării, o banană, gelul dezinfectant, o căciulă de schimb, telefonul și cheile, în schimb uitasem, desigur, portofelul.

– Nu-mi spuneți, n-aveți portofelul la dvs, îmi zice amabilă doamna din spatele casei, văzîndu-mi moaca galbenă asorteu la Pooh.
Hait, îmi spun, taci că mi s-a dus buhul.
– N-am, zic, mi se întîmplă des. Daaar! Și mi-am adus aminte! Că de cîteva zile am pe telefon ING Pay Contactless, adică un ceva care mă ajută să plătesc cu telefonul, fără bani sau card, cam cum am văzut eu prin filme că fac japonezii de dinainte să mă fi născut eu. Vă explic mai jos ce și cum. Așa, și ca să n-o mai lungesc, am scos telefonul, l-am apropiat de un ceva, am tastat pinul meu personal, a ieșit chitanța, am plecat spre casă la revedere. Evident că mai pe seară am recidivat la Carrefour, tot cu telefonul, de data asta pentru un coș plin de globuri hand-made.
– 157 de lei, zice cucoana.
– Nu am portofelul la mine, zic, de data deloc rușinată, ba chiar foarte mîndră!
– Ăă, zice, păi…
– Nu vă speriați, voi plăti cu telefonul! Tan-ta-na!

Doamna s-a cam speriat, dar după ce-am asigurat-o că știu ce fac, a stat cuminte și-a urmărit cum am fluturat telefonul pe lîngă casă, am tastat pinul pe telefon, apoi si pe terminalul ei de POS, a ieșit chitanța, la revedere.
– Uaaau, a mai zis doamna, ca-n filmele SF!

You bet!

Cam așa. Și pentru că îmi place să exagerez, am trecut în drum spre casă și pe la farmacie să refac stocul de propolis cu Vitamina C. M-am dus la un Sensiblu unde frecvent s-a întîmplat să constat că nu am portofelul DUPĂ ce evident cumpărasem multe și mărunte, așa că de data asta a fost chiar plăcut să le arăt doamnelor cît de eficientă sînt la plata fără portofel. Eat this, ladies!

Mbun, acum să vă povestesc și care-i faza cu acest contactless pay. Practic, primești un kit pentru iPhone sau Samsung – al meu, pentru iPhone, arată fix ca o husă de protecție pentru telefon. În carcasa asta specială inserezi un microcard, care e de fapt cardul tău de cumpărături. Separat primești de la bancă un plic cu PIN-ul cardului. Descarci aplicația gratuită ING Pay, te așezi la calculator și pui niște bani pe cardul contactless prin Homebank (sitemul de internet banking al ING) și poți porni la cumpărături doar cu atît. Mi se pare foarte fain sistemul, mai ales pentru oameni ca mine, care-și uită random chestii acasă (se întîmplă să uit telefon, dar atunci am portofelul, pe care totuși îl uit cel mai des, și ceva de cumpărat mereu apare, nu știu cum se face dar de cînd cu copilul, mereu și tot timpul apare ceva de cumpărat, urgent si important).

Aș vrea să adresez și cîteva dintre temerile exprimate de prietenii mei pe FB în ziua în care-am postat despre expriența mea rapidă de plată cu telefonul.

Cineva spunea că aoleu, păi așa cheltuiești mai mult. Nu și dacă pui pe cardul cu pricina sume mici, pentru situații specifice.

Și dacă-ți fură telefonul? Păi dacă nu ai PIN-ul notat explicit în el la modul ACESTA ESTE PINUL PENTRU APLICAȚIA ING PAY, nici n-o să-ți poată folosi contul de plată contactless, pentru că dacă ai setat din aplicație să ți se ceară PIN-ul la fiecare tranzacție, practic nimeni nu va putea folosi telefonul tău pentru plăți dacă nu-i spui tu PIN-ul.

Altcineva spunea că acest tip de card ar fi foarte ușor de clonat. Am discutat cu cei de la ING despre asta și am aflat că ING Pay este de fapt imposibil de clonat, pentru că folosește o tehnologie avansată (EMV), ca și cardurile cu chip. Cardurile ușor de clonat sînt doar cele care folosesc un standard mai vechi, numit RFID, respectiv cardurile fără chip. Cardurile contactless (cum este și cel despre care vorbim acum) nu permit o eventuală citire a datelor la mai mult de 4 cm.

Și chiar dacă cineva ar încerca acest lucru fără ca tu să-l vezi, maximum de informații pe care l-ar putea obține nu sînt suficiente pentru clonare, poate citi doar datele pe care le poate vedea oricine pe fața cardului si la casă când plătești cu un card normal, nu se pot clona PIN-ul sau codul CVV2, care apare pe spatele cardurilor normale și care nu este vizibil în cazul cardului contactless.

Deci chiar și dacă ar lua cineva datele respective, nu le-ar putea fi folosi. Nici nu poate afla codul CVV2 și, mai mult, ING Pay nici nu poate fi folosit pentru plăți online. Iar dacă îți fură telefonul, sau încearcă să folosească ING Pay-ul tău pe alt telefon, tot are nevoie de PIN-ul tău, pe care-l știi doar tu.

Sounds pretty safe to me!

A, să vă mai spun unde puteți plăti cu telefonul. În toate magazinele Inmedio și Carrefour, în Sensiblu și Helpnet, în restaurantul Ikea. Alte informații despre ING Pay, costuri de achiziționare și cum puteți intra în posesia sistemului cel fain, aici. Dacă aplicați până pe 31 decembrie, costul de deschidere de cont ING Pay e zero.

Încă ceva: pentru cumpărăturile efectuate cu ING PAY, primiți înapoi în cont 5% din valoarea tranzacției (pentru maxim 100 lei din fiecare cumpărătură).

Ce părere aveți de treba asta? Vă tentează?

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4267

27 comentarii

  1. Da, ma tenteaza 😀 Sau m-ar tenta daca as fi in tara, unde am fost foarte multumita de ING.
    Legat de restul postului, ma cam ingrijorez olecuta, pentru ca eu in era I.C. port sosete desperecheate (deja nu ma mai jenez, m-am obisnuit cu mine insami), intru in transa cand sunt in autobuz si uit sa mai cobor, deci frecvent ma trezesc in the middle of nowhere urland „fuuuck, not again!”, de platit la casa, mi s-a intamplat si asta de cateva ori, in general pentru ca las cardul in alta geanta. Problema cu ING-ul asta e ca uit si telefonul acasa chiar mai des decat alte lucruri:))) so, nu stiu. La faza cu viata D.C., la mine copilul va trebui sa se bazeze pe tata, ca mama-i in plop si plopul sus in aer…

  2. Genial!
    Dar daca o mamica cu doar 0,05 creier liber (pentru ca are doi copii) uita mereu sa ia cu ea telefonul, cheile si, in plus, nu mai e in stare sa tina minte nici banala parola. Ce ne facem atunci? Ramanem la cumparaturi ”pe caiet”?

    • Eu cred ca urmeaza sa se inventeze creierul de rezerva, o sa arate ca o palarie misto de fetru, se cupleaza pe usb in ureche si scapi de-o grija. Se ocupa palaria de administrative.

    • Doamne-ajuta sa se inventeze cat mai repede! Ca am impresia ca va trebui in curand sa adaug pe llista cu ”ce ai de facut astazi” si chestii complicate gen ”cum te cheama”, ”mananca cand simti ca ti-e foame”, ”spala-te pe cap” :))

      Si tu pui oamenii sa faca niste calcule asa de complicate daca vor sa posteze comentarii… Ce treaba-i asta? :))

    • :))) lasa ca si mie imi cere wordpress sa completez calculul cind ma loghez pe blog si jur ca de fiecare data stau si ma gindesc de cinci ori inainte sa completez casuta aia. cit minus cinci egal 1? ăăăăăă stai asa, deci 1 egal cuuuu…. ăăăăă cît? minus adică se scade… ptii, și cînd mă gîndesc că acum două decenii mergeam la națională la mate… de fapt, tocmai mi-au lămurit dilema. două deceheeeniiiii… sintem batrine si sclerozate. si cit mai avem pina la pensie…..

    • Cami, asa am zis si eu, ca prea e high tech pentru tara asta, dar apoi am primit kitul si l-am folosit fix cum am scris mai sus, deci da, exista, se poate, you can have it and you can use it! 🙂 Yey, ING!

    • Sint sigura ca se poate face acasa, nu-s asa sigura ca e chiar eficient si mai ales ca am timp de asa o activitate…
      Cu siguranta nu-s tocmai safe gelurile astea, insa in parc, de exemplu, chiar n-ai cum sa te speli cu apa si sapun, e un compromis ok cita vreme nu apelezi la el foarte des.

    • Da, true. Eu am dat de articol acum vreo doua zile si aveam link-urile la indemana, mi l-am salvat pe cel cu retetele in ideea ca as incerca sa fac intr-o zi. Desi, la fel, nu prea am timp, dar sper la zile mai libere:) hugs!

  3. E chiar misto postarea asta…mi-a placut prima parte pentru ca ma regasesc intr-adevar. Cred ca orice mama are probleme de genul acesta pana se adapteaza la noul stil de viata….dar, putin cam multa reclama nu crezi? O postare absolut delicios inceputa s-a transformat in reclama ING la final…

    • Hm… Nu cred, mi se pare o reclama decenta. Multumesc ca ai citit-o. Stii, si bloggerii sint tot oameni, si ei platesc facturile tot cu bani. 🙂

    • Nu era o critica, sa nu o iei asa… e doar parerea mea…iti urmaresc mereu postarile pentru ca redai asa de bine ceea ce noi, altele, traim si poate nu reusim sa exprimam in cuvinte… comentariul meu reprezinta doar un regret, ca mi-as fi dorit sa citesc mai mult despre zapaceala zilnica prin care trecem – facand 100 de chestii in acelasi timp si prioritate 0 = beblina. In rest, sigur, reclama cata doresti 🙂

    • Mie chiar mi-a placut reclama asta.Si precedenta,cu asigurarile,desi acolo lumea a fost atat de prinsa de ”ambalaj” incat n-a prea sesizat ca e reclama.Imi placea ING cand eram in Ro si le salut initiativa.Faina.

  4. Un motiv in plus sa plec de la BT, imi pregatesc plecarea de la ei de vreo 2,3 luni, nici nu stiu de ce nu am plecat inca, sistemul lor informatic e atat de slab incat ai ore intregi in care nu poti plati cu cardul sau te trezesti fara bani, dupa ce vanzatoarea a scanat o mie de chestii si asteapta banii, iar cei de la coada se uita la tine ”uite si la asta, a cumparat ma mult decat poate plati” , not funny, si cand suni la BT iti spun ca e o eroare de soft sa incerci mai tarziu…

    • Mie nu mi s-au intimpla chestii d-astea la BT, dar e drept ca Internet Bankingul lor e cam ridicol. Da, ma gindesc serios sa ma mut cu arme si bagaje.

    • Fetele de acolo nu stiu diferenta dintre mobile banking si internet banking, ce sa mai zic? sa mai zic doar ca mi s-a spus ca pot pleca la alta banca daca nu imi convine, nu stiam ca angajatii au dreptul sa iti spuna sa pleci daca nu iti convine, mai ales ca tot mai multi clienti le pleaca, iar cand am spus cuiva din BT a spus ca asa ceva nu se poate, sa fiu trimisa la alta banca.

  5. Eu am plecat odata de acasa cu un pantof de-un fel si un pantof de alt fel, deci aia cu ciorapii e….parfum 😀 Suna interesant treaba cu telefonul, pun pariu ca in maxim 10 ani toate cumparaturile asa o sa le facem, pe urma o sa trecem la faza cu scanat amprenta sau retina 😀
    Langa locuinta mea chiar este o alimentara unde ma cunosc vanzatoarele si pot cumpara „si pe caiet” (adica cumpar, bag de seama ca n-am bani la mine si revin mai tarziu sa platesc)

    • Ah, asta cu pantofii imi aminteste de un domn, mare functie la o banca (BT :)) care, pentru ca isi cumpara pantofi mereu de la aceeasi firma si acelasi model, a plecat la serviciu cu unul negru si cu celalalt maro. Avea si el copii mici pe vremea aia, sa ii fi cauzat?

  6. :))))) Tare asta cu pantofii, imi amintesc de mama care avea tot asa doua perechi de sandale, acelasi model, unele albe, celelalte crem. Cele albe erau mai vechi si se incalta cu ele la servici ( lucra la combinatul chimic, nu la banca), cele crem erau folosite pe drum. Intr-o zi inainte sa plece spre casa s-a schimbat doar de una … si uite asa, aranjata nevoie mare a batut tot orasul cu autobusul, apoi a coborat sa treaca si prin piata si sa plateasca telefonul. Numai bine ca a vazut intamplator, moment in care a tulit-o spre casa si pe drum s-a intalnit cu tata care a intrebat-o unde merge asa grabita … Toti trecem la un moment dat prin chestii din astea …

  7. În sfârșit o mamă care recunoaște că mai poartă uneori și chiloți grandma style :))
    Îmi place mult ideea cu plata prin telefon!!! Cred că mi s-ar potrivi de minune, pentru că de când sunt mamă, fac foarte multe lucruri de pe telefon.

  8. Super idee, mai ales ca sunt client ing de niste(multi) ani si sunt multumita de serviciile lor.
    Aaa, stai sa vezi cum e sa mergi la plafara cu copilu’ pofticios din dotare, bag in cos niste chestii, copila vede nu stiu ce fructe uscate si caju intr-o punga si bineinteles ca vrea sa-i dau,i le iau,mergem sa platim,pana scaneaza tanti de la casa toate cumparaturile,ii desfac punga cu caju fetii,ea incepe sa manance si molfaie juma de punga.buun si dau sa platesc,caut prin geanta,iarasi caut…ia portofel de unde nu e.tanti de la casa se uita deja ingrijorata la copila cum manca gratis caju iar eu deja ma ingalbenisem.nasol…pana la urma am avut noroc cu sotul care tocmai venea de la servici si ne-a salvat:-) iar pana atunci am stat pe langa magazin rusinate,da macar eram satule de caju:-) deci da, vreau si eu pe tel meu acest pay contactless.

  9. Eu sunt mama Atehnicii, nu stiu cum de am iesit asa dintr-un inginer si o fiziciana, dar I’m a wonder. Abia cu cardul daca reusesc sa platesc.
    Si iubesc cash-ul, ca am impresia ca ma disciplineaza.
    Da pe dracu, tot cheltuitoare si saraca raman :))))

    PS: imi plac maxim calculele de la final de comentariu, ma scapi de senilitate la batranete 😀

  10. Postarea cu „mama una” (de-a dreptul delicioasa, btw) era o reclama la „UNA de la ING”? ma uitam acum in stanga sus…
    Nu c-ar fi o problema daca ar fi fost reclama, e un mod de-a monetiza blogul si a fost, daca a fost reclama, excelent ambalata 🙂 Eram doar curioasa, atat.

    • Nu, postul cu Nuna nu era reclama, era doar un remember pentru mine despre Sofia. Posturile publicitare sint marcate cu tagul publicitate, sub text.

  11. n-ai fost pe faza :)…cu ciorapii e la moda sa fie diferiti. Mi-a adus frate-meu din SUA un set, asa ca pentru mine (eu inca mai cred ca exista un spiridus care fura sosetele de la noi de-acasa, de unele se plictiseste si le mai aduce inapoi, altele nu, nici vorba, never), deci zece sosete diferite si le combini cum vrei.atatea combinatii :D…deci n-am avut atatia ciorapi in viata mea!

  12. Ha, ce la fix vine postarea asta astazi. Noi ne-am facut de rusine de dimineata intr-un Auchan: umplem cosul siguri fiind ca i-a intrat salariul lui Tati, scoatem apoi tacticosi cardul si dupa cateva clipe casierul se hlizeste la noi „fonduri insuficiente”. Desigur, ING Contactless nu ne-ar fi ajutat, noi avand cam 10 ron fiecare pe card. Ne-a fost de folos insa Bunicu’ Contactless, care spre norocul nostru era in (alt) oras in fata unei banci si in 8 minute banii au fost din contul lui intr-al meu apoi in al Auchan-ului. Still, cele mai penibile 8 minute din viata mea, ever!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *