– Mami, acuma eu sînt tu, mi-a spus, și-am avut emoții pentru o clipă, o clipă de-aia lungă care începe acum și se termină cînd ți se termină viața. Ce vrea să facă? Să-mi spună? Să-mi arate? O fi grav? Măcar reparabil?
– Hei, mami, ce faci acolo? am zis eu cu voce mică de buburuză fără buline (asta spunea ea că e zilele astea, înainte a fost broscuță și înainte de asta, maimuțică pumoasă).
– Mă gîdesc, zice ea, cu degetul arătător sugestiv înfipt în bărbia cu gropiță.
– Serios? La ce te gîndești, mami?
– La cum să mai am ghijă de tine.
– Păi ia să văd, cum ai tu grijă de mine, mami?
A stat puțin pe loc. Apoi a năvălit la mine-n brațe într-un amestec de tandrețe, iubire, rușine, grabă, mîngîiere, pupat, ciufulit părul, strîns în brațe. Am încremenit acolo, simțind că asta e, că nu-mi mai trebuie nici aer condiționat nici moș crăciun nici apă potabilă, că tot ce-am trăit, aproape murit, durut, pierdut pînă-n ziua de azi e gata recuperat și că orice mai urmează de trăit, aproape murit, durut, pierdut n-are decît să vină, eu mi-am umplut inima și nimic n-o mai revarsă.
– Acuma eu sînt eu și tu ești mami.
– Bine, puiule. Ce vrea buburuza mea mică să facem?
– Să ne pefacem că eu sît bebe mic și tu mă adomni (adormi).
O iau în brațe (cu greu, e mare), încep s-o legăn ca atunci cînd era cît un pantof de-al lui taică-su, și să-i cînt Nani nani puișor. Cîntă și ea cu mine. Închide ochii zîmbind. Sigur nu stă bine, nu mai are loc pe brațele mele scurte, burta o împunge de pe genunchi, dar pare să n-o deranjeze că stă într-o rînă, cu picioarele atîrnînd pe lîngă canapea.
– Mami?
– Da, iubito.
– Eu acum sît maie. Cine mă iubece pe mine?
– Păi cine crezi tu că te iubește?
– Mama! Și tata! Și bunicu Telian și Bu Lili și Ioana și nana și…
– Și tu pe cine iubești?
– Pe toată lumia!
Ea iubește pe toată lumea. Învăț și eu de la ea, sînt aproape să termin cursul ăsta. Am mai învățat de la ea un curs de răbdare, altul de iertare, încă cinci de acceptare și negociere, altul de trăit în prezent aiciacum. Și e mult mai bine ca înainte.
E tot ce am de scris despre Social Media for Parents, care din ce citesc în jur, s-a lăsat cu ceva posturi urîte și reacții pe măsură, așteptări neîmplinite pentru unii, desprieteniri pentru alții. Eu sînt bucuroasă că niște oameni au considerat că am ceva de spus în zona asta, că am construit frumos în timp alături de oameni, adică de voi, fără vreun scop comercial sau de glorie, doar ca să ne avem unii pe alții. Mă bucur c-am putut să povestesc despre scris și speranța că sîntem și o să fim bine, că am văzut în sală chipuri care-au înțeles, care-au empatizat și mi-au zîmbit măcar o dată, că am cunoscut oameni proaspeți pe care poate o să am ocazia să mi-i fac prieteni. Mă țin departe de polemici, deși unele m-au vizat direct. Eu sînt aiciacum cu ea, cu noi, cu voi, e bine, n-aș schimba nimic. Și nu uitați, oamenii care suferă traume au șanse mai mari să fie fericiți. (surse)
Da da da ! super, Ioana ! total de acord cu tine ! creștem noi o dată cu ei, nu invers… doar să avem ochi să auzim, urechi să ascultăm, și toate celelalte simțuri deschise ! …. eu sunt atât de recunoscătoare că au venit în viața mea!… și recunoscătoare că avem atâte unelte la îndemână să dregem dacă-i ” stricăm ” pe parcurs încât nu mai pot de fericire ! nu zic că e ușor, zic doar că orcie se poate drege ! 🙂 … și e reconfortant să știi asta ! …puup
Mi se pare incredibila Sofia!! cand citesc ce iti spune, iti zic sincer ca ma inmoi toata, nu stiu ce as simti daca mi-ar zice fetita mea asa, dar cred ca as fi coplesita de emotii…
Ua…tears…și eu făceam din astea cu mama mea…o rugam să mă ia în brațe ca și când eram bebe mic 🙂 dar numai un pic, după aia eram fericită că sunt mai mare și am loc mai mult la mine în brațe pentru ea și pot să dau mai multă iubire înapoi.
Cât despre pasivi agresivi nimic, că încep să se simtă bine că sunt băgați în seamă de acolo din semi umbra de unde critică de la loc confortabil, căldicel… 🙂
orice mama poate scrie sute de pagini despre copii ei dar tu chiar ai talent si ne faci sa vibram si sa intelegem cat de norocoase suntem si sa pretuim comorile pe care le avem.esti minunata
Al meu nu vorbeste inca dar ma uit la el cum incearca sa imi arate ca ma iubeste, ma ia vanjos cu bratele de dupa gat, scrasneste din dinti, ranjeste si ma pupa lovindu ma cu capul in nas…de, este barbat :))). Dupa ca sa nu para prea moale (zic eu) ma apuca de obraji si ma clatina cu toata forta. Si are doar 1.8 luni….
As dori mult sa vad si eu discursul de la Social Media for Parents; desi mi-am dorit mult, nu am putut sa vad atunci live, exista undeva pe net inregistrarea ? Multumesc anticipat.
Aici: https://www.youtube.com/watch?v=93sFW0hIOUI
Foaaarte frumos ai vorbit şi foarte util! O urmăresc şi eu pe Mara şi te înţeleg, şi eu m-aş fi supărat puţin în urma comentariilor de la postul respectiv de eram în locul tău!
Multumesc frumos :*
Hmm.. interesanta ultima fraza din postare, cred ca as vrea sa stiu mai multe..cum, cand..
Mie mi-a placut la conferinta si am scris frumos despre ea. E drept, nu cunosteam pe nimeni de acolo, deci nu aveam cum sa ma „desprietenesc” de cineva. Chiar cred ca ar fi mai bine ca bloggerii sa ramana anonimi, sa nu punem fetze si defecte umane la imaginea pe care ne-o facem citind textele cuiva. Despre tine am scris ca mi-ai parut „autentica”, ceea ce se vrea un compliment si pentru om, si pentru scriitor. Ti-ai pus sufletul pe masa intr-un mod curajos si surprinzator si m-a durut sa aud unele lucruri din prezentarea ta. A fost cea mai sincera prezentare si cea mai utila pt mine, avand in vedere subiectul propriu-zis al conferintei. Si m-am regasit in foarte multe aspecte din povestea ta. Multumesc si tine-o tot asa!
mi-e tare drag sa te citesc:esti minunata si foarte talentata.sper din tot sufletul, sa citesc cat mai curand o carte scrisa de tine.
chiar nu are de ce sa-ti pese de aroganta latratoare a unora din social media.
numai bine si sanatate, tie si celor dragi.sa ai o nastere usoara si pregateste-te ptr. portia dubla de fericire de care vei avea parte.
te imbratisez cu multa dragoste,
camelia
Foarte frumos si emotionant ! Abia astept sa creasca si baietelul meu sa avem discutii „de oameni mari” 🙂
Esti un om foarte frumos 🙂 Mult succes in ceea ce faci, ce scrii si ce construiesti!
Draga Printesa,
Eu pentru tine am venit la SMS.. ok, ok, ma interesa si din perspectiva jobului, dar eu mi-s pe relation-building, pe (re-)cunoastere si ochi sclipiciosi. Ca de-aia mi-am ales in ce cercuri sa ma invart.
Si, avand inima deschisa, mi-a mers fix pe suflet conferinta asta, am luat numai ce aveam eu nevoie sa-mi iau si restul nici nu am remarcat pana n-am intrat online – e drept, imi restrictionez timpul asta, ca fac excese cand si cand.
Asadar, ma bucur ca mi-ai zis de eveniment, ca am putut veni, ca am stat cateva minute de vorba cu tine, cu Alexandra de Fotografii de Familie (my wedding/party-photographer, hihi, AMR o lunaaa), cu fetele de la Image PR. Am aflat multe noutati si chestii interesante, si pe partea de Social media (despre care am mai auzit) si pe partea de parenting (pentru care ma toooot pregatesc pentru la un moment dat).. it was a joy. Stiu ca am mai comentat si alta data pe tema asta, but you should know, we’re zen. Cine nu-i, pacat ca arunca cu pietre..
Sper sa ne revedem curand (corcoduseeeee) 😉
Ce dragute sunteti!noi suntem personajele din cartera junglei,mai nou…fata mea e de varsta Sofiei:)
Am citit si eu comentarii rautacioase si am admirat cat de elegant ai raspuns….iar mie mi-a placut prezentarea ta:)
Frumoase lecții. Ai fost și frumos mămicită.
Nu stiu de ce dar ceva din scrisul tau imi aminteste mereu de Arta conversatiei, de Ileana Vulpescu. Nu cred ca e stilul de a scrie (nu sunt de loc expert in aria asta, fiind economist de profesie), ci mai degraba modul in care personajul principal se raporteaza la radacini (mama, bunici), la copii si la tot ce a traiat pe parcursul vietii si pasiunea si exaltarea cu care le descrie:))
De asemenea nu stiu de ce mi-a venit sa-ti spun acest lucru tocmai la acest post avand in vedere ca mi-a trecut prin cap de mai demult. Oricum se vrea a fi un compliment pentru ca eu am indragit foarte mult cartea:)
„Și nu uitați, oamenii care suferă traume au șanse mai mari să fie fericiți.”
Dacă poţi şi vrei, mi-aş dori mult să dezvolţi ideea asta. E paiul de care mă agăţ de multe ori.
Am vazut inregistrarea conferintei, ai fost minunata, congrats! Hugs si hai in vizita cu copchiii :p (stiu ca probabil peste vreo 3 ani, dar na, eu sper)
Ce frumoasa e viata/ lumea vazuta prin ochii Sofiei! Parerea mea este ca f. multa din bunatea, dragostea, intelepciunea pe care ti-o arata (si cu care ne topeste si pe noi) a invatat-o de la tine (voi).Asa cum incerc si eu sa invat de la tine, prin blogul tau, sa fiu o mamica (in general-o persoana) mai buna, mai calma, mai empatica.
Imi pare rau ca nu se deschide linck ul indicat.
Ai o relatie superba cu Sofia. Copiii sunt minunati, toti, daca ii lasam sa fie! Avem foarte multe de invatat de la ei.
Si eu construiesc alaturi de baietelul meu si „ma repar” pe masura ce descopar, datorita lui, cate un dezechilibru al meu…