haosul, aceasta ordine

Adult serios. Nu-s eu ăla. O vreme am crezut că e pentru că sînt încă tînără. Iote că nu mai sînt și tot nu-s. Apoi am crezut că e pentru că nu am familie. Acum am și tot nu-s. Apoi am crezut că e pentru că nu am casa mea. Acum o am și nup, nu-s, deloc.

Nu fac patul dimineața, nu văd rostul. Oricum îl desfac cîteva ore mai tîrziu, nu primesc oaspeți în dormitor. Pentru ce să nu economisesc trei minute dimineața și unul seara? Timpul e prețios și cînd nu ai nimic de făcut, d-apoi cînd ai…

Îmi las hainele de peste zi lîngă pat cîteva zile, pînă nu mai am loc de ele și tre să le pun în coșul de rufe.

În dulapurile mele e mereu haos.

Robinetele mele nu strălucesc aproape niciodată.

Nu dau cu aspiratorul regulat, doar cînd nu mai am pe unde călca.

Nici în frigider, nici în sertare, nici pe comode nu e ordine.

Toate-s puse unele peste altele.

Las mașina descuiată. Uit să plătesc facturi. Uit să sun înapoi.

Și nu e pentru că am copii mici și nu am ajutor. Așa eram și cînd n-aveam copii și aveam ajutor.

Pur și simplu nu-mi pasă suficient. Sigur, nu las mîncare să se strice pe masă, vasele sînt mereu spălate și întotdeauna știu unde sînt lucrurile de care avem nevoie. În rest… vărzucă.

Mă uit la mama și-mi spun hm femeia trebuie să aibă un organ care mie îmi lipsește. Deretică după ea, pune la loc (iar dacă lucrurile nu au un loc, pentru că la mine n-au, le găsește ea unul), spală, strînge. La ea acasă e mereu ordine. Uneori e și la mine, cînd trece pe-aici de trei ori pe an cîte cinci zile. Nu ține mult, că eu recreez rapid haosul meu natural.

Uneori mă spăl pe dinți și mă uit cu drag la toate porcăriile de pe chiuvetă: o caracatiță de plastic, o brichetă (?), un borcan gol (?), un capac de la alt borcan, dușul bucal, o lingură de plastic, niște creme care nu sînt ale mele, toate claie peste grămadă în 15 cm pătrați de chiuvetă. Ar trebui să fie acolo? Nup, dar alt loc n-au, așa că să stea și ele unde doresc, dacă nu-mi intră în ochi la propriu, whatever.

Cînd mă bag seara în pat dau la o parte niște cearșafuri pe care nu le cunosc, cărți, perne dubioase, niște haine de-ale lui bărbatu-miu, ciorapi de bebeluș, plușuri, mereu o aventură.

E grav tare? Dezgustător? O să mă urîți? N-o să mă mai citiți? Cine mai e ca mine?

Tags

115 Comments

  • Ema Bucur spune:

    Eu una, te iubesc! Desi imi place sa fac curat si mi-ar placea sa fie casa luna si toate lucrurile sa aiba un loc al lor (majoritatea chiar au), totusi niciodata nu am reusit sa ordonez peste tot. Si se mai inaimpla fix ca atunci cand ai mare nevoie de ceva sa constati ca desi vazusei recent obiectul cu pricina a disparut, pentru ca sa apara la vedere cateva ore sau zile mai tarziu, dupa cu nu mai este nevoie de el.
    Si da, cred ca putem trai foarte bine fara sa fie totul perfect aliniat in jurul nostru, desi le invidiez si eu pe acele femei care au „gena aceea”, cand lasa in urma lor luna…
    Tu clar ai lucruri mai bune si mai importante de facut decat sa faci curat toata ziua, dar sa vezi cand o sa ai ajutoarele mai mari cat de curat va fi…Ha, ha, ha!

  • val spune:

    dezordinea nu e tot aia cu mizeria pentru ca lucrurile care stau alandala prin casa rareori sunt murdare, asta nu inteleg multi. nu am copii, dar te citesc cu drag.

  • alina spune:

    ne-am mutat aici de vreo 3 ani. avem una bucata dulap mic de la ikea, ceva sertare pentru masinute si bucatarie.
    cartile inca stau pe jos in pungi.
    hainele stau pe jos, pe sus, pe lateral, pe unde apuca.
    am panze de paianjen.
    am jucarii, masinute, puzzle, hartii.
    de doua luni am hainute, servetele in toata casa, cearceafuri vesnic patate de laptic.
    am smotocele de praf pe jos, nu doar in colturi.
    am molii.
    am pesti la care de multe ori imi amintesc sa le dau de mancare.
    am unghiile taiate cu colturi, ciobite, mult prea scurte.
    am maldare de haine murdare, haine spalate si doar doua-trei chestii calcate.
    mancare nu prea mai am de-o vreme. cand sa o mai fac si p-aia?
    am paine prajita cu unt, chestii de salata, chestii de sandvis, fructe.
    am lucruri pe toate comodele, sticlute, baterii, hartii, biletele, jucarii, pixuri, sosetute, fire, cabluri, forfecute, termometru, sirop tuse, portofele, cutii, etc.
    balcoane nematurate, florii, vii, flori uscate, frunze.
    bona n-am.

    …o mama si o soacra care nu pot intelege cum de reusim sa traim in acest haos. cum ne putem odihni cu toate lucrurile astea claie, harmalaie, bla-bla, blublu.

    …am nervi sensibili.
    am un baietel de 5 ani jumate si un altul de doua luni jumate, am doar doua maini, am copii fericiti, sanatosi, curati. am oboseli si dureri de spate, am cearcane, am lipiciozenii pe mine, calduri, mailuri de scris, chestii de facut pentru job si replici pentru cei care Incearca Sa Deschida Gura Pentru a Critica Deranjul Din Casa. Am cateva minute pe zi in care nu imi vorbeste un copil intr-o ureche si urla unul in alta (de multe ori simultan) – atunci spal vase, pun rufe la spalat, scriu mailuri si vegetez ca o putoare pe unde apuc gandindu-ma ca totusi unora din casa asta le merge bine chiar si cu „jaful dintre noi”.

    ai am o energie nebanuita pentru cei ce au de comentat. sa le sar la gat nu alta!

    • Anca spune:

      ooofff… unde gasesc si eu o prietena ca tine? toate mamicie prietene pe care le am, asta ca sa se joace Ana cu copiii lor, au luna si bec in casa… cum, cand, de ce, habar n-am… Eu una, oricat imi propun, dureaza ca orice minune, maxim 3 zile. Ma bucur enorm sa aflu ca mai sunt mamici ca mine, dar imi pare rau ca nu si printre prietenele mele.

  • Ioana spune:

    Asa si eu 🙂 Pe vremuri mama avea un covor maaaare de tot in sufragerie, din acela persan, pe care, dupa ce il batea (ca nu imi amintesc sa fi avut atunci aspirator), il mai culegea putin de scame si apoi ii pieptana marginile, sa fie totul in ordine. Deci, doamne fereste de asa ceva la mine acasa.
    Pe-asta cu hainele o am si eu si este grava, fac curatenie dar nu imi pasa de unde-s lucrurile puse atata timp cat eu stiu unde le gasesc. A venit mama prietenului meu la mine, mi-a facut curetenie in sifonier si nu stiu ale cui sunt hainele alea si unde-au disparut ale mele :))
    Daar viata este frumoasa si asa, cui ii pasa?

  • luiza spune:

    Uf! Ce bine ca mai exista si altii! Eu sunt asa de cand ma stiu si chiar nu ma pot schimba (sau… poate pot, insa nu vreau 🙂 ). Si mie imi place sa fie ordine, insa la 10 minute dupa ce facem curat sau strangem lucrurile de prin casa, se face la loc dezordinea, asa ca… I don’t stress 🙂

  • Nici eu nu fac patul. Cred ca in 4 ani l-am facut de 3 ori, mi se pare o pierdere de tip si la fel fac curat cand se stng prea multe nimicuri pe masa,comode sau noptiere :)))

  • cristina spune:

    Si eu, si eu….la mine vine mama o data pe saptamana, mi-e asa de drag cand intru in casa si e ordine, dar tine fix pana a doua zi dimineata. Si inainte sa am copil era la fel, doar ca fara jucarii 🙂

  • Oana spune:

    Sanatoasa sa fii , nu te uraste nimeni (poate cei de la care primestimesaje neortodoxe). Asa functionezi, asta esti tu , acesta reprezinta universul tau.
    Chiar astazi de dimineata in graba fiind sa ma imbrac sa , fac una si alta, mi-a scapat ibricul cu zatul de cafea si stateam si ma uitam cum s-a improscat pe usa, pe gresie, pe perete pe un scaun din lemn. Acum cativa ani poate m-as fi enervat (sunt cu 10 ani mai mare decat tine :)), dar am inceput sa sterg si uite asa am pierdut vreo 5-10 minute stergand (nu vroiam sa-i las bonei sa strearga dupa mine). Timpul trece atat de repede ca parca nu-i ma fac fata, servici, copil, curatenie, casa , ce sa mai zic de repauz/relax.
    Asa ca in concluzie, daca tie iti este bine cum te desfasori si iti place haosul tau ordonat, atunci tine-o tot asa (mai ales ca acuma viata ta e plina de atatea evenimente) iar cand va veni schimbarea tu ve stii si o vei aplica atat de natural ca si cand face parte din tine. Multa sanatate, putere si multe multe ganduri bune.

  • Flory spune:

    Eu dupa ce am nascut fetita eram obsedata sa fie mereu curat , dar cu timpul mi am dat seama ca pierd timpul facand curat oricum nu rezista nici pana seara 🙂 Acum prefer sa ma joc cu pitica sau pur si simplu sa pierd timpul citind ceva .
    Haos total dar intotdeauna gasesc ce am nevoie :))
    Eu una te iubesc si asa :* sincera sa fiu nu mi plac oamenii perfceti :))

  • Linda spune:

    Euuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu !!!!!!!!!!!!!!!!

  • Sa vezi acum val de simpatie! :))

    Parca ziceai undeva ca Omul e germofob. I-a trecut sau s-adaptat?

  • Dana.R.C spune:

    Si eu intru in club! Dar de 9 ani am cea mai buna scuza: copilul face dezordine! Mda ala aruncat pe acolo e tricoul meu, ok si celalalt…si alte lucruri ca nu copilul a umblat cu foarfeca…DAR toata lumea stie ca in general copii -s ca niste uragane deci…nu e vina mea! 🙂

  • ionela spune:

    Oau, mai sunt si altii. Ce usurare. Parca ai scris despre mine. Facem un club?

    Norocul meu e ca omul meu e un pic mai ordonat. El plateste facturi, suna inapoi, organizeaza acte, cumpara una alta chiar atunci cand se termina…

  • Mac spune:

    Eu am o casa cu scari si scarile sunt ocupate tot timpul cu hartii, diverse obiecte, asa incat mai ramine doar o carare pe ele ca sa le urc si sa le cobor, fac ordine doar cind nu mai am loc.

  • Ana spune:

    „Inainte” de mamiceala eram mai organizata, era totul sub control, ordine….nu maniaca, dar ordine ptr ca din 24 de ore 12 eram la job si vreo 8 le dormeam (wow! am dormit vreodata 8 ore?! se pare ca da…)….Acum, exact asa cum spui…Si mai rau e ca daca fac ordine intr-un colt…haosul se raspandeste ca un virus…In spatele meu se rastoarna instant o cutie cu jucarele….Peste tot „chestii” d-ale lor…au mania sa ia lucrurile dintr-un loc si sa-l mute, fara macar sa stie nici ei de ce…Gasesc jucarii si carti pe blatul din bucatarie (probabil erau in tranzit si au ramas blocate ca masinile pe autostrada :)) )….Si tot felul de chestii mici micute peste tot….M-am obisnuit si nu ma mai incurc in amanunte…Mai rau e cand e plin de papusi si masinute pe canapea….sau cate un tricou ratacit…

  • Cristina P spune:

    Ete nah. Important e sa fie curat 🙂 eu am un fix cu mopu si pardoselile. dau cu mopu ft des , obsesiv de des. Am doar parchet si gresie in casa. Dezordine ordonata e si la mine bucataria. Curat si vase spalate dar in rest, claie peste gramada si mi-am tot jurat ca voi schimba mobila sa am loc la toate…mai e pana atunci :))))
    In dulapuri e semi-ordine. Adica macar stiu ce pe unde ar trebui sa fie :)))
    Aia cu chiuveta…pfff…da, uneori nu stiu de ce toate tb sa fie acolo dar si cand le pun de acolo, isi gasesc locul innapoi :))))
    Asa ca, nu te uram.

    PS: fac patul zilnic

  • IoanaV spune:

    Si eu eram asa! Dar dupa cativa ani de casnicie am dezvoltat un fel de OCD (obssessive-compulsive disorder) din cauza iubitului meu sot si a iubitei sale mame, care au o manie cu pusul chestiilor la loc, ascunsul lor in dulapuri si sertare, organizarea oricarui spatiu, cat de mic. Asa ca, decat sa il vad pe el cum pufneste cand pune lucrurile la loc, mai bine pun eu, sa stiu macar unde le gasesc. Si deja, de ceva timp, cand vad o casa in dezordine ma apuca asa…un fel de batait interior sa ma apuc sa fac ordine! Evident, in realitate nu reusesc sa tin casa muzeu, cum e la soacra-mea, in principiu pentru ca jucariile parca au viata proprie si rasar de unde nu te astepti, si cu bebe in brate de-abia apuc sa fac ce e necesar zilnic (gatit, spalat, jucat, parc, nu neaparat in aceasta ordine).
    Oricum ai fi, printesa draga, sa stii ca dezordinea e apanajul oamenilor creativi, si in orice haos exista o logica 😀

  • Andreea Fierxa spune:

    Ce bineeee ca si la altii e ca la mine :))) ordine fac de obicei cu 15 min inainte sa vina musafirii :))) in rest, haos total. Dar in haosul asta eu ma simt bine, fie-mia e fericita si eu gasesc ce caut. Pupici!!

    • corina spune:

      hahaha Asa si eu.
      Am in casa un super haos 24/7, iar daca fac ordine nu mai gasesc nimic si caut cu zecile de minute ce imi trebuie.

      In schimb aspir la 2 zile si dau cu mopul tot cam asa, pt ca am caine, iar Maya deja umbla in 4 labe in toata casa (mai putin in baie, acolo e interzis pt ca am cablul si prelungitorul de la masina de spalat pt ca…spal aproape zilnic si nu ma mai obosesc sa mai scot cablul din priza.

      Bucataria e cea mai groaznic de plina de chestii. Pe masa nu ai loc nici sa iti pui un ac, nu gasesti chestii f repede, scrumierele sunt ingropate in mormane de alte chestii, am oale cae inca nu au un loc fix al lor etc.

  • Raluca spune:

    Nici eu nu am mereu ordine, dar cred ca mi se trage din copilarie cand mama spunea prea des sa fac ordine, sa fiu ordonata, etc. Important pt mine e, ca in dezordinea mea, gasesc ce-mi trebuie.

    • Alexandra spune:

      @Raluca Si ai mei erau obsedati ca eu sa fiu ordonata si incercam pe cat posibil, dar un lucru nu mi-a iesit nici atunci si nu-mi iese nici acum: ordinea in sifonier! Daca fac ordine la haine (de 2 ori pe an) nu rezista ma mult de 2 -3 zile.
      Iar cand eram mica, am avut de tras cu ai mei, ca ma fortau sa ordonez hainele, aruncandu-le in mijlocul dormitorului pe TOATE, ca eu sa fiu obligata sa le impachetez frumos sa le pun la loc 😀

    • cristina spune:

      :))) si mie mi le aruncau in mijlocul dormitorului …. asteptam sa iasa din camera si le bagam inapoi exactly cum mi le scoteau :D. Au renuntat….eventual 😀

    • Aa. spune:

      Oh my God, credeam ca doar parintii mei au avut „geniala” idee sa imi arunce hainele in mijlocul casei ca sa mi le pun in ordine! :))) Ma bucur sa vad ca nu sunt singura marcata pe viata! 😛

  • cristina spune:

    Eu 😀 and i will never change :))))

  • Monica spune:

    Si la mine e cam la fel + praf peste tot. Insa din pacate eu sunt intr-un stres continuu ca e mizerie si nu am timp sa fac curat. Cateodata ignor dezordinea, alteori intru in panica pentru ca tot ce reusesc sa curat cat de cat e bucataria care in secunda doi e murdara la loc.
    Tare as vrea sa fiu ca tine si sa nu le mai bag in seama pe toate. Pe langa stres inutil e si motiv de cearta in familie :(.
    Cand vine bebe chiar nu stiu ce o sa ma fac…

    • Aa. spune:

      Eu traiesc pe pricipiile „mai putine obiecte” si „totul ascuns vederii, pus in sertare/dulapuri”, chiar daca acolo nu stau f ordonat. Parca aceste doua idei ma ajuta cat de cat sa ma ordonez, pana la urma ideea e sa fie totul cat sa te simti tu bine. Those who care do not matter, and those who matter do not care. 🙂

  • Florentina Amza spune:

    si eu.. dar, spre norocu’ meu, Omu e ala care aduna dupa mine si fii mea 😀
    nu mereu, insa cand o face, totul e luna!
    si m-apuca si pe mine (mai rar) si deretic, aranjez, spal, frec, etc..pana e totul impecabil..insa, in cateva ore, e haosul la el acasa..so, why bother? :)))

  • OanaC spune:

    Eu sunt ca mama ta :D. Orice as face, e patologica treaba, nu ma pot controla. Uneori ma trezesc pur si simplu ca fac ordine la altii acasa :)) (gen ai mei, nu imi bag nasul peste tot).

    Sunt Fecioara, asta e apararea mea. 😀

    Si da, e frustrant si pentru mine sa fiu atat de analitica si critica si tot tacamul.

    • Diana spune:

      draga Oana, nu zodia e de vina. sora mea e Fecioara si crede-ma ca desi holul si sufrageria (nu sunt folosite decat cand vin musafirii si probabil din aceasta cauza) sunt mereu luna, camera fetei si a ei sunt ca explodate dupa razboiul mondial dar culmea ca si ea in dezordinea ei asa le stie locul la toate :)))) deci crede-ma, nu e zodia!

    • Elena spune:

      Subscriu si eu la cele scrise mai sus.

      Deh, tot Fecioara! 😀

  • Paula spune:

    ce bine ma simt ca nu sunt singura pe lume! :))))

  • Bubu spune:

    Euuu… Si de cate vine mama se uita cu groaza la noi in sufragerie, care intre timp a devenit depozit, din lipsa de mobila.

  • Claudia spune:

    Buna
    Si eu sunt la fel. Parca citeam o descriere a mea si a casei mele. dar sa stii ca eu gasesc orice imi trebuie in debandada aia. mai greu dupa ce trece mama. ea le gaseste loc la toate, dar nu le mai gasesc eu dupa si dai si suna…. 🙂 Unde este aia, unde este cealalta 🙂

  • diana spune:

    Absolut de acord!

  • petruta tasca spune:

    eu. exact asa. si mereu m-am simtit aiurea din cauza asta :). mi se parea ca sunt singura pe lume asa de dezordonata…:). pff ce bina ma simt dupa ce ti-am citit postul :))

  • Alina G. spune:

    Si eu 🙂
    Luni – vineri merg la job 9 ore, in rest pregatesc masa, gatesc, strang masa, spal vase, strang rufe, pun rufe la loc, bag masina de spalat (pe rand, nu chiar toate in aceeasi zi). Dar in rest nada, sunt terminata la ora 21.30 cand terminam de imbaiat baietii si trebuie sa ii culc… so, haosul pe timpul saptamanii domneste si la noi, numai ca Omul meu mai pune mana pe aspiurator, pe mop, mai strange jucarii cand vede nca nu mai are pe unde sa calce in living…
    Sambata e declarata zi de smotru la noi, si tot amandoi purcedem la o curatenie „praf in ochi”, aspirat, spalat pe jos, spalat chiuvete, cazi si WC-uri (si ioi, am vreo 4 WC-uri in casa pline de pipi de baieti care nu nimeresc gaura), mai o masina de rufe si intins rufele, mai un gatit de Doamne Ajuta pentru copii… sambata dupa amiaza suntem in sfarsit linistiti ca e oarecum curat, dupa 2 ore casa e iar plina de firimituri, jucarii, lego, masinute, etc…
    Si o luam de la capat…
    Noroc ca Omul plateste si facturile, repara si prin casa, sta si cu copiii, caci altfel…
    Problema e ca se consuma prea mult ca nu e ordine si curatenie mereu in casa, si ma streseaza si pe mine cu asta… daca ar fi dupa mine, as fi mai relax in aceasta privinta.

  • Gabriela D spune:

    de fiecare data dupa ce strangeam dupa cei 4 copii ai mei (jucarii, carti de colorat, creioane colorate, etc) ma „certau” ca nu mai gasesc nimic „la locul lor” 🙂 … asa ca am renuntat … si am observant ca le strangeau ei dupa ce calcau pe ele 😀 …

  • Laura spune:

    Eu sunt exact opusul 😀 nu plec de acasa pana nu e totul in ordine, nu imi place sa le vad imprastiate. Am momente in care imi limpezesc mintea facand curatenie. 🙂

    • Eliza spune:

      Si eu sunt asa, probabil ascendentul in Fecioara ajuta cat de cat. Nu zic ca e mereu perfect acasa, am zile cu chiuveta plina cu vase, dar daca fac patul imi place mai mult sa stau in camera. In plus ma trezesc ca spal vase si pe la altii. Pana amu nu s-a suparat nimeni. V-am zis, zodia e de vina!

      Imi amintesc ca in copilarie ma terorizau ai meu cu fraza :”Cum sa stam asa in dezordine? Daca vine cineva la noi?” Si ce-i drept, venea lume neanuntata pe atunci, deh oras mic si telefoanele cu fise, mai rare.
      In facultate am locuit central. Lucru de bun augur, ma sunau prietenii sa ma anunte ca se intalnesc. Asta seara, la mine acasa. Si acum imi spuneau si mie vestea cea buna, vorba aia, sa nu plec si sa-i las fara locatie. Nici nu stiti ce mobilizator e un asa anunt, cand nu ai chef de curatenie!

      Mai folosesc trucul asta si astazi. Daca nu am chef neam de curatenie, si totusi ma ia cu ameteala cand intru in casa, pun mana pe telefon si chem niste musafiri. Atunci sa vezi mobilizare! Pana si lucruri nefacute de un an, gen curatat gratarul chiuvetei, ajung prioritare. Si cand ei pleaca, sunt fericita! Holul e deodata mai larg, bucataria sclipeste, si ne-am simtit bine!

    • corina spune:

      Si eu am o prietena care imi spala vase. Ba chiar doua 🙂
      Si nu, nu ma supar deloc, ba chiar le multumesc si le raman recunoscatoare pe viata aproape pt asta 🙂

  • Andreea 28 spune:

    Ce bine le spui!!! nu esti singura..nici vorba…si la noi e tot intors pe dos (cateodata gasim lucruri, cateodata nu..) copiii mei cand le spun sa facem curat zic: da..cine vine la noi? avem musafiri?
    Mi-ar placea sa fie si la noi mai ordine…cateodata am impresia ca nu mai pot intra in camera copiilor…haine sunt peste tot, jucarii..chestii.
    De fapt, eu am o camera intreaga pe post de debara-dulap-lucruri care nu traba deocamdata- de cate ori fac curat si mai arunc lucruri, copiii sunt suparati ca sunt mai putine jucarii/ haine/ pantofi/plapume/….
    daca s-ar organiza un concurs de case dezordonate (nu murdare) sigur am primi un premiu!!!!

  • Ina spune:

    :))) m-am amuzat tare!!!! esti tu….naturala…. 🙂 asa sa ramai… 🙂

  • delia spune:

    si eeeuuuuu! la noi in casa este vesnic dezordine si asa a fost mereu (pre-BB)!!

  • Ivona spune:

    M-am regasit complet in randurile tale. Nici eu nu fac patul, decat atunci cand stiu ca am musafiri care ar putea ajunge si in dormitor. In trei ani de cand sunt la casa mea, asta s-a intamplat la nunta, si inca de vreo 3-4 ori. Cateodata ma intreb ce e in neregula cu mine, deoarece mama si sora mea sunt atat de ordonate! Ma bucur ca si sotul e la fel ca mine, ne complacem amandoi in dezordinea noastra, macar nu ne scoatem ochii cu lucrurile aruncate aiurea. Ma simt mult mai bine cand vad ca sunt si altii la fel.

  • Luiza spune:

    Eu sunt f imprastiata de felul meu, dar de cand cu bebe nu mai suport sa le vad pe toate puse peste tot, simteam o stare permanenta de agitatie cand vedeam harmalaie peste tot si cum teancu de lucruri puse peste tot se tot marea si creierii mei erau tot mai varza, am ales sa vina o femeie o data pe sapt sa faca ordine. Eu una te admir ca nu ti pasa. As fi vrut sa mai pot fi asa.

  • elena serban spune:

    Hmmmm…dubios, ai fost cumva la mine acasa??

  • moimeme spune:

    Ei e normal. Dar ceva ma nelamureste totusi. Citesc cum zici ca nu ai ajutor, insa pe alocuri tot citesc nu de o bona ci de doua, si de
    bunica despre care am inteles ca a venit totusi de ceva timp sa ajute…..Sunt totusi si altii care nu isi permit bone si bunici nu au.

  • Ioana Ivan spune:

    Eu sunt la polul opus, dar mi-ar placea sa fiu ca tine…as fi mai putin stresata si as avea mai mult timp liber 🙂

  • Ana spune:

    Pe mine ordinea ma ajuta psihic 🙂 Si la birou fetele radeau de mine, ca cica pare „nelocuit”, asa ordine e!

  • Tea Slabeste spune:

    Recunosc, am avut perioadele mele de control-freak-ness :)) mai ales cand se intorcea matusa-mea in tara, si statea in apt in care locuim (care e al ei, ofc). Ne strangeam tot ce-i al nostru, strans peste an, in cutii. Aruncam si donam in draci. Aveam hainele aranjate curcubeic apoi.

    And then I got casa de la Corbi. Si mi-am facut doliul dupa bunica sortand haine si mizilicuri stranse in ultimii 50 de ani. Plangeam, aruncam, aranjam curatam (lucram part-time). Apoi mi-am dat seama ca vreau un pic de gradina, cat sa pot ingriji, si ca de casa o sa-mi pese cand o sa ne muta (some time from now, e cum ai lasat-o). Intre apt de 100 mp si casa si gradina m-am prins ca se duce tot timpul meu liber, and life is not about cleaning. Sure, I could use some order, dar.. doar uneori 😀

    Iar acum CLAR nu-i momentul (AMR 2 zile, yey!)
    Deci relax and enjoy, you know you like it!

  • olgu spune:

    eu te invidiez ca poti sa traiesti asa…te prefer asa. sincera si nonconformista
    mi se intampla si mie uneori dar dezordinea ma oboseste si e musai sa le asez la loc.
    apoi sunt zen. sper doar sa nu fie un semn de deranjament la „etajul superior”.
    te imbratisez in haosul tau.

  • iulia mihai spune:

    Ma bucur sa constat ca nu sunt sigura pe planeta.Te citesc de mult si ma bucur ca existi.

  • Alya spune:

    Me me me!!!!! Exact la fel!!!! Am mai reusit sa strang dupa mine dupa ce am remarcat ca imi ia prea mult timp cand intr-un final o fac.
    O fi de la faptul ca suntem nascute in aceeasi zi? Eu asa zic! Sa declaram ca 1 decembrie e ziua in care se nasc oamenii dezordonati si fericiti ca sunt asa :))

  • Diana spune:

    Same here \m/
    Mi-a placut aia cu economisit 3 minute dimineata si 1 seara cu ne-facutul patului, imi aminteste de profu’ de mate (jos palaria) care insista sa nu ne ridicam in picioare din banca atunci cand intra in clasa sau cand raspundem la intrebari, ca sa nu pierdem timp pretios cu prostii de-astea 🙂

  • Daniela spune:

    Si eu as fi aproape asa ca tine, dar nu ma lasa al meu. Eu as mai lasa de exemplu, curatenia din weekend o data la 2 saptamani, dar el zice ca nu e frumos ca e mizerie pe jos. Asa e, nici mie nu imi place dar asa m-as odihni. Eu fac patul duminica, ca atunci am timp.
    E obositor sa tot faci curat, ajungi sa faci numai curat si spalat vase,ceea ce nu e asa de fain si de palpitant.Mai bine te joci cu copiii, clar.

    Eu zic ca esti bine asa cum esti, tot la fel de mult imi place de tine.
    Dar ma bucur ca ai pus postul asta, ca eu aveam impresia ca la tine acasa e totul aranjat luna si bec.

    • Alya spune:

      urasc curatenia din w-e. aia mi se pare cel putin aberanta!!! w-e e pentru mine si sufletelul meu, in timpul saptamanii e majoritar pentru job si alte task-uri. deci curatenia se face miercurea (cand se face :P)

    • Rox spune:

      Parca as fi scris eu :)) Nici batuta nu fac treaba in weekend 😀 Daca apuc sa fac curatenie miercuri-joi bine, daca nu, ghinion, saptamana urmatoare. Weekendul e al meu, e pentru lucruri placute si curatenia nu se numara printre ele.
      Ordinea e alta mancare de peste, ordine facem mai des ca nu-mi place sa vad lucruri imprastiate pe unde nu le e locul.

      PS Daca sotul are pitici si nu poate dormi ca sunt 2 scame si 3 fire pe jos, sa le curete el.

  • Geanina spune:

    Si eu ca tine.. Asta sunt

  • MARIA spune:

    eeeeeeeeeu
    și toți din jurul meu mă ceartă, se uită câș la mine
    na și ce

    :))

  • raluca spune:

    Si eu!! :((( Nu pot si nu pot! Si eu ma gandeam recent ce imi lipseste mie de nu poate sa fie ca la mama! Si am casa mai mare, deci, teoretic, ar trebui sa fie mai ordine. De unde?! E haos. Exact cum spui tu, litera cu litera, zici ca eu am scris textul tau! Poate ca noi avem ceva in plus nu in minus, de nu ne iese: vedem the BIG Picture, nu moare nimeni din cauza ca nu sunt hainele in ordine in dulap, eventual asezate pe culori. Prefer sa ies la joaca cu familia decat sa dau 3 ore cu aspiratorul, sa sterg geamuri, praf, etc. Pe cand mama nu poate sa conceapa ideea de timp liber daca are mizeria in casa, nu doarme noaptea, isi face program de curatenie, liste,etc. O compatimesc, sincer, ca nu poate sa citeasca o carte linistita in pat, daca nu are patul facut sau nu a dat cu aspiratorul…iar timpul e limitat, totusi nu poti sa le faci pe toate, asa ca acea carte nu mai e citita, dar e curat in casa; pe termen lung nu stiu cine e mai castigat…Din pacate, intrucat am crescut langa ea si tragem la greu sa ii fac curatenia pe care si-o dorea, am ramas cu sechele si simt si eu nevoia sa fie curat in casa, insa eu nu pot si imi dau seama ca nu pot, asta e, ce sa fac. Asa ca am o doamna care vine o data la 3 saptamani si face curat „in profunzime”, iar, in rest, am invatat sa iubesc haosul…

    • Anca spune:

      Asa e si mama. Da ce ma dispera cel mai mult e ca ma ia cu texte de genul munca unei femei nu se termina niciodata. Pai nomal ca nu. Si cand are putin timp liber isi cauta de lucru. Eu niciodata n-am fost asa. Cand eram mica ma teroriza cu ordinea. Pieptanam pana si ciucurii de la covor si calcam toata lenjeria de pat…

    • Geo spune:

      Eu faceam curat si ordine inainte sa vina mama ca ma critica. Pana am zis: pana aici! Noroc ca al meu sot e fix genul tau „de ce sa mai faci patul, daca tot trebuie sa dormi in el diseara”? Acum il mai fac din cand in cand, asa ca sa nu zic ca nu am facut ceva si de cand cu bebe nici mama nu ma mai critica pt ca stie ca nu am timp. Nu stie ea ca si daca am timp I don’t actually give a shit ca nu e lustruit si ordine. 😀

  • Maria spune:

    Ioana, esti printre putinele persoane, sa zic ” publice” , care nu se sfiesc sa-si expuna prioritatile ! Da, in acest moment al vietii tale, copii, viata cotidiana, serviciul, informarea, …, sant prioritati ! O sa ai timp pentru …”luna si bec”, atunci cand toate tentatiile si necesitatile din ziua de azi vor disparea, adica pe la 85 – 90 de ani !!! Te admir si te indragesc ! Pupici Printisorilor !!!

  • Irina spune:

    :))) Tare m-am mai amuzat si sincer m-am bucurat sa vad ca mai e si la altii la fel ca la noi si pe deasupra nici nu va stresati pe tema asta. Parca ai descris casa noastra, zau. Eu imi zic, ca de cand avem copil poate ar trebui sa ne mai responsabilizam cu ordinea si curatenia…dar se pare ca pur si simplu nu putem, asa ca ne descurcam cu haosul.
    Sincer, nu credeam ca esti genul asta, pentru ca mi se pare incredibil cum reusesti sa te organizezi in asa fel incat sa ai timp sa scrii si pe blog si pe grup, pe langa avut grija de doi copii. Ma bucur ca esti asa si ca ai impartasit si cu noi amanuntul asta, intotdeauna mi-au placut oamenii mai relaxati asa 🙂

  • Ada spune:

    Aoleu, Printesa ce bine-mi cade cate-un text de-al tau! Ma unge la suflet! :)) Am crezut ca eu sunt singura asa si cand vine mama pe la mine nu-mi recunosc casa! Sa fii sanatoasa ca tare mi-esti draga! 🙂

  • Andreea spune:

    Eu sunt exact opusul, dezordinea imi creaza un fel de disconfort psihic. In copilarie cat am impartit dormitorul cu sora mea mai mica, care este cam ca tine asa, dezordinea era motiv de cearta aproape zilnic. Acum sotul m-a temperat cumva fara sa faca vreun efort in sensul asta si sunt mai relaxata dar nu de tot:))) Oricum sunt de parere ca atat timp cat nu ii deranjezi pe ceilalti la tine acasa poti trai cum vrei:))

  • Diana spune:

    Asa eram si eu.. si ce-mi mai placea. Eu o numeam dez(ordine) creativa, dar a trebuit sa-mi mai schimb din obiceiuri de dragul LUI, care are OCD si nu poate manca sau dormi daca toate lucrurile nu sunt aranjate si puse cu mare grija la locul lor.

    Si asa am invatat sa fac si eu patul dimineata si sa-mi pun hainele prin dulapuri (impaturite!). 🙂

  • Andrea spune:

    Si eu fac ordine cand nu se mai poate, din lipsa de timp si energie :). Dar o priveam pe mama fascinata intr-o dupa-amiaza, se jucau langa ea cei 4 nepoti si de fiecare data cand dadeau o perna pe jos ea o punea la loc pe canapea and repeat ori 45…. Mi s-a parut asa o risipa de enrgie 🙂

  • diana maria spune:

    Eu stau cel mai bine la capitolul geamuri murdare! Stam la parter, si doar 1/3 din fereastra se deschide inauntru, in rest partea de afara trebuie stearsa pe afara. Si: scara nu avem, cu scaun nu ajungi, plus ca stam la strada, masinile trec, praful se pune bine, mai ploua – cam des vara asta – si praful se fixeaza mai bine, plus vecina de deasupra isi uda jardinierefe bine-bine doar cand intr-un final reusim sa avem timp ca este bebelusa cuminte – rar – si sa luam o scara de undeva si sa le stergem, si curge o mareeee parte din pamant ud pe geamuri…deci cat mai rar ca e stresul degeaba si parca soarta nu ne ajuta. Cateodata te cam incrunti cand te uiti afara, vezi mai in ceata asa, atunci e momentul de pus pe treaba!

    • corina spune:

      Asas si eu cu geamurile, doa ca stau la etajul 4, iar geamul care nu se deschideil curat cu o scula de geamuri, asa cum nimeresc, ca nu vrea samor cazuta de la ultimul etaj. Cred ca anul asta nu am sters geamurile niciodata. Si e octombrie (!!!). in ianuarie mi le-a sters cumnata, inainte sa m intorc din maternitate si in ziua cand am venit din maternitae nu imi recunosteam casa, atat de ordonate erau toate. Acum suntem back to chaos 🙂

  • Robo spune:

    „…întotdeauna știu unde sînt lucrurile de care avem nevoie.”

    LOL

    mai multe nu zic.

    • Alya spune:

      asta e o „licenta poetica” a dezordonatilor :)))) mai degraba ne loveste norocul de multe ori si dam peste ceea ce avem nevoie. cand nu gasim, e doar pentru ca avem un lapsus in legatura cu locul unde a fost pus bine respectivul obiect :))))

    • Printesa Urbana spune:

      sau pentru ca cineva a facut niste curat intre timp.

    • Alya spune:

      true true! acum stau singura si nu mai face nimeni „curat” dupa mine. eram ca o gaina beata pana cand reuseam intr-un final sa creez aceeasi ordine personala 🙂

  • Nico B spune:

    Ohoo, daca ati sti cat va iubesc dupa postarile astea 🙂 Viata mea se imparte in doua ere: era inainte de Fetita si era de dupa Fetita. In cea de dinainte era ordine, curat, totul pus la loc, nici un fir de praf, mirosea a proaspat si a curatenie, decoratiunile stateau toate la locurile lor, aranjamente de pietricele, frumos aranjate…ce mai.. totul era „la linie”. In era de dupa Fetita, lucrurile s-au schimbat radical… le-am regasit si la voi, nu le mai insir si eu. Va pup si va imbratisez. CHiar daca nu comentez eu prea des, va citesc cu drag! Iubitele mele, traiti-va viata in „haosul vostru” asa cum doriti, sunt sigura ca haosul vostru, e raiul vostru 🙂

  • Anda spune:

    :))) vai ce am mai ras! ma recunosc perfect in descriere. Muncim o zi sa facem ordine, cat de cat, cum spuneai si tu, robinetele si faianta nu stralicesc, iar apoi in max juma’ de zi, pana seara totul este in acelasi haos obisnuit 🙂 Mai nou sunt mamica si pot da putin vina p asta.. dar cine ne cunoaste bine stie ca asta e habitatul nostru normal. Ma bucur ca mai exista ca noi, fericiti in ordinea noastra dezordonata! 🙂

  • alina spune:

    Eu nu ma stresez niciodata cu curatenia. Prefer sa am timp de strumful meu,sa ne jucam, sa iesim afara, iar ordinea mai poate astepta. Vreau sa am amintiri frumoase cu copilul meu nu cu smotruieli sters praf si alte cele.

  • Elisa spune:

    Si stai sa vezi cand imbatranesti – caci imbatranim toate, nu-i asa? – ti le pui la vedcere pe toate, pe mese, pe mobile, pe masina de spalat (pe frigider nu ca-i prea sus) caci, daca le pui in sertare sau unde stii tu ca le este locul, cand le cauti, ce sa vezi, nu-s acolo. Am cautat disperata carnetele de sanatate ale cainilor o jumatate de zi, in toate sertarele si negasindu-le s-a dus al m eu cu cainii si le-a facut altele, ca trebuia vaccinati.
    Asa ca, la mine sa nu vina nimeni neanuntat ca nu deschid ha,ha,ha!

  • Carmen spune:

    Doamne ce dezamgire… nu-mi vine sa cred ce citesc…
    Eu stau o zi intreaga sa fac curat si reusesc sa mentin doar pana seara cand vine omul acasa si ii scot ochii cata treaba am facut eu… in scurt timp totul este din nou haos…
    in fiecare zi, cand ma uit prin casa care este un mare dezastru, zic: lasa ca o sa fac destul curat cand o sa cresc (am 25 de ani), cand o sa am casa mea, un copil, o soacra (?!)… atunci nu o sa mai am incotro si va trebui sa fac curat… ca lucrurile astea vin de la sine si ca brusc ma voi trezi si voi fi mai ordonata, nu voi mai arunca hainele in 15 directii seara dupa 14 ore de munca, voi face cumparaturi la timp etc…
    Pfff… deci deci nu-mi da nimeni o pastiluta ceva la varsta de 30 de ani care sa ma ajute sa devin brusc ordonata… nasol :)))

  • anca spune:

    Am si eu 2 copii ,un baiat de 4 ani si 9 luni si o fetita de 9 luni, si eu am trecut prin asta cand s-a nascut fetita nu mai stiam pe ce sa pun mana totul era un haos ,in conditiile in care pana sa apara ea toate erau la locul lor adica totul era ,,luna si bec,,. Dar m-am organizat asfel incat sa ma ocup de aman-doi copii, curatenie si mancare. Ziua incepe pt. mine la 7 jumate si se gata pe la 0 -1 noaptea, dar sunt fericita ca reusesc sa le fac pe toate sa le vad pe toate la locul lor si am ajuns la concluzia ca sunt mai linistita cand e casa ,,luna,, ma pot ocupa de nevoile copiilor fara graba cu gandul ca trebuie sa fac atatea prin casa. Felicitari si spor la toate.

  • Carmen spune:

    Fix asa sunt si eu…doar ca pe mine ma făcea să ma simt un pic vinovată familia ca sunt asa „cand ai sa fii si tu mai ordonată? O sa fii si tu la casa ta,cu bărbat si copil,ce-o sa zică al tau cand te-o vedea asa? Ntz ntz ntz…”
    Sotul meu a facut liceul militar si academia de politie deci da-ti seama cum e el…:-)))

    • Cirius spune:

      Eu am baiat dar pentru ca am indurat exact ce descrii tu din partea mamei mele, daca as fi avut fata si as fi vazut-o ca pune mana pe aspirator sau pe buretelul de vase jur ca as fi penalizat-o grav. I-as fi explicat ca aspiratorul este o ustensila strict masculina. Masinile se impart in urmatoarele brand-uri:
      pentru barbati = Moulinex, Bosch, Gorenje, Beko, Arctic, etc.
      pentru femei = Bmw, Mercedes, Audi, Masseratti, etc.
      Avand baiat va trebui sa indulcesc un pic pastila :))))))))

  • cristina spune:

    Nici eu nu sunt ordonata,nu am fost nici cand nu exista copilul si nici nu cred ca mai am sansa sa devin un ”adult responsabil”!Nu m-am stresat niciodata in mod deosebit cu asta!Nici la mama in casa nu era totul luna dar avea un motiv intemeiat:muncea ca o sclava sa aiba grija de noi 3 lenesi(eu,fratele meu si tata),ne facea de mancare fiecaruia ce isi dorea,spala tone de haine la mana,lenjerii….le calca,ni le punea in dulap,singurul care isi facea patul era fratele meu,freca baia,geamurile…iar in urma ei potopul,nici nu se intorcea bine ca noi faceam haos!Si mama mea a trait doar pana la 47 de ani si eu ma simt vinovata si acum ca nu o ajutam deloc!
    Eu refuz sa fiu sclava!Curatenie se face o data pe saptamana(facem impreuna),chestiile normale(aspirator,praf,sters pe jos,spalat in baie),mancare fac cand se termina precedenta(toata lumea mananca acelasi lucru,fara mofturi,si nu se arunca nimic,mancam tot),vase spal tone zilnic(in functie de timp le mai spala si barbate-miu),rufe spal 4-5 masini o data,dar nu calc lenjerii,nici tricouri,doar strictul necesar(la nevoie camasi,pantaloni de costum…)nu stau o zi intreaga sa calc!Daca deschizi dulapurile noastre te crucesti,atat de multe hartii sunt indesate acolo,marea majoritate ar trebui aruncate :),iar de sifonier nici nu mai vorbesc!
    Casa este plina de masinute de diferite dimensiuni(sute,fi-miu are o mare pasiune pentru ele),jucarii de plus ,sosetele barbatului casei(care le iubeste profund si ii este mila sa le abandoneze in cosul de rufe),tricouri,prosoape murdare(tot barbatul casei),nadragi,pijamale…cand facem curatenie sambata dureaza o ora sa adunam tot,dar adunam impreuna,nu eu singura!
    Mama mea organiza adevarate mese festive pentru prieteni,muncea o saptamana inainte si una dupa!Nimeni nu ii respecta munca,respectivi musafiri se inbuibau si imbatau,lasau haos in urma lor!Iar dupa ce s-a imbolnavit nu au mai venit la ea in vizita decat cativa,iar atunci am auzit cea mai mare gogomanie din viata mea,una dintre cunostintele mamei care in vremurile bune venea la noi si pleca la 06.00 dimineata pe trei carari, a spus ca nu mai vine la noi pentru ca…cancerul este contagios 🙁 La mine cine vine mananca gratar(il face toti),nu pun farfuriile bune si nici paharele,folosesc fata de masa de toate zilele,nu pe aia din casa mare,vasele le spalam impreuna!Cui ii place bine,cui nu,sa nu mai vina!
    V-am povestit de mama mea pentru a nu va mai stresa atat de mult cu casa,eu as da orice in acest moment ca mama mea sa fi lasat casa vraiste dar sa stea mai mult cu mine,viata este mult prea scurta pentru a o petrece frecand cratiti,cazi…e mai bine sa ne petrecem timpul cu copilul,amintirile lui vor fi nepretuite!Eu fac strictul necesar,nu am jeg in casa dar ordine nu este si nici nu imi stralucesc robinetele,le spal dar nu frec juma de ora la ele si nici faianta nu luceste 🙂
    Iar pe tine te iubesc si ma bucur ca ai si tu defecte si ca esti un om obisnuit!
    Va pup!

  • Cirius spune:

    Nu stiu cum e pe la alte natii dar la romani(romance) obsesia pentru curatenie atinge cote inimaginabile. Poate ca vine tot din „epoca de aur”, poate ca asa a fost mereu dar romanca pana cand nu face 15 tocanite si ciorbite si nu pune aspiratorul de 20 ori pe saptamana nu simte ca are casa. Ei i se pare ca sta in gara. Exceptie facand articolul de fata si comentariile, eu in viata reala aud exact inversul. Adica: „vaaaaai, nu pot sa primesc si eu niste invitati ca este asa o dezordine” sau preferata mea „nu mi-am aniversat ziua pentru ca am mobila veche in dormitor si daca dechide cineva usa si o vede”. Iar aia cu: „ma scuzati, este mizerie, n-am avut timp sa fac curat” intr-o casa impecabila sa ridice doua degete cine n-a auzit-o niciodata. 😀
    Si bine a zis cineva mai sus: weekend-ul nu e pentru curatenie.
    Si as mai adauga: atata timp cat inca mai distingi macar culorile prin geam inseamna ca nu e cazul sa il speli. 😀

    • corina spune:

      ultima scuza o folosesc s eu, chiar daca se nimereste c in ziua aia sanu fi haos. se numeste reflez, reflex dobandit cand vedeam sprancene idicate cand se intra la mine in casa.

      Dar casa mea nu va fii niciodata luna, decat daca angajez e cineva sa imi faca luna, insa nii asa nu imi convine, a apoi nu mai gasesc nimic in casa.

  • Elena spune:

    Parca ai scris despre mine :D.Mie imi place mult sa le vad pe toate cum stau in linie dar, sunt atat de dezordonata ca fac ordine o zi intreaga si tine maxim 1 ora, asa ca am ajuns la concluzia ca…decat sa imi irosesc timpul degeaba, mai bine ma plimb, ma joc, citesc si…orice face bine la suflet

  • Diana spune:

    si al mine ar fi la fel, dar Omul are probleme grave asa ca ori face el, ori ma simt si eu cu musca pe caciula si fac mai ales daca am mai mult liber de la munca ca el. dar cand eram singura erau 2 variante: ori era LUNA ca ma apucam de ceva si apoi observam altceva si tot asa pana ajungeam sa curat cu betisoare de urechi rama de la geam in interior etc, ca apoi treptat treptat sa ajung iar la NEBUNIE TOTALA mai ales ca eram obsedata de haine(2 dulapuri normale plus 2 pe hol de material, traiasca ikea), incaltaminte(vreo 140 de perechi), genti(tot vreo 150), accesorii(3 cutii mari de la ikea una cu esarfe, alta curele, alta margele, bratari etc) si cosmetice(vreo 4 rafturi plus cutii de plastic pe langa pat pline cu creme etc), saci in vid cu haine sub pat, pantofi in rafturile din bucatarie(cratite si tigai pt ce?..). si eu munceam in ture de cate 12 sau chiar 24 de ore asa ca aragazul era luna, capacul inchis, un servetel roz si un ghiveci cu flori pe el (pe care le udam cand era luna plina):)))))))))))) in frigider aveam doar cola, inghetata si ketchup pt pizza(da … imi permiteam pe vremea aia sa mananc doar pizza fara sa pun un gram… hmmmmmmmmmdeci de 4 ori pe an era luna, in rest la razboi!!!!!!!!curatenia in dulapuri tinea maxim 3 zile pt ca trebuia sa le impatur pe 2 randuri si automat cand nu gaseam ceva trebuia sa trag afara pe rand fiecare raft ca sa descopar ce e in spate plus ca erau asa impaturite atat de strivite ca oricat tineai de ele cand vroiai sa tragi ceva afara iesea toata stiva. si pt ca nu aveam spatiu suficient tineam in dulapuri mai mult pe sezon adik primavara-vara si cand venea toamna scoteam pe cele de toamna-iarna din sacii in vid de sub pat si de prin bucatarie si faceam schimbul. atunci sa vezi veselie!!! gaseam cate 2 perechi de blugi sau bluze identice, altele ramase cu eticheta pe ele care normal ca nu-mi mai veneau anul urmator etc asa ca chemam trupa de prietene sa ma ajute la sortat si drept „multumire” le faceam cate un saculet cu ce le placea din ce nu-mi mai venea sau nici nu apucasem sa port. cel mai „fun” a fost cand odata m-am gandit eu ca e mai rapid sa le scot pe toate de peste tot si sa le sortez ca asa e mai usor sa le bag direct in sacii vid goi decat sa le impatur separat si apoi sa fac schimbul. era toata casa plina!!!!! nici nu se mai vedea care e canapeaua, aparatul de abdomene si steparul disparusera cu totul, asa ca pe sistemul hai sictir imi bag piciorul and don’t stress, cand a venit timpul sa dorm am scos frumos patul gonflabil, am dat la pompa juma de ora de nu-mi mai simteam picioarele, l-am pus frumos peste mormanele de haine de pe jos si nani. partea pozitiva? a doua zi a fost atat de usor sa aleg cu ce ma imbrac :)))))))))))) cand s-a mutat al meu la mine saracul a avut un soc cand a realizat cate tampenii am si pana am reusit sa mai gasim loc (pe balconas) de un dulap unde sa-mi mut eu din ele, saracul a avut doar un raft si restul au stat in geamantane… aaaaa, am uitat sa mentionez ca stateam in garsoniera. cand am plecat din tara si a trebuit sa le mut acasa la ai mei am plecat 2 masini si o duba (asta dupa ce hainele si incaltamintea de toamna iarna si aparatul de abdomene au disparut cu totul … cu tot cu masina… alta poveste :)))))) ) asa ca draga mea… bucura-te de viata in stilul tau si ritmul tau!pupici

  • Claudiu spune:

    Neah, astea nu se pun, eu nu am copii şi tot mai pierd lucruri prin dulapuri, descopăr pe un fotoliu o maşinuţă doar după (deci doar după!) ce m-am aşezat, aproape în fiecare seară îmi caut ursuleţul pe sub vreo masă şi uneori în chiuvetă sunt răţuşte din plastic.
    Aaa, şi am pe o mochetă o urmă de plastilină, asta chiar nu ştiu cum a ajuns acolo 🙂

  • adriana spune:

    Fratilor (sau surorilor), nu sunt sigura pe lume! Iuhuu! In bucatarie e curat momentan, ca a fost maica-mea pe la mine. In sufragerie am asa: o canapea intinsa cu cearceafuri cu resturi de la un strudel cu mere pe care l-am mancat personal, tolanita la un film (copilul nu e acasa, trebuie sa ma intelegeti), o casuta de plastic pt copii, un dulap din material textil cu camasile lui tati cu fermoarul rupt, jucarii cat incape, plastilina, culori, un fier de calcat, un uscator de par vesnic in priza, carti, panze de paianjen, paine+par pe jos, pe masina de calcat/pe langa masina de spalat/pe langa cosul de rufe am haine de spalat (niciodata in cos) si asta cand COPILUL NU E ACASA :)) Doamne, sunt incurabila. Dar pe cuvant daca imi pasa… abia astept sa mi se intoarca copilul din tabara si sa ne destrabalam, sa mergem la plaja, sa ne jucam… In weekend nu fac curatenie, feri-m-ar sfantu’, da’ ce, am innebunit? Pai dupa ce trag in jug de luni pana vineri, sambata sa stau sa dau cu aspiratorul? Lasa ca mai vine maica-mea si ne scoate ea la lumina. Si in plus, o sa am atat de mult timp sa fac curatenie cand n-o sa mai am copilul acasa, incat n-as irosi timpul petrecut cu el smotruind in veci!

  • Andreea Maruntelu spune:

    Ohohoo, ba eu chiar te iubesc mai mult! Barbatul mi-e ordonat tare, ca fara el m-as fi sufocat in maldarul de haine. N-am sa uit niciodata episodul din Grey’s Anatomy in care i-am vazut apartamentul Cristinei Yang, am zambit larg si m-am cuibarit satisfacuta in canapea, bucuroasa ca mai e alta ca mine, chiar daca e doar un personaj.
    De cand e copilul insa, cred ca mi-a crescut organul lipsa odata cu ea, desi am mai putin timp, ordine tot reusesc sa fac cumva.

  • lala spune:

    Pe mine ma oboseste dezordinea! Imi place sa am casa curata!

  • Andra spune:

    Same here, si aceeasi mama. Ba mai mult, cand vine mama la mine, sau mai exact, dupa ce pleaca, nu mai gasesc nimic. Nici nu a iesit bine pe usa ca o sa sun sa o intreb daca a vazut cutare lucru, unde l-a pus si etc. Biata de ea! Incearca sa ma ajute. :))

  • De obicei, imi place ordinea. Ca asa ma simt eu confortabil. Dar am spatiile mele pe care imi permit sa fiu dezordonata(cum ar fi biroul care adaposteste 1000 chestii, inclusiv pete de la pahare). Si nu sar sa curat orice pata de pe gresie imediat ce apare. Si nu-mi place sa sterg praful, asa ca traim in simbioza deseori. Si am 99999 lucruri la vedere, desi imi plac spatiile aerisite, libere. Si ma stresez din toate motivele de mai sus. Deci, mai bine ca tine. 😉

  • Veronica spune:

    Draga Printesa, te citesc (cu mare placere) pentru ca imi place cum gandesti si scri, nu pentru ca iti place sa faci curatenie sau nu. Let me explain. De la primul post pe care l-am citit m-a izbit asemanarea noastra in gandire, in stilul si filozofia de parenting, totusi tu cu o treapta mai sus, asa cum mi-ar place si mie sa fiu sau sa fac. De aici si inspiratia sa fiu a better person and mother, despre care ti-am mai scris. Am citit intr-o noapte la serviciu postul tau din 2009 despre defectele sau capriciile tale si m-am distrat copios, regasindu-ma in cel putin din 3/4 dintre ele, dar trebuie sa recunosc, cand vine vorba despre ordine, ma aflu la polul opus. Mie imi trebuie ordine sa functionez (bine), sunt persoana care-si face patul (din nou) inainte de culcare, sau la hotel (nu odata am fost asemuita cu Monica din Friends). Imi plac dulapurile organizate, cu cutii cu etichete, pantofii in cutiile lor cu pozele la vedere. Sertarul mesei mele de machiat (probabil singurul loc din casa care mai este organizat, sigur pentru ca nu mai am timp s-o folosesc, si pentru ca este singurul loc din casa asupra caruia mai am inca control) este impecabil organizat, in cutiute, pe categorii etc). Trebuie totusi sa mentionez ca am avut mereu un sertar si/sau un dulap in care a domnit harababura, ca nu chiar toate pot avea locul lor. Astea fiind spuse, de cand cu copiii si mai ales cu venirea gemenilor, am invatat sa ignor dezordinea, sa convietuim, ca sa ma pot bucura de aspectele mult mai importante in viata si mai ales de sanatatea mentala (atat a mea cat si a celor din jurul meu). Am atins performanta sa adorm la pranz pe canapea, in sufragerie, cu jucarii, hainute si alte alea imprastiate in jurul meu ca de-o tornada. Si sunt ok, functionez, sunt chiar si odihnita cateodata. Deci dezordinea poate sa fie si un acquired skill.
    Dar comentariul asta nu era intentionat sa fie despre mine, ci sa-ti spun ca esti o persoana dintre cele mai frumoase inside and out, ca am mai multe in comun cu tine decat am cu prietenele mele sau chiar si cu sora mea (FYI numele ei e Ioana), si ca da, voi continua sa te citesc, si nu, nici vorba sa te urasc pentru atata lucru, chiar din potriva, si ca mi-ar place din tot sufletul sa fim prietene.
    Iti doresc o seara linistita, cu mult somn odihnitor, iar lui Ivan, ospat copios la san.

  • Greta spune:

    Hm, de câte ori ai pus poze cu interiorul tău, era curăţenie lună. Mă uitam şi-mi ziceam, iote frate, ea cum reuşeşte? La mine arată cvasipermanent de parcă i-aş avea chiriaşi pe Tom şi Jerry, ba chiar şi pe Spike :)))
    Deci… fusese mama ta cumva în vizită de curând? 😀

  • Acte Divort spune:

    Supeeeerb ! Ma regasesc intocmai in descrierea ta :)))) !

  • maddy spune:

    vin cu o parere nepopulara dar nu cred ca dezordinea din casa e un motiv de lauda. e la fel de rau ca atunci cand unele femei fac titlu de glorie ca nu stiu gati. nu e nimic de admirat ca cineva poate muri de foame cu o bucata de carne cruda si niste legume langa el si nici ca il ingroapa praful si hainele aruncate peste tot. my 2 cents.

    • Clau spune:

      Perfect de acord! Dar e al naibii de greu chiar si cu un singur copil sa tii casa curata, sa hranesti copilul, sa il speli, sa il imbraci, sa il entertainui si dupa aia sa mai mananci si tu, ca deh…daca tu, singurul adult din zona lesini de foame, cam nasol! Si atunci renunti la ce se poate. Copilul musai trebuie ingrijit 100%. Asa ca faci curat cand si cum se poate, te ingrijesti cand si cum se poate. Daca ai cumva formula succesului, si reusesti sa le faci pe toate, please share…eu una sunt deschisa la idei noi 🙂

  • Isabela spune:

    haaa….super. exact la fel si la noi! cand vine mama e tare bine 🙂 sau nu? 😉
    te citesc cu mare drag mereu! asa ca…keep on going!

  • Diana spune:

    Cunosc sentimentul de a ingriji singura 2copii,unu de 15luni si altu de 2sapt singura,singurica sotu venind doar de 2 ori pe saptamana acasa,asa obosita eram,a trecut ‘greul’ in mare parte.

  • Cassandra spune:

    Eu una sunt de parere ca atunci cand copiii vor fi mari … Vor aprecia mult mai mult timpul pe care il petrecem cu ei … Si atentia pe care le-o acordam …decat cata ordine si curatenie era in casa pe timpul cand era copil …si oricum cea mai mare placere era sa se joace cu jucariile si toate lucrurile lasate la intamplare !!!!

  • Andreea spune:

    Ioana, eu in niciun caz nu te judec dupa asta 🙂 imi placi la fel de mult si ma amuzi 🙂
    Mie mi-e totusi „groaza” ca asa va fi si la mine, pentru ca o sa nasc peste aproximativ 2 luni. Iar la noi este totul farmacie. Prietenii ne spun ca parca nu ar fi casa locuita, si acum cu cel mic… o sa vedem noi… Ca exemplu, la noi pe noptiera sta doar telecomanda. Ma rog, in perioada asta si vitaminele mele prenatale si 2 carti despre sarcina 😛

  • Mia spune:

    In primul rand este o diferenta intre dezordine si mizerie in casa. In al doilea rand, este inutil sa consumi atat de mult timp pentru niste lucruri care oricum nu vor dura mai mult de 10 min – ca de exemplu, sa strangi jucariile celui mic de 20 de ori, mai bine ii faci un colt de haos si aia e. In al treilea rand, daca nu cred ca a fi dezordonat tine de varsta,pur si simplu asa sunt unii oameni 😀

  • Simona spune:

    Haha , ce tare! Nu poate fi totul perfect, desi tare ne-am dori. La mine e greu sa tin totul in ordine cu un copil de 2 ani, imi inchipui cum e cu 2. Imi esti tare simpatica, mai ales in ipostazele astea mai putin perfecte. :-)). Te pup!

  • Andrada spune:

    Si eu sunt asa. Am crezut ca e din cauza ca traiesc intr-o garsoniera si am prea multe lucruri. Ne-am mutat in casa mai mare si am aruncat o gramada din lucrurile din garsoniera. Dar e si mai rau. In hol avem sprijinite tot timpul placaje, resturi de PAL din care zicem ca facem etajere (sunt acolo de 2 ani…). In biroul meu e ceva absolut horror, iar masa propriu-zisa care-mi serveste pe post de birou arata ca dupa razboi…hainele pe langa pat sunt la ordinea zilei…ce sa mai zic. Nu mai am ce sa mai zic. Asa am fost mereu.

  • ioana spune:

    iei, cand vad cate sunt ca mine ma bucur nespus. Si sa va spun ceva. Sa nu care cumva sa credeti ca la cele perfecte e intotdeauna ordine. De fapt e doar atunci cand stiu ca veniti in vizita. Daca bati la usa lor cand nu se asteapta veti vedea ca a lor casa nu arata la fel de imaculata ca si atunci cand stiu ca veniti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *