Abuzul sexual asupra copiilor

ACEST TEXT APARȚINE UNEI CITITOARE ANONIME CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI

Am trăit primii 30 de ani ai vieții mele crezând că am avut o copilărie normală. Am crescut cu bunicii, apoi cu cheia la gât, am avut niște părinți care nu m-au iubit nici mult, nici puțin, ci atât cât au putut ei, în condițiile de atunci.

Acum două veri eram în al treilea an de terapie când, în urma unui episod numit de psihologi flashback, mi-am dat seama că undeva în copilăria mică am fost abuzata sexual de bunicul meu. Lumea mea s-a prăbușit. Cum, de ce, cum de nu am știut atâția ani, cum de nu a văzut nimeni, de ce m-am dus la bunicii mei în fiecare an iubindu-i neconditionat… Au trecut doi ani și jumătate și nu am nici jumătate din răspunsuri.

Există mai multe feluri în care un copil poate fi abuzat: verbal (aici includ și abuzul psihologic), abuzul fizic și cel sexual. Despre primele două sunt o mulțime de campanii, spoturi la tv, afișe sugestive în mall, despre abuzul sexual găsești foarte puține referințe în limbă română, câteva discuții pe un forum, articole cu definiții și cam atât.

Este important de știut că un părinte abuzat care nu a procesat trauma are șanse foarte mari să treacă cu vederea abuzul propriului copil, care de cele mai multe ori se întâmplă sub nasul lui.

Abuzul sexual are multe forme; cea mai gravă este violul, despre care nu am să vorbesc pentru că despre el se știe mai mult. Abuzul sexual se întâmplă de cele mai multe ori subtil, agresorul caută să își “cucereasca” victima, nu se face mult “zgomot” și atunci el trece neobservat, dar urmările sunt adânci, grave și dureroase. Este considerat abuz atingerea zonelor genitale ale unui copil, expunerea la materiale pornografice, expunerea organelor genitale în scopul obținerii de plăcere sexuală, masturbarea în fața copiilor. Penetrarea nu este necesară pentru a fi considerat un abuz.

De cele mai multe ori abuzatorul este din familie sau din cercul prietenilor apropiați, foarte rar se întâmplă că acesta să fie un străin. Și este important de știut că un părinte abuzat care nu a procesat trauma are șanse foarte mari să treacă cu vederea abuzul propriului copil, care de cele mai multe ori se întâmplă sub nasul lui.

Dureroase sunt confruntările cu propria mamă, care minimizează drama, care nici în ceasul al 12 lea nu te ia în brațe să plângă pentru tine, care neagă că ar fi important sau că s-a întâmplat cu adevărat.

Știind asta, ce pot face eu, mamă de doi copii să îi protejez, să îi învăț să se apere și să știe ce este bine și ce este rău, mai ales că majoritatea cazurilor sunt ascunse sub preșul falsei pudori? Când am început să vorbesc despre abuzul meu am descoperit că două dintre cele mai bune prietene ale mele au fost abuzate în copilărie, apoi am descoperit mai multe femei care au trecut prin asta, unele au reușit să se vindece, altele nu.

Am ales să scriu acest text că să arăt oamenilor că abuzul sexual al copiilor nu este o raritate, ci din contra, este aici printre noi, se ascunde viclean în spatele unchiului prietenos, bunicului blajin, tatălui protector, celui mai bun prieten de familie. Abuzul poate începe când copii sunt foarte mici, e greu să îți imaginezi ce monstru ar atinge vulva unei fetițe de 2-3 ani pentru a obține plăcere din asta, și e și mai greu să te gândești că socrul tău sau tatăl tău ar putea așa ceva fetiței tale. Te poți gândi că se întâmplă în familiile needucate, la țară, în comunitățile rrome, oriunde numai în casa ta nu.

Sunt două lucruri mari și late pe care cred eu că le poți face să îți protejezi copilul. Să îi vorbești despre zonele lui intime, despre faptul că nimeni nu are voie să i le atingă, să îi arăți că poate să aibă încredere în ține să îți spună orice, să vadă că nu ți-e rușine să vorbești despre asta. Al doilea lucru este să îl observi, să nu pierzi legătura cu el, să vezi semnele, pentru că ele există, chiar și subtile, să vezi când ceva se schimbă, să îi fii aproape de suflet, să îl cunoști, să îl iubești necondiționat. Toate lucrurile acestea îi vor da putere copilului tău, de la vârste mici, îl vor apăra de oamenii care îi pot face rău. Și dacă este ceva ce am învățat în acești mulți ani de terapie este că drame se pot întâmpla, însă este crucial cum sprijinim copilul pentru a depăși traume, cum îl susținem și îl ajutăm și aici este evident mult, foarte mult de discutat, și nu sunt eu în măsură să dau sfaturi.

Acest text nu are pretenția de a fi o opinie avizată sau un text documentat, este mecanismul meu de supraviețuire în fața faptului că bunicul meu, cel care trebuia să aibă grijă de mine și să mă iubească, a abuzat de mine în copilăria mică, undeva în jurul vârstei de 3 ani. Nu vreau să dau impresia că lumea este plină de psihopați, doar să arăt că aceste fenomen există. Altfel, eu una cred în oameni și în frumusețea lor.

Aveți grijă de copiii voștri!

shutterstock_175158260

Sursa foto: abuz, via Shutterstock

Tags

110 Comments

  • Lela spune:

    DEATH PENALTY for all pedo-s!!!Indiferent ca este bunicul taticul unchiul sau prietenul familiei!!!Taiat organelle genitale indesate in gura,cusuta gura cu sarma si apoi tras in tzeapa prin metoda Vlad-Tepes!!!!

  • Lela spune:

    Nu ma revolta nimic mai mult pe lumea asta decat abuzul sexual asupra copiilor!Iar de cand sunt si mama pur si simplu imi doresc enorm sa am puteri nelimitate cand citesc ceva de genul asta!!!Am o imaginatie foarte bogata in torturi salbatice pe care le-as aplica cu mare placere asupra pedofililor!!!!ieri citeam pe daily mail de un caz din state unde fost agent fbi fusese prins avand material de gen care i-a ingrozit si pe agentii ce l-au arestat!!!fetite 0-2 ani printre altele!!!! m-a luat cu ameteala de ura, neputinta de a face ceva,indignare si parere de rau ca printre noi exista astfel de bestii!!pedeapsa cu moartea deci,dar nu injectie letala sau parfumuri de astea,schingiuit prin metode meseonice in centrul orasului!!!!
    Dnei care a scris postul ii doresc tot binele din lume!!!!
    Bunicului cu pricina daca nu a dat ortu popii inca ii doresc din tot sufletul sa moara in chinuri crunte!!!! Sa- i iasa sufletul pe fund nu pe gura, si sa se duca direct in talpa iadului unde-i este locul!!!

  • Anca spune:

    Eu as deschide aici si subiectul parintiilor/rudelor care fac „fara voie” gesturi cu conotatie sexuala. Probabil ma veti condamna pentru gandirea mea. Insa cred ca orice gest enumerat mai jos va avea urmari grave sau mai putin grave asupra sexualitatii copilului:
    1.sarutat bebelus/copil pe gura
    2.alaptat copil mai mare de 3 ani
    3.dormit in pat cu un copil (cand in casa sunt si alte camere disponibile si nu vorbesc de urgente gen copilul e bolnav, in concedii, etc)
    4.pupat bebelus/copil in zone intime, asa „de drag”
    5.facut baie cu un adult dezbracat
    6.facut baie unui copil care stie sa-si faca baie singur (stiu un caz in care mama l-a spalat pe cap pe „baietel” pana in facultate)
    7.parintele sa stea dezbracat prin casa sau sa se dezbrace intentionat in fata copilului(nu vorbesc de accidente sau cand chiar nu ai incotro)

    Consider ca la varsta de 3 ani un copil este destul de constient de situatie,va tine minte si poate dezvolta obsesii pentru unele din gesturile de mai sus.

    • flori spune:

      Draga Anca, la fel gandesc si eu ! Mi se pare inadmisibil sa pupi un copil pe gura sau in zonele intime. Dar ce ne facem cu bunicii care vor si ei sa pupe un „cocos” indiferent de cate argumente le aduci cum ca nu e normal sa se intample asta? Pe noi,parintii tineri, asta ne trage cumva in jos, conflictul intre generatii.

    • Mama fotograf spune:

      Eu nu te condamn, dar mi se pare periculos sa pui majoritatea gesturilor listate de tine in galeata cu abuzul sexual. Mi se pare ca multe din ele sunt naturale si felul in care sunt vazute tine mai degraba de cutume ale societatii noastre, perceptia asupra lor putand varia drastic de la o perioada la alta. Pe cand atingerea organelor genitale ale unui copil de 2 ani nu cred ca poate insemna altceva vreodata 🙁

      Subiectul in sine mi se pare groaznic de dureros. Mai ales in conditiile in care am o fetita de 2 ani si un pic…

    • Ionuca spune:

      Sunt de perfect de acord cu tine, lista asta ‘extra’ cu tot felul de interdictii inventate de cineva fara nicio baza e periculoasa. Alaptatul pe o perioada lunga – nu vorbesc de perioade anormale, dar 2 ani+ nu e anormal pentru homo sapiens-,faptul ca in unele societati nuditatea in famillie e ceva perfect normal, NU inseamna abuz sexual,si nici evitarea acestora nu ii protejeaza pe copii de abuzuri. Poate chiar din contra. Copiii trebuie sa cunoasca denumirea corecta a organelor sexuale, sa poata vorbi deschis despre asta cu parintii si sa nu se sfiasca pentru ca e ‘rusinica’.
      As mai adauga doar mentiunea ca atingerea zonelor intime ale unui copil cu scop DIFERIT de cel ‘utilitar’ (cum preciza cineva) e abuz.

    • Robo spune:

      si care ar fi diferenta PENTRU COPIL intre o (singura) atingere cu scop utilitar si una cu scop sexual?

      oameni buni, stati un pic sa va ganditi, ce naiba.

      sau va simtiti acuzati indirect de abuz sexual? well, in cazul asta problema este la voi, sorry.

    • Andreea spune:

      Anca, atat eu cat si fratele meu am fost pupati peste tot de mamica noastra…cand eram bebelusi. Parintii nostri nu s-au ferit de noi, sa fie mereu acoperiti cand umblau prin casa (eram mai mici si a nu se citi ca umblau goi si se si mandreau)… Ideea este ca in afara de punctul doi, parintii nostri au cam facut celelalte puncte cand noi eram ft mici. Si am crescut foooarte bine si suntem perfect sanatosi la cap. Eu, de drag, imi pup bebelusul peste tot si fac baie cu el. Nu as putea niciodata sa ma gandesc la nimic sexual. Nu as permite altcuiva sa faca aceste lucruri! Sa nu exageram cu astfel de liste. Cred ca tine mult de parinti si de comunicare. Si nu, nu ma simt acuzata indirect! Nu as putea sa ma gandesc vreodata la ceva sexual cand in discutie este un copil… Asta nu inseamna ca nu se pot gandi altii si tocmai de aceea nimeni nu are voie sa se atinga de copilul meu (sa simt ca exagereaza cu ceva). Si daca as simti ceva in neregula (si sunt ft vigilenta) nu stiu de ce as fi capabila 🙁 … nu vreau sa ma gandesc prin ce trec copiii abuzati…ce se intampla in mintisoara si sufletul lor 🙁 …

    • Robo spune:

      mie mi se pare un subiect bun de discutat asta ridicat de Anca.

      mai adaug si eu urmatoarele 2 situatii:

      1. cand schimbam scutecul copiilor dupa ce au facut caca, in special la fete, este necesar sa curatam si zona genitala (la fete, intotdeauna de sus in jos, nu?)
      2. cand spalam copiii in zona genitala, ii atingem

      deci mie mi se pare ca ii atingem frecvent in zona genitala din motive de igiena, iar astea chiar sunt necesare, spre deosebire de situatiile descrise de Anca, care pot fi eliminate fara nici un dezavantaj.

      eu chiar m-am gandit la faptul ca, strict concret vorbind, eu imi ating copila in zona intima atunci cand o schimb. Sigur, o ating cu un servetel, dar e tot atins si habar nu am daca si ce efect poate avea asta asupra ei.

    • Ioana spune:

      Eu stiu ca dupa varsta de 3 ani incepe sa se manifeste sexualitatea la copii, sunt sigura ca exista multe carti legate de asta de unde ne putem informa. Nu cred ca este ceva in neregula sa iti speli copilul pana la aceasta varsta, doar ca, mai tarziu, poate ca ar fi ok ca tatal sa isi spele baiatul si mama sa spele fetita.

    • Robo spune:

      pai nu stiu daca rezolvam mare lucru daca tata spala baiatul si mama spala fetita.
      cu siguranta ai auzit cazuri de pedofili barbati care au abuzat copii baieti.

      oricum, am citit ca in materie de abuz sexual asupra copiilor, marea majoritate a celor care abuzeaza sunt barbati.

      deci cred ca discutia despre abuz nu ar trebui sa faca abstractie de acest lucru, ca de fapt vorbim mai mult despre barbati, iar un barbat poate abuza si o fetita si un baietel.

    • Ioana spune:

      Ma refeream la spalarea copilului dupa varsta de 3 ani, cand incepe sa devina constient de sexualitate. Normal, nu s-ar intampla nimic nici daca ar fi invers, parintele de sex opus sa il spele (discutand acum de oameni intregi la cap), doar ca trebuie sa existe naturalete si comportament adecvat. Plus ca, eu cred ca de la o anumita varsta in sus, copilul se poate spala singur, chiar daca nu o face cel mai bine dupa exigentele noastre de adulti. Eu la 4 ani ma duceam seara si ma spalam singura, cum imi aratasera mama si mamaie, exact cum faceau si adultii, singura in baie si cu usa inchisa.

    • Crina Cocanu spune:

      Ioana, copii nu constientizeaza sexualitatea de la 3 ani, ci mult mai tarziu. Pentru ca tocmai aseara citeam un articol al Uraniei Cremene care are oarecum legatura cu nuditatea si copii imi permit sa dau mai jos, cu ghilimele explicatiile ei. Este scris in contexul scandalului cu vestiarele de la World Class:
      ” La fel ca si mine, sunt multe alte mame cu fiii lor in vestiare si stiu ca acelasi lucru se intampla si in vestiarul vecin, la barbati, unde tatii isi schimba fiicele. Daca vad copiii adulti in pielea goala? Da, desigur ca vad. Se uita cateodata foarte atent la formele lor? Da, desigur ca se uita, dar as vrea sa stii ceva: pana la 7-8 ani, in mintea copiilor nu exista sexualitate, in sensul pe care noi il dam acestui cuvant. Copiii percep faptul ca celelalte femei au un corp diferit de propria mama, cu altfel de forme, si sunt curiosi fata de aceasta diversitate, lucru care se intampla si fetitelor din vestiarul vecin. Si e ceva firesc, in opinia mea. S-a facut nudism dintotdeauna si nu am stiinta sa existe vreun studiu care sa demonstreze ca, copiii crescuti in familii de nudisti (Croatia, Germania, Olanda, Franta sunt campioane la numarul de campinguri de nudisti si practicanti ai nudismului) sa aiba deviatii comportamentale, sa devina violatori sau obsedati sexual, sau deviati in vreun fel. Am credinta ca e taman pe dos, desi nu am un studiu sa-ti citez in acest sens. Ma voi documenta.
      Ma minuneaza de fiecare data aceasta falsa pudoare a romanilor (tara care altfel este cunoscuta in Europa occidentala ca destinatie pentru turism sexual!) fata de corpurile noastre – care reprezinta un lucru absolut firesc si nu vad de ce am transmite asta copiilor nostri: ca ne rusinam de propriul corp si nu dorim sa fie vazut de altii (asta intr-un cadru conventional, in care asta este acceptat, cum ar fi dusurile comune sau vestiarele). Stima de sine de mai tarziu – chiar si cea actuala a copiilor, are mare legatura cu perceptia pe care o au despre propriul corp. Daca ei inteleg ca trebuie ascuns, inseamna ca nu si-l pot accepta ca atare.
      In plus, toata aceasta interdictie duce, in timp, la si mai multa curiozitate. Copilul se va uita pe gaura cheii, va fi mai degraba atras de reviste sau filmulete cu caracter erotic, pur si simplu pentru ca nuditatea i-a fost refuzata. Nuditatea nu-i tot una cu pornografia. Fetita din vestiarul barbatilor va vedea, poate, corpuri goale de barbati, cum baiatul din vestiarele femeilor va vedea corpuri goale de femei. In majoritatea tarilor asa zis civilizate asta este firesc: vestiarele sunt comune, saunele la fel, ba mai mult, ti se interzice sa porti costum de baie. Sigur, copiii nu intra in saune, dar vestiarele tot comune sunt. Nicaieri in Europa nu s-au scandalizat parintii pentru ca au vazut copii in vestiare.”

    • Ioana spune:

      Imi pare rau ca s-a inteles altceva din ce ziceam, nu inseamna ca nu trebuie sa iti mai speli copilul. Doar ca, dupa varsta de 3 ani, devine constient de sexualitatea sa (asta inseamna ca stie carui sex ii apartine, nu ca are trairi sexuale). Exista copii care se ating in jurul varstei de 4 ani pentru a-si provoca placere, intrebati orice pediatru ca stie despre ce vorbesc, este ceva absolut normal, specific varstei lor. Dar felul in care tu, in familie, alegi sa te comporti cu el/ea conteaza foarte mult si poate avea repercursiuni mai tarziu.

    • Printesa Urbana spune:

      Copiii se ating pentru a-si provoca placere de la citeva luni de viata, nu de la 4 ani.

    • Exact! In plus, daca e un parinte singur, ce face? Nu mai spala copilul? Jeez, oameni normali sunt NORMALI iar pedofilii sunt devianti. E o boala sinistra, nu se pot controla. Nu trece cu nimic pedofilia! De aia oamenii trebuie sa fie atenti la copil si la oamenii din juru lui.

    • raluca spune:

      ce ne facem cu familiile monoparentale? Unde mama creste singura un baiat, sau tatal o fetita???

    • Stefi spune:

      Atingerea nu e sexuala, ci „utilitara” (spalat zonele intime la fel cum spalam copilul pe maini, cap etc) daca adultul nu cauta sa obtina placere sexuala prin ea. Nu cred ca vom auzi de copii care s-au simtit abuzati pentru ca au fost ajutati sa fie spalati la fund sau pentru ca cineva le-a schimbat chiloteii murdari. (La fel cum nu e nimic sexual intr-un examen ginecologic facut profesional desi implica atingerea zonelor intime). Asa ca nu mi-as face probleme ca aceste atingeri utilitare ar avea vreun efect negativ asupra copilului.

    • Robo spune:

      Stefi, pari sa consideri ca tot ceea ce conteaza pentru a fi abuz sexual este intentia adultului si mie nu mi se pare ok asta, pentru ca asa dupa cum stim, trebuie sa privim lucrurile din perspectiva copilului, adica cum percepe el anumite lucruri, cum se vede de la el, nu ce intentie avem noi cand facem ceva.
      Ori problema ridicata de Anca este exact asta: cum se vad din perspectiva copilului anumite acte care sunt facute de adult FARA intentie de abuz sexual.

      Eu am avansat ideea ca dpdv al copilului si la un nivel elementar, s-ar putea sa nu existe nici o diferenta intre atingerea zonei lui genitale de catre un adult cu scop sexual si atingerea aceleasi zone cu scop utilitar – asta e ceea ce doresc sa discut, sa aud parerile voastre.

      Cred ca e gresit sa asumam din start ca daca adultul nu are intentii sexuale, atunci abuzul sexual este exclus. Repet, nu conteaza ce cred eu, ci conteaza ce crede copilul.

    • Stefi spune:

      Asta e foarte adevarat – deocamdata nu am vazut (cel putin la copilul meu) ca pare deranjat sa fie sters/spalat la fund. In momentul in care va arata ca vrea sa se spele singur, ii voi respecta alegerea, chiar daca poate nu se va spala perfect. Si pe aceeasi linie, orice i se pare copilului neconfortabil (ca e atingerea unui genunchi sau a fundului, ca e gadilatul etc), trebuie respectat. Pe de alta parte, cred ca atingerile cu tenta sexuala sunt foarte diferite de cele la schimbat de scutec/baie. Din ce am citit, copiii sunt constienti ca e ceva nelalocul lui, ceva ce-i stanjeneste cand sunt abuzati. Problema cea mai mare e cand nu au incredere in instincte sa spuna mamei sau altui adult responsabil de ei, si aici cred ca trebuie sa lucram noi ca parinti in primul rand. Sa zica NU daca orice gest al unui adult ii face sa se simta neconfortabil si mai ales sa ne spuna noua parintilor (sau groaznic de gandit, celuilalt parinte) daca acest NU nu-i e respectat. Si ca nici un adult nu are dreptul sa le ceara sa pastreze secrete de orice fel.

    • Robo spune:

      Aleluia, in sfarsit o persoana cu care se poate discuta rational!!!
      Iti multumesc, de asta ti-am si scris, cumva banuiam ca pot primi si un alt raspuns in afara de „esti bolnav ca te gandesti la asa ceva”

      Cred ca ai spus foarte bine, si anume ca „orice i se pare copilului neconfortabil trebuie respectat”.

      As completa cu „si orice i se pare adultului neconfortabil trebuie respectat”, pt ca s-ar putea sa fie si parinti (adica tati) care sa considere ca de la o varsta atingerea (in scop utilitar) a zonei genitale a copiilor (adica a fetelor) sa-i faca sa se simta neconfortabil.

      As zice ca sunt destui tati care nu se simt confortabil sa discute cu fetele lor despre menstra, de exemplu. Eu m-as simti confortabil sa discut despre asta, dar daca e vorba sa-i arate cineva cum se monteaza tamponul, probabil as prefera sa o faca maica-sa, desi cred ca ma pricep si eu.
      :)))

    • Corina spune:

      Ai perfecta dreptate, Robo. Desi nu mai stiu ce varsta aveam (pot sa aproximez ca vreo 4-5 ani doar ptr ca vizualizez baia de atunci si stiu cam ce inatime aveam) eu imi aduc aminte ca tatal meu imi facea dusul de seara si mi se parea foarte curios si iesit din comun ca imi spunea sa ma spal singura la fund/puta, pe cand mama nu facea asta. Ii simteam cumva jena, imi aduc aminte de senzatia pe care mi-o transmitea, ma spalam singura dar abia mai tarziu am ineles de ce ma ruga sa fac asta…

  • Andreea 28 spune:

    Of..si eu ma gandesc la lucrurile care apar fara sa ni le dorim si fara sa le putem controla. Si daca ele sunt in legatura cu cei mici, durerea este enorma. Eu personal, imi binecuvantez copiii in fiecare dimineata si seara si o rog pe Maica Sfanta sa-i pazeasca, sa fie ea alaturi de ei acolo unde eu nu pot sa-i apar!!!

  • Maura spune:

    Draga Anca, aproape toate lucrurile pe care le-ai scris sunt lucruri normale, care nu au de-a face cu abuzul sexual sau comportament sexual. sumtem noi ca natie mai pudica, dar aceste lucruri sunt normale, cel putin eu asa gandesc. asa am fost crescuta si asa imi cresc si eu copilul. am crescut frumos, am stiut cu arata oamenii dezbracati, incluziv fratele meu si parintii, nu avut curiozitati ca alti colegi de a ne pipai prin baie la gradi/scoala, etc.
    nu e nimic in neregula sa iti pupi copilul pe gura, sa faci baie cu copilul tau, sa dormi cu el si de alaptat nu mai spun! rezultatul este un individ constient de mic de corpul lui, caruia nu ii e rusine de nuditate, care nu e pudic si vede corpul uman firesc, nu cu rusine. am stiut cum arata corpul uman firesc, am stiut cum se fac copii explicat de cand eram mica fara povesti pt copii! si bine ca am stiut! mi-a venit menstruatia la 10 ani jumate si m-a gasit pregatita, stiam ce se intampla in corpul meu si stiam ca pot avea copii. mai sunt multe de spus: nu mi-a fost rusine niciodata cu corpul meu, nu sunt exibitionista, dar vreau sa imi cresc fata in acelasi firesc. sa fie constienta de corpul ei, sa nu ii fie rusine si sa stie de mica unde nu trebuie sa o atinga oameni straini si ce insemna un abuz …

    • Georgi spune:

      Acest articol se pare ca a luat o turnura ciudata,poate chiar exagerata.Se vorbeste despre umblat in fundul gol in fata copiilor si spalat la fund pana la varsta x!!
      Dragii mei!!
      Inainte sa incepeti cu astfel de afirmatii,va rog sa va ganditi cum ati fost crescuti voi!
      Ati ajuns niste „dezechilibrati” sau ” traumatizati” ca v-au spalat parintii/alaptat/explicat despre anumite chestii la o anumita varsta/pana la o anumita varsta?
      Daca raspunsul este nu,atunci e cazul sa va relaxati.
      Abuzul sexual este cu totul altceva! Copilul simte daca ii faci ceva rau.Chiar daca esti mama/tata.Abuzul sexual se produce altfel,nu ca te-a spalat tati,intr-un mod foarte firesc, la varsta de 3 ani.
      Va dau un exemplu de diferenta intre abuz sexual si comportament firesc: Eu de la 4 ani mergeam cu bunicul meu in curse,prin tara.Era sofer de camion si transporta apa minerala de la fabrica ,catre diverse depozite din tara.Asadar,era mai mereu prin zona de munte.
      Si ma mai lua si pe mine,.ca sa ma plimbe.Ei bine,copil mic fiind,mergeam cu olita dupa mine.Si trebuia cineva sa ma stearga la fund.Adica tataie.Si toata treaba se itnampla bine mersi : el statea in masina,eu faceam caca afara, langa,pe olita.Apoi il strigam,venea,ma stergea la fund,zicea : „sa iti fie de bine bre’!”, arunca olita si ne continuam drumul linistiti.Nicioadata nu mi-a fost rusine de el,cat am fost mica,sa stau pe olita de fata cu el(am luat-o dupa mine pana pe la 5-6 ani..nu puteam folosi toatelete,ma inhibau si asa ca ma simteam bine cu olita mea ).Ma simteam normal,in siguranta.Ba chiar plangeam cand nu ma lasa mamaie sa plec cu el.
      Asta a fost exemplu de comportament normal.
      Acum sa va dau un exemplu unde am simtit un abuz (de altfel si singurul):Eram tot asa,culmea,tot cu tataie plecata la o fabrica de apa minerala.Si avea un coleg acolo cu care statea de vorba .Tin minte si acum ,purtam o rochita,ca era vara.Si la un moment dat tataie a trebuit sa se duca sa ajute la incarcat navete,si era destul de frig (era 7 dimineata’la munte…).si i-a spus colegului (tot un batran) sa ma urce in masina ca o sa inghet.Eu fiind mica ,nu ajungeam trepte ca sa ma pot urca in cabina singura.Si ma ia libidinosul ala,si m-a ridicat cu o mana sub fund si una in jurul taliei..ei bine,am simtit degetul lui,in timp ce ma urca,cum incerca sa patrunda prin chilot.Si nu mi s-a parut,pentru ca degetul ala se misca.In clipa aia am simtit o jena teribila.Nu se compara deloc cu felul in care ma stergea tataie la fund,de exemplu (pac,pac si gata.. „sa iti fie de bine bre’!).Niciodata nu a stat dezbracat in fata mea,sua ceva de genul.Mereu era rusinos la faze din astea,si cand era la tv ceva cu pupaturi,ma punea sa intorc capul :)).
      Iar de cate ori il vedeam pe acel om,mereu incercam sa ma feresc de el.Cand, in alta data
      ,l-a rugat tataie sa ma urce iar in cabina (tot asa,era cu mainile murdare si nu putea),am facut pe nebuna si m-am chinuit singura,doar ca sa nu ma atinga dementul ala.

      Nu am spus la nimeni,ca mi-a fost rusine.Dar am trecut peste asta oricum.Dar mi-am adus aminte de faza si a trebuit sa va explic ce inseamna situatie fireasca si ce inseamna situatie pericol.O simti efectiv.

      Asadar,ganditi putin mai relaxat.Abuzul sexual exista al naibii de tare printre noi,mai ales la barbati.Stim asta.
      Am facut o mica lista cu niste chestii oarecum,de baza, care iti dau semnale,ca copilul este abuzat,si o mica lista cu sfaturi despre cum sa abordati copilul ,cum sa incercat sa il faceti sa se fereasca de abuzul sexual (fara sa ii explicati exact ce este,cat e mic,ca sa nu se sperie).Asadar:

      Semnale :
      1. Copilul cauta sa stea departe de acea persoana
      2.Se intristeaza/plange iti spune ca nu vrea sa ramana cu persoana respectiva
      3.Brusc,devine tacut,in prezenta acelei persoane
      4. Incepe sa aiba un comportament brusc sexual (se freaca in spirit de joaca in zonele intime,imita anumite gesturi cu tenta sexuala,etc).
      5.Brusc devine agitat intr-un mod ciudat daca la tv vede vreo scena mai erotica.(si noi,ca copii ne acopeream ochii daca vedeam vreun film cu parintii,de rusine…dar in cazul abuzului sexual comportamentul va fi ceva mai diferit,ba chiar agresiv).
      6.Pierderea poftei de mancare/joaca,comunicare,etc.
      7.Se observa o agresivitate crescuta sau,extrema, copilul devine din ce in ce mai tacut,trist,ingandurat.
      8.Evita sa te mai lase sa il speli/stergi la fund sau sa il atingi intr-o alta zona a corpului (urechi,gat,aproape de gura).
      9.Evita sa il mai lasi sa il schimbi/imbraci sau incerca din rasputeri sa nu se lase schimbat/dezbracat de haine de catre abuzator (in cazul in care este cineva foarte apropiat din familie) chiar daca esti si tu de fata.Sau observi o oarecare retinere.

      Desigur,sunt mai multe semnale,as fi bucuroasa daca alti parinti sau specialisti le-ar impartasi.

      Acum,cateva sfaturi in comunicarea cu copilul:
      1. Incerci sa ii spui de mic,ca nimeni nu are voie sa puna mana in zona intima in fara de mami sau educatoare la baie,etc.Aia e o zona doar a ta si nimeni nu pune mana fara acordul tau.
      2.Incearca sa faci copilul sa abia incredere in tine,sa iti spuna absolut tot,fara frica nimanui.De regula abuzatorul ameninta copilul ,incercand sa ii atace partea sensibila ,cu fraze de genul : „Daca spui mamei (sau in cine are copilul incredere) ,o sa se imbolnaveasca si o sa moara,sau o sa pateasca ceva rau,etc” , insuflandu-i alstfel copilului starea de vina si facand-ul sa creada ca daca spune,persoana va pati ceva din vina lui.Asa ca,de frica, tace.Trebuie dezvatat de aceasta frica.
      Aici vine partea sensibila: facand-ul pe copil sa aiba incredere tine,incearca sa ii insufli faptul ca „mami nu pateste nimic”,ca esti puternica,ba chiar sa ii spui ca ai super puteri si ca orice s-ar inatmpla,poate sa vina sa spuna lui mami daca cineva ii face copilului lucruri care nu ii plac.Dar ca astea raman intre voi.
      3.Puterea lui „NU!”.Copilul sa invete sa spuna nu.Sa invete sa riposteze,sa tipe,sa faca galagie daca se simte incomfortabil si abuzatorul nu inceteaza. Copilul sa invete sa spuna „NU” daca tati,tataie,unchiul sau vecinul X ii pune mana/saruta/linge nu stiu unde si nu ii place/nu vrea/se simte in nesiguranta (repet,una este spalatul firesc si alta este sa atingi zonele intime intr-un alt mod).

      4.Ultimul sfat ar fi: Daca,din nefericire, se inatmpla tocmai copilului tau,important este sa iti pastrezi calmul.In functie de situatie,copilul poate spune de fata cu abuzatorul ce a patit,iar acesta va incerca sa spuna ca copilul minte.Dar noi nu suntem in anii ’70 sa mai credem ca un „cacat cu ochi nu are opinie”,deci vom sti ca nu minte.Aici se vor lua masuri (sunat la politie,protectia copilului,chemat psiholog pentru a se stabili ca a fost un abuz,etc.).
      A doua situatie ar fi,ca copilul sa spuna,dar nu fe fata cu abuzatorul.Ar fi bine sa se confrunte abuzatorul abia dupa ce s-au contactat organele competente.Niciodata inainte.Pentru a se evita situatiile neplacute.
      De asemenea,din clipa in care afli,ca copilul a fost abuzat,sau iti spune ca o anumita eprsoana l-a facut sa se simta incofortabil,i-a facut lucruri care nu ii plac, este bine sa il tii cat mai departe de persoana aia.Nu il mai lasi singur/nesupravegheat.

      Nu trebuie sa le spuneti direct termenul de abuz sexual.Aceste lucruri trebuiesc insuflate cpilului in mod treptat,dar consecvent,periodic,pana sunteti siguri ca a inteles mesajul.Se poate face asta si in joaca,intr-un mediu total relaxat,nu trebuie luat copilul,pus pe canapea si enumerat chestii.De exemplu,cand ii faceti baie,ii mentionati in treacat,ca nimeni nu are voie sa puna mana acolo,etc.

      NU VA FIE RUSINE! NU MAI BAGATI CAPUL IN PAMANT LA ACESE SUBIECTE!
      Acesta nu este un subiect tabu.Suntem in 2015! Nu mai este un subiect rusinos! Este un diavol intre noi!
      Discutam fara perdea despre sarcina,nastere,menstruatie,viata sexuala (alta data subiecte considerate tabu),dar evitam acest subiect atat de dureros.
      Sper ca printesa sa re-aduca din cand in cand acest subiect in discutie.Este un rau necesar.

      Am scris un ditamai romanul,dar sper sa fie de folos.Asteptam opinii si de la alte persoane.
      Si ar fi de folos mai multe articole pe acest subiect.Oamenii trebuiesc informati si atentionati de acest fenomen.
      Si,ma credeti sau nu, cazurile de abuz sexual sunt mai frecvente in familii cu status mai inalt.Oameni cu educatie,oameni cu bani.Poftele carnale bolnave nu au nimic de a face cu faptul ca esti un foarte bun director de vanzari,de exemplu.
      Va pup si aveti grija de copii vostri! Lasati rusinea la o parte pentru binele lor!

  • Hulea Ioana spune:

    Cand aveam in jur de 10 ani(stiti voi, varsta la care rasar sanii) unul din unchii mei de cate ori era in preajma mea mere sarea sa ma ciupeasca de ei, sa puna mana, imi cerea sa ii vada. Ma irita la culme, tipam la el, aruncam cu ce puteam in el, se nimerea mereu cand nu mai era nimeni in preajma. Pana cand nu am mai suportat si am inceput sa urlu si sa plang la masa cu toata familia, bunici, parinti, matusa mea, sa ii faca ceva sa se opreasca si sa ma lase in pace sau eu fug de acasa, ca nu e normal. Nu va spun ce scandal a urmat, maica-mea mai avea putin si il omora. Din pacate a ramas in familie individul, dar ne-am indepartat de ei, nu am mai tinut nici legatura. Norocul meu cu mama care de mica mi-a zis mereu ce e permis si ce nu din partea strainilor, rudelor, etc si ca zonele intime sunt intime cu un motiv.

  • anonim spune:

    Am ales sa raman anonima din acelasi motiv ca autoarea articolului.

    In cazul meu a fost vorba de vecinul in varsta de la bloc. Bunicii mei locuiau la tara si, pentru ca ai mei nu puteau sa ma lase singura, rugau un cuplu de batranei simpatici sa aiba grija de mine. Ea, o doamna educata, eleganta si calda pentru care am avut mereu tot respectul. In general ea statea cu mine. El, in schimb, libidinos. Imi amintesc doar un moment de cand aveam vreo 6-7 ani… poate pe celelalte le-am blocat din motive lense de inteles.
    Se intampla sa nu fie sotia lui acasa si sa stea doar el cu mine. Ma uitam la desene animate si din senin il vad ca incepe sa imi atinga sanii si apoi sa coboare si la zonele intime. Eram suficient de mare incat sa constientizez ca nu e in regula. M-am speriat si am plecat de langa el, dar nu am vorbit niciodata despre asta cu ai mei. Mi-era rusine, credeam ca fusese cumva vina mea. Dupa momentul acela am inceput sa raman singura acasa, le aratam alor mei ca ma descurc si nu e nevoie sa aiba nimeni grija de mine. Singura persoana careia i-am spus e prietenul meu, abia dupa ce am simtit ca pot sa am incredere deplina.
    Trauma nu a trecut, dar am invatat sa traiesc cu ea si incerc sa nu uit. Poate asa voi fi mai vigilenta cand voi avea copii.

    Cat despre barbatul respectiv, a decedat in urma cu multi ani. La inmormantare toata lumea spunea cat de bun a fost, eu in schimb ma bucuram in sinea mea ca nu mai e. Nu stiu daca acest sentiment ma face o persoana rea, dar asta am simtit si simt in continuare.

  • Ioana spune:

    Abuzul sexual este de condamnat, nu doar atunci cand se aplica copiilor, ci tuturor. Foarte util articolul si foarte interesante comentariile. Pe mine personal, ma uimeste ca sunt oameni care considera ca este ok sa umbli in curul gol prin casa, de fata cu copilul tau, sa iti alaptezi kinderul mai incolo de 2 ani (si stiu si eu cazuri printre prietenele mamei mele) sau ca ar fi normal sa ii arati copilului organele sexuale ale adultului, sa-l pupi pe gura (wtf, pe obraz nu se poate? adica, daca ti-as pupa eu copilul pe gura ar fi ok?) etc.
    Mi se pare ca firescul isi pierde din conotatii pe baza teoriei ca nu ai fi „open minded”, asa cum e la moda. Stiu familii care merg la mare si stau cu totii in pielea goala la plaja dar a face asta in sufragerie, vara, mi se pare ciudat si nelalocul lui.
    Poate cea mai importanta intrebare este cum iti feresti copilul de abuz? Indiferent daca are 2 ani sau 15 sau 30? A-ti cunoaste copilul, a petrece timp cu el si a nu-l lasa pe mana unor oameni pe care nu ii cunosti mi se pare esential, chiar daca oamenii respectivi sunt din familia ta. Poate aici intervine greul…

    • Mihaela spune:

      Mama mea a fost unul din acei oameni care umbla cu „curu gol prin casa” , în prezența mea și a surorii mele, fără a mi se fi părut ceva nefiresc vreodată. Am știut de mică pe unde vin copiii, și Cum mai exact ajung în burtică le mamelor. Am știut ce e ciclul menstrual, și tot ce trebuia sa știu pt ca viața sa nu mă prindă nepregatita, și toate aceste lucruri mi le-a zis mama.
      Întâmplarea a făcut ca atunci când aveam 17 ani, draga mea mama sa se îmbolnăvească..rău. Nu mult timp după a și murit. Dar ultimele săptămâni de viață le-a petrecut pe pat. Și eu, dar mai mult sora mea care e cu câțiva ani mai mare decât mine, am avut grija de ea, am schimbat-o, am spălat-o. Cum m-as fi simțit eu ca atunci o văd pt prima oară dezbrăcată nici măcar nu contează. Dar oare Cum s-ar fi simțit ea? Pe lângă jena ca ajungi sa fii spălat la fund de propriul copil, sa mai ai și stresul ca nu te-am mai văzut niciodată dezbrăcat?!
      Sincer, cu riscul de a părea anormală, exact așa îmi voi crește și eu copiii. Lucrurile legate de sex nu vor fi un subiect tabu în casa noastră, prefer sa le învețe de lățime, și da, mă și plimb cu fundul gol în fața lor, și nu consider ca este abuz.
      Și sa fie treaba treabă, precizez ca mi-am alăptat fetița până la 2 ani și 8 luni. Probabil după unii ar trebui sa mor în chinuri, pt toate aceste fapte..
      Cât despre subiectul de sus, despre adevăratul abuz, ce sa zic, îmi pare rău că se întâmplă asemenea lucruri. Nici un copil nu merita sa treacă prin așa ceva. Sper doar ca cei trecuți print-o experiență de genul, sa-si poată vindeca rănile în timp. .

    • Mihaela spune:

      Scuze pentru cuvintele care nu își au locul în unele fraze. Dar telefonul meu uneori scrie doar ce vrea el. Sper sa înțelegeți din context ce am vrut sa scriu.

    • Ioana spune:

      Dar daca tatal tau umbla la fel, cum ar fi fost? Tu ai inteles din comentariul meu ca trebuie sa ne bagam capul in pamant si sa nu vorbim cu copiii nostri? Departe de mine acest gand. Nu am fost crescuta in acest spirit si nici copiii mei nu vor fi. Mi se pare normal sa discuti si sa explici ceea ce trebuie, legat de sexualitate. NU mi se pare normal ca ambii parinti sa circule goi prin casa in prezenta unei fiice, de ex, de 10 ani. Sau ca o mama sa isi alapteze baiatul pana la 5 ani.

    • Mihaela spune:

      In primul comentariu te-am simtit foarte inversunata..
      Pe tine pareau sa te deranjeze toti parintii, nu doar cei de sex opus.
      Eu am vrut doar sa arat ca exista si situatii in care parintii sunt mai libertini, fara a fi abuzivi. Acum vorbesc din punctul de vedere al copilului din mine, nu am fost niciodata stanjenita de goliciunea mamei.. Si pana la urma asta cred ca contează cel mai mult, cum percepe copilul lucrurile..
      Bineînțeles ca situatia nu era aceeasi daca si tatal meu facea acelasi lucru. Si nici nu am specificat undeva ca sotul meu adopta acelasi comportament fata de fiica noastră.

    • A spune:

      Ioana, cand vei avea proprii copii vei privi unele lucruri total diferit.
      Eu am petrecut foarte mult timp singura cu fetita mea care acum are 2 ani si jumatate , uneori si zile intregi si iti spun ca vrei sau nu ajungi sa iti expui corpul fata de copil.
      Intr-o zi intreaga de stat cu copilul esti nevoita sa mai mergi si la toaleta sau sa folosesti si dusul. Un copil mic nu este recomandat (si de altfel nici el nu va accepta) sa stea singur in casa in alta camera iar tu sa te inchizi in baie.
      Astfel incat fetita mea m-a vazut si cum ma schimb de haine si cum fac dus si cum merg la toaleta…
      I-am explicat intotdeauna ca nu e ok sa mearga cu mine la toaleta si m-am ferit pe cat posibil sa ma afisez „in toata splendoarea”,dar am lasat mereu usa deschisa pentru ea… Am avut cateva tentative cu inchisul usii si rezultatul a fost un copil care a plans isteric in fata unei usi inchise …foarte neplacut.Copilul nu are cum sa inteleaga la aceasta varsta „de ce te ascunzi”.
      Deocamdata n-am observat nici un efect negativ al acestui lucru, doar unul pozitiv: fetita foloseste olita exclusiv (pe timpul zilei) de la 1 an si 11 luni, imitand-o pe mami…
      Si da, dorm cu fetita in pat pentru ca de la 9 luni a refuzat sa mai doarma singura in patut iar eu n-am avut inima sa zic nu….am prea multe amintiri cu nopti dormite prost in copilarie plangand in perna deoarece mi-era teama de intuneric (am avut parinti cu principii rigide :sa nu dormi cu copilul in pat, sa nu-i arati prea multa afectiune ca si-o ia in cap etc)….Se trezeste inca in cursul noptii si nu vreau sa planga ca nu ma gaseste langa ea, plus ca se dezveleste des…
      Nu scriu aceste lucruri pentru a minimiza problema reala si foarte grava expusa in articol, consider insa ca nu trebuie acum sa pornim o „vanatoare de vrajitoare” sau sa „suflam si in iaurt”. ….
      P.S. In copilarie mama m-a dus in fiecare vara la o piscina renumita in oras unde se practica nudismul (femeile erau insa separate de barbati, nu se puteau „vedea ” nici macar intamplator) si vederea atator corpuri feminine de toate varstele, de la 20 la 70 de ani nu a fost de natura sa ma debusoleze…

    • Carmen spune:

      Piscina asta e in Iasi cumva? Purcica?

  • ioana spune:

    Atentie ca aceste „flashback-uri” pot si amintiri false, create in subconstient.

    Mai degraba consulti un psihoterapeut, cineva care sa te indrume si sa iti explice ce ai experimentat, macar la nivel teoretic.

  • Madalina spune:

    Copilul trebuie sa stie de foarte devreme de existenta zinei intime, de diferentele intre corpul unui barbat si al unei femei.
    Nu cred ca dormitul in acelasi pat pana la varsta la care copilul isi cere singur camera lui sau patul lui are vreo conotatie sexuala. Nu cred ca faptul ca baiatul meu de 2-3 ani ma vede dezbracata e un abuz sexual. Cred ca e util ca el sa stie cum arata o femeie dezbracata si sa vada asta ca pe ceva firesc.
    Mi se pare abuziv sa lasi toate neamurile sa il pupe fara voia lui. Asta e dupa parerea mea primul pas inspre abuz. Obligandu-l sa pupe pe cine vrei tu il face sa creada ca daca cineva ii cere ceva, el nu are dreptul sa se opuna!
    Ii cer voie copilului sa-l pup si ii respect INTOTDEAUNA dorinta. Daca spune nu, e lege!
    Copilul nu se protejeaza de abuzuri prin ascunderea realitatii, ci prin educatie! Daca il inveti ca NU e nu, atunci il inveti din fasa ca are drepturi si ca si le poate cere!

  • Bibi spune:

    Foarte greu subiectul. Autoarei ii doresc multa putere sa treacă peste și sa se vindece.
    De când am devenit mama, subiectul a început sa ma obsedeze, mai ales ca o sa vina o vreme când vom sta departite, în sensul ca nu vom.mai fi non stop împreună. Cum.fac sa o învăț sa se apere, să-mi.spună… Cum fac sa o apar? Cel mai greu lucru de acceptat pentru mine este ca nu o sa o pot feri de toate lucrurile îngrozitoare din lumea asta.

    • Georgi spune:

      Buna bibi,am scris eu mai sus niste mici sfaturi.Sper sa te ajute.
      Nu te speria.Si mie imi este frica.Tuturor,de fapt.Important este sa iti asculti copilul.Sa ii observi reactiile,sa iti asculti insitnctul cand simti ca ceva nu este in regula ( ca o mama simte) si sa nu inchizi ochii.
      Doamne ajuta totusi sa nu fie cazul!

  • Anonima spune:

    Anonima si eu de data asta. Am avut in jurul meu un abuzator, un coleg de serviciu de al tatalui meu. Pe mine nu m-a abuzat, ca na, ii puteam spune tatalui meu, dar in schimb am prietene atinse in zone intime. Groaznic! Nimeni nu a spus nimanui ca deh, mama imi punea mana la ochi cand se sarutau la tv doua persoane, deci nici nu se punea problema sa vorbim despre asa ceva.
    In schimb, pe la 14 ani eram la o prietena acasa si soferul lor m a prins in pragul usii si mi a pus mana pe sani urmand sa se indrepte mai jos. Mi-am facut curaj si i am spus mamei prietenei. Raspunsul a fost de doi bani: „eiii, asa glumeste el, e mai nebun, doar stii”. De atunci i-am evitat pe toti.
    Ma ingrozeste gandul ca exista asrmenea oameni. Clar imi voi educa sexual copiii adecvat varstei lor.
    In schimb, nu vad absolut nimic in neregula sa dor cu copilul meu in pat atat cat vrea el. Problema este a adultilor ca asociaza patul cu sexul. Personal, nici la varsta de 30 de ani nu-mi place sa dorm singura, intr o camera semi intunecata, dapai unui pui de om ai carui protectori il forteaza acolo.
    Asta cu atinsul zonelor cand ii schimib scutecul este normal. Numai mintile unora sunt bolnave si pot gandi altceva.
    Si cu alaptatul iarasi… tot noi asociem sanii cu ceva sexual. Sa nu uitam rolul lor in corp omenesc. Nu zic pana la adolescenta dar nici sa vii cu degetu sa ma arati cand imi hranesc discret bebelusul pe banca.
    La fel ca si mai sus, intreaga poveste o stie doar sotul meu.
    Astea sunt rezultatele unui popor pudic plin de tabuuri caruia ii lipseste cu desavasire educatia sexuala adecvata.

  • aha spune:

    generatia noastra si in general societatea ontemporana este atat de defecta tocmai pentru ca punem drobul de sare inaine si consideram ca a trai intr-o viata plina de frca si ura este normal si firesc. o mare parte dintre cei care au comentat aici sunt sigur niste finite nefericite, complexate, care se urasc mai degraba, nu se accepta pe sine si nici pe ceilalti si gasesc reguli prin care sa se ascunda de ei si de natura si de firesc si de normal : nu ai voie sa alaptezi copilul, nu are voie sa te vada dezbracat, nu ai voie sa Il stergi la cur, nu, nu, nu, nu…cresteti inca o genratie de frustrate sexuali de complexati si de autistic. sper din tot sufletul sa nu se indragosteasca copilul meu de unul din produsele voastre defecte incapabile de a se accepta si iubi pe sine .
    sanatate.

  • Robo spune:

    of of of
    deci cineva ridica o problema in mod deschis
    apoi vine altcineva si spune ca „numai un bolnav se poate gandi la asa ceva”, cand noi exact despre asta discutam aici, despre oameni bolnavi
    apoi mai vine cineva si spune ca ridicarea unei probleme este echivalent cu a te gandi la drobul de sare, ca e ceva dereglare acolo daca te gandesti la asta etc etc

    toate astea in conditiile in care abuzul sexual este o realitate, si mai mult, el este preponderent facut de barbati care sunt apropiati de copil (tata, bunic, unchi, prieten etc)

    deci daca vorbim deschis despre asta, avem minti bolnave – este bine stiut ca numai pedofilii vorbesc despre asta si ca in general numai cei care au intr-adevar o problema psihica vorbesc despre asta [end sarcasm]

    insa daca nu vorbim despre niste lucruri grave care sunt reale, suntem niste oameni normali.

    bun asa.

  • Roxana spune:

    Baietelul meu are 3 ani, l-am alaptat pana la 2 ani si 3 luni… Mai doarme si cu noi in pat, cand nu vrea singur la el in camera. Intrucat are inceput de fimoza, in fiecare seara trebuie sa decalotam putza… Dar asta nu inseamna nimic sexual.
    Este un copil independent (sper eu) caruia nu i-au fost ascunse aspecte ale sexualitatii: de ex. intra peste mine la dus si nici nu ma baga in seama (vrea olita sau alte lucruri din baie).
    Cred ca trebuie sa vorbim deschis cu ei, asta e primul pas prin care ii putem proteja.

  • Raluca spune:

    Extrem de util pentru parinti in educatia sexuala timpurie a celor mici – http://themamabeareffect.org

  • Anca spune:

    Un alt caz , indivizi care stau si cauta eleve pe langa scoli sau in ratb(pe liniile care duc spre licee) si le pipaie. Sper sa o pot lua pe fata mea cu masina de la scoala….

  • Violeta spune:

    Offf….foarte dezamagita sunt de oamenii care nu gandesc pana la capat un lucru. Spun asta referitor la unele comentarii de mai sus.
    Stiu situatii in care copil fiind, deci acum vreo 20 si ceva de ani, am auzit copii care spuneau ca prieteni mai mari un pic decat eram noi ii obligau sa faca diverse lucruri gen atins in zone intime, dezbracat si simulat sex-ul intr-un grup de cativa copii. Toti aveau la vremea respectiva intre 5 si 8-9 ani. Nu va inchipuiti ca atunci stiam/stiau exact despre ce era vorba. Ei spuneau ca se joaca. De unde am inventat ei genul acela de joaca ridica multe semne de intrebare.
    Mi-aduc aminte ca i-am spus la un moment dat mamei si nu m-a luat in seama. Nu pot sa-mi inchipui acum de ce nu a facut-o dar ma gandesc ca este posibil (avand in vedere vremurile respective in care nu exista atata informatie la liber) sa nu fi crezut ca ar fi putut sa se intample acel lucru cu adevarat. Am constientizat cam pe la vremea adolescentei toate neregulile respective cand am aflat ce si cum se intampla cu organismul si despre relatia dintre doi oameni de sex opus. Nu pot sa va spun cat de marcata sunt inca de intamplarea respectiva.
    Acum am si eu copil la randul meu, o fata, pe care vreau sa o informez cat mai corect posibil de orice inseamna corpul ei si comportamentul oamenilor din jur privind aspectul sexual. Eu inca sunt foarte pudica in sensul in care nici pana in ziua de azi nu am ajuns sa port costum de baie, in public bineinteles. Sigur este ceva in subconstientul meu care ma impiedica sa trec peste niste bariere si care sigur are legatura cu episodul din copilarie.

    • Robo spune:

      „care spuneau ca prieteni mai mari un pic decat eram noi ii obligau sa faca diverse lucruri gen atins in zone intime, dezbracat si simulat sex-ul intr-un grup de cativa copii”

      exact asta mi s-a intamplat mie prin clasa a doua sau a treia!
      mergeam cu baietii de la bloc si ne mangaiam pe putulici in parc. nu cred ca erau acolo copii mult mai mari, din cate imi amintesc toti avea in jur de 10-12 ani.

      in mod evident, a fost o forma de abuz sexual – eu cel putin nu mi-am dat seama multa vreme ce se intampla exact acolo, dar imi placea.

      ei poftim, daca si copiii sunt capabili de abuz sexual asupra altor copii, sa-mi mai spuna mie cineva a daca-l atingi pe copil fara intentii sexuale e ok intotdeauna, din start si din oficiu.

      repet: exista un nivel de atingere in zonele intime pentru care nu conteaza intentia celui care atinge.

    • Mama Zen spune:

      Abuzul sexual împotriva copilului este obligarea sau îndemnarea acestuia, de catre o persoana adulta, sa participe la activitati sexuale care servesc nevoilor sexuale ale adultului.
      Deci atâta timp cât nu servește un scop sexual al adultului nu este abuz.
      Iar din perspectiva copilului, dacă ceva îl face să se simtă inconfortabil, atunci nu este ok. Dacă e deranjat să fie șters la fund și deși comunică asta, este ignorat, atunci nu este ok.
      Dacă tatăl nu se simte confortabil să șteargă fata de 3 ani, atunci e bine să nu o mai șteargă. Cred că fata s-ar simți stinghera când părintele s-ar purta ciudat (se simte jenat si transmite inconștient asta iar fata preia mesajul) deci un motiv bun.
      Legat de alăptat, asta a fost chiar hilar 🙂 Dar din păcate multa lume acordă conotație sexuală unui act normal. Atâta timp cât nici mama și nici copilul nu percep ca find ceva sexual, alăptatul nu este sexual! Sau la faza cu dormitul…am rămas fără cuvinte, cum poți să atribui conotație sexuală la așa ceva? Oare cine a zis asta face sex doar în pat? Trist…

    • Anonim spune:

      Traumele se pot produce in subconstient. Adica daca un copil de 3-4 ani este inca alaptat sau vede sanii mamei de multe ori pe zi , se poate ca pe viitor sa caute o partenera cu sanii fix la fel sau va avea o obsesie pentru sani. Iar cu patul, nu este vorba ca se face sex in pat, ci ca este un loc intim, unde fiecare are dreptul la odihna. Un parinte care doarme cu copilul de la o anumita varsta mi se pare ca agaseaza copilul. Iar daca vrei sa vorbim de pat si sexualitate,de la o varsta baieteii au vise umede. Cred ca e super aiurea sa dormi cu mama si sa ai un asemenea vis. Mai bine explica Francois Dolto in cartile sale.

    • Psiholog-neurolog spune:

      Mă scuzați, văd că argumentele vin din partea unei persoane ce crede în psihanaliza. Asta înseamnă că eu ție nu îți pot aduce argumente. Nu pentru că nu există, ci pentru că nu le poți accepta. Deci nu mă complic.

      Pentru oamenii ce nu au auzit inepțiile, pardon, ideile psihanalizei, pot să vă spun cum privește lumea științifica psihanaliza: ca pe o teorie, hilară chiar, nedemna de a fi băgată în seamă! În domeniul psihologiei există foarte multe teorii, unele au dovezi, altele nu prea. Cele cu mai multe dovezi sunt luate mai mult în calcul. Altele, precum psihanaliza, sunt doar menționate în treacăt atunci când povestești despre alte teorii.
      Ca să fiu mai explicita, baza psihanalizei constă în subconștient și sex. Pe scurt, orice, dar absolut orice, are legătură cu sexul! Și spălatul pe dinți un psihanalist îl poate lega cu o dorință inconștienta sa faci sex cu părintele.
      Altfel spus, aceasta teorie susține că un copil care suge la 4 ani va ajunge un nevrotic, sau unul care doarme cu părinții va ajunge tot nevrotic, sau și mai grav dacă le face pe amândouă. Mda..
      Ce o fi așa de greu să înțelegi că atâta timp cât te ghidează copilul nu este nimic în neregulă? Simplu, dacă decide copilul să mai suga la 4 ani (o dată pe săptămână, nu vă imaginați că suge ca un nou născut) înseamnă că nu este nimic traumatizant pentru el pentru că este decizia lui, si acțiunea îi aduce o stare de bine! La fel și cu dormitul. Dacă el nu este pregătit să se mute în patul lui, înseamnă că nu are cum să existe conotații negative legate. Din contra, dacă o luam pe logica asta, atunci traumatizant este să intarci copilul și el nu e pregătit, să îl trimiți în camera lui singur deși e speriat. Când nu este child-led este traumatic pentru copil, nu când decide adultul că gata, în calendar scrie că ai împlinit un an, deci eu ignor ce a lăsat natura să se întâmple, și te trimit la tine în cameră și iți tai și porția de sân, doar în calendar scrie că e rușine că doar ești mare”. Văd că lumea preferă să atribuie conotații sexuale unde nu este cazul în loc să asculte copilul și să facă ce îi face copilului bine…Trist că sunt oameni cu astfel de idei. Și trist că nu și le schimba. Dar asta e, când emoția conduce, gândire nu e…

    • Robo spune:

      Domnule doctor, dumneavoastra vad ca asumati ca un copil mic stie sa spuna ce vrea si ce nu vrea, stie sa recunoasca si sa discearna o situatie care pentru el nu e ok si stie si sa afirme asta raspicat fata de adult.

      Astea sunt atribute ale adultului, si nici macar toti adultii nu sunt in stare complet sa le implementeze.

      Daca cititi comentariile de aici ale unor persoane care au fost abuzate, o sa vedeti ca fie le-a fost rusine sa spuna, fie nu au stiut ca nu e ok, fie ca nu si-au dat seama si asa mai departe.

      Este foarte in regula sa ascultam copilul si sa luam in seama semnalele pe care ni le da, dar mi se pare riscant sa presupunem ca in absolut orice situatie copilul poate sa dea semnalele potrivite.

    • Psiholog-neurolog spune:

      Eu m-am referit la alăptat, dormit în același pat cu copilul atât timp cât el cere. Este child-led și nu este traumatizant pentru copil. Traumatizant poate fi înțărcatul brusc, dormitul singur. Sunt mulți factori la mijloc, genetici și de mediu, și îmbinarea lor duce la reacția lui față de ce se întâmplă în viața lui. Nu este alb sau negru, poate fi marcat de un eveniment negativ sau poate trece ușor peste.
      Argumentele mele au fost aduse împotriva psihanalizei care susține că nu este ok sa alăptezi după 3 ani și alte idei ce nu au bază științifica.
      Legat de comentariul tău Liviu, copii pot discerne ce este rău sau bine în anumită măsură. Ei au nevoie de ghidaj în momentul dezvoltării, și e posibil să fie convinși că ceea ce le face adultul este ok deși el poate simte că nu este ok. Caz concret, când adultul abuzează copilul, îl poate convinge că este ok pentru că da, copilul nu poate discerne. Copii au nevoie de ghidaj. Când se maturizează pot înțelege ceva din copilărie ca nefiind ok deși atunci au crezut că este în regulă.
      Însă ține cont, multe lucruri pe care copilul le învață țin de cultură, el învață că este ok ce societatea în care trăiește susține că este ok. În triburi unde toți umblă dezbrăcați copilul învață că așa este normal și nu se rușinează. În societatea noastră unde purtăm haine copilul învață că nu este ok să umbli dezbrăcat. Pe scurt, rușinea este cultural condiționata.
      Deci copilul nu poate discerne, poate fi manipulat. Însă copilul în funcție de stadiul dezvoltării simte dacă ceva nu este ok, și în funcție de educația primită învață cum să gestioneze situația.
      Strict legat de șters la fund a fetei de către tată. În prima etapă copilul nu percepe nimic ca find sexual, deci atingerea utilitară este percepută ca find normala și nu deranjează psihic. Așa percepe copilul, că este normală.
      În momentul în care înțelege lumea altfel, se percepe pe sine diferit, se diferențiază de părinți, frați etc, în acel moment este posibil să fie deranjata de această atingere utilitară și cumva va comunica asta. Și aici intervine educația. Dacă părintelui nu îi pasă de ce are copilul de spus va continua să facă ceva ce (brusc) îl deranjează pe copil. Și asta duce la traume, dar nu din cauza atingerii propriu-zise, ci a întregii situații în care se află, poate da în patologic, creierul se organizează așa cum poate în funcție de experiență.
      Dacă în schimb copilul este ascultat, nu atraumatizeze pentru că se ia în considerare ce are de spus.
      Altfel spus, este vorba de un întreg context, mulți factori la mijloc.
      În fine, posibil să nu fi reușit să răspund la ce vroiai tu să auzi, dar pot să reformulez dacă este cazul 🙂

    • Robo spune:

      Multumesc, raspunsul este bun;
      Daca tot v-am/ te-am prins aici (doamna, nu domnul doctor), mai am urmatoarea intrebare:

      Am inteles si este perfect utilizabil in practica raspunsul ca la un moment dat copilul va comunica parintelui ca nu se mai simte confortabil cu o anumita atingere si deci un parinte normal la cap si care isi asculta copilul va inceta acel fel de atingere.
      Perfect.
      Acum urmeaza partea care o sa oripileze mamicile pudibonde:

      Sa zicem ca atingerea aceasta utilitara ii face placere copilului. Deci nu adultului, ci de data asta copilului. Sa zicem ca placerea asta nu e sexuala, desi eu sunt tentat sa zic ca e de natura sexuala, pentru ca mie imi place psihanaliza :-))
      Dar in mod cert poate fi vorba de placere, ca stim deja ca copiii mici se ating de la varste mici din curiozitate si din placere, asa ca teoretic nu e exclus ca si atingerile altora sa le faca placere, ca eu insist pe ideea asta ca o atingere este tot o atingere, indiferent de la cine vine si ce intentie are in spate.

      Intrebare: este posibil ca copilul sa vrea sa fie atins in continuare de adult pentru ca asta ii face placere? Atentie, copilul nu stie ce e aia incest si nici ca nu e ok sa existe relatii de natura sexuala intre el si un adult, el stie doar ca atunci cand mama sau tata sau bona il ating acolo, lui ii place si, pentru ca ii place, va dori, in mod evident, ca acest lucru sa continue, pana la varsta la care isi va da seama ca nu e ok dpdv cultural sa se intample asa ceva.
      Deci repet intrebarea: este posibil?
      Daca da, cum facem sa recunoastem o asemenea situatie?
      Adica, ok, nu credem in psihanaliza, dar lumea e plina de barbati indragostiti de imaginea mamelor lor si de femei indragostite de imaginea tatalui lor.
      Multumesc.

    • Robo spune:

      precizare: folosesc cuvantul „placere” cu trimitere la „principiul placerii” (ce sa fac, odata ce dai cu nasul de psihanaliza e greu, ca nespecialist, sa scapi de ea).

      dar chiar daca nu mai credem in aplicarea acestui principiu la adult, cred ca copiii mici sunt condusi in mod esential de el.

    • Psiholog-neurolog spune:

      In realitate lucrurile sunt mai complexe decat principiul placerii. Exista obisnuinta! Copilul de la nastere este manevrat de catre ingrijitori si el simte toate atingerile insa foarte repede le invata pe cele repetitive. Poti sa zici ca exista placere in sensul ca lipseste durerea, insa placere asa cum o intelegem noi ca adulti nu exista in aceste situatii. Si la adulti are loc obisnuinta, o prajitura ce ti-a placut tare mult cand o mananci a 4-a oara nu mai iti place atat de mult, pentru ca te-ai obisnuit. In plus, la bebelusi multe teste se fac aplicand principiul obisnuintei (habituation paradigm) si chiar este semn de inteligenta, cu cat un copil se obinuieste mai repede cu atat este mai inteligent!
      Altfel spus, acea atingere utilitara nu este perceputa de copil ca find aducatoare de placere (sexuala sau nu) si nu aceasta este motivul pentru care o doreste. Copilul se obisnuieste cu atingerea si o accepta. Punct. Asta este valabil la toti copiii normali ce traiesc intr-un mediu normal.
      Anormal este sa simta o placere atunci cand este atins in zona intima atunci cand este spalat, de exemplu. In acest caz este deja vorba de patologie, ceva nu este bine in dezvoltarea copilului de a ajuns sa simta astfel de placeri. Disfunctii sexuale exista, insa ele nu apar intr-un mediu normal, ci intr-un mediu cu probleme, de exemplu intr-un mediu violent, cand copilul este abuzat (nu neaparat sexual, ci fizic, psihic), etc. Si disfunctiile sexuale vin insotite de alte probleme,nu se rezuma doar la asta. Deci situatia prezentata de tine se refera la o problema patologica, si un copil normal nu va avea probleme de dezvoltare pentru ca parintele il ingrijeste atingand zona intima pentru a o curata, atata timp cat copilul nu simte (si arata) discomfort.
      Am aprofundat putin subiectul dezvoltarii sexualitatii la copii. Da, oamenii, deci si copii, sunt finte sexuale. Ei se ating, se masturbeaza, se uita, ating pe altii in zone intime. Este absolut normal si se intampla din cauza curiozitatii si are rolul de a invata astfel despre sexualitate. Sexualitatea la copii reprezinta bazele sexualitatii la adulti, deci a nu se confunda.
      Mai multe detalii aici http://www.soc.ucsb.edu/sexinfo/article/childhood-sexuality
      Tocmai acesta este motivul pentru care eu am ceva cu psihanaliza. Ea pune un accent mult prea mare pe sex si atribuie capacitati sexuale copiilor acolo unde nu este cazul. Freud a studiat in special adulti cu probleme, nu a studiat normalitatea. Insa concluziile lui necunoscatorii le aplica acolo unde nu este cazul, in ceea ce priveste cresterea copiilor. Nu devin copii adulti cu probleme daca au dormit cu parintii, daca au alaptat dupa 3 ani, daca au fost stersi la fund de tata la 3 ani. Copii capata probleme in urma unui cumul de factori, factori negativi, nu cei normali! Si normalitatea este cea intalnita la majoritatea copiilor, nu ceea ce decid parintii ca ar trebui sa se intample.
      Ai zis ca o atingere este tot o antigere indiferent de intentie. La nivel fizic iti dau dreptate. Ce apare in plus este perceptia atingerii, cum e perceputa de cel atins, cel care atinge si de comunitate. Pentru ca asa cum s-a vazut din comentarii, cel atins poate fi deranjat de cel care nu are nici o intentie, sau cel atins sa nu fie deranjat deci cel care atinge are intentie, sau cel atins nu e deranjat, cel care atinge nu are intentie, dar comunitatea ar sanctiona actul (gut feeling ca nu este ok ceva anume sau chiar legi concrete stabilite). Vrei sa facem o comparatie intre atingeri care este mai rea? Unele clar sunt mai rele ca celelalte, insa dificil de stabilit clar care cum, intervine subiectivitatea…
      Si mai vreau sa atrag atentia asupra unui lucru. Noi preferam chipurile cu care suntem invatati, adica cele pe care le-am vazut cel mai mult in copilarie. Ciudate ni se par chipurile cu trasaturi rar vazute de noi. In aceste conditii este absolut normal sa fim atrasi de chipuri cunoscute. Suntem atrasi de normalitatea noastra, de ce lucrurile/persoanele cel mai des vazute. Asa ca inevitabil ne vom indragosti cu persoanele ce seamana cu parintii sau alte figuri apropiate din copilarie. Asta inseamna ca un copil ce a trait intr-un mediu negativ isi va alege in viata de adult tot un mediu negativ, pentru ca mediu negativ este ceva familiar. In alte cazuri se poate intampla fix inversul, sa caute opusul a ce a vazut in copilarie, insa asta doar la aspectele care l-au deranjat profund.
      P.S. Eu m-am adresat tie la per tu tocmai pentru a nu continua sa mi te adresezi formal. Sau de fapt adresarea formala este o ironie? 🙂

    • Robo spune:

      nu, nici o forma de ironie – eu m-am adresat formal din respect fata de profesia de medic – deja discutia urcase la un cu totul alt nivel!
      si cred ca si tu ai dorit sa fii perceputa formal, pentru ca altfel ai fi semnat cu un nume oarecare si in prima propozitie ai fi spus ca esti de profesie medic psiholog
      (facem si noi un pic de psihologie de amator din fata ecranului :))))

      joke aside, multumesc tare mult pentru raspunsuri, pentru mine a fost foarte folositor inputul specialistului, apreciez.

  • Adina spune:

    Aveam 10 ani cred cand am mers in vizita la niste prieteni de familie. Nu mai tin minte cum, dar nenea prieten de familie m-a luat in brate. Si in timp ce vorbea nonsalant chestii banale a inceput sa ma mangaie pe picioare. Maica-mea si matusa-mea s-au facut albastre la fata, eu m-am ridicat din bratele lui si am zis ca vreau sa plecam acasa. Omul la fel de senin, ca si cum totul era ok. Nu era ok. M-am simtit foarte aiurea si tin si acum minte. Maica-mea si matusa-mea au comentat nervoase tot drumul, ca ce magar etc. M-as fi asteptat sa-i fi zis vreo doua atunci, pe loc. Dar aici e problema cea mare, cum zicea cineva mai sus: te prinde unul de sani si lasa-l, ca asa-i el. Nu dom’le, nenorocitul trebuie pus la punct. Cand eram in liceu eram terorizata. O data ca misuna un nene care-si arata organele genitale pe la scoli si incepea sa se masturbeze in fata ta… joy! Alta, ca un tip m-a urmarit acasa pana in fata blocului. Aveam vreo 13-14 ani, el tot mergea dupa mine si ma intreba cat vreau pe noapte. Nu erau celulare pe vremea aia sa o sun pe mama. Si ca sa fie si mai frumos, scoala incepea dupa-masa si se termina foarte tarziu. Ori sa mergi iarna pe intuneric pana acasa…. Si au fost multe faze din astea in care am simtit pur si simplu ca sunt vulnerabila, expusa.

    Si e vorba de tupeul nemasurat pe care il au badaranii din tara noastra. Mi s-a intamplat de nenumarate ori sa fiu pipaita in autobuz (si da, am facut scandal) sau abordata pe strada cu tot felul de propuneri si urmarita asa, de intimidare. Unul era sa ma pocneasca pentru ca mi-a strigat ca vrea sa-mi faca si sa-mi dreaga si am avut tupeul sa raspund „ai vrea tu”. Tremuram de nervi, dar a trebuit sa tac pentru ca sigur mi-as fi luat-o in plina strada si nimeni nu s-ar fi bagat. Ca deh, oamenii-s saritori la faze de astea.

    Si partea culminanta, cand aveam 16 ani mi-am luat o palma de la un necunoscut. Treceam strada pe trecerea de pietoni si nenea incins claxona de zor si ne striga chestii libidinoase din masina. M-am speriat si am facut un gest frumos cu mana. A iesit glonte din masina, mi-a zis ceva dulce gen „cine te crezi, tu pizda” m-a prins de mana si mi-a tras o palma de am zburat intr-un tufis. M-am ridicat si mi-am notat in palma numarul masinii. In 15 minute eram la politie. A fost prins, am avut confruntarea cu tot cu mama. A urlat la el de-a rasunat sectia de politie, poate l-a si pocnit, nu stiu. Si-a cerut scuze in genunchi cu flori. Poate data viitoare nu va bate pustoaice pe strada, dupa ce tot el le hartuieste… ah, da, cu prietena lui in dreapta langa el. Asta a fost asa, bonus. Nu stiu ce gandea si ea sa stea cu un asemenea specimen.

    Ce vreau sa spun e ca abuzurile astea merg mana in mana cu multe lucruri. Iar cel mai periculos e acceptarea, minimalizarea. Totul e ok. Nenea e… asa e el, tu ignora-l. NU TREBUIE ignorat. Sunt lucruri, in cazul meu nu atat de grave ca un viol sa zicem, dar pe care le tin extrem de bine minte si acum si care ma infurie. Senzatia aia de neputinta e oribila.

    Si mai cunosc o fata care o fost violata in tren de controlor, a luat-o in nu stiu ce cabina sa „discute” ca n-are bilet. Avea 15-16 ani, cheltuise banii de tren pe altceva, i-a fost rusine sa le povesteasca alor ei ca a fost violata. Rusine. De ce? I-a fost teama c-o vor lua la rost ce a facut cu banii.. Pai sa-ti fie frica de reactia parintilor tai cand tu ai fost abuzat… Am incercat sa ma abtin sa nu comentez pentru ca sunt foarte revoltata. Sunt prea multe lucruri care nu merg bine… copiii nu isi stiu drepturile si parintii nu ii invata, nu ii apara, nu ii asculta si nu ii cred. Totul e un mare TABU in spatele caruia ne ascundem pe pretul suferintei altora. Iar badaranii, libidinosii si violatorii sunt mustruluiti in gluma ca si cum… saracul, atata il duce mintea. Pai nu stiu ce ar trebui sa se intample ca sa ne trezim dracului din somnul dulce. Ziarista violata in parc, ziua, e inca un alt exemplu… si nu stiu cate ne mai trebuie pentru ca ceva sa se schimbe.

    • Adina spune:

      Stiu ca exemplele mele nu-s toate pe subiect. Dar ce vreau sa spun e ca daca un copil este invatat de mic care-i sunt drepturile si ca mama si tata SUNT DE PARTEA LUI indiferent ce se intampla, ar fi mai putine cazuri de pedofili, violatori care scapa nepedepsiti indiferent de varsta pe care o are persoana abuzata, copil, adolescent si chiar adult. Pentru ca iata, la 16 ani sa-ti fie frica de reactia parintilor si sa preferi sa duci povara asta singur… Cand mi-a povestit avea deja 20 si ceva de ani, i-a luat mult timp sa aiba curajul de-a povesti cuiva.

    • Psiholog-neurolog spune:

      Ma bucur ca te-au ajutat raspunsurile. Recunosc ca mi-au placut intrebarile, au fost o provocare!
      Voi reveni la a folosi numele initial, prefer discutia la per tu decat una formala 🙂
      Numai bine!

  • Ramona spune:

    Am citit multe lucruri deplasate in comentariile de mai sus! Deci chiar nu putem evolua! Cu toate mijloacele de informare si tehnicile de parenting!
    Sa ne lasam copiii sa creasca in bezna, sa ii invatam ca despre „pasarica” si „cocosel” nu vorbim, copiii ii aduce barza, sa alaptezi sau sa iti speli copilul pe tot corpul e un abuz sexual!!!! Mi se face rau! Daca nu noi, parintii, nu ne invatam copiii totul despre corul lor, daca nu le explicam totul despre sexualitate, despre ce e normal si ce e inadmisibil in ceea ce priveste corpul lor… Cine sa o fca? Colegul de clasa mai mare? Preotul la spovedanie? Profesorul de sport in vestiar?
    Va mai mirati de ce nasc fetite de 12 ani!?!?!? De ce atatia copii sunt abuzati si tot lor le rusine sa vorbeasca pentru ca au impresia ca e vina lor?!?!?!?!
    Imi amintesc si eu un abuz sexual asupra mea, un var indepartat al mamei, cad eram la ara, in grija bunicilor. Era noapte, dormeam, m-am impotrivit o vreme, crezand ca e sora mea, care viseaza si nu isi da seama ce face, dar l-am lasat cand mi-am dat seama ca e el, ca am crezut ca e NORMAL, pentru ca e om mare si stie ce face!!!
    Dar mie nu mi-a vorbit nimeni niciodata despre cele enumerate mai sus, despre tot ce o sa o invatam, eu si sotul meu, pe fiica noastra sau pe fiu cand vom avea. O alaptez pana cand vrea ea, dormim cu ea in pat pana cand vrea ea, am incredere in omul de langa mine asa cum si el are in mine si nu consideram ca asta e un act sexual. Nu o pupam pe gura din motive de igiena, e o optiune personala.
    Sunt furioasa de cat de incuiati sunt cei care au scris ultimele comentarii!!!
    Daca as fi eu Printesa, v-as alunga din palat! Sa nu propagati bezna! Sa stati doar voi in ea!

    • Ileana D. spune:

      Ramona, nici mie nu mi se pare ca „povestea cu barza” ar mai trebui sa fie vanduta vreunui copil drept valabila. Insa ce ai impotriva denumirilor generice de „pasarica” si „cocosel”?

      NU este o intrebare retorica si nici una ironica. De ce nu sunt ok denumirile populare de „pasarica” si „cocosel”? Daca exista o varianta mai buna vreau sa invat despre ea!
      Mersi!

  • autorul articolului spune:

    Despre ce vorbim aici, cum se face ca toate discutiile duc la alaptat, dormit impreuna etc ?! Nu despre asta este vorba, sa ne mai uitam o data la definitie, sunt insirate acolo cateva actiuni pe care un adult i le face unui copil pentru a obtine PLACERE SEXUALA. Ca ii dam sa suga pana la 5 ani nu este abuz, doar daca noi ca mame ne udam in chiloti de la asta, sa doarma cu parintii in pat este abuz doar daca penisul tatalui intra in erectie si se freaca de copil… restul sunt povesti.
    Este ok sa va spalati copii in zona organelor genitale atata vreme cat nu ii raniti facand acest lucru si cum ziceam mai devreme, nu va excita asta. La un moment dat copii vor invata sa faca singuri asta.
    Pupatul pe gura se intampla de obicei pana la 2 ani, cand ei sunt considerati asexuali si tot de obicei nu are o conotatie sexuala. Nu aprob pupatul pe gura sau zona genitala a bebelusilor, insa aceste apucaturi sunt departe de abuz.
    Ma sfatuia cineva mai sus sa merg la psihoterapeut, asta fac de 5 ani, mi-ar fi placut si mie ca aceste flashbackuri sa fie niste glume proaste alte subconstientului…

    • Stefi spune:

      Eu iti multumesc ca ai scris acest articol. Si pentru acest comentariu. Comentariile noastre probabil nu te pot ajuta, dar articolul tau sigur va ajuta multi cititori sa constientizeze ca pericolul de abuz sexual e real si ca el vine in cele mai multe cazuri de la persoane din familie/din cercul familiei.

      Nu cred ca cine a ridicat problema falselor memorii a facut-o din impulsul de a blama victima, ci pentru ca se stie ca e o posibilitate reala („mental health professionals and others must be aware of how greatly they can influence the recollection of events and of the urgent need for maintaining restraint in situations in which imagination is used as an aid in recovering presumably lost memories”http://faculty.washington.edu/eloftus/Articles/sciam.htm). Si desigur, dat fiind ca nu stim toate detaliile, ci doar ca amintirea abuzului ai capatat-o in urma unui flashback, posibilitatea nu era exclusa ca amintirea sa fi fost de fapt plantata (cu buna stiinta sau accidental, de un psihoterapeut nu tocmai profesionist). Eu am vazut comentariul respectiv ca pe o mana de ajutor intinsa, ca pe o posibilitate de explorat impreuna cu psihoterapeutul tau, in caz ca nu ati discutat-o deja (si anume probabilitatea ca aceasta amintire sa fie de fapt o falsa amintire).

      Pe de alta parte, posibilitatea amintirilor false creeaza o problema foarte spinoasa, dat fiind ca stim si ca in multe cazuri de abuz real asupra copiilor, adultii din preajma neaga ca acestea s-ar fi intamplat, si astfel e greu de stabilit ca anumite amintiri sunt cu adevarat false, si de a nu le folosi ca un nou mod de a arunca vina asupra victimei.

      Sper ca articolul tau sa fie un semnal de alarma pentru parinti, sa fie vigilenti sa zica in numele copiilor mici NU pentru orice li se pare lor abuz sexual, si apoi sa-si invete copiii sa zica singuri NU pentru orice nu le e confortabil, indiferent cum pare pentru un adult. Si sper ca discuti cu un psihoterapeut experimentat care sa te ajute sa procesezi aceasta trauma.

  • Bianca spune:

    Chiar aseara vorbeam cu sotul despre pupatul pe gura. Am cazut de acord ca doar noi o sa facem asta (ma rog, eu cred ca n-o s-o fac nici eu), iar bunicii, unchii si matusile pe obraz.
    Eu invocam motive de igiena si azi citesc articolul asta – nu vreau sa imi inchipui ca de la un sarut de afectiune se poate ajunge mai departe, dar…. e atat de RELATIVA treaba asta (la fel ca si alaptatul si co-sleepingul). Cred ca semnul de intrebare ar trebuie sa fie la cei care considera aceste lucruri normale, nu la cei care isi pun intrebari si incearca sa afle niste raspunsuri – bune, rele, cum or fi ele. Pentru ca de la articole de genul asta poti sa revizuiesti atitudinile tale si sa iti dai seama daca ce faci e intr-adevar ok sau are o provenienta nu intotdeauna sanatoasa.
    De acord cu educatia sexuala si cu definirea partilor corpului care sunt intime, astfel incat copilul sa inteleaga ca doar el are voie acolo. Un strain sigur n-are voie, medicul are voie – si ii explic de ce si cand, iar parintele a avut voie pana acum – si ii explic de ce. De-acum (n-as putea spune de la ce varsta) el decide cu cine imparte intimitatea. Si in aceasta situatie de deschidere poti sa faci educatie sexuala fara a te expune tu sau sotul in fata copiilor. Se poate prin discutii, carti/imagini, jocuri, video. Dar asa imi imaginez eu. Altii, nu. Cum sa il convingi pe copil ca alea sunt parti intime, permise doar lui, cand ale tale nu mai sunt pentru ca le-ai folosit ca material didactic?

  • Ramona spune:

    erata: unele comentarii

  • CORINA spune:

    Cand eram adolescenta, un unchi de-al meu mai indepartat a profitat de o imbratisare si mi-a pipait sanul…am fost ingrozita! Nu mai m-am apropiat niciodata de el prea mult si am evitat luatul in brate, nu am putut spune nimanui, parea ciudat chiar si pentru mine…mult mai tarziu i-am spus unui verisor intamplarea si el a ramas masca la fel ca mine…nu stia ce sa spuna. Nu am ramas traumatizata in nici un fel, unchiul meu a devenit pentru mine un om de evitat si de tinut la departare, nu am cautat explicatii pt gestul lui desi…ma gandeam la un moment dat ca si el are fete, oare se purta asa si cu ele??? Nu stiu..oricum, intamplarea m-a facut constienta ca e bine sa fii atenta, mai ales ca femeie, la tot, chiar si la gesturi aparent simple si frumoase

  • rusu spune:

    Subiect sensibil. Cred ca oamenii trebuie sa isi asculte intuitia, nu suntem animale, avem si constiinta.
    Daca toti oamenii si-ar asculta intuitia, si ar apela si la vocea constiintei, nu ar mai fi rau pe lume. Dumnezeu ne-a lasat dotati cu toate cele necesare, insa noi, avem liberul arbitru, El ne-a dat dar nu ne baga si in traista. Asa se face ca unii aleg calea stramba, nenaturala, contra legilor firii, asa apare abuzul (emotional, sexual, fizic). Copiii in mod nativ simt, pur si simplu simt cand ceva nu este in regula. Au un simt aparte. Cei norocosi au cui sa spuna, au pe cine sa traga de maneca, au cui cere suport. Ceilalti, sunt victime. Fac terapie ca adulti.

    O alta chestie este insa legata si de terapeut, de consilierul ales. Uneori acesta, investit cu multa incredere si putere ce i-o da insusi clientul sau, abuzeaza de rolul sau si face si mai mult rau. Directioneaza gresit, ghideaza persoana gresit, ii „planteaza” niste „cipuri” in cap, practic ii reinventeaza niste amintiri. Ceva ce nu s-a petrecut de fapt in viata acelui om, ceva ce nu poate fi dovedit nicicum, oricate „sapaturi” s-ar face in trecut. Nu spun ca unii o fac deliberat, poate ca nu o fac, altii o fac.

    Asa ca mare grija si unde mergeti sa cautati alinare. Si mare grija ca usa dintre voi si copiii vostri sa ramana mereu deschisa si atmosfera primitoare, propice pentru o comunicare reala, spontana, sa existe o relatie bazata pe incredere de nezdruncinat.

  • Mama fotograf spune:

    Salut interventia autorului articolului. Slava Domnului 🙁 Mi s-ar parea mult mai productiv sa discutam aici despre ce putem face sa ne tinem copiii apropiati de noi din punct de vedere emotional, sa fim mereu suficient de conectati cu ei astfel incat sa putem vedea imediat daca ceva este in neregula cu ei, pe de o parte, si sa fim pentru ei persoanele catre care sa vina sa se deschida intr-o asemenea situatie, pe de alta parte. Cum sa facem astfel incat sa nu mai existe, in cadrul unor asemenea povestiri dureroase, expresia „mi-a fost frica/rusine sa povestesc parintilor”.

  • anonim spune:

    Fetelor, mare grija si la prietenii copiilor vostri. Am trecut printr-o situatie similara celei descrise de Violeta. Cand aveam in jur de 5-6 ani am fost abuzata, pot spune, de o vecina de bloc, nu cu mult mai mare ca mine. Cred ca avea 2-3 ani mai mult. Totul facut in joaca: hai sa ne jucam de-a mama si de-a tata, ea era tata… Este prima data cand povestesc, nu am spus nimanui la inceput de rusine, pt ca imi dadeam seama oarecum ca ca nu e ceva in ordine, iar apoi am incercat sa-mi reprim amintirea desi e acolo si revine din cand in cand.
    Multumesc autoarei ca a avut curaj sa povesteasca si sa deschida discutia
    Multa putere in continuare

    • Stefi spune:

      Si din pacate, multi copii care propun astfel de „joaca” sunt ei la randul lor abuzati de un adult care pretinde ca abuzul respectiv o forma de joaca mai speciala.

  • doina spune:

    Abuzul sexual, consider eu, ca este de fapt comportamentul pe care adultului, cu intentia de a obtine satisfactie sexuala, in detrimentul vointei abuzatului. Nu cred ca putem considera abuz sexual dormitul in acelasi pat, allaptatul sau baia cu copilul. Haideti sa nu confundam lucrurile. Da, cu totii avem traume din copilarie stiute sau nestiute, generate poate de dormitul in acelasi pat, sau din contra- de dormitul singur intr-o camera goala si intunecoasa; de expunerea la trupul gol al parintilor, sau din contra- de lipsa lor de deschidere fata de nuditate. Dar nu as numi asta abuz sexual. Nici nu cred ca ne putem imagina de fapt cate situatii inocente si neintentionate de catre parinti genereaza traume la copii, traume care au efect mai mic sau mai mare asupra adultilor de mai tarziu. In cazul acestor traume putem insa sa acordam acelor persoane credit ca nu au intentional asta. Abuzul sexual in schimb este cu atat mai pervers cu cat Persoana care-l comite, stie ca asta va fi efectul, dar nu este interesata decat de placerea proprie. Asta cred ca ar trebui sa avem in vedere cand vorbim despre abuz sexual.

    • Robo spune:

      stii ca exista si cazuri de copii care fac lucruri sexuale altor copii?
      acolo este sau nu este abuz sexual?

    • Anonim spune:

      Eu nu am primit nici o educație sexuală așa că nu am știut ce e normal și ce nu…Rezultatul? Când eram mici, ne jucam de-a mama și de-a tata, fratele cu mine, un var cu 4 ani mai mare, țin minte cu copii de la bloc, cu copii de la țară, cu alți verișori. Inițial, când eram mai mica, eram curioasă și am participat de buna voie, la bază doar ne uitam la ce are celălalt intre picioare. Apoi au fost momente în care alții au inițiat (vărul mai mare și fratele) eu a trebuit să suport deși nu mi-a plăcut și am protestat cu amenințări că spun. În aceste cazuri era similar cu actul sexual adult doar că pentru mine nu exista plăcere. Și apoi momente când am inițiat eu cu un verișor mai mic, adică am dus mai departe ce am fost învățată.
      Privind în urma văd cât este totul de greșit și cât de mult a stricat faptul că părinții nu ne-au explicat nimic, nu ne-au învățat nimic legat de ce este ok și ce nu, curiozitatea ne-a împins către a experimenta astfel de lucruri și nu am știut să spun nu decât când devenise prea mult, până la un punct chiar am crezut că este ok!!
      Și când am fost violată la 16 ani nu am putut să zic la nimeni, doar sexul era un subiect tabu și nici nu aveam încredere în părinți să le spun asta, eram convinsă că m-ar fi găsit pe mine vinovată, pentru că sunt proastă și am acceptat, ceva de genul am gândit.
      Răspunsul meu este că atunci când copii nu au intenții sexuale ci doar curiozitate, este vina părinților că nu le-au explicat despre asta și au căutat să afle. Iar când există interes sexual, da, este abuz și între copii!

  • doina spune:

    Cu scuzele de rigoare pentru greseli. Am scris de pe telefon, la repezeala, fara sa recitesc si sa corectez 🙁

  • anonim spune:

    Foarte bun articolul si felicitari autoarei pentru a a ales sa isi dezvaluie povestea. Este foarte greu, ca parinti, sa avem un comportament potrivit astfel incat sa ne invatam copii sa nu le fie rusine de corpul lor, dar in acelasi timp sa avem in vedere ce le poate cauza disconfort. Cea mai buna observatie mi s-a parut a cititoarei care spunea ca ea isi pupa copilul dar ii cere voie. Mi se pare important sa ii invatam pe copii sa spuna „nu, nu vreau, nu-mi place” in loc sa ii fortam oarecum prin dragostea pe care ne-o poarta sa accepte invadari ale spatiului lor intim.
    Exemple din copilaria mea:
    – tatal meu, alcoolic, de multe ori ma saruta pe gura, beat fiind. Gestul nu avea conotatie sexuala, dar ma deranja teribil si daca ii spuneam mamei, ea minimiza situatia si ii spunea ca trebuie sa ii arat lui tati ca il iubesc. Eu simteam ca nu vreau, dar acceptam de „dragul” mamei. Ca adult, am o relatie foarte rece si distanta cu tatal meu, nu am putut trece peste amintirile de acest gen
    – imi amintesc ca pana tarziu, copil fiind, cel putin 5 ani tot aveam, bunicii mei amandoi aveau obiceiul sa imi sarute zona intima dupa baie „din dragoste” pentru ca eram curata si draguta. Gestica se repeta de cate ori faceam baie, pentru mine si fratele meu care avea in jur de 1 an, parintii fiind undeva prin zona si amuzandu-se Imi amintesc foarte viu ca acel „pupic” ma deranja foarte mult si nu mi se parea ok ce faceau, dar imi era rusine sa spun ceva ca sa nu ii supar. Aceasta amintire din copilaria mea a fost mult timp. In urma cu cateva luni, vorbind cu bunicul meu la telefon, imi spune sa ii spun baietelului meu micut ca „ii pupa funduletul si cuculetul”. In momentul in care l-au auzit pe bunicul meu spunand asta despre fiul meu, nu pot sa va descriu cat de viu am resimtit disconfortul, jena, rusinea si neputinta de a spune nu din copilarie. Ma gandesc / sper ca nu era nimic negativ in aceasta vorba sau in gesturile pe care le faceau in copilaria mea. Sper ca era doar un obicei prost, romanesc.
    Nu am putut sa discut niciodata deschis nici cu parintii mei, nici cu bunicii mei despre ce am simtit si ce am considerat ca e in neregula. Nici nu o voi face. Tot ce voi face e sa imi tin fiul cat mai departe de ei si in prezenta lor mereu cu mine sau cu tatal lui alaturi.
    Am impartasit povestea mea pentru ca mi se pare foarte important, pe langa o comunicare deschisa si respect pentru copilul tau, sa nu ii faci niciodata, nici macar in joaca, nimic care ii displace doar ca sa te simti tu bine. Copilul nu va uita si va duce toata viata cu el acea povara. Si, da, cei care „molesteaza” sunt dintre cei apropiati in primul rand.

    • Robo spune:

      poftim, exemple de actiuni fara intentie sexuala din partea unor adulti care insa au fost percepute de copil ca fiind producatoare de disconfort serios (in mod clar sunt forme de abuz sexual, desi intentia lipseste).

      deci mie mi se pare destul de evident ca lipsa intentiei sexuale nu exclude automat abuzul sexual.

      asa ca e perfect in regula sa te intrebi daca nu cumva faptul ca il atingi pe copil chiar si in scop utilitar s-ar putea sa nu fie chiar ok pentru el, mai ales daca iei in considerare ca el s-ar putea sa nu stie sau sa nu poata sa-ti spuna ca ceea ce i se intampla este disconfortabil.

      de exemplu, chestia asta cu pupatul organelor genitale, destul de frecventa la generatia mai veche (si bunicii mei aveau tendinte din astea) este complet cretina si ar trebui evitata cu orice pret.

    • A spune:

      Da , este clar o forma de abuz, dar nu „sexual” deoarece nici una din parti (nici copilul si nici bunicii)nu au interpretat-o ca atare….

    • Robo spune:

      ne incurcam aiurea in cuvinte. complet aiurea. este aberant sa definesti abuzul sexual in functie de intentia adultului, intentie pe care doar el o stie

      de pe wikipedia:
      „Centrul American Național pentru Protecția Copiilor Abuzați și Neglijați definește abuzul sexual asupra copiilor ca fiind „orice contact sau formă de interacțiune între copil și adult, în care copilul este utilizat prin stimularea plăcerii sexuale a adultului”.

      nimic despre intentia in aceasta definitie.

    • Anonim spune:

      „copilul este utilizat prin stimularea plăcerii sexuale a adultului”
      Mie mi se pare foarte clar, dacă are plăcere sexuală prin ce îi face copilului, se numește abuz sexual. Dacă nu are plăcere sexuala, dar copilul este deranjat, se cheamă abuz. Independent de intenție.

    • Robo spune:

      copila ta pre-pubera iti spune INTAMPLATOR ca unchiul ei i-a atins sanii si cand o iei la intrebari, afli ca treaba asta s-a mai intamplat si alta data, dar nu e sigura din ce motiv si poate i s-a parut si oricum nu a deranjat-o prea tare.

      il confrunti pe unchi si iti spune „a, dar a fost fara intentie, a fost mai mult o gluma, nu mi-am dat seama etc etc”

      ce faci, domnule Anonim? consideri ca e ceva impotriva caruia trebuie sa iei atitudine sau stai sa dezbati daca a fost sau nu intentie sexuala acolo?

    • Psiholog-neurolog spune:

      Abuzul sexual este orice act a carui INTENȚIE este ca un copil sa satisfaca din punct de vedere sexual un copil mai mare sau un adult.
      Abuzul sexual este orice activitate sexuala pe care copilul nu o intelege sau la care nu consimte sau care este impotriva legii. – cazul descris de tine mai sus se potrivește aici cred eu.
      Exhibitionismul, voyeurismul sau expunerea unui copil la pornografie sunt tipuri de abuz sexual.

      Jocul sexual NU este un abuz sexual. Jocul sexual este un comportament normal intre copii in perioada de dinainte de adolescenta (la pubertate) intre care exista o diferenta de varsta mai mica de 4 ani si in care nu a fost folosit nici un tip de putere, de forta sau de constrangere. Jocul sexual este atunci cand copiii isi privesc sau isi ating reciproc organele genitale.

    • Estsanatlehi spune:

      Nu stiu de unde vin definitiile astea, dar nu mi se par prea linistitoare…
      „Jocul sexual nu este un abuz”, si „este un comportament normal” daca diferenta de varsta dintre copii este mai mica de patru ani… Adica un copil de 12 ani, care convinge pe unul de 9 ani, sa-i arate organele genitale, sa se lase atins si/sau sa atinga, este okay…? Fara forta sau constrangere – shouldn’t be too hard, copiii mici sunt curiosi, ii admira pe cei mai mari, etc. Seriously?!

  • Nati spune:

    Si eu am fost abuzata cand eram mica. De varul meu drept, care e cu vreo 10 ani mai mare decat mine. Eu nu tin minte cati ani aveam, nici nu stiu daca puteam sa vorbesc ca lumea. Nu tin minte multe detalii. Stiu doar ca totul se petrecea in casa mai veche a bunicilor, si mai tin minte puta goala a varului, tin minte ca mi-o arata. Nu-mi amintesc nici daca a fost o chestie repetitiva sau s-a intamplat o singura data. Cred ca eram destul de mica si nu intelegeam ce se intampla, pentru ca nu-mi aduc aminte sa-mi fi pus problema ca trebuie sa vorbesc cu cineva despre asta. Oricum, chiar daca as fi inteles atunci, nu cred ca as fi avut cu cine sa vorbesc, la cat de pudica e mama mea…
    Nu am discutat cu nimeni din familie despre lucrul asta, iar cu varul m-am comportat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Si el la fel s-a comportat. Nici cand am mai crescut si am realizat ca nu era ok acea amintire, tot m-am comportat de parca nimic nu s-a intamplat. Am crezut ca nu are nici un sens sa descos o asa intamplare. Acum uneori ma intreb daca varul mai tine minte ce facea…
    Chiar sunt curioasa sa inteleg cum m-a afectat aceasta intamplare la nivel global, in momentul de fata nu vad o legatura directa intre abuz si felul meu de a fi.

    Pe de alta parte, apropo de discutia „ce cred copiii despre dormitul in pat cu parintii”, tin minte, mai mare fiind, 10-12 ani, ca mie imi placea foarte mult sa adorm in acelasi pat cu tatal meu si nu vedeam nimic sexual in asta. Mama era cea care nu imi permitea sa dorm cu tata, zicea ca nu e frumos, ca sunt mare blabla. Tin minte chiar ca era deranjata de lucrul asta. In concluzie, tot adultul vedea ceva sexual in cosleeping, nu eu, copilul.

    Iar referitor la copiii care fac lucruri sexuale altor copii, cred ca deobicei acei copii sunt mai maricei, sunt pre-adolescenti sau chiar adolescenti, sunt la varsta cand sexul le starneste curiozitatea, adica nu stiu daca e cazul sa includem toti copiii de toate varstele in aceeasi oala. Dar da, si asta e abuz sexual.

    • paco spune:

      puf ciudat daca eu aveam 6 ani si aveam 2 verisoare ramona si cezarina . nu ca mas lauda dar de mic am fost dotat seman cu tata , deci eu aveam 6 ani ele avea 9 si 10 si mereu ma prindeau si ma obligau sa o facem pana de mari pana la varsta 20 la mine . astai abuz ca au abuzat de mine ?? 🙂 zic eu ca nu cred stiu e greu dar nu intaleg ce tea facut de nu poti uita detalieaza povestea .. si undei abuzul

  • Andreea spune:

    Din pacate autoarea are mare dreptate cand spune ca abuzul sexual e cat se poate de des si nu numai in Romania. Eu sunt medic psihiatru in Germania si nu exista garda sa nu apara un pacient abuzat in copilarie. Pana sa profesez nu as fi crezut vreodata asta, dar din pacate e cat se poate de tragic si de real.

  • doina spune:

    Eu as avea o intrebare pentru autoarea articolului, daca poate raspunde, bineinteles. Ce anume te-a determinat sa mergi la terapie, si sa continui cu ea timp de 3 ani, pana ai avut acel flashback. Consideri ca motivul pentru care ai nevoie de terapie e doar asta, sau au fost mai multe? daca Intrebarea e prea dureroasa, sau consideri ca nu vrei sa raspunzi, e ok.
    Si iti multumim pentru semnalul asta de alarma! Cred ca fiecare dintre noi va fi cel putin atenta la aspectul asta. mereu vrem sa credem ca lucrurile astea nu ni se vor intampla noua, dar adevarul e ca oricand se poate ascunde un abuz chiar sub ochii nostri.

  • autorul articolului spune:

    Doina, am sa iti raspund la cele doua intrebari separat.
    1. am mers la terapie ca am avut mereu credinta ca atunci cand nu te mai descurci singur acolo poti gasi resurse sa mergi mai departe. Am mers prima data la un terapeut care nu mi s-a potrivit, am renuntat si am gasit-o pe terapeuta mea de acum. Aveam o problema punctuala legata de viata mea in cuplu, mergul la psiholog m-a fact sa ajung in profunzimea lucrurilor. In toti ani acestia nu am simtit ca am terminat si de aceea nu m-am oprit inainte de flashbackuri. Faptul ca acum 2 ani am fost la tara cuiva a determinat aparitia amintirilor de-a valma. Faptul ca am trait similar in aceleasi conditii a adus din subconstient amintirea.
    2. Abuzul aduce la pachet atacuri de panica, cand simti ca pamantul te inghite, nesiguranta, incredere in sine redusa etc toate astea trebuie lucrate si relationate cu cauza sa poti scapa de ele. Un alt motiv pentru care merg la terapie este relatia cu mama, abandonul si primii ani de viata cand am crescut cu bunicii. Nevoia de dragoste si ocrotire care mi-a fost negata in copilaria mica a lasat urme in viata mea de adult.
    Imi doresc sa imi fie bine, pentru ca binele meu este binele copiior mei, ca stiu ca daca sunt sanatoasa cu capul voi fi si cu restul.
    Sper ca ti-am raspuns intrebarilor tale.

  • Ileana D. spune:

    Si eu dori sa multumesc autoarei si tuturor celor care au povestit depre abuzurile pe care le-au suferit. Atat discutia despre cum sa preintampini ca al tau copil sa se simta abuzat, cat si cea despre cum sa nu tabuizezi subiectul sexualitatii mi s-au parut foarte interesante si utile.

    Nu am mai auzit pana acum de obiceiul sarutarii zonei intime al unui copil „din dragoste”. Mi se pare socant! Cum ar putea un parinte sau un bunic sa faca asta? Si totusi uite ca… 🙁

  • Sasha spune:

    Nu am fost abuzata sexual, dar am trait cu impresia asta multi ani. Nu mi-a infirmat nimeni, dar nici n-am cautat sa mi se confirme (la un psiholog). Eram obsedata de violuri, credeam ca se pot petrece oriunde, suspectam pe oricine, inclusiv pe tatal meu. Parintii mei au divortat cand eu aveam 12 ani, sora mea mica dormea cu mama pentru ca era prea mica, iar sora cea mare (doar cu un an) dormea tot cu mama pentru ca era mult mai dezvoltata decat mine, ii venise menstruatia… Deci eu trebuia sa dorm cu tata, dar nu ma lua somnul, stateam la panda sa nu-mi faca ceva, chircita la perete si plangand in pumni. Asta timp de vreun an, ceea ce m-a marcat enorm, si acum mai simt ranchiuna fata de mama pentru ca ma trimitea sa dorm cu tata. Cu tata sunt ok, adica mi-am dat seama cu timpul ca nu a facut niciun gest, ca a fost totul in mintea mea. Pentru orice eventualitate insa, eu n-o sa-mi las copiii la bunici, la parintii mei sau ai sotului. Nu stiu de ce, toti barbatii in varsta mi se par libidinosi.

  • Irina spune:

    ma bucur f mult ca discutati despre asta. eu nu am patit nimic anormal dpdv sexual cand eram mica si daca nu era discutia asta as fi ramas cu impresia ca incidentele de genul asta se intampla numai in filme. o sa fiu atenta la copiii mei.
    blogul printesei m-a facut sa reconsider cum vreau sa fiu ca parinte, mi-a aratat ca si un parinte trebuie sa castige increderea copilului, nu invers, cum am fost crescuta eu, de ex. lucrurile astea poate le stim toti undeva in subconstient, dar prin astfel de discutii ele ies la suprafata.
    mai vreau sa adaug ca m-am simtit foarte foarte iubita de tatal meu cand eram mica. am dormit cu el, mi-a facut baie pana pe la 6 ani, era o bucurie pentru mine.

  • Ana spune:

    Ce subiect greu, un subiect la care de multe ori m-am gandit si doar atat. Si citind raspunsuri imi dau seama ca din acelasi motiv ca multi altii…mama extrem de pudica( nu-mi amintesc sa o fi vazut goala pe mama vreodata)pana si la saruturile din filme eram pusa sa intorc privirea. Acum am un baiat, cu care de multe ori ma gandesc ca orice as alege gresesc.
    Fara sa starnesc alta polemica, la decalotatul penisului lui, am ales cu tatal copilului sa mergem pe decalotare timpurie. La inceput nu avea nici o reactie, parea ca nici nu observa ce se intampla. Se purta exact ca atunci cand ii curatam fundul. Ignora procesul. Acum ca a mai crescut si devine din ce in ce mai constient de ce se intampla, daca incerc sa fac procesul, se incrunta si imi ia mana. M-am oprit, nu am mai facut aceasta decalotare, am simtit ca baiatul meu este deranjat de aceasta manevra. In sinea mea cred ca orice lucru care pt parinte nu are conotatie sexuala, pt copil poate lasa urme adanci si tenebre care-l pot urmari mult timp. si simt acum ca gresesc, medicul imi recomanda decalorarea in continuare, si eu si tatal copilului simtim ca trebuie facuta aceasta curatire a zonei intime a baiatului, se simte miros neplacut si il vad ca este deranjat daca nu se face o perioada mare, pe de alta parte micutul este deranjat de manevra, si nu vreau sa aibe sechele pe viata ca mama/tatal lui l-au atins si i-au provocat neplacere. Orice aleg simt ca gresesc.
    Este foarte greu sa tragem o linie de unde incepe abuzul. Cred ca asta depinde de foarte multi factori si ca este diferita pentru fiecare individ in parte. Cred ca o atentie sporita si o comunicare DESCHISA cu copilul ajuta foarte mult sa evitam situatii neplacute.
    Multumesc autoarei articolului ca a avut curaj sa scrie, si Ioanei ca a publicat. Este din pacate in continuare un subiect tabu, si muta lume considera abuz doar un act ce provoaca placere adultului, dar putina lume sa gandeste si analizeaza ce simte copilul cand parintele il saruta pe gura. Sora mea nu are nici cea mai mica problema sa faca asta in aceeasi masura cu mama si tata, mie insa imi provoaca un discomfort maxim.

    • cris spune:

      Știu ca nu acesta este subiectul articolului dar doresc sa va indemn sa citiți mai mult despre decalotare. Doar un medic chirurg pediatru poate pune diagnosticul de fimoza și poate recomanda tratamentul adecvat. Fimoza congenitala este normala pana la vârsta de 2 ani. Decalotarea este procedura care poate duce la aparitia fimozei sau parafimozei. Încercați sa citiți articolul scris de dr. Surdu, un chirurg pediatru din Cluj. Îmi cer scuze dacă va deranjează comentariul meu. O zi buna!

    • cris spune:

      Domnul dr. se numește Adrian Surd. O zi buna!

  • Anonima spune:

    – Si eu am fost abuza cand eram in scoala generala. M-a prins un baiat, cu vreo 2 ani mai mare, prin spatele blocurilor, in drumul spre casa si mi-a bagat mana in pantaloni. Nu mi-a dat drumul pana cand nu si-a satisfacut placerea. Eram destul de dezvoltata pe la 13-14 ani, cu sani si tot tacamul. M-am zbatut, am incercat sa fug, aveam pluovarul facut zdrente, dar nu am reusit sa scap, iar cei care au vazut de la geamuri (ca presupun ca a vazut cineva) nu au intervenit. A fost un soc pentru mine si nu intelegeam de ce mi-a facut lucrul asta. Nu stie nimeni de acest incident, si nici nu consider ca sunt un adult marcat din cauza a ceea ce s-a intamplat atunci. Adica acum imi reprim aceasta amintire si merg mai departe.
    – Tot prin clasa 5-6 am primit un biletel in timpul orei de la un coleg care ma invita la el sa ma iubeasca. Eu nu am dat importanta, dar mama a gasit biletul si atunci a fost prima discutie despre educatie sexuala pe care am avut-o mai serioasa.
    – Tot in generala, eram cu o prietena pe afara si la un moment dat ne-am dat seama ca suntem urmarite de o masina si tipul ne tot striga si mergea in ritmul nostru. Prietena mea a observat sa se masturba in timp ce vorbea cu noi si am inceput sa fugim. Toata urmarirea a durat vreo 30 min pentru ca pe unde o luam dadeam de el.
    – Aveam colege in liceu carora cand le venea ciclul pentru prima data plangeau si le era rusine sa discute cu parintii si erau speriate ca ce au patit, iar eu ma felicitam sa stiu toate lucurile de la mama si puteam sa discut orice cu ea.
    – Cu mine s-a discutat foarte deschis despre sexualitate si nici nu s-au ferit de mine parintii in privinta goliciunii. Cand aveam cativa ani il pandeam pe tata cand se ducea la baie si vroiam sa ma uit pe gaura cheii sa il vad. Puneau hartie in gaura iar eu o scoteam cu creionul. Intr-o zi m-am ascuns in spatele wc-ului (era un spatiu un pic mai mare) si cand se pregatea tata sa-si faca nevoile am sarit de acolo sa il vad. Dupa acest episod au inceput sa nu se mai fereasca de mine si nici eu nu am mai prezentat vreun interes pentru acest subiect. M-au dus, cand am mai crescut putin, la nudiscti (si bunica mea se ducea la nudisti cu mama) si daca la inceput m-am simtit putin inconfortabil sa imi dau costumul de baie jos (cred ca aveam vreo 12-13 ani), cu timpul am renuntat singura. Dar goliciunea celor din jur nu imi crea disconfort. Nici parinti sotului nu s-au ferit de el, iar din aceasta cauza nici noi nu vedem nimic anormal sa stam goi in fata copilei de 2 ani. Stie ca mami si ea sunt fetite si au pasarica, iar tati e baietel si are cuc (pentru ca intr-o zi a intrebat, aratand spre tati daca aia e tot pasarica).
    – Imi este frica de societatea actuala, in care accesul la pornografie este din ce in ce mai facil de la orice varsta. O voi invata pe fiica mea ce este normal si ce nu, si voi incerca sa o apar pe cat posibil.
    – Parintii sotului il pupau pe gura si lui i se pare perfect natural sa faca acest lucru cu fiica lui. Eu in schimb ma oripilez si ii spun ca ma deranjeaza si incearca sa evite acum acest lucru. Nu ma refer la igiena insa mie mi se pare ca poate acest gest sa i se para perfect normal cu orice baiat/barbat atunci ca va creste si sa-l accepte, chiar si cand el va avea conotatii sexuale si nu se va feri de el iar de acolo lucrurile pot evolua spre un abuz sau viol.
    PS: am ales sa nu ma semnez cu numele adevarat doarece si sotul si multe persoane cunoscute citesc acest blog.

  • feedback spune:

    probabil e off topic, si imi cer scuze… dar citeam (cu groaza si imensa sila) pe un alt blog, in comentariile unui articol, ca multi parinti fac sex de fata cu copilul, sau chiar in pat cu copilul ( pe motiv ca e mic, „nu stie, nu intelege”).

    acest comportament nu se regaseste in definitia abuzului sexual la copii, insa am convingerea ca nici bine nu e, pt ca nu stim ce impact poate avea asupra lui o astfel de priveliste, si ce furtuna de sentimente poate trai in sinea lui. dincolo de comunicare, explicatii, lamuriri…

    indiferent de varsta copilului, Nu trebuie sa se faca sex in prezenta copiilor.

    • Alexia spune:

      Din pacate stiu un caz de mamica pe cand era bebe mic, faceau sex in acelasi pat cu copilul, acesta s-a trezit, ea i-a bagat sanul in gura si si-au continuat treaba (spusele ei). Sper totusi sa nu fi fost asa…
      Si alt caz de parinti cu copil de un an jumatate, fac sex (zilnic conform spuselor ei) de fata cu copilul, copilul spunand chiar „gata” cand mama are orgasm si termina….
      Socant ca se poate intampla asa ceva…si cred ca nu sunt singurele cazuri, din pacate

  • doina spune:

    Multumesc pentru raspuns. Intrebarile le-am pus pentru ca, desi nu stiu sa fi fost abuzata vreodata, nici. Nu am atacuri de panica sau ceva de genul, merg si eu la terapie de aproape un an. Stiu ca sunt la inceput, dar 5 ani mi s-a parut foarte mult.

  • Cristina Buja spune:

    Om minunat care ai avut curajul sa scrii pentru noi despre asta, iti multumesc! Sper din suflet sa ai o viata frumoasa care sa iti mai panseze din ranile vechi, sa poti intelege si tu, cum am facut-o si eu, destul de tarziu si greu, ca nu porti vina celor intamplate, ca rusinea nu e a ta, ca experientele din trecut si din copilariei nu te definesc ca om, ca viata e uneori nedreapta, ca nu poti schimba trecutul dar iti poti face un prezent si un viitor mai bun. Iti doresc sa iti fie bine si sa doara din ce in ce mai putin. Cu drag, cineva care te intelege mai bine decat si-ar dori

  • autorul articolului spune:

    Cristina, iti multumesc pentru mesajul tau, este probabil cel mai emotionat din tot ce s-a scris pe aici. La mine sentimentele de vina si rusine nu exista deoarece eram foarte mica. Ruptura, s-a produs ca cineva care trebuia sa aiba grija de mine mi-a facut rau. Nu am inca amintirea completa a celor intamplate, deci there is more pain to come…
    Textul a fost un prilej bun sa fac un pas inainte, a fost manat de dorinta de a arata parintilor ca este un subiect de care trebuie sa tinem cont cand vine vorba de copiii nostri si nu in ultimul rand sa dea curaj si incredere celor ce au trecut prin asta, sa iesim din bezna in care te arunca un abuz.

    • Cristina Buja spune:

      Eu sper sa nu vina mai multa durere si totusi, daca vine, am presentimentul ca stii bine ce sa faci cu ea, sa nu te darame. Te imbratisez virtual cu mare drag, chiar daca nu te cunosc si le imbratisez si pe toate celelalte persoane care stiu prea bine despre ce vorbim noi aici. Iar celor care nu stiu, sau nu inteleg, sau au inteles altceva decat ceea ce ai vrut sa transmiti, le doresc doar sa nu afle, nici pe pielea lor nici prin prisma copiilor nevinovati pe care ii cresc.

  • Alina spune:

    Eu am fost abuzata sexual de bunicul meu pe cand aveam vreo 8 ani.El avea ”doar” 82…,aparent inofensiv pt o fetita.Imi amintesc perfect ziua cand a inceput totul.Parintii mei erau plecati intr-o vizita,iar eu si cei doi frati ai mei am fost lasati in grija bunicilor paterni,cu care de altfel locuiam in aceiasi curte.
    Eram in camera lor de zi,bunica isi facea somnul de pranz,aceasta fiind si complet oarba si imobilizata la pat,cand bunicul s-a apropiat de mine,m-a rugat in soapta sa ma intind pe spate,l-am ascultat pt ca era sever cu noi nepotii,si imi era frica de el,apoi mi-a bagat mana intre piciore si a inceput sa-mi mangaie organele genitale,prin pantaloni,apoi cand a crezut ca am depasit socul mi-a bagat mana in chiloti,si a continuat sa pipaie.Am vrut sa spun ceva,nu stiu exact ceva,banuiesc de ce face ce face…oricum eram nedumirerita si socata de ce facea el,nu stiam despre sexualitate nimic,dar am stiut ca nu e firesc ce se intampla,in interiorul meu am simtit ca a depasit o granita interzisa..Desigur el imi spunea la ureche shhhhh…sa nu scot vreun cuvant si sa se trezeasca bunica.Nu stiu cat a durat totul,vreo 10 minute,jumate de ora,…la sfarsit mi-a spus sa-mi trag pantalonii pe mine,(in timp ce el se spala pe maini) si sa nu spun nimanui ce s-a intamplat,pt ca tatal meu daca afla sau mama,ma vor bate si ma vor alunga din familie.Nu am spus nimanui,niciodata,nici de ce s-a intamplat in ziua aceea si nici de urmatoarele zile in care a continuat sa ma abuzeze.Era ca o explorare a organelor mele genitale,parca vroia sa vada cum reactionez la atingerile lui,era curios sa vada daca ma excit,cel putin asa interpretez lucrurile acum,atunci eram incapabila de asa ceva.Totul se petrecea in liniste,nu aveam voie sa spun nimic,doar el ma privea,eu niciodata nu l-am putut privi in ochi.Era secretul nostru,asa spunea el,care atunci cand nu ma abuza era cel mai aspru bunic din cati imi puteam imagina ca exista,care ma gasea tap ispasitor pt toate poznele pe care le faceau fratii mei,(unul fiind mai mare ca mine cu 6 ani, celalt mai mic cu 3 ani decat mine),care nu rata o ocazie sa nu ma umileasca sau sa le spuna parintilor mei ca merit sa fiu batuta sa stiu de frica,sa nu mai gresesc pe viitor.Nu intelegeam de ce se purta asa urat cu mine,poate sa nu le treaca vreodata prin cap parintilor mei ca el ar fi in stare de ceva necuviincios,daca eu as fi spus vreodata ceva despre ce facea el cand nu erau ei acasa,mai ales ca nu odata l-am auzit spunandu-le alor mei ca el nu ma vede bine in viitor,fiindca sunt cel mai rau copil din cati vazuse el,obraznica,neascultatoare etc.Ma jucam ca toti ceilalti copii,nu faceam te miri ce pozne,dar pt el erau ”cele mai mari dracii”.Abuzul la care eram supusa a durat cam un an,un si jumatate poate …pana ce el a fost diagnosticat cu cancer la prostata,iar dupa alte 6 luni a murit.Parca ca un facut,cand a decedat eram doar eu cu el,parintii mei ma pusesera sa stau de veghe,pt ca erau ocupati cu alte treburi,si stiau ca bunicul urmeaza sa moara,si ca acest lucru sa nu se intampla fara ca cineva sa ii tina lumanarea,m-au pus pe mine,care si asa in lunile cat a mai trait imobilizat la pat,nu inceta sa le spuna parintilor rautati despre mine,(ca fac galagie,ca nu se poate odihni fiindca ma aude alergand,sau fiindca ma cert cu fratii mei)iar apoi sa se milogeasca de acestia sa ma convinga (chiar si cu bataia) sa merg sa ii masez picioarele care il dureau foarte tare.Ai mei il ascultau,fiindca pana cand a inchis ochii,bunicul a dominat pe toata lumea,inclusiv pe parintii mei,iar atunci,in ultimele lui saptamani,bunicul era un muribund care isi cerea ultima dorinta,iar ai mei nu se puteau impotrivi,asa cum nu au facut-o niciodata cat el a trait.Cateodata cand imi amintesc cele traite mi se face greata,la propriu.Am incercat sa inteleg de ce m-a abuzat,el a prins al doilea razboi mondial,a fost prizonier in Siberia vreo 3 ani,si m-am gandit ca cine stie ce a vazut acolo si de asta m-a transformat in jucaria lui sexuala.Nu stiu,poate era bolnav mintal,poate educatia,nu stiu…ce stiu e ca pe mine m-a marcat,si nu am putut sa spun nimanui despre asta,sau sa vorbesc cu cineva fara sa-mi fie teama sa nu ma judece.
    Anii au trecut,si eu intr-um mod inexplicabil am uitat aceasta perioada.Mintea mea a ascuns amintirile astea.Abia peste ani,cand mi-am inceput viata sexuala amintirile au inceput sa vina in cascada.Nu ma mai suportam,il uram pe bunicul meu intr-un mod pe care nu pot sa-l descriu,dar mai ales pt ca mi-a modificat perceptia despre iubire.
    Reuseam sa ma atasez emotional doar de barbati mai in varsta,aspect de care unii au profitat din plin.Cautam afectiune,acceptare din partea celor din jur,pe cand eu pe mine ca om ani buni nu m-am putut accepta.
    Acum am o familie frumoasa,un sot minunat,o fetita de doi ani si un pic,ce reprezinta lumina ochilor mei,si pe care voi incerca sa o invat ca niciun copil,absolut niciunul nu trebuie sa devina vreodata jucaria sexuala a nimanui.Experienta asta,si multe altele m-au distantat de parintii mei,undeva in sufletul meu i-am invinovatit ca au fost asa supusi bunicului,fiindca sunt sigura ca chiar daca ar fi stiut ce se intampla,nu ar fi facut mare lucru.
    Iar acum,dupa 22 de ani de la abuz daca le-as spune nu ar intelege …in primul rand de ce am tacut atatia ani,si poate m-ar uri ori ar crede ca mi-am pierdut mintile si inventez.
    Copii in primul rand trebuie invatati de mici,educati ca nimeni nu are voie sa-si satisfaca curiozitatile,sau deviatiile psihice explorandu-le partile genitale,indiferent ca e bunic,vecin,unchi etc.

    • Dan spune:

      http://goo.gl/wjYF1h ; cam asa a evoluat societatea umana pana acum. Suntem practic prima generatie care ridica in mod public (astfel de) probleme in Romania si cam a 2-a din tarile considerate civilizate cu care ne comparam. Noi urmam trendul lui Alice Miller si citim cartile lui Alfie Kohn, dar nu trebuie sa pierdem din vedere padurea focalizandu-ne doar pe copaci.

  • Dan spune:

    Recomand cartea „Toxic Parents” ( http://goo.gl/EAM0jW ). Capitolul despre incest e numarul 7, incepand cu pagina 164. Acolo spune frumos ca incest nu inseamna doar penetrare ci orice „violare de privacy” cu scopul explicit de „sexual arousing” in ce priveste agresorul. De asemenea mai spune ca nu e vorba de anumite categorii sociale mai mult sau mai putin afectate ci de o adevarata „democratie”, in sensul ca in 1 din 10 familii (cu bani, fara bani, cu functie, cu pozitie sau fara, „bune”, „rele”) se intampla astfel de lucruri. Copiii nu spun fiindca sunt prinsi in „plasa” familiala, in mecanismul de legaturi din familie, mecanism pe care nu vor sa il distruga fiindca nu sunt capabili mental la varsta respectiva sa vada dincolo de el. E o lectura interesanta.

  • un alt abuz spune:

    Felicitari pentru publicarea articolului si autoarei pentru ca face tot ce ii sta in putinta sa treaca peste traumele din copilarie!
    Dar…imi e atat de sila, de tremur. Poate pentru ca si eu am trait astfel de traume, din încrederea parintilor mei acordata bunicului din partea tatalui. Aveam mai putin de 6 ani, si in timp ce ai mei lucrau in curtea bunicului, eu ma jucam in casa- el, educator si sexolog la el pe strada, ma punea sa ma dezbrac, sa vada daca am si eu ce are el ( in timp ce statea cu pantalonii in vine). Nu stiam de ce imi cere asta, si nici nu vedeam nimic rau in comportamentul lui ( indiferent de modul lui de manipulare, mama a aflat, a luat masuri, si nicicând nu l=a iertat). Nu pot descrie in cuvinte- in prima relatia am intampinat multe dificultati in a-mi depasi starea de rusine, jena, oroare si dezgust pentru ceea ce sunt…
    Asadar, sunt de acord si subscriu- abuzul sexual nu presupune neaparat penetrare, dar orice forma ar imbraca, produce un impact emotional pe termen lung!

  • Elena spune:

    Mi-e greu sa urmaresc toate commenturile. Unde as putea raporta un caz, sau un presupus caz de pedofilie? Multumesc!

  • Robo spune:

    <>

    m-am gandit sa share-uiesc cu lumea urmatorul fapt.
    Lena Dunham a scris de curand o carte de memorii in care descrie un episod in care „she carefully spread open” her 1-year-old sister’s vagina”
    Acum, lumea o acuza de abuz sexual.
    Read all about it!
    http://www.huffingtonpost.com/2014/11/03/lena-dunham-molested-sister-allegations_n_6093260.html?utm_hp_ref=lena-dunham

  • o femeie spune:

    Va multumesc tuturor ca ati scris intamplarile si parerile. O sa va rog sa nu mai sariti la ceilalti, fiecare are criteriile lui, eu am invatat de la fiecare.
    Nici nu mi-am dat seama cat de multe intamplari dramatice sunt in jur. Si ma gandesc ca noi venim din paturil educate, dar oare copiii din casele de copii cate au de povestit? rromii, copiii semi-abandonati?

    O sa schimb abordarea cu copilul, si sper ca multi parinti vor invata din asta.

    Pt cei care au suferit si inca sufera, va imbratisez cald si va doresc putere si dragoste sa treceti peste!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *