Graviditatea este o stare fiziologică normală. Și nu e musai să-ți placă (de Mirona Mitache)

ACEST TEXT APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI

Sunt gravidă. E prima sarcină și mi-a luat ani verzi să-mi fac curaj pentru ea. Mărturisirea asta vine de la cineva care nu se teme de schimbări, care e oricând dispusă să lase totul și să o ia de la capăt. Aveam o presimțire că nu o să-mi placă și nu m-am înșelat prea tare.

În primele săptămâni am avut dureri abdominale de parcă mă pălea menstruația în fiecare zi. A urmat apoi o stare de greață continuă, concretizată doar în câteva vărsături (vreo 6, ca să fiu exactă), dar una dintre ele s-a soldat cu spargerea unui capilar la ochi de am arătat ca nevasta lui Dracula vreo trei săptămâni… Nu mai vorbesc de starea de foame „existențială” care m-a copleșit vreo lună: eram în stare să mănânc orice și oricât, dar din cauza senzației de greață am supraviețuit doar cu humus și salată de vinete. Bineînțeles, totul asezonat cu oboseala unui organism obișnuit să fie activ și care acum nu pricepea de ce îi e rău și de ce trebuie să se adapteze încontinuu.

shutterstock_38421118

Așadar, vă dați seama că nu prea m-am simțit mirobolant în perioada asta. Și cum mămicile din jurul meu și cele două mame din familie (a mea și a soțului) tineau morțiș să-mi explice de fiecare dată ce miracol și ce frumusețe e sarcina asta, am început să trăiesc și eu sentimente de vinovăție și să mă întreb cât de „sărită de pe fix” sunt de nu apreciez eu așa minunăție. Asta până am dat de vreo două prietene care mi-au confirmat că nu e așa de minunat pentru toată lumea și că până la urmă corpul tău o ia razna și nu e nicio problemă dacă nu-ți place. Pe lângă prietenele astea, am dat și peste doctorița mea, care a născut de curând gemeni!, și care mi-a mărturisit că nici ei nu i-a plăcut să fie gravidă. Deci m-am convins că nu sunt nebună! Și că nicio femeie nu ar trebui să se simtă vinovată pentru că nu-i place starea de gravidie.

A fi gravidă nu înseamnă că trebuie să-ți schimbi radical modul de viață, ci doar că trebuie să fii mai atentă la semnalele transmise de corpul tău.

Deci, suntem gravide, ne place au ba! Doar pentru că suntem gravidă și cei din jur (mai ales familia, dacă așteaptă de câțiva ani buni să le faceți un urmaș) încep să ne trateze strict că pe un uter a cărui menire e să poarte o sarcină, nu înseamnă că viața noastră s-a sfârșit. Sfatul majorității medicilor e să ne continuăm viața de până atunci și doar să fim mai atente la semnalele corpului, în cazul în care vorbim de o sarcină normală într-un corp sănătos. În cazul meu, în primele luni, săreau unii de fund în sus când mă vedeau cărându-mi sacoșa de cumpărături sau ajutându-mi soțul să mute un bufet. Până când, sub scuza hormonilor, am făcut o mică criză de nervi (prefăcută, recunosc!) și le-am explicat că atâta vreme cât corpul meu mă lasă să fac chestii pe care le fac de obicei, nu văd de ce m-aș urca în vârful patului și aș sta ca o cucoană.

Ideea de bază e că activitățile cu care suntem obișnuite nu ne fac rău chiar dacă le continuăm pe perioada sarcinii. Nu e indicat să ne apucăm de sport dacă nu am făcut niciodată sau de mutat mobile grele dacă nu suntem obișnuite cu așa ceva, dar doar pentru că suntem însărcinate nu trebuie să ne transformăm într-o legumă care nu face nimic. Mușchii trebuie menținuți în formă, consumul caloric al femeii trebuie păstrat la un nivel constant dacă nu vreți să vă treziți după naștere cu mai bine de 10 kg în plus.

Și asta mă aduce la temerea mea cea mai mare: că mă voi îngrășa excesiv. Ei, uite că am ajuns la șase luni de sarcină și sunt în grafic.
Da, mi-a crescut burta, dar corpul meu nu a luat decât strictul necesar. Și nu pot să spun că am ținut o dietă anume sau că nu am mai călcat în străchini în ce privește alimente hipercalorice și cu o valoare nutritivă scăzută. Doar că am încercat să-mi păstrez obiceiurile alimentare de dinainte, când oricum mâncam salate, legume gătite, nu foarte multă carne, fără băuturi carbogazoase etc.
Că tot suntem la capitolul dietă, aș vrea să mai spun că eu nu am renunțat la cafeaua mea zilnică și nici la condimentele din mâncare. Deși unii fac ochii cât cepele când mă văd cu cafeaua de dimineață, personal știu că beau o singură cafea pe zi și că scopul ei e să-mi activeze reflexul condiționat de a vizita toaleta. Credeți-mă, pe perioada sarcinii chiar ai nevoie de un stimulent care să-i amintească corpului să facă vizita asta o dată pe zi! Ca să fim clari: o cafea (100-150 ml) nu foarte tare e acceptabilă, de la două în sus deja vă agitați copilul inutil și s-ar putea să nu-i faceți bine.

În plus, am auzit păreri împărțite apropo de ce plante ai voie să consumi pe perioda sarcinii. După câteva sfaturi găsite pe internet sau pe la prieteni și care m-au confuzat rău de tot, am decis, la sfatul medicului, că atâta vreme cât nu mănânc cimbru cu polonicul, de exemplu, totul e în regulă. Adică trei fire dintr-o buruiană pe care o folosesc în mod normal nu o să-mi provoace cine știe ce tragedie. Așa că, deși în jurul meu alte gravide se fereau de pătrunjel sau ceai de musețel, eu mi-am continuat relația moderată pe care o aveam cu aceste plante.

Asta ne aduce la relația cu medicul obstretician și/sau ginecolog. Chiar dacă sarcina e o stare fiziologică normală, vizitele la medic trebuie să fie regulate și să se facă toate testele recomandate. Eu militez pentru vizite făcute la același medic, de preferință cel care e ginecologul curant, adică ăla pe care îl vizităm o dată pe an chiar și când nu suntem gravide. Din punctul meu de vedere, omul ăla mă cunoaște deja, îmi cunoaște corpul și pe dinăuntru și pe dinafară, are și fișa mea, deci nu trebuie să mă mai obosesc să-i reiau istoricul și să-mi fie teamă că am uitat ceva. Și tot opinia mea, un medic bun e acela care are timp pentru pacienții lui și, chiar dacă nu știe răspunsul la o întrebare, se documentează, nu cel care a atât de faimos, căutat și scump încât mă dă afară în 10 minute din cabinet.

Înainte să închei articolul ăsta lunguț, aș vrea să mai aduc în discuție și problema animalelor de companie. Personal am patru porcușori de guineea (mda, patru!) și sunt puțin alergică la ei. Adică de câte ori pielea îmi intră în contact direct cu blana lor, rămân cu o ușoară iritație și mâncărime care trece de la sine în maximum jumătate de oră. Și continuu să am grijă de porcușorii mei, să le fac curat, să-i hrănesc și să mă joc cu ei. Și o să continuu și după naștere, pentru că nu cred că trebuie să mă bag brusc într-o sferă sterilă și să stau acolo pitită. Faptul că suntem gravide nu înseamnă că trebuie să ne gonim animalele din casă. Dacă corpul nostru e adaptat deja, nu ar trebui să fie o problemă.

De pildă, chiar dacă gravida nu e imună la toxoplasmoză, alungarea pisicii din casă nu e necesară. Doar că trebuie să fie mai atentă la igienă. Pe de altă parte, nu există nicio garanție că în cazul în care nu ești imunizată și nici nu ai pisică, nu poți lua toxoplasmoză din alte surse. Bineînțeles, perioada gravidiei nu e un moment potrivit să aduci în casă un animal de companie dacă nu ești sigură că nu ești alergică.

Așadar, ca să concluzionăm… A fi gravidă nu înseamnă că trebuie să-ți schimbi radical modul de viață (excludem renunțatul la fumat, consum de alcool sau droguri), ci doar că trebuie să fii mai atentă la semnalele transmise de corpul tău care-ți va spune când e cazul să te oprești. Și nu trebuie să te simți vinovată absolut deloc în caz că nu-ți place să fii gravidă: e normal, nu știu cui i-ar plăcea să i-o ia razna corpul și să se trezească (asta în cazul în care reușește să doarmă) în fiecare zi cu alte simptome… deosebite.

Mirona Mitache
www.mironamitache.info

Sursa foto: gravidă fericită via Shutterstock

Pin It

40 Comments

  • Alex spune:

    Ce bine spui!!!!.Tin minte ca si eu pe perioada ambelor sarcini am fost tratata asemeni unui ou pe cale sa se sparga de catre membrii familiei,uneori ma irita atata grija in exces.Adica da,e ok sa ai grija de femeia insarcinata ,caci e mai sensibila ca de obicei,sa o ajuti,sa o menajezi,sa nu o superi pentru ca deja hormonii ei au luat-o razna,dar cand ajungi la replici de genul:”Esti imbracata prea subtire,daca racesti?” ,sau:”Ar trebui sa mananci mai mult acum”,sau :”Stai prea mult in picioare,la soare,la plimbare” deja e deplasat.Apreciem bunele intentii,INSA GRAVIDA E TOT O FEMEIE NORMALA,ACELASI OM CA SI PANA INAINTE DE SARCINA,detine discernamant si e constienta de ce ii prieste sau nu,ce o face sa se simta bine si ce nu.

  • Ioana spune:

    O, da, în sfârșit cineva care gândește ca mine 🙂 Ultima idee pe care am auzit-o e să nu mănânci somon afumat, icre, maioneză și alte alimente de proveninență animală în stare (semi)crudă. Păi dacă femeia mănâncă somon din ăsta de supermarket de 10 ani încoace cel puțin de 2 ori pe săptămână, îi place la nebunie și nu i-a fost rău în viața ei de ce acum ar trebui să-și schimbe regimul ? ”pentru că au existat cazuri”… da, au existat și există cazuri de îmbolnăvire din orice, oriunde și oricând. Numai că de ceea ce ți-e frică, nu scapi :))))

    • Mirona spune:

      Cica somonul afumat sau alte mancaruri semi-crude au sanse mai mari sa transmita tot felul de toxinfectii. Nu spun nimanui sa nu respecte sfatul medicului, dar, personal, am decis ca daca de X ani cumpar din acelasi loc si corespunde calitativ, nu vad de ce m-as opri. Asadar, am continuta sa mananc somon afumat cumparat din acelasi supermarket, durum (varianta locala de saorma) cu salati ne-spalate de mana mea din acelasi snack (nu m-am riscat la altele :))) ). In plus, recunosc ca am mancat salata si din restaurante unde eram sigura ca sunt OK din punct de vedere sanitar. In schimb, nu am mancat sushi si nici vreun alt fel de mancare cu risc din locuri noi si necunoscute.

  • Liza spune:

    Nu esti singura careia perioada sarcinii nu i s-a parut divina. Eu sunt la a doua sarcina si nu stiu daca e mai grea decat prima. Cu primul copil varsam de cate 6 ori pe zi, in fiecare zi, si aveam in rest o senzatie crancena de greata. Treaba asta m-a tinut pana la 5 luni, eram ca o leguma, nu vroiam nici sa respir de rau ce mi-a fost. Apoi a fost ok, am facut piata de una singura cu cateva zile inainte sa nasc, curatenie si mancare plus ceva bun la cuptor. M-am simtit ostenita dupa dar nu am patit nimic ca m-am comportat normal, ca inainte de sarcina. Acum sunt insarcinata in 24 de saptamani si pana la 22 de saptamani am suferit ca un caine din cauza varsaturilor si a greturilor. Mi se usca gatul de sete si beam apa plangand dupa care fugeam la baie si o dadeam afara, se pare ca e norocul meu sa am sarcini din astea 🙂 Acum e mai bine, inca mai am uneori o senzatie vaga de greata dar e parfum fata de ce-am tras. Fizic sunt ok, sotul ma cicaleste exagerat si ma apuca toate cele, nu suport sa fiu tratata ca o bolnava, caci nu sunt. Eu beau cafea rar, cand am dureri mari de cap din cauza tensiunii mici. Cafeaua ma ajuta, dupa ce beau nu ma mai doare capul. Mananc normal, fructe, legume, salate, somon la cuptor, cartofi natur cu patrunjel si uneori mai calc in laturi cu cate-o felie doua de pizza 😀 Articolul e foarte bine punctat, mai ales pt femeile ca mine care se simt „vinovate” ca nu se bucura de perioada sarcinii.

    • Ramona spune:

      Pfiuuuu…dupa ce am citit prin ce treci tu, parca ma simt un pic mai bine…deci se poate mult mai rau. Si eu credeam (si ma plangeam tuturor) ca sunt ghinionista, ca mi-e rau, ca mi-e greata, ca nu dorm….
      Acum imi dau seama ca de fapt sunt norocoasa, vomit 1 data la cateva zile, pot manca, pot bea…hmmm…multumesc ca ne-ai impartasit experienta. Ma simt mai bine 🙂

    • georgiana spune:

      buna Liza.am citit articolul tau si acum sunt exact in starea ta si chestia e ca ma sperie f mult.ieri am vomitat de 10 ori de dimineata pana seara si apa si ceaiul pe care l.am baut .absolut tot .Ma gandeam la bebe oare mai poate suporta cat il ingramadesc acolo/?mie teama sa nu fie altceva.tu ce faceai sa nu mai vomiti asa mult??ast un raspuns

  • Anca spune:

    Eu sunt insarcinata in aproape 37 sapt si pana acum a fost o perioada frumoasa din viata mea. Mi-a placut ca am putut sa exagerez cu ciocolata sau cu alte pofte fara sa mi se reproseze, ca la serviciu am primit un scaun mai confortabil (aveam dinala ca in salile de asteptare cu spatarul lasat pe spate), ca toata lumea a parut mai intelegatoare cand am fost drepresiva sau putin isterica. Ce nu am suportat de la bun inceput a fost, cum spunea si Alex, reactia exagerata a celor din familie: vezi ca nu ai voie sa racesti (de parca as fi nebuna sa o fac intentionat), ai grija cum te ridici de la masa ca sa nu te lovesti la burta, ai grija sa nu te sui pe undeva si sa cazi, ai grija sa mananci suficient. Sunt atatia in jurul meu care se dau specialisti si stiu ei ce e mai bine pentru mine. Toata atentia asta exagerata nu face decat sa ma streseze, sa ma enerveze. Consider ca sunt un adult care stie sa isi poarte de grija si stiu ce e mai bine pentru mine si pentru copilul meu fara sa fiu asaltata cu atatea sfaturi. Gata, acum m-am racorit.

  • Diana spune:

    Eu as reformula: ” Cand ai o sarcina fara probleme nu înseamnă că trebuie să-ți schimbi radical modul de viață..” Din pacate eu am renuntat la mai tot ce faceam inainte de sarcina si am stat 6 luni in pat 🙂

  • Bianca spune:

    Cred ca totul se reduce la: sunt gravida, nu bolnava. Chestii total diferite, dar pe care unii le confunda.
    Slava Domnului, am avut o sarcina super ok, pe care le-o doresc multor femei. Probabil de aia ma gandesc inca de pe acum la a doua. Si daca e sa fie toate ca a mea, atunci ar fi doar femei gravide in lumea astea. 🙂

  • Paula spune:

    Ce mi se pare interesant e ca si daca iti place sa fii gravida, ceilalti te „ajuta” sa nu iti mai placa… Am o burtica de 25 de saptamani, perioada in care mi-a fost greata putin de tot de vreo 4 ori, fara nici macar o urma de ma apropia de stadiul sa vomit, am avut o luna de oboseala cronica, dar mi-a placut ca puteam sa ma pun in pat la 8 seara fara alte justificari. Dar de la cei din jur am primit semnale ca sunt „bolnava” zi de zi. Oameni care inainte nici nu ma salutau acum ma cearta ca am dat geaca jos ca o sa racesc, sotul schimba grimasa imediat ce pun mana pe ceva carbogazos, toata lumea pleaca de la premisa ca vomit tot ce mananc si in acelasi timp toti cred ca mananc prea putin sau ca ar trebui sa mananc mult mai mult.. Stiu ca oameni au probabil doar dorinta de a ma proteja sau de a proteja mogaldeata din burtica (pe care poate eu nu ma descurc prea bine sa o cresc) dar uneori se simte ca un atac la intimitatea mea si alteori grija asta excesiva are un efect negativ asupra starii mele de spirit. La un moment dat ajunsesem sa ma simt anormala ca nu mi-e rau sa simt ca probabil sunt bolnava pentru ca nu ma simt bolnava asa cum ma trateaza cei din jur. Si chiar am avut vreo doua momente in care am mers la medic doar pentru ca eram asa stresata de cei cei din jur incat trebuia sa vad daca bebe e bine si nu cumva ma simt bine doar pentru ca a patit el ceva. Dupa zeci de momente de panica date de faptul ca nu sunt eu in regula daca grabida fiind ma simt ok, am invatat ca problema e felul in care privesc sarcina cei din jur, nu eu (eu ar trebui sa fiu doar recunoscatoare ca am primit partea asta mai usoara a purtarii in pantece a bebelului si sa sper ca si la urmatoarele sarcini o sa fie la fel)

    • Mirona spune:

      Draga Paula, ar trebui pur si simplu sa nu-ti pese de cei din jur. Eu am noroc ca sotul meu e chill si nu prea se baga. Din contra, e genul care zice ca mai mult de 20 de grade in casa o sa ne faca sa transpiram sub limba. S-a ingrijorat cand mi-a plesnit vasul de sange, dar dupa ce l-a calmat farmacista (razand), a trecut si el peste.
      Din punctul meu de vedere, o femeie care isi doreste copilul si care are ceva minte in cap, stie foarte bine instinctual ce trebuie sa faca ca sa isi protejeze sarcina.
      Noi suntem acum la faza la care Bulbuc (asa ii spun eu piticei) face tumbe in abdomen si eu o simt din ce in ce mai tare. Recunosc, si incerc sa nu ma simt vinovata, ca nu intotdeauna imi face placere sa ma simt cu bulbuci in stomac, dar, pe de alta parte, ma linisteste caci stiu ca e un semn ca e ok.
      In rest, nu mi-e nici mai frig nici mai cald ca inainte, am racit o singura data si asta la mijlocul lui august, si incerc sa-mi continui viata cat pot de normal in conditiile date.

      • Mili spune:

        Oooo! Ce bine ca mai exista si bloguri, mai afli o parere, doua….eu credeam ca doar mie mi se pare aiurea ca se simte cum se misca incontinuuuuuu bebe. Toata lumea imi spunea cat e de frumos, e cel mai placut moment, asa mi s-a parut si mie prima data, a doua….dar apoi ma simteam vinovata ca ma enerva uneori. Am trecut si peste asta…

  • Dana spune:

    Ce mult mi-a placut articolul acesta! M-am regasit in mare parte, de la simptome pana la partea cu animalele de companie. Mi-ar fi cazut tare bine sa il citesc acum cativa ani, cand eram gravida si ma simteam prost din cauza ca nu eram la fel de stralucitoare si entuziasmata ca restul gravidelor din anturajul meu.

    • Mirona spune:

      Tocmai mi-am imbaiat doi porcusori (ii supsectez de paduchi :D) si unul din ei a tinut mortis sa se cuibareasca in hanoracul meu, la gat, sa-i trag gluga pe el si sa doarma la caldura. :))) Suntem tefere amandoua. In rest, gluma la ordinea zilei e ca o sa invete limba lor inainte de a noastra.

  • Raluca spune:

    Eu m-am bucurat maxim de sarcina,de fiecare modificare a corpului meu, de fiecare insomnie. Pana si starile de rau de la inceput ma bucurau pt ca ma faceau sa inteleg ca bebe e bine. Poate daca nu pierdeam o sarcina inainte si nu asteptan inca 7 luni sa raman din nou gravida,nu as fi simtit toate astea. Ma simteam cea mai puternica femeie din lume,cand toti imi spuneau sa stau linistita eu faceam de toate,exact ca inainte de sarciba,pt ca ma simteam minunat. Si poate daca ascultam de cei care ma bateau la cap si imi.purtau de grija,nu mai nasteam la 31 de saptamani,doar pt ca vroiam sa imi demonstrez ce gravida wonder women sunt eu. Asa ca dragi gravidute,oricat de bine va simtiti,putin mai multa odihna nu strica. Asta ca sa nu riscati sa va tineti puiul in brate la 2 sapt de la nastere,ca mine.

    • Mirona spune:

      Raluca, eu de obicei fac pe wonder woman, dar de vreo doua luni am inceput sa renunt incet, incet la tot felul de activitati extra exact pentru ca ma simt obosita si nu vreau sa tentez soarta. Cum spuneam si in articol, e foarte important sa-ti cunosti organismul si sa vezi semnele. In cazul meu: daca nu dorm destul, mi se face rau (greata, stare de lesin etc), deci ala e momentul in care las totul jos si ma duc si ma bag la somn.
      Ma bucur ca povestea ta s-a terminat cu bine si sper ca sunteti bine amandoua. 🙂

      • Raluca spune:

        Din fericire da,s-a terminat bine si acum e un adevarat barbatel de 6 luni jumatate care a recuperat perfect!
        Sarcina usoara in continuare si o nastere perfecta cu un bebe sanatos!

  • Cati spune:

    Mie mi-a plăcut să fiu însărcinată pentru că a fost o sarcină uşoară şi în mare parte corpul s-a transformat frumos.Un lucru bun e că parul nu mi se mai îngrăşa deloc pe timpul sarcinii,eu având un păr foarte gras.

  • Ramona spune:

    Sunt in asentimentul tau….sunt la prima mea sarcina si de 6 saptmani ma simt rau in fiecare zi aproape toata ziua…dimineata abia ma pot ridica din pat. Deci nu, nici mie nu-mi place sarcina …deocamdata. Tot astept sa vina si partea frumoasa de care vorbesc alte gravidute sau proaspete mamici. Deocamdata m-a sarit :)))
    Singura parte frumoasa de pana acum au fost ecografiile…cand l-am vazut pe bebele meu…atunci mi-a trecut si starea de greata, si nefericirea pentru ca de 1 luna nu mai dorm….:). Sunt optimista ca in curand vine si partea frumoasa pentru noi, cele mai putin norocoase

  • AlinaV spune:

    Gravida am fost si s-au derulat cele 9 luni cam asa . Primele 5 cu grețuri in care nu suportam absolut nici un miros , la care se adauga si balonarile care ma aduceau la disperare in primele 3 luni , oboseam foarte foarte tare , eram nervoasa , nu suportam aglomeratia deloc. Eu care inainte eram fanatica de mall-uri & co nu le mai suportam efectiv . Ma lua cu lesin la propriu de imi venea sa ma agat de orice . Burta s a cunoscut dupa 22de saptamani . Si pana atunci luasem un kg in plus . De la 6 luni s-a schimbat situația parca inviasem a nu stiu cata oara . Nu mai puteam sta locului si ma luam la trânta cu frigiderul . Băgam in mine mult in special dulce pe care nu pusesem gura in primele 5 luni in care trăisem cu iaurturi , fructe si apa minerală gazoasa . Eram ca un Titirez si asa am ramas pana in ultima zi de sarcina … Nu a avut cine sa imi toace nervii cu nu fa aia stai potolita , esti bortoasa . Sotul lucra foarte mult . Sesiza seara cand ajungea acasa ca nu am stat la orizontala . Mai găsea o mobila mutată ( btw am observat ca este o pasiune a gravidelor sa mute mobila prin casa ), un frigider plin de cumparaturi sau baxuri de apa si isi imaginam ca nu urcau singurele 3 etaje fara lift .Bine intre timp ma transformasem intr-un pinguin ca pana la sfarsit am adunat 20kg … 20 din luna a 5 a cand mi s-au stins greturile . Da m-am simțit bine cu ele . Eram de la natura foarte slaba si nu se cunosteau foarte tare . Dupa nastere in 6-7 luni revenisem la normal si mai aveam vreo 4-5 kg in plus pe care doream sa le păstrez , dar nu am reusit . Da este frumos si nu prea gravidia.

    • Alina spune:

      ” btw am observat ca este o pasiune a gravidelor sa mute mobila prin casa ”

      Se cheama instinctul de „nesting”, adica sa pregatesti cuibul pentru venirea puiului…la scoala mamei primul lucru pe care ni l-a zis a fost „Nu mutati mobila prin casa! Rugati sotul!”
      Nu e rau daca sarcina e bine, dar totusi…cu limita.

      Eu am avut o sarcina perfecta si o nastere perfecta si acum am un pui perfect si abia astept sa ii fac o surioara! Sper sa fie la fel si a doua oara….

      • Mirona spune:

        Am mutat dulapul/bufetul ca sa le facem loc fix socrilor sa doarma in viitoarea camera mica a ploadei. :))) In rest, jur ca nu am mutat decat niste fotolii super usoare cand am dat drumul la robo-aspirator.
        Cat despre nesting, in ziua de Craciun eu maream custile porcusorilor de guineea, spre disperarea mamei care nu pricepea de ce fac eu mizerie in casa.

  • Yoyo spune:

    Gravida, ca gravida, dar sa vezi dupa ce nasti ce aiurea o sa fie:)))) Cat am fost gravida am dat ori peste oameni care ma tratau ca pe o bolnava ori peste oameni care imi ziceau ca ce ma plang atata ca doar nu-s singura gravida din lume! Mi-a fost rau primele luni si am nascut la 32 de saptamani cu preeclampsie. Deci cand le-am zis ca „Vezi?! Ti-am zis ca mi-e rau???” raspunsul a fost „Ei, na! Acuma esti bine! Ce tot te plangi atata?” Dar le-am dat pace, cu omu’ prost nu te pui! Mai fain a fost ca au fost multi care nu m-au crezut in stare sa imi cresc copilul de parca eram o retardata. Evident ca nu aveam cum sa stiu sa il cresc din moment ce era primul, logic, nu? Si cam asa zic si eu: ce treaba naspa am facut!!! De la 1,5kg mi-a ajuns copilul intr-un an la 11 kg, neuro si psihologic dezvoltat mai avansat decat normalul pt varsta lui, lucruri constatate prin examen medical. N-am sa inteleg niciodata obsesia oamenilor sa trateze pe alti oameni ca pe niste neajutorati!

    • Mirona spune:

      Da’ chiar! De ce te plangi atata?!
      Plange-te linistita, e o forma buna de decompensare a stresului. Si eu sunt genul super carcotas. Dar pe de alta parte intotdeauna optimista si rareori mi se ineaca corabiile. 🙂

  • jar ramona spune:

    Eu am avut cam o luna ‘rea’ de gravidie, cand ziceam si io ca numa’ bine nu este, dar apoi a fost usor. Si foarte frumos.

    Daca ar mai fi sa raman gravida, nu mi-ar mai fi teama de perioada asta (desi nu stii niciodata daca a doua oara va fi la fel ;))

    • Mirona spune:

      Mi-au trecut greturile, am dat de arsuri.
      Plus ca sforai ca un porc si am inceput sa-mi simt greutatea: imi pierd suflul vorbind, ceea ce pt mine e fffff grav. :))

  • Alina spune:

    Pfaiii, decand vroiam sa scriu asta… mai exact de aproape 1 an decand s-a nascut fiica mea, cea mai minunata de pe lume!O admit cu voce tare: sarcina a fost cea mai nasoala perioada a vietii mele, oricine poate sa zica orice, decand am nascut ma bucur in fiecare zi ca nu mai sunt gravida!(chiar si acum dupa aproape 1an). S-o luam cu inceputul: sanse mici de la medici sa raman gravida repede( varsta 34, cu mici probleme cu tiroida), ei bine, am ramas din prima. Stiu ca sunt multe femei care ar zice sa ma bucur, dar pe noi ne-a prins pe nepregatite oarecum. As putea scrie 20 de pagini despre cat de nasol a fost, dar pe scurt: stare nasoala din start(un sentiment neplacut ca corpul nu-mi mai apartine), rau continuu de dimineata pana seara 4 luni fara dat afara, ficat dat peste cap, tiroida varza trecut pe medicate, descoperit RH negativ, rinita de sarcina, acid la greu, insomnii din luna 6, + 25 kg, + 1 numar la picior( s-a pastrat, adio colectie minunata de papuci), simt tactil pierdut din luna 3, umplut corpul de negi, miros neplacut de peste tot, inclusiv al meu, repulsie fata de sex, terminat cu preeclampsie si cezariana. Si cred ca ar mai fi. O viata activa cu job, excursii, iesiri a devenit zero in sarcina. Concluzia mea e asa: aproape as fi topait pe masa de cezariana daca nu eram anesteziata si tot ceea ce a urmat a fost atat de usor fata de sarcina, eu relaxata maxim, copilul, cel mai cuminte din lume. As face-o oricand inca odata stiind ce minune va iesi, dar in alte conditii, constient, eu zic pas. Sanatate tuturor!

    • Mirona spune:

      Cel mai tare imi place cand alte femei incearca sa te convinga ca de fapt e cea mai frumoasa perioada din viata ta. Chiar acum 2 zile mi s-a intamplat.

  • Eu spune:

    Eu am aproape 39 de saptamani si il astept pe bebe din minut in minut si inca fac toata treaba in casa si ies sa ma plimb singura fara probleme (normal cu pauze cand simt ca e necesar), deci sunt de acord ca o sarcina fara probleme nu trebuie sa determine mari schimbari de comportament.

    Pe mine m-au enervat in special prietenii cu copii, care de cand am ramas insarcinata nu au mai discutat altceva in afara de sfaturi pentru sarcina, nastere si crestere copil, discutii presarate foarte des cu „las ca vedeti si voi dupa ce vine bebe”, asa ca am inceput sa-i evit:)). Totusi am crezut mereu ca e vina mea, de la hormoni ca nu suport sfaturile unor oameni bine intentionati.

  • Bine ca mai exista si femei normale! Mor cand vad gravidute la inceput de sarcina care vin sa se interneze si sa primeasca perfuzii fiindca au varsat de doua ori, apoi vin pentru orice fleac, regulat de parca ar fi programate la chimioterapie! Cel mai slaba in viata mea am fost in timpul sarcinii, nici apa nu puteam sa beau fara s-o vars, dar am nascut un copil sanatos, de 3600 grame si n-am stat o zi in spital. Cum naiba te ingrijorezi fiindca ai o stare de disconfort fizic, dar nu te ingrijorezi cam ce efect au tigarile asupra copilului tau? Ca la alea se renunta mai greu… Poate nu trebuie sa-ti placa sa fii gravida, cum sigur n-o sa-ti placa nici travaliul ( ca doar nu degeaba se cheama „chinurile facerii),dar sa fii mamica e cel mai minunat lucru din lume! Si sa fii o mamica rationala si bine informata e un mare beneficiu, mai ales pentru copil. Si da, sunt pentru convietuirea dintre copii si animale, dar cu respectarea unor norme minime de igiena, asta ii va stimula mult imunitatea. Bafta, Mirona, o sa fii o mamica pe cinste! 🙂

    • Mirona spune:

      Multumesc, Adelina!
      Sa vezi cand imi era greata cum ma trimitea sotul la medic sa-i cer ceva. Pufneam in ras, normal. Ca doar nu era de perfuzii sau mai stiu eu ce. 🙂

  • Tea spune:

    Fu greu si la mine la inceput – din cele doua motive de mai sus in care m-am regasit: oboseala cronica la orice pas (si stau la 4, always have – acum cu pauza la fiecare etaj :D) si frica de ingrasare – nu degeaba am avut un blog numit TeaSlabeste :))
    Am avut noroc sa ma abtin cat de tare din vomitat, dar asta a insemnat pentru mine sa crantanesc continuu timp de-o luna jumatate, deci m-am ingrasat, be careful what you fear, they say 😀

    Am invatat insa pana la cele 22 sapt in care sunt acum sa am rabdare cu mine si cu corpul meu si sa mor daca nu mi s-au dat (deja) prioritatile peste cap. Atata a ajuns sa-mi placa – asa cum mi-am dorit – perioada asta in trim 2, ca am uitat de tot de chinurile din trim 1. Ofc, povestea mea e in link-ul de pe nume, if you wanna look @ mine 🙂

    Acum ma concentrez pe a-mi defini drepturile pe care le vreau respectate in momentul nasterii si imediat dupa, ma documentez despre tot si toate, and I’m so loving it – diferit de fearing it in trim 1.
    In ceea ce-a ramas din sarcina imi doresc mult odihna si enjoyment si storytelling pe tema asta cu toate prietenele si cunostintele. Imi face placere, so why not? Nu am alte prioritati in perioada asta, chiar mi-am ales sa gandesc asa de drag de copil, de familia noastra mica-mica si atat de simpatica. I don’t need a lot to be happy <3

    • Kati spune:

      E obositor de citit textul cu atatea alternari romana-engleza.

    • Mirona spune:

      Tea, mi-e teama sa nu ma ingras excesiv, dar sunt in grafic, inca. Desi am scapat la o groaza de dulciuri in decembrie. :))) Asadar acuma sunt la dieta. 😀
      Cred ca teama de ingrasare o au 90% din gravide. Dar cu un pic de ratiune o putem depasi.
      Legat de cercetari si documentari despre sarcina, drepturi, copil, eu am decis sa am incredere in medic. Cand am intrebari, imi raspunde. Chestiunile administrative sunt destul de clare pe unde locuiesc eu. Am si eu un dosarel pregatit si o luam pas cu pas sa nu ne trezim ca nu stim incotro s-o apucam.
      Multa bafta!

  • Ariana spune:

    Nici mie nu mi-a placut sa fiu gravida si m-am simtit tot timpul vinovata de acest lucru. Vomitam dimineata si seara la spalatul pe dinti si cu greu suportam orice fel de mirosuri. Cu unele mirosuri nu ma impac nici acum. Nu prea puteam manca ca-mi era tot timpul greata. Iar omu meu era exagerat si enervant de grijuliu. Plus ca mi-a aparut o acnee urata pe fata de care nu am scapat nici acum la un an jumate de la nastere

  • Anka spune:

    Fiecare priveste sarcina in felul ei, nu e de condamnat. Si eu am crezut in povestile lacrimogene ale altor gravide despre cat e de frumos sa simti primele miscari, prima fata la ecograf si alte alea. Nu pot sa zic ca nu m-am bucurat pt fiecare moment in care am simtit ceva, dar parca nu la aceeasi intensitate ca alte viitoare mamici. Chiar daca am pierdut 2 sarcini inainte(prima extrauterina, iar a doua oprita in evolutie) asta nu m-a facut sa renunt la toate si sa stau in pat ca o regina. La inceputul sarcinii imi era zi de zi rau, simteam o greata incontinu care ma facea sa rontai nonstop si orice. De vomitat am vomitat de 5-6 ori, nesemnificativ, mai greu e acum cu balonarea. Cu toate starile nasoale pe care le-am avut totusi ma bucuram(la fel si sotul) pt ca stiam ca la capat de drum o sa-mi intalnesc puiutul. Pana acum la 5 luni nu m-am oprit din ce faceam si inainte, doar le faceam cu moderatie si atunci cand simteam nevoia de o pauza ma odihneam. In primele 3 luni mergeam in cursa cu sotul odata la 2 saptamani in Olanda, la fiecare intoarcere ziceam ca nu mai merg, dar nu-mi placea sa-l las singur… Acum e perioada cea mai frumoasa bebe misca zi de zi, greturi cand si cand, dar nesemnificative, la kg in plus sunt in grafic, doar ca parca ma simt vinovata… ca poate nu ma bucur cat ar trebui de mult ca voi fi o viitoare mamica, avand in vedere prin cate am trecut pana am ajuns aici.

    • Mirona spune:

      Nu te simti vinovata. Nu ai de ce. Eu sunt aproape de final (mai avem vreo 8 saptamani maximum) si am ajuns sa spun ca pentru mine trimestrul III e cu siguranta cel mai frumos din sarcina. In sensul ca creierul meu pricepe de ce trebuie sa care mai multe kilograme, de ce e mai lent corpul etc. Iar pe bebelina o incurajez sa-mi dea picioare in burta, chiar daca recunosc ca nu imi place de fiecare data. Ma linisteste sa o simt ca e in regula. 🙂 In rest, ne continuam viata, asteptam sa vina si imi dau seama ca ar trebui sa incep sa-i pregatesc lucrurile.

  • OneNeo spune:

    Ce bine ca am gasit postul asta…Cum zice Caragiale…iubesc tradarea dar ii urasc pe tradatori? Asa si eu…buburuza mea e o minune de care nu ma mai satur sa ma mir in fiecare clipa in care o simt in mine, dar urasc ce mi se intampla mie fizic si emotional in fiecare zi. Am 25 de saptamani si nu mi s-a cunoscut burta prea mult pana acum vreo 4. Moment din care a inceput sa creasca Si nu mai am haine de gravida si e frig si nu vreau sa fac investitii intr-o garderoba noua asa ca port de pe la prietene si ma enerveaza ca sunt numai culori inchise de parca as fi cernita toata ziua.Ma uit cu jind la fustitele mele si la camasile colorate. Mi-a fost rau in primele trei luni si nu am prea luat in greutate dar balonarile si gazele si arsurile sunt la ordinea zilei de zici ca am o pompa invizibila care se incapataneaza sa bage aer in mine… Ma linistesc un pic simtind-o pe buburuza cum tropaie prin mine dar uneori imi vine sa rad…e ca un gadilat pe interior, asa o simt. Eram activa inainte sa raman insarcinata dar acum uneori abia ma pot ridica de pe scaun de dureri de spate. Si as dormi toata ziua. Daaar, cel mai rau si cel mai rau…sunt uituca si aeriana de nu ma recunosc. Eram oarecum si inainte, dar acum nu ma recunosc deloc!!! Un exemplu scurt…mi-era sete rau. Ma duc la bucatarie sa beau apa, dar ajunsa acolo am uitat ce cautam. Noroc ca mi se uscasera buzele…deci…da…Abia astept sa imi intalnesc fata si sa scap de chestia asta care ma face sa gafai, sa sforai si sa nu ma pot incalta!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *