Lucruri care ne schimbă viața

Acum 8 ani o prietenă din gașca mea de atunci a cumpărat o pisică de la o familie care crește pisici. În timp am devenit apropiată de familia cu pricina, de la care acum doi ani am cumpărat apartamentul în care stăm.

Acum 17 ani am intrat la facultate odată cu o altă fată care mi-a fost colegă 4 ani, dar n-am fost prietene, ne știam pur și simplu din vedere. Apoi ne-am mai intersectat sporadic, o dată pe an cel mult. Anul trecut m-a recomandat unei foste cliente dintre ale ei și așa mi-am găsit cel mai potrivit job pentru mine atunci, am lucrat de-acasă cu fetița mai mereu în brațe

Acum 7 ani am fost colegă cu o fată care 5 ani mai tîrziu m-a luat în echipa ei redacțională și așa am ajuns redactor șef al unei reviste de timp liber, cel mai fain job al meu, pe care l-am făcut cît am putut de bine doi ani și jumătate.

Acum 7 ani mi-a picat o carte în cap în timp ce mergeam spre casă cu metroul, am scris despre asta aici pe blog, un alt blogger a scris despre cartea care-mi căzuse mie în cap, un bărbat care-l citea pe el a ajuns să mă citească și pe mine. Acum bărbatul acela e soțul meu și tatăl copiilor mei.

O facultate, un job, o pisică, o carte. Lucruri mai mari sau mai mici care ne schimbă traseul atît de mult.

Nici n-aveți idee cît sînt de atentă acum la toți oamenii noi pe care-i cunosc, la cărțile de care mă împiedic, la animalele care-mi ies în cale. E drept că viața mea e destul de așezată acum, dar cine știe care, cine, cum și cînd îmi va întoarce destinul cu susul în jos. Poate peste 1 an ne mutăm în Portugalia (I wish). Sau poate peste 5 ani o să candidez la primărie (asta nu-mi doresc, ar fi culmea!).

Îmi place viața asta, face scenarii bune, nu credeți?

Sursa foto: viață, via Shutterstock.com

34 Comments

  1. Acum 14 ani eram colega la cursurile de limba greaca organizate de consulat cu un baiat.Ne-am revazut dupa 8 ani in Grecia,la firma la care lucram atunci!Mi-a facut cunostinta cu cel mai bun prieten al lui (grec) cu care in 6 luni eram deja casatorita si insarcinata in 4 luni!!!Astazi suntem casatoriti de 6 ani si avem un baietel!!!
    Ps:Nu ne-am recunoscut cu ne-am vazut ci dupa cateva zile din vorba-n vorba am ajuns la cursurile de limba greaca din Ro si ne-am amintit unul de celalalt!!!

    • iulia

      Buna tuturor! poate nu e cel mai potrivit loc in care sa scriu, dar ma gandesc ca sunt multe mamici care citesc si poate cineva ma va ajuta macar cu un sfat. Sunt intr-o situatie destul de delicata , caut cu disperare o bona pentru baietelul meu de 15 luni, cineva de incredere, pe care sa ma pot baza. Din pacate de la cunostiinte nu am primit nici o recomandare. emailul meu este iulia3105@yahoo.com, poate se va intampla un lucru care imi va schimba si mie viata 🙂

  2. Acum circa 3 ani flenduream pe internet si vedeam pe un blogroll Printesa Urbana. Mi s-a parut fabulos titlul pentru ca am inteles din prima ce vrea sa zica. Am intrat, am citit o vreme si apoi a fost o bratara de la Atelierul Altfel care m-a facut sa comentez evident foarte negativ la adresa unuia care nu pricepea o campanie umanitara. Apoi am vorbit cu tine, apoi te-ai facut prietena mea cea mai frumoasa. Apoi…apoi s-a nascut Sofia, apoi au fost Mara si Sofia, apoi s-a nascut Ivan, acum o sa fie trio. Mna. Nu stii niciodata cum si unde te duce viata. Sa vedem daca trio sau mai multi! 😀

  3. Acum 25 de ani prietena mea cea mai bună, colegă de cameră și de facultate m-a invitat la ea acasă, în Moldova unde nu mai fusesem niciodată. Colegul ei din liceu mi-a căzut cu tronc pe loc si nu-mi vine să cred că deja copiii nostri sunt adulți

  4. Eram în liceu și aveam o gașcă de fete. Una dintre ele a vrut sa se facă politista. A dat admitere la școala de subofițeri de la Câmpina, a picat sub linie după multi pumni strânși din partea noastră. A rămas deci în oraș la aceeași facultate cu mine. Aceeași fata a dat în urmă cu 3 ani numărul sau de telefon unui băiat. Aceasta a sunat-o într-o zi de martie, 3 ani mai târziu deși nu se auziseră deloc în tot acest timp. Ea a ieșit cu el, s-au împrietenit, apoi într-o seară târzie m-a chemat și pe mine la o plimbare cu ei. Seara aceea, la 12 noaptea, el avea ziua de naștere. Ne-a scos la o cafea nocturna și de atunci ne-am văzut aproape în fiecare zi din viata mea. El este acum cu mine în pat și împărțim acum același copil!
    Concluzia? Dacă prietena reușea la Câmpina,nu mai ieșea cu el, dacă ea își schimba nr de telefon, el nu mai o putea suna. Iar dacă toate acestea se întâmplau, azi Victor nu exista.

  5. Andreea

    Super post, super idee!! Intr-adevar si eu am momente de ” acum x ani …”, dar nu mi le-am pus niciodata in ordine, ca sa zic asa:) … cred ca a venit momentul s-o fac:))

    In ceea ce te priveste, poate ajungi sa candidezi la primarie in Portugalia, de ce nu ? ei n-or avea nevoie de o Printesa Urbana?:))

  6. Cristina

    E amuzant si frumos cum lucrurile capata sens dupa ce trece niste timp. Si ce pare acum neimportant se dovedeste a fi un moment care iti schimba viata de mai tarziu. Pana la urma inseamna ca nu avem chiar un control total asupra vietii noastre. Ca viata noastra e o suma de contexte si de alegeri influentate de acele contexte.

  7. Alex

    Acum 3 ani mi-am dus fetita in vacanta la bunica ei( mama singura fiind).Acolo mi-am cunoscut actualul sot,omul care avea sa ne schimbe viata.Lucra,in deplasare.Ironia sortii e ca daca nu m-as fi dus in acea vara nu ne-am fi cunoscut niciodata.Mai mult el insusi a decis cu 10 minute inaintede a pleca daca vine sau ramane la Bucuresti la servici.Si a plecat cu un rucsac in spate.Astazi suntem impreuna mai avem un baietel si a indragit-o pe cea mica din prima clipa. Ne bucuram de copii nostrii frumosi!

  8. Andreea

    Daca in urma cu noua ani nu imi dezamageam profesoara preferata din scoala generala (care ma vedea ,,ajunsa departe” in domeniul comunicarii si relatiilor publice) si nu ma inscriam la un liceu economic, nu as fi urmat nici facultatea pe care an ales-o ulterior, nu as fi cunoscut-o pe fata care m-a convins sa imi fac blog pentru a lucra impreuna la un proiect si astfel, nu l-as cunoscut pe cel care imi este alaturi de aproape 3 ani. 🙂

  9. In primul an de facultate am intalnit fugitiv colegul unui prieten, care a gandit despre mine atunci (intrebat fiind daca sunt prietena lui): „no way” si ca n-ar putea sa fie cu mine (nu prea mare frumusete). Dupa trei ani ne-am reintalnit prin acelasi prieten si se pare ca ne-am placut la prima (sau a doua deja) vedere. Dar n-as fi facut primul pas daca prietenul comun nu mi-ar fi zis ca El mi-a facut cinste cu o bere ( ca sa aflam dupa mult timp ca El si prietenul au platit la comun totul, deci nici vorba de vreun semn de simpatie directa). Dar berea aia a facut totul. Dupa 1 luna am vrut sa ma despart (eram ocupata cu mult prea multe), dar prietenul comun a facut o gafa si mi-a dezvaluit ce cadou urma sa primesc de la El (cabana visurilor mele, acoperita cu zapada – o casuta de artizanat pe care nu stiu unde a putut-o gasi) si am ramas impresionata. Am zis ca nu pot sa-l dezamagesc atunci. Ne-am despartit totusi dupa 3 luni, pentru o saptamana ( din acelasi motiv, prea putin timp pt mine), dar am revenit asupra deciziei. Acum se fac 7 ani de cand suntem impreuna si in cateva zile apare si primul bebe.

  10. Georgiana Raica

    Acum 11 ani ma intalneam pe bancile facultatii cu o fata, ce in timp am devenit bune prietene. Ce mai tarziu la job a cunoscut un baiat ai au devenit amici. Acum 4 ani, i-am dat o sansa lui, amicului ce mi-a devenit sot si azi ii port copilul in brate de 2 luni. Concluzia: daca nu o stiam pe ea, si ei nu se intalneau nu stiu daca acun eran casatoriti. Viata bate filmul. Aaa si ea va fi nasa copilului nostru:)

  11. Ana

    Cred si eu cu tarie ca aceste coincidente sunt facute special sa le traim, fiecare persoana ce trece prin viata noastra, are un rol mai mic sau mai mare in traiectoria vietii noastre. God is playing a twisted game!
    Acum 11 ani ma imprieteneam cu cea care devenea cea mai buna prietena a mea din liceu, in prima zi de scoala, ne-am zambit de parca stiam ca ne asteapta cea mai frumoasa prietenie. Patru ani mai tarziu, prietenul ei cel mai bun cu care isi facea vacantele (eu nu il stiam decat din vedere, mai mult din povestirile ei) ii cere nr.meu de telefon si dupa 2 intalniri ma cere de nevasta. Acum e sotul si tatal copilului meu iar prietena mea a ramas doar in sufletul meu, mereu. Parca a trait doar ca sa ne cunoastem noi. ..

  12. Andra

    Am si eu poveste. Acum 7 ani, după o despărţire, am cerut unui prieten niste contacte din lista lui. Din 40, am păstrat unul singur, cu care am vorbit cateva luni ca buni prieteni. După vreo 7 luni, mi-a facut cunoştinţa cu unul din colegii lui de dormitor. Acum suntem căsătoriţi de 7 luni, si împreună de 6 ani si 8 luni. Ciudat este că la foarte scurt timp după ce mi-a dat contactele, m -am certat cu amicul respectiv si nu am mai vorbit cu el ani de zile.
    Ar mai fi si faptul că, atunci cand ne-am cunoscut, sotul meu si cu mine mai aveam 2 luni pana la examenul de bacalaureat, deci nu era o perioada prea bună pt o nouă relaţie, iar el era din Vaslui si eu din Buzău. Am luat amândoi bac-ul cu note mari, am intrat la facultate, el Academia de Poliţie, ssi suntem împreună de atunci.

  13. jar ramona

    Acum 13 ani povesteam pe email cu un ascultator al emisiunilor mele de la radio. Suntem casatoriti, avem copil. In faculta’ m-am imprietenit cu o colega, la ea am lucrat ca web designer, pe cand jobul de la radio nu mai platea atat de bine, am invatat cum e cu afacerile si in 2007 mi-am facut propriul SRL. Si multe alte chestii, de care nu-mi amintesc chiar acum.

    Sunt mereu atenta la cum ma port cu oamenii si la ce-mi ofera viata. E absolut fascinant sa vezi cum se ‘invarte roata’ si cate chestii aparent fara semnificatie ne schimba viata 🙂

  14. Raluca

    Acum 8 ani am acceptat un job de 2 sapt, ceva insignifiant, potrivit pentru o proaspata studenta. Acel da a avut ca urmari : 8 ani de lucru in compania respectiva, mi-am cunoscut sefa care a devenit buna mea prietena si nasa, apoi clientul pe care l-am cunoscut la o Petrecere de Craciun organizata de companie, a ajuns peste un an la mine cu o problema ( eu tineam locul cuiva si el locul altei colege, altfel nu aveam treaba unul cu altul) iar acum imi este sot si tata al copilului; pustoica fara experienta care s-a prezentat acum 3 ani la interviu si careia am avut curaj sa ii dau o sansa a devenit mana mea dreapta si sora pe care nu am avut-o. Si toate astea doar pt ca am acceptat,intr-o zi de 13, sa merg 2 saptamani la un job care credeam ca nu imi va aduce nimic, decat putina experienta intr-o companie mare.

  15. Elena B

    Acum vreo 7 ani plecam grabita, de la job-ul meu de studenta, spre autogara ca sa ma duc la ai mei de Paste. Desi aveam rezervare la o ora mai tarzie, m-am grabit tare gandindu-ma ca poate prind un autocar mai devreme. Ajunsa in autogara, i-am cerut soferului bilet si am uitat sa ii specific faptul ca sunt studenta si vreau bilet cu reducere, iar el mi-a taiat bilet cu pret intreg. In spatele meu era un baiat care cauta si el un loc, spre aceeasi destinatie, iar soferul i-a dat lui biletul meu la pret intreg si mie mi-a taiat altul. Am ocupat ultimele 2 locuri din autocar. Daca nu m-as fi grabit si as fi luat autocarul la care aveam rezervare sau daca soferul mi-ar fi dat de prima data biletul redus, nu l-as mai fi cunoscut pe acel baiat, nu ar mai fi fost sotul meu si tata a doi copii.

  16. Acum 8 ani un baiat cunostea o fata la Oktoberfest si deveneau cei mai buni prieteni. Dupa ceva timp fata respectiva devenea logodnica verisorului meu iar in seara in care varul meu mi-a prezentat-o (si de fapt atunci a si cerut-o de sotie) a venit si baiatul respectiv care acuma imi este sot de 3 ani (suntem impreuna de 6) si avem un baietel minunat.

  17. Raluca

    Acum 6 ani si jumatate verisorul meu a „pierdut” autobuzul spre Bucuresti.In timp ce se pregatea sa plece din statie opreste o masina, care mergea fix in directia aia. De atunci eu si minunatul „sofer” traim o fumoasa poveste de dragoste. Sa nu mai spun ca aveam muulte cunostinte comune, el a lucrat pe strada pe care stateam eu (chiar la cateva case distanta) etc.. Dar viata le aseaza pe toate asa cum este mai bine.

  18. Icstina

    Doua „coincidente” care mi-au adus viata minunata pe care o traiesc astazi: un preot si un joc online.

    Sunt putin spus nedusa la biserica, am chiar o aversiune fata de preotii ortodocsi (experiente multe negative), insa acum 5 ani si jumatatem dupa o relatie toxica cu un psihopat (nu e doar un cuvant 😀 ), am avut un gand sa merg la Manastirea Sf. Andrei (jud. C-ta). Am avut o discutie extraordinara cu unul din preotii de acolo, iar la final mi-a urat ca data viitoare cand vin la Manastire sa vin insotita :-).
    Ajunsa acasa, din greseala, in timp ce imi deschideam mailul, am accesat un joc online de strategie. Sunt capricorn veritabil, iar cei care cunosc caracteristicile zodiei stiu ca un capricorn nu o sa fie niciodata tentat de asa ceva. Am fost 😀 Liderul echipei din care faceam parte era un pusti destept aflat la 550 km departare. Cum sa-l cheme altfel decat Andrei :D. Dupa cateva zile de tatonari prin mesaje, ne-am sunat. Dupa o luna am hotarat sa incepem o relatie, dupa 3 ani ne-am casatorit, iar de aproape 6 luni inima noastra plezneste de bucurie crescand-o pe fetita noastra. Inca nu-mi vine sa cred ca l-am gasit si ca, desi ne-am cunoscut atat de ciudat si nepotrivit, suntem mai fericiti decat ne puteam inchipui si decat ne-au dat sanse cei din jur si, mai ales familia 🙂 .

    P.S. Acum 3 ani am ajuns din nou la Manastirea Sf. Andrei, insotita de Andrei 😀 😀 😀

  19. Acum 10 ani dadeam admitere la o facultate vocationala, alaturi de un amic bun din copilarie. dupa ce am terminat facultatea, amandoi am lucrat in acelasi loc cam 3 ani de zile. cand amandoi ne pregateam sa ne reorientam profesional, mi-a facut cunostinta cu un baiat cu care se imprietenise el. Acum suntem casatoriti eu si baiatul ala, prietenul nostru care ne-a facut cunostinta a fost omu` cu inelele la nunta noastra 🙂
    Acum si eu si amicul de demult lucram in alte domenii, dar daca nu faceam scoala aia si nu ramaneam amica cu el, nu mi-as fi cunoscut sotul. Am sa ii fiu recunoscatoare mereu 🙂
    hehe 🙂

  20. In 2006 lucram la o firma a unui neamt. Am fost nevoita sa ma mut cu chirie intr-un apartament mic, unde mai stateau 2 fete si un baiat – deci trebuia sa impart camera cu una din fete – lucru trist la varsta mea de atunci – 28 ani – ele fiind studente amandoua si puse pe distractii.

    Cealalta fata statea cu prietenul ei de pe vremea aia, intr-o zi de 8 martie am luat-o la mine la firma – aveam nevoie pe termen scurt de hostesse. S-a cunoscut cu neamtul, seful meu, care era divortat si tocmai suferea in urma unei relatii in care a fost parasit. Distanta in ani intre ei – 25 ani! S-au placut pe loc!

    Acum in 2015, sunt casatoriti si sunt impreuna de 9 ani!

  21. Florentina

    mergeam la serviciu, cea mai buna prietena, la metrou unirii 1 ma astepta cu un coleg de-al ei de facultate (ce o placea maxim). nimic deosebit.. la cateva zile, ii da prietenei mele un mesaj:”ce faceti, Fulgilor?” (Era in voga reclama la fulga).. i-am zis sa-mi dea nr lui, cum isi permite sa-mi zica Fulga?!
    de atunci, mesaje dimineata la trezire, seara inainte de culcare.. in septembrie se fac 9 ani de cand suntem impreuna, de 2 ani si un pic ne crestem minunata fata. prietena mea este prietena noastra si ma bucur ca asa ni s-au aliniat astrele 🙂

  22. Ileana D

    Acum niste ani, intr-o seara de iarna, auzeam pe holurile facultatii o discutie plictisita dintre 2 necunoscute, cum ca s-a prelungit perioada de inscriere pentru bursa „X”. Auzit, aplicat, luat, dus, vazut, placut…foarte placut. A fost una dintre cele mai frumoase experiente din viata mea.

    Acum mai putin ani, (partial din cauza cunostintelor dobandite in timpul bursei cu pricina) am primit o oferta de angajare pentru un job pe care nu mi-l doream neaparat insa pe care l-am acceptat. 2 luni mai tarziu, o colega incerca sa-mi faca o “lipeala” fooarte ieftina cu fratele sau. Ghiciti? 🙂 Dupa putin eram casatoriti, bebelusul – to be continued 🙂

    Nu imi pare deloc rau ca am auzit acea discutie. Insa ma intreb, oare ce ar fi fost daca nu as fi auzit-o…. Oare ce intorsaturi de situatie imi mai rezerva viata? Un lucru e sigur pentru mine….toate se intampla cu un scop. 🙂

    PS. Minunat postul iar butoanele like/dislike sunt foarte appreciate.

  23. alta Alina

    Acum 4 ani (se implinesc prin iunie-iulie) lucram in vanzari auto, am plecat pe teren la un client, intre timp m-a cautat alt client al meu, caruia i-a vandut o colega o masina, „furandu-l”de la mine. Ea a castigat astfel un concurs de vanzari cu premiu o excursie la Viena. In weekendul cu excursia ei, desi nu era tura mea, dar ii tineam locul ei, a intrat in showroom actualul meu prieten:) Daca ea nu-mi fura clientul, plecam eu la Viena in locul ei si nu-l cunosteam pe prietenul meu:) Patru ani mai tarziu, suntem impreuna de 3 ani si nu ii port niciun pic de pica fostei colege pentru ca ea a vazut Viena si eu nu…inca:D

  24. andreea_BU

    Acum exact 17 ani prietena mea cea mai buna se indragostise de un vecin, iar eu m/am oferit sa/i fac cumva sa se cunoasca mai bine……eiiiii…atat de bine am facut/o incat s-a casatorit cu mine. Precizez ca pana atunci nici nu-l vedeam , pentru mine era invizibil. Eu intentie am avut dar… in scenariu se pare ca eu erau personajul principal, nu ea.

  25. Anda

    Ma bag si eu 🙂

    Acum 8 ani, sunam un fost coleg de servici, vroiam sa vand niste pensii private la noul sau loc de munca … pensii n-am vandut, dar am fost incurajata sa ma duc la un interviu la un alt fost loc de munca al sau … si asa am lasat in urma cariera de profesoara si am inceput-o pe cea noua, de IT-ist, la cel mai fain loc de munca pe care l-am avut pina acum.

    Acum 4 ani jumate, gasisem job in strainatate si mi-am depus demisia de la cel mai grozav loc de munca ever, in speranta unui salar mai bun. Pentru ca nu m-am inteles cu seful meu de-atunci in legatura cu preavizul, nici job in strainatate n-am prins, nici la firma aceea n-am mai vrut sa ramin. Dar am ramas in acelasi oras, unde un alt colegt de la firma, pe care-l „pindeam” de vreo 2 ani, m-a prins in sfarsit de mina.

    Acum am un job de vreo 4 ori mai bine platit in strainatate, plus un copil extraordinar si cel mai grozav sot de pe planeta! Ii multumesc in gand fostului meu sef de cate ori imi aduc aminte (desi atunci il blestemam de 5 ori pe zi).

  26. Tea

    Mie mi-a placut mult de tine la revista de timp liber – mi-ai facut un mare bine 🙂 si de-atunci te citesc si imi faci si mai si 😀

  27. Diana D

    Tatal meu l-a sunat pe un prieten de liceu cu care nu mai vorbise de ani de zile. L-a sunat sa ii ureze la multi ani cu vreo trei saptamani intarziere, si a aflat ca fata acestui prieten mergea la facultate cu bursa in America. De la el a aflat despre o profesoara care pregatea elevi pentru examenele necesare si pentru aplicatii, am mers si eu la acea profesoara, si datorita ei am ajus sa studiez unde mi-am dorit mereu, in Statele Unite.
    Alta coincidenta: dupa despartirea de un iubit eram asa deprimata incat am devenit membra a unui grup, cu intentia de a ma face sa ma simt mai bine. In acest grup am cunoscut o fata foarte tare, care mi-a facut cunostinta cu un fost coleg de liceu. El e actualul meu prieten, de 4.5 ani, si viitorul meu sot. Ii sunt recunoscatoare fostului pentru ca ne-am despartit – daca nu era el, nu m-as fi gandit in veci la acel grup si nu l-as fi cunoscut pe sufletul meu pereche.

  28. De multe ori ma intreb daca lucrurile se petrec din pura intamplare, sau pentru ca exista o ordine prestabilita. Sau daca alegerile pe care le facem la un anumit moment din viata deschid piste diferite. Poate rezultatul final e acelasi, difera caile prin care ajungem la el, in functie de alegerile noastre.

    • Andreea

      Eu cred ca alegerile pe care le facem intr-un moment deschid piste diferite – ai spus-o atat de bine, de perfect!:) … dar uneori nu sunt alegeri, sunt „intamplari” … care se pare ca aleg ele momentele de rascruce:))

      A fost o placere sa citesc ce s-a spus in toate raspunsurile!! Citind povestile de aici viata mi se pare atat de frumoasa si atat de plina de posibile „bunatati” pentru noi toti!:)

  29. Alina

    Acum 7 ani eram cu verisoara mea la mare si trebuia sa ne intoarcem urgent in Bucuresti in seara aia. Intamplator un prieten care era cu noi avea un alt prieten care se ducea spre Bucuresti atunci si ne-a luat si pe noi. A retinut numarul meu de telefon dupa ce i l-am dat altcuiva. Si m-a sunat a doua zi si m-a invitat la mare…si m-am dus…si acum avem cel mai frumos pitic care face 2 ani saptamana viitoare!

  30. Cristina

    Acum 8 ani la un club de astronomie „salivam” dupa tipul ala arogant care se saruta non-stop cu prietena lui „cea naspa”. Apoi, peste vreo 5 ani ne-am reintalnit,si evident, acum este tatal fetitei mele 🙂 cine ar fi crezut?

  31. Maria

    In primul an de facultate am cunoscut-o pe prietena mea cea mai buna care isi dorea foarte mult sa plece cu bursa erasmus in strainatate. Asa am ajuns amandoua studente la Bari, in Italia, unde am invatat si limba italiana.
    Acum 9 ani, in iulie, terminam facultatea de contabilitate, si voiam sa vin la un master in Bucuresti. In august, chiar de ziua mea am aplicat pentru u job in Bucuresti , cerintele job-ului contabilitate+italiana. Peste o luna, cand deja uitasem ca am aplicat pentru acel job, ma chiama la un interviu. Interviul l-am dat cu viitorul meu sot si cu o colega. M-au angajat (pentru ca mai tarziu sa aflu ca am fost si singura care a aplicat) si pe la jumatatea lui noiembrie eram deja impreuna, iar acum avem un baietel de 2 luni. Si datorita baietelului am ajuns pe acest site unde citesc cu bucurie despre primele luni din viatra Sofiei si a lui Ivan. ☺
    Daca prietena mea nu-mi starnea dorinta de a pleca in Italia, nu puteam sa mai primesc cel mai frumos cadou de ziua mea.

  32. andaz

    Și eu mă mai gândesc la cum tu te-ai așezat lângă mine la conferința de parenting din Februarie trecut. Remember? Eu am ajuns mai devreme, m-am întors pe holul de la intrare, să îmi duc haina la garderobă și atunci ai apărut și tu. Eu te-am recunoscut, m-am prezentat, te-am și îmbrățișat și pupat (îmi cer scuze acum pt. reacția mea) și am plecat să îmi duc haina. Când m-am întors la scaunul meu, tu te așezasei lângă mine. Am fost uimită, cum dintre toate scaunele libere tu te-ai așezat pe cel de lângă al meu. Ne-am și jucat împreună. Tu, mama, eu, copilul! Coincidența asta am povestit-o tuturor. Cum am cunoscut-o personal pe Prințesa Urbană. 🙂

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *