Când se întâmplă minuni

ACEST TEXT APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ŞI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI

Ești tânără, te îndrăgostești de un om minunat, te căsătorești, trăiești viața din plin și toată lumea e a ta. Nu vrei chiar acum un copil, tu mai ai un master de terminat, el înca un curs, apoi vrei să vezi lumea cea mare, apoi vrei o casa, o mașină, apoi alte nimicuri care te fac să te simți bine pe moment și care dau bine în fața amicilor. De ce ai face un copil acum? Ai timp, ești tânără, acum copii se fac după ce te realizezi profesional, așa că prioritățile tale sunt altele.

Timpul trece și ajungi in momentul Z, momentul ăla în care îți spui ca ar fi timpul să ai un copil. Ar fi timpul, nu? Ai 33 de ani, un sot de 30, dragoste cât cuprinde, deci ar trebui să meargă repede. Constați însă că nu se întâmpla nimic. Mergi la un medic, apoi la altul și toti spun :Mergeți doamnă acasă, faceti sex un an si ne vedem după. Însă cu siguranță ne vom vedea mai repede pentru confirmarea sarcinii. Nu aveti nimic. Și mergi acasa, însă în suflet parcă știi că ceva nu e așa cum ar trebui să fie. Și cauți medici peste medici și ajungi într-o clinică de reproducere umană asistată. Aici un simplu AMH (0.3) și o spermogramă (oligoterazoospermie) spun clar că un copil e un vis la care nu e bine să speri prea mult. Spun că intri în cele 15 procente de cupluri atinse de infertilitate.

Și plângi. Atât. Plângi pentru că realizezi cât de norocoasă ești. Plângi pentru că trăiești o minune, o minune la care îți era interzis să speri.

Ai inima cât un purice când intri de mână cu soțul tău în cabinet și doctorița din fața ta spune ca deși rezultatele analizelor sunt cam negre o speranță poate fi un FIV cu ICSI. Bun, există totuși o sperantă. Însă speranța ta e mica și foarte plăpândă. Medicul încearcă să îți explice procedura, motivele pentru care recomandă acest lucru, dar mintea ta nu poate procesa nimic. Ieși din cabinet, ajungi în mașină și nimeni nu scoate un cuvânt până acasă. O tăcere care face cât 10000000 de cuvinte.

A doua zi îți spui că au greșit analizele, le mai refaci, același rezultat. Atunci ajungi în cabinetul medicului și spui că vrei să încerci și asta, să nu îți reprosezi vreodată că nu ai facut-o. Norocul tău e că ai ceva bănuți puși deoparte pentru zile negre. În tărișoara dragă statul face pași timizi pentru cuplurile infertile si doar pentru cele unde AMH este peste 1. Tu oricum nu te încadrezi. Ești pe cont propriu.

Prima injecție pentru stimulare, primul plâns zdravăn. Vine ziua în care mergi să vezi dacă tratamentul a dat rezultate. Ne pare rău doamnă, un singur folicul se vede la eco, din cei 6 foliculi antrali inițiali. Unul singur, cât produceți oricum lună de lună, vă recomand întreruperea tratamentului. Financiar nu e o investiție viabilă. O urăști pe doctoriță, urăști gravidele din clinică. Mai trec 3 luni și încerci din nou. Aceeași poveste: Ne pare rău, nu ați răspuns conform așteptărilor la tratament. Acum te-ai urât pe tine, pe cunoștințele care te sunau să îți spună că sunt însărcinate, pe prietenele (puține la număr) care îți spuneau că o să fie bine. Ce o să fie bine? Nimic nu era bine.

Medicul îți spune să vă vedeți peste alte 3 luni, când va încerca un tratament mai agresiv, un protocol lung de stimulare. Încerci să nu te mai gândești la nimic și pleci în concediu. Te gândești că e ultimul lucru pe care îl vei încerca, deoarece tratamentele hormonale îți fac rău fizic si mai ales psihic. Nici financiar nu stai prea bine. Începi să discuți timid cu soțul despre adopție.

Vii din concediu și mergi la clinică. Medicul îți spune că din luna august începi tratamentul. În luna iulie însă ceva era schimbat. Faci un test de sarcină… al câtelea oare și asta doar pentru că soțul tău insistă foarte mult. Ieși din baie cu ochii în lacrimi și arunci testul la gunoi. Suni la clinică să îți faci progrmare când soțul îti arată a doua liniuță pală din testul recuperat din coș. Nu crezi, nu vrei să crezi. Mai cumperi 3 teste. Toate cu a doua liniuță pală, dar erau două liniuțe. Suni medicul, faci BHCG. Medicul te cheamă să confirme sarcina și ecografic. Doamna M, stiți că nu am mai vazut un caz ca al dumeavoastră. Am citit despre cazuri ca al dumneavoastră, dar nu am mai văzut unul. Pot să scriu despre asta la un congres?

Începi să parcurgi lungul drum al celor 9 luni de sarcină, ai sângerări, faci tratamente injectabile, te internezi, faci preeclampsie, însă într-o zi de 28 ale unei luni de primăvară, la ceas de seară, la ora 20.50 îți vezi pentru prima data copilul. Și plângi. Atât. Plângi pentru că realizezi cât de norocoasă ești. Plângi pentru că trăiești o minune, o minune la care îți era interzis să speri. Plângi de bucurie.

De ce te-a ales Dumnezeu pe tine nu știi. De ce ți-a dat șansa asta unică de a fi mamă, nu știi. Dar știi că te vei bucura de fiecare secundă alături de copilul tău.

Când minuni ți se întâmpla nu trebuie să faci nimic. Doar să le trăiești!

50aingpv985c8aphm8kf10r5p7_preview
Mihnea, conceput natural

Radu Mădălina

Sursa foto: miracol, via Shutterstock

Pin It

58 Comments

  • Ștefania spune:

    Și să mulțumești Celui ce a îngăduit minunea. Foarte emoționant. Multă sănătate

  • Stefania spune:

    Foarte emotionant! Ma gandesc si eu la minunea de 11l care a venit prea repede. Dar…mai bine asa! Multumim Doamne pentru cadourile trimise!

  • Adriana P. spune:

    Ce-am mai plans! De bucurie, desigur!

  • Danutza spune:

    Cand iti doresti cu adevarat, se intampla numai lucruri frumoase. Unii au un drum mai lung si mai greu de parcurs pana a ajunge sa traiasca minunile acestea. Sa fiti sanatosi!

  • Raluca spune:

    Emotionant.
    Minuni exista intr-adevar, trebuie doar sa nu ne pierdem speranta!

  • Elena Serban spune:

    La 31 ani medicul mi-a pus diagnosticul de infertilitate. Mi s-a blocat creierul, nu întelegeam ce vorbea cu mine…imi făcea programare pentru îndemînare,iar eu il aprobam. In masina, pe drum spre casa, am realizat ce se întâmplase. Am zis atunci eu ca e o greseala, nu se poate sa mi se întâmple mie..si am hotărât ca eu nu mai merg la niciun medic,ca eu voi ramane însărcinată natural. Si după 6 luni așa s-a intamplat, iar acum sunt mama unei minuni de 16 luni. Cu adevarat o minune. ❤

  • Elena Serban spune:

    *Inseminare, nu indemanare

  • Dana spune:

    Emotionant , mai ales pentru mamicile care au primit si ele asemenea minuni ! Ma numar printre ele , astfel ca ma simt o învingatoare ! Sanatate tuturor !

  • Alina spune:

    Vai ce frumos final ! A TREBUIT sa vina el….de asta a durat atat 🙂 ….Felicitari pentru baietel

  • alexandra spune:

    Doamne, ce m-am emotionat… O poveste minunata!!!! (pana si mainile-mi tremura in timp ce scriu!)

  • Simona spune:

    Emotionant pana la lacrimi..Felicitari si multa sanatate intregii familii!
    Asa aman si eu..din aceleasi motive scrise de tine.Si pe masura ce citesc articole de genul, ma gandesc sa ma grabesc,dar tot mai astept sa se intample ceva inainte.

  • Cristina spune:

    Minunat! Mi-au dat lacrimile! Sa fiti fericiti!

  • Irina spune:

    Intr-adevar o minune! Dar sa multumim lui Dumnezeu ca inca se mai intampla astfel de minuni si eu una le aud din ce in ce mai des.

  • scrisulici spune:

    Eu am ramas insarcinata prin FIV cu ICSI. Am 34 de ani, eu sunt sanatoasa insa sotul are azoooligospermie severa. Am asteptat si noi patru ani pentru o minune, insa intr-un final minunea a venit prin intermediu stiintei si al doctorilor.
    Ma bucur pentru mamica din articol, insa mi se pare ca mesajul catre femeile cu infertilitate acela de „nu faceti tratamente/inseminare/fiv ca uite, vine si singur” este gresit. Multe femei naive, cu mai mare credinta in minuni decat in stiinta, vor astepta in van, vor pierde trenul (pentru ca dupa 35 de ani sansele scad vertiginos), si vor ramane cu inima insingurata si cu visele spulberate.
    Daca e sa vina singur, vine indiferent, dar eu nu as sfatui pe nimeni cu probleme de fertilitate sa astepte minuni. Mergeti la doctor, programati-va la tratament, oricare ar fi acesta. Aveti sanse mult mai mari sa ramaneti insarcinata prin FIV sau IA decat de la sfantul duh. Si credeti-ma, si sarcina prin FIV sau IA este o minune la fel de mare, si, daca credeti in asa ceva, tot mana lui Dumnezeu este si acolo, pentru ca doctorii nu pot sa faca totul.
    Dar stiti cum se spune: Dumnezeu iti da dar nu iti si baga in traista.

    • Raluca spune:

      Dar nu scrie nicaieri asta, ba chiar spune ca s-a apucat de tratamentul necesar pt FIV…

    • Mada spune:

      Niciodata nu mi-am dorit sa dau un astfel de mesaj. Este doar povestea noastra, spusa pe repede inainte.

    • johnnybravo7 spune:

      Sun de acord cu tine, am vazut comentariile unor fete norocoase – care vb de miracolul conceptiei natural, dar oare cate sunt mame prin RUAM? Si noi suntem in aceeasi oala, prima oara am aflat ca sotul meu tanar si frumos de doar 26 ani are astenospermie, intre timp am scapat de astenospermie, insa timpul a trecut si desi suntem catalogati un caz „usor”, minunea nu s-a intamplat, si noi ne-am relaxat, si noi am mers in vacanta – degeaba. Cred ca mesajul ar tb sa nu renuntam, aceste conceptii naturale sunt EXCEPTII.

    • jurnaldefiv spune:

      Buna,

      eu si sotul meu tocmai am trecut printr-un FIV …am ramas insarcinata, dar sarcina s-a oprit din evolutie.
      Am decis sa scriu toate detaliile pentru ca si eu la randul meu am avut mare nevoie si mi-ar fi fost poate de ajutor sa gasesc o poveste cap-coada, unde sa fie date toate amanuntele de care mintea mea simtea ca are nevoie.
      Acum ne pregatim pentru un nou embriotransfer.
      Am scris si o sa mai scriu aici:
      https://www.facebook.com/profile.php?id=100015173535016

  • Luiza B spune:

    Foarte emoționant articolul! Și eu am plâns! Dar ar fi mult mai ok scris dacă nu s-ar folosi prescurtări. Eu habar nu am la ce se referă unele. Am dedus ca FIV e fertilizare in vitro și cam atât.Nu cred ca articolul e destinat doar celor care au probleme de fertilitate și cunosc termenii…

    • oana sonia spune:

      ba,eu cred ca articolul este pt cele care stiu ce e durerea de a nu putea avea copil,iar acelea sunt cele cu probleme de fertilitate care stau si vad anii trecand..impropriu spus STAU,pt ca anii sunt umpluti cu analize,investigatii,drumuri la clinici,proceduri…dar…or veni si minunile noastre!

  • Mira spune:

    M-a impresionat pana la lacrimi! Sa ne bucuram de aceste minuni care ne fac viata frumoasa!

  • Ancuta spune:

    am plans, de bucurie pentru voi. un copil este o minune oricum, dar al vostru e minunea minunilor 🙂 sa va bucurati de el multi ani fericiti 🙂

  • Stefania spune:

    Ma bucur ca la tine a mers natural.Eu tot mai sper in aceasta minune.
    La mine FIV ICSI 1 nu a mers, FiV ICSI 2 oprit la sf tratamentului, FIV ICSI 3 facut ieri iar nu au fost rezultate exceptionale. Infertilitatea este un parcurs oribil care te seaca de multe dar totusi imi spun ca speranta moare ultima.
    La fel am zis si eu acum pana in septembrie incefc numai natural caci dupa 2 stimulari in nici 3 luni de zile nu mai pot.

    • Geanina spune:

      Prietena mea a reust la FIV ICSI 4, cand nici macar medicul nu credea. Mereu i s-au transferat 3 embrioni si nici unul nu „prindea„. La ultimul, din 9 ovule recoltate a ramas un singur embrion viabil… si ala e baietelul ce se va naste peste putin timp 🙂

    • Mada spune:

      Nu speram sa mearga natural. Nu as fi crezut ca se poate cand toti spuneau contrariul. Insa s-a intamplat! De ce? Nu stiu! Crede- ma cand iti spun ca cu cat e mai grea reusita cu atat e mai speciala victoria. Fruntea sus! O sa vina si momentul magic. Crede in el!

      • johnnybravo7 spune:

        Mada,
        e ff frumoasa povestea ta, dar, cred ca un pic mesajul e gresit. Sunt si fete care au trecut de 40 ani asteptand minunea, si acum la 40 ani nici dr nu pot face minuni.
        Eu as fi in al 9 cer sa stiu ca IUI 3 care il fac in prezent imi va aduce o sarcina, tot minune va fi.

        • mada spune:

          Nu am spus nicaieri ca trebuie sa stai si sa astepti sa faci 40 sa ai un copil. Dimpotriva, cand am simtit ca ceva nu era cum trebuie sa fie am apelat la specialisti. Mesajul meu a vrut sa fie” sa ne bucuram de minunea numita copil, aparuta cand nimeni nu iti dadea nicio sansa”. E doar povestea noastra, cu emotiile si bucuria ei finala.

          • johnnybravo7 spune:

            Asa e, insa povestesti ca atunci cand ai renuntat la toate si ai mers in vacanta ai ramas insarcinata, si asta e EXCEPTIE. En fin, nu vreau sa creez o polemica, dar cred ca era ff important sa specifici ca situatii de genul acesta nu se intampla la toata lumea, ca sunt si persoane cu un amh normal si mai tinere, si cu toate astea, fara RUAM nu se poate. Si ca in lupta cu infertilitatea TIMPUL e important.

            • mada spune:

              Da, vezi tu asa e. Timpul este important cand vorbim de infertilitate. Insa la noi asa a fost sa fie, sa fim exceptia…si da, s-a intamplat cand nici eu nu mai speram si eram pe fundul sacului financiar. Cred ca orice cuplu care lupta cu infertilitatea stie care este probabilitatea de a ramane natural cu analizele.noastre. Repet, e povestea noastra si asa am trait-o noi. Fiecare sa aleaga ce crede mai bine din ea, daca acel bine exista. Insa nu pot sa nu doresc tuturor care lupta cu boala asta aceeasi sansa ca a mea. Sa auzim de bine!

              • johnnybravo7 spune:

                Asa e, Mada.

                Copilul vostru e o minune, si stiu ca minuni se intampla. Sa va bucurati de minune. Si Doamne ajuta la toata lumea.

                • mada spune:

                  Iti doresc o bucurie ca a mea! Orice femeie care isi doreste un copil cred ca o merita, dar mai ales femeile care lupta cu infertilitatea. Bucuria lor este speciala si nu poate fi inteleasa decat de cele care se lupta cu boala asta numita infertilitate.

  • Irina spune:

    La fel am plans si eu cand mi-am vazut minunea in brate….. Sotul avea ceva probleme, dar am sperat, ne-am rugat si am primit acest dar minunat si atat de dorit!!! Nu renuntati…..cand iti doresti ceva cu adevarat, tot universul comploteaza la implinirea acestuia !!! E greu, dureros dar merita fiecare lacrima !!!

  • Geanina spune:

    Pe 25 decembrie am primit si noi cadoul minunat, dupa ce cu 4 ani si 40 saptamâni înainte am aflat cifra „magica”: nici 3% șanse sa aveți copii. Erau totuși 3%, asa ca ne-am străduit sa o îmbunătățim, dar nimic nu arata ca o sa fie bine. Nu suportam gravidele din jurul meu, ma saturasem sa aud ca o sa fie bine. Pur si simplu imi doream, imi imaginam cum ar fi sa fie, dar nu mai speram. Deloc. Încercam sa schimb din cum ar fi sa avem un bebe, la ce misto e sa ai libertatea de a nu avea un bebe. Cautam sa ne ocupam timpul cu cat mai multe proiecte, care sa ne ocupe mintea si sa scoată din noi dorința. Cand am renunțat de tot, am inceput sa ma simt rău. Atat de rău, ca aveam impresia ca mai am un pic si mor. Am cerut totuși un test de sarcina si …o bere (aveam pofte). Pe 5 mai am primit confirmarea: 2 cm, 6 saptamâni si-o zi. Cum de s-a întâmplat totuși? Am încercat sa găsesc răspunsul. Nu stiu daca-l voi afla cu adevarat, dar stiu ca de fiecare data cand tineam in brate un copil, ma gândeam ca ar fi al meu, de fiecare data cand mâncam mai mult spuneam: uite asa as arata însărcinată, vorbeam deja cu ea in gând si-i spuneam ca mi-o doresc… Azi împlinim 7 saptamâni si 3 zile de minunăție.

  • jar ramona spune:

    Cunosc cupluri care nu pot avea copii, oameni instariti, oameni minunati, care nu au avut sansa asta. De cate ori aud de cate un copil abandonat sau abuzat, ma gandesc ca unii tampiti au avut norocul sa se reproduca si isi bat joc de niste ingeri, cand altii trec prin infern pentru un copil (si multi nu-l vor avea).

    Felicitari pentru reusita si sa va umple viata de bucurii. Si tuturor femeilor care-si doresc o asemenea minune, mi-ar placea sa citesc din partea tuturor asemenea povesti minunate. Daca exista un Dumnezeu, sa va ajute. Daca nu, stiinta sa-si faca treaba. 🙂

  • andaz spune:

    Azi fratele meu a aniversat 12 ani de căsnicie. Si nu au copiii. S-au căsătorit tineri si la fel, se gândeau: să avem casă, să avem un serviciu bun, să… Iar acum au 4 sarcini pierdute, multe controale, analize. M-a durut sufletul si am plâns odată cu ei la fiecare pierdere de sarcină. Sper să aibă si ei finalitatea voastră.
    Emoționantă poveste!

    • Mada spune:

      Si eu sper sa aiba parte de o minune, asa cum e M ptr noi.

    • Dana spune:

      Si noi am asteptat 12 ani, cu 2 sarcini pierdute si 2 FIV. Si cand ma consolasem si mi-am vazut de viata, renuntand la orice plan legat de copil, gandindu-ma ca e foarte frumoasa viata asta si in doi, am descoperit ca vom fi 3. Da, se intampla minuni, fetita noastra este una dintre ele.

  • Somebody spune:

    Mulţumeşte în fiecare zi, bunului Dumnezeu, pentru minunea ce ţi-a dat-o. Pentru că, într-adevăr, e o minune. Cine nu trece prin aşa ceva, nu are cum să înţeleagă.
    Noi, avem peste 7 ani de încercări, FIV-uri eşuate, IA-uri nereuşite, rate la bănci pentru toate cheltuielile aferente (rate pentru care mai avem de plătit ani buni de zile), chin, suferinţă, plâns, depresie..şi lista poate continua. Acum am AMH 0,02. Deja organismul meu a intrat într-o altă etapă a vieţii, etapă la care femeile intră mult mai târziu. Am încetat să mă mai întreb de ce eu, de ce noi.. Asta e. Aşa e viaţa. Sunt convinsă şi ştiu, că există minuni, însă eu (chiar) am obosit (psihic, fizic) să mai cred în ele. Vom vedea încotro o luăm, dar sunt sigură, că într-o zi, vom fi părinţi, chiar dacă (deja) nu mai suntem aşa de tineri.

  • Bebelina spune:

    Despre povestea mea am mai scris in alte posturi.
    Prima sarcina am obtinut-o prin FIV cu ICSI din prima incercare, desi in urma stimularii (cu doze maxime pentru ca nu raspundeam la dozele standard) am obtinut doar 2 ovule. AMHul de vina si anticoprii antispermatocitari. Dar minunea s-a intamplat. A doua sarcina am obtinut-o natural dupa 1 an de incercari si chiar inainte sa incepem a doua sesiune de FIV.
    Deci minuni se intampla.
    Din pacate nu toate cuplurile isi pot permite luxul tratamentului modern pentru infertilitate.
    Cunosc cupluri care stiu ca asta e singura sansa si nu au bani sa inceapa tratament. Nu pot sa imi imaginez prin ce trec. Sa stii ca exista o sansa (chiar daca uneori mica) si de care nu poti beneficia pentru ca nu ai bani.
    La cum arata rata natalitatii astazi, statul ar trebui sa sustina astfel de cupluri.

    • Somebody spune:

      Noi avem 3 rate la trei bănci diferite, făcute doar pentru FIV-uri, analize, tratamente..etc., rate care se întind până spre 2017. 75% din salariul meu, merge doar către plata ratelor. (FIV-uri nereuşite toate)

  • mada spune:

    Chiar, s-a reluat subprogramul? Dupa ce era o farama intr-un ocean il oprisera si pe asta din lipsa de fonduri. Sa traim in Romania! 🙁

  • Nico B spune:

    Parca as fi citit propria poveste ….Dupa 4 ani de incercari, doctori, stimulari, tratamente, teste – unele cu denumiri de nici nu reuseam sa le retin – crize, bocete, intr-un moment in care am zis ca nu mai vreau nimic, ca nu imi mai trebuie nimic, a aparut minunea si in viata noastra. Si de atunci ii multumesc mereu lui Dumnezeu ca nu m-a uitat!

  • DanielaG spune:

    Vai, ce m-a emotionat povestea ta! Este intr-adevar, extrem de similara cu a multor cupluri infertile, insa aproape identica cu a mea! In sensul ca eu am avut nevoie de FIV pana la urma. Ba chiar am avut cam aceleasi probleme si in timpul sarcinii, cu tratament anticoagulant inca de la fertilizare, cu numeroase complicatii pe langa si, cireasa de pe tort, preeclampsia…
    Insa in urma acestor incercari grele am doua minuni, gemenasii nostri care ne lumineaza fiecare zi. Si la care ma uit mereu ca la o minune nesperata. Acum 3 ani ma uitam la toate femeile insarcinate pe langa care treceam si plangeam pentru ca nu mi se mai dadea speranta sa port si eu o minune in mine. Si acum ma plimb pe strada cu doua minuni mici si nu-mi vine a crede. Exista undeva, acolo sus, si cineva care ne iubeste si care ne ajuta, chiar si dupa ani de incercari si suferinta. Plus medicina asta incredibila, fara de care nu stiu daca am fi avut vreo sansa.

  • filipac spune:

    emotionant de tot.sunteti niste fericiti.mi ati trezit amintiri
    5 ani de lupta cu acest diagnostic crunt,un ovar si o trompa pierdute,durere,neputinta.inainte de a ne apuca de actele de adoptie am hot sa mai mergem odata la o clinica de fiv din buc la care mai fusesem cu un an in urma si care ne au trimis sa ne operam de endometrioza.de data asta ne au dat o sansa.nu ne venea sa crrdem ca dupa atata timp cineva ne dadea o sansa.am mers la biserica radu voda unde is moastele sf.nectarie si ne am rugat.3 embrioni,unul s a prins si e minunea noastra dintai,nectarie.aflam de el in urma cu fix 4 ani cand un cretin de asistent de laborator imi spunea ca betahcg de 37 nu inseamna sarcina.dar am stiut ca e acolo si ca e visul nostru
    acum o tin in brate pe minunea nr.2,sora lui de 10l,anastasia
    numita dupa maicuta care a av grija de sf,nectarie.e conceputa natural,dupa nici 2 incercari.
    n am cuv sa multumesc cerului pt ei.minuni exista.trebuie doar sa credem in ele

  • mada spune:

    Asa mi-as dori o surioara pentru M….tare mult…

  • alina spune:

    Tocmai am aflat rezultatul analizelor sotului meu,oligoterazoospermie si cautam pe net mai multe informatii,am ajuns p aceasta pagina care mi-a distrus orice speranta,deci,pastilele pe care i le-a dat nu o sa foloseasca,tot la inseminare o sa ajungem?

    • Simona spune:

      Nu dispera, discuta cu mai multi medici si vezi care sunt probabilitatile si optiunile. La spermograma ”noastra” erau peste 95% forme anormale + alte probleme,, totusi destul de repede dupa test am ramas insarcinata (la 38 ani si fara calcule ori mare stradanie). Bafta!

  • vlad dana spune:

    BUNA ,tocmai am facut tratament,si azi dimineata a avut loc punctia,surpriza neplacuta carea avut loc,din cei 6 foliculi[goi] doar unu a fost bun.CE credeti o sa am sansa ,acum sunt in laborator pana maine dimineata ,bineinteles cu ce s-a recoltat de la sot

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *