Nuntă la naștere

ACEST ARTICOL A FOST SCRIS DE O CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI PENTRU VOI

Se întâmpla în anul 2000 și ceva. 40 de grade la umbră. La o maternitate oarecare ajunsesem duminică dimineață – cu burta la gură și copilul hotărât să vină pe lume. Nu mai erau rezerve. Am lăsat bagajul soțului și țop în sala de nașteri. Contracții dese, dilatație mică, am fost avertizată că o să mă chinui ceva vreme. Oricum, la ce sarcină avusesem, cele 8h până la naștere n-aveau cum să fie mai rele. Ei, dar iată că se petrece ceva foarte interesant pe hol. Glasuri ascuțite, mahala:
“- Dom’ doctor, da’ vrem și noi să facem nuntă astăzi, nu mai putem amâna puțin?
– Ce să amânați doamnă, cum să amânați nașterea, că ai dilatație 4!
– Dom’ doctor păi dacă mai e până nasc, am plătit preotul, am închiriat tot, ne ducem două ore, facem nuntă și ne întoarcem…
– Mă, voi sunteți nebuni? Nu vă dau voie să plecați din spital în starea asta. Stai aici, naști și gata.
– Haideți dom’ doctor, nu fiți așa. Stau să nasc, da’ plec rapid dup-aia că azi vreau să mă mărit.“

Mintea mea, și-așa amețită și speriată la gândul că voi intra în cezariană dacă nu merge natural, încerca să proceseze ideea că e acolo pe hol o doamnă care vrea să se mărite la dilatație 4. Poate am halucinații auditive. Aveam contracții din 3 în 3 minute, încă nu ajunsesem la dilatație 4, dureri gârlă. Iar doamna cu dilatație 4 avea chef de nuntă. Cert e că în două ore doamna născuse și eu abia ajunsesem la cifra magică 4, aș fi meritat o epidurala după toate orele alea de chin. Nu vreau să insist pe partea cu nașterea fiică-mii, pentru că e mult mai amuzant ce urmează. Am ajuns în salon. Peste cine dau? Doamna cu pricina care acum se machia și se pregătea de nuntă. O-ntreb și eu, sfârșită, dacă e copilul bine. “Are ceva probleme, l-au pus la incubator. O să-l văd eu când vin.” “Adică”, îndrăznesc eu, “nu v-ați dus încă să-l vedeți?” “Păi ce să mă duc, că doar nu pot să-l ajut cu nimic.”

Îi urez sănătate și… distracție plăcută la nuntă. “Da”, zice, “o să ne distrăm, că mai avem o fată de 8 ani acasă. “

În fine, după două ore de stat în pat, gheață pe burtă etc, mă duc la neonato să-mi recuperez copila. Un puști plângea de mama focului, nu venea nimeni. Îmi iau frumușel pruncuța și mă întorc în salon. Între timp mai apar alte două proaspete mame. Una ce nu suporta aerul condiționat și căreia îi era frică să își schimbe copilul și alta cu cezariană care nici nu se putea mișca din pat săraca. Se făcea seară și mireasa nu se mai întorcea. Speram totuși că nu-și abandonase copilul. Am făcut și vaccinul de izoimunizare. Am refuzat să i se facă găuri în urechi fiică-mii. A trecut și noaptea. La 6 dimineața apare mireasa. Roșie în obraji, puțin cam prea roșie. A recunoscut că a băut și ea un păhărel, eh, se mai întâmplă. Adusese un ditai tortul pentru asistente și doctor. Veselă nevoie mare. Eu chiaună și ea proaspătă ca o lalea ciufulită. Nu se duce să-și vadă copilul fiindcă e obosită.

“Am dansat toată noaptea și mă cam doare curu’ și picioarele”, spune. O doare și pe ea ceva, ce bine. Și-apoi adoarme şi sforăie dusă, în ciuda tuturor urletelor pruncilor din salon.

Doamne, ce bine-i să fii mireasă!

shutterstock_130242527

Snow Flow

Sursa foto: mireasă însărcinată via Shutterstock.com

55 Comments

  • no name spune:

    Păi da! Dacă devii mamă, chiar tre să-ți revizuiești prioritățile ? :))). În plus, poate era pt prima dată mireasă. De născut mai născuse.
    Ginerică pe unde era?
    Ps: să sperăm că în ziua X serbează și copilu’, nu numai anii de căsnicie.

  • Ioana spune:

    Asta e scenariu de film 🙂 Trimite-l repede unui producator si garantat iei premiul Oscar 🙂

    • Cristina spune:

      este deja film cu Jenifer Lopez, ea nastea de mama focului si ei ii ardea sa se impace cu iubitul ii facea teoria chibritului in travaliu.

  • Ileana D. spune:

    Eii…asta da multitasking. Păi și ce altceva să facă femeia în ziua nunții ??? …doar nu vrei să se plictisească :))). Mai știam eu o „gazelă”, care în ziua nunții a băgat repede un (semi)maraton dimineața. Vro 20(și ceva) km…așa scurt de încălzire. Dar mireasa ta, Snow Flow, le bate pe toate! 🙂

  • Alina spune:

    Prințeso pe bune acum , hai da chiar pe bune sper că nu este adevărat. Spune-mi că te-ai apucat de „fabule ” cum ziceai într-un post . Pleaseee! !!! Cum sfinte să treci de la o stare la alta în halul ăsta. Sa nu îți ardă că tocmai ai adus un copil pe lume și să plângi toată ca tu vrei să torni în tine și să bați dușumeaua adică să te măriți. Ba mai mult să o pui în practică ca și Cum( să mă ierți )… mergi la budă și tragi apa. Copilul mai avea și probleme. Dacă o întrebai de alăptare cred ca o înjurai de mamă.

    Eu după naștere naturala și epiziotomie injuram printre dinți când mi se pomenea de bebe 2. 3 săptămâni am suferit ca un câine.

    • Andreea spune:

      „ACEST ARTICOL A FOST SCRIS DE O CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI PENTRU VOI.”
      Nu Ioana este autoarea acestui articol.
      Dar si eu sunt de acord, pare incredibila povestea.

    • Alina spune:

      Când am comentat eu nu se afișa primul citat cu ” acest articol….” . My bad 🙂

    • CrinaM spune:

      Eu cred.
      În ziua nașterii copilului meu am cunoscut o ”domniță” de acest fel. Eu născusem de 2-3 zile. Copilul nu lua în greutate, sub 2500 de grame nu ți-l dă acasă…am stat 3 săptămâni. În fine, În ziua 3 se aduce în salon o proaspăt născătoare, până în 19-20 de ani. Stătea în pat și dormea non-stop. Asta până venea tatăl copilului, își lua femeia haine de stradă, ieșea cu el pe poarta spitalului și intra când se termina programul de vizite. Cam între 12-17 ea era prin oraș, zilnic. Noi, celelalte fete din salon l-am botezat ciobanul pe dumnealui. Se auzea de la parter când venea, și noi eram la etajul 2. Nu-și ridica picioarele când mergea și purta bocanci. Copii nu erau în salon cu noi, erau îngrijiți de asistente într-o aripă separată a spitalului. Eram 8 fete in salon și ne țineam toate de burtă/fund/cap când mergeam, asta nu avea nici pe dracu, venea veselă de-afară cu ciobanul ei. De unde am concluzionat că eu și ea suntem specii ușor diferite. Asta se întâmpla în 1999, într-o maternitate din București, aripa săracelor, unde un geam era spart, era un septembrie friguros…și mi s-a întâmplat o criză de rinichi de mă urcam pe pereți. În prima noapte m-am târât pe hol să le cer o fiolă de ceva la asistente și se uitau ca Joiana la mine și au zis că spitalul nu are medicamente. Și aia se plimba cu ciobanul ei și nu o durea nici în c*r.

  • Stefania spune:

    Ia-ti mireasa ziua buna, de la mama, de la… copil :)). In ista caz. Doamna isi cunostea prioritatile. In fiecare zi poti sa nasti, dar nunta e nunta. Plus ca a platit preotul, etc etc.

    • Georgi spune:

      Pai daca tot a platit femeia preotul,putea sa ia copilul sub aripa si sa il si boteze acolo,zic :)) Dadea inca ceva la preot si se gasea acolo o cristelnita ceva sa „inmoaie” copilu’ nitel de 2 ori.
      :)))
      Venea lumea apoi dupa cateva ore, la spital, si cununata si botezata,ce mai…familie intreaga!

  • Carmen spune:

    Eu, dupa ce am nascut natural, in cele 2 ore cat a trebuit sa astept habar nu am ce (parca sa vada medicul dc nu am hemoragie) am vorbit intruna de le-am inebunit pe maica-mea si pe soacra-meu si imi venea sa dansez. Dar cand m-am ridicat, era sa cad pe jos ca nu ma tineau picioarele.
    Carmen

  • Lela spune:

    Mie imi este greu sa cred povestea de mai sus!Decat poate daca doamna in cauza are vreun organism de origine extraterestre care se reface imediat, nu sangereaza abundent dupa nasterea unui copil si este imun la durere!Deci poate ca istorioara de mai sus este rezultatul unei fantezii abundente!

    • ana maria spune:

      Eu am avut in camera o astfel de doamna , care la 2 ore de la nastere era ocupata sa faca dus sa se duca jos la magazin sa-si ia nu mai stiu ce.
      Lasa copilul pe mijlicul patului si pleca…a spus ca acasa nu o sa poata sta cu el toata ziua.

  • Andreea Ilie spune:

    Am ras cu lacrimi la articolul asta :)) Ce femeie, Sfinte Dumnezeule! Eu nici nu m-as fi putut macar gandi o secunda sa imi planific nunta in preajma datei probabile a nasterii. Nici cu doua-trei luni inainte sau dupa :)) Ca sa nu mai spun ca nu-mi imaginez cum poti dansa la nunta ta dupa ce ai nascut! Cat despre sarmanul copilas nici nu mai pot sa zic nimic, e clar cat de atenta va fi mamica lui la ingrijirea si educatia acestuia…

  • Alex spune:

    Wow!Parca nu-mi vine a crede ca povestea este reala,pana la urma o nastere e o nastere cat ar fi ea de usoara,lipsita de dureri,rapida,etc….Sa dansezi dupa? Sa stai cu orele in picioare,sau macar pe scaun…..Nici eu nu m-am plans prea tare,desi nu am nascut usor si ma puteam misca,urca scari cat de cat,dar totusi sa dansez nu m-ar fi tinut:)))))))

  • Snow Flow spune:

    Este cât se poate de reală, am descris întocmai, sincer nu mi-ar fi venit o asemenea idee dacă nu se întâmpla aievea.
    Desigur, aveți dreptul să nu credeți 🙂

  • Yoyo spune:

    Eu am vazut o tipa care dansa balet a doua zi dupa naster, cu copilul in brate, facuse ceva coregrafie pt un spectacol de Craciun Si am ramas fascinata de cum se misca. Ce e drept, era balerina de profesie… Nu cred ca tanti din articol era la fel de balerina 😀

  • bianca spune:

    Eu am nascut la ora zece. Noaptea . Natural, cu epiziotomie. La ora unu am alaptat prima oara. Dimineata urmatoare eram cat de cat ok, ma deranja doar taietura. Pe la cinci dupa amiaza am plecat pana acasa sa-mi mai iau niste banuti, pe care ii uitasem. 🙂

  • cristina spune:

    Nu toate femeile sufera dupa nastere ingrozitor. Eu am nascut o grasana de 4 kg si nu eram lata la pat, chiar urcam scarile fara probleme, bine clar de nunta nu eram dat femeia respectiva era prea entuziasmata :))..si ca sa inchei frumos am o prietena care are nunta planificata de anul trecut dar ghiciti ce, a ramas gravida si mai ghiciti cand e perioada nasterii :))…DA va aveam cam 38-39 sapt atunci si nu schimba data nuntii. Deci totul e posibil :)))

  • Lilly spune:

    Eu cred ca pe acel copil l-a adus barza de la fabrica de bebelusi:) poate prea devreme pentru mamica lui care era preocupata cu nunta. Mamica aceasta e din categoria de” 3ori femeie”
    ……
    Eu sincer ca si medic nu o lasam sa paraseasca spitalul-daca facea o hemoragie puternica? Cine isi asuma toate acestea? O legam de pat si o sedam. :d

  • A.c spune:

    Am si eu o poveste cu o doamna (lucra pe macara) care a venit la maternitatea plina de mamici cu dureri si i s-a spus sa astepte consultul dr, pt a se stabili in ce stadiu e – femeia a venit pe picioare, nu schita niciun gest cum ca ar naste. Ea accepta cuminte, doar mentioneaza: bine, dar sa-i spuneti dlui doctor ca nu stiu cat mai pot amana, ca l-am bagat deja de doua ori inapoi :))))))))))))))). Asa ca..se poate. Si eu am nascut vaginal (cu epi) si m-au tinut doua ore sub observatie iar prima ridicare a fost cu ameteala si pierdut de cunostina cateva secunde. Unele suntem mai „sensibiloase” :))))

  • Loredana spune:

    Eu am născut natural după 12 ore de chin intens. Dupa naștere mi-am petrecut jumătate de noapte în picioare, plimbând și legănând puica care nu avea niciun chef sa doarmă. Așa că mă gândesc că nu e imposibil. Eu am făcut și epiziotomie și tot am parcurs niște km în salon :)))

  • Carla spune:

    Cand am nascut eu, era o mama care a nascut dupa mine cu aproximativ o ora, deci pe la 11.La pranz a plecat sa sarbatoreasca la restaurant cu sotul.Dupa amiaza s-a dus la coafor si asa a tinut-o toata saptamana pana la externare.Venea, alapta, avea lapte pentru toata sectia aproape (scotea cu pompa intr-un borcan de 800 ml- imaginea inca ma bantuie).Era plecata mai mereu, vesela, volubila, fit, se plangea doar de laptele care ii siroia intruna.Noi celelalte o priveam consternate, eram la primul copil toate.

  • Alina Damian spune:

    Snow, vorbesti de urbea noastra (neo)natala? Eu te cred suta la suta pentru ca in acelasi oras:
    a) copil fiind, internata la Spitalul de boli infectioase din oras, l-am vazut pe unul din pacienti sarind gardul (prietenii ii adusesera haine de oras la gardul cu pricina) ca sa se duca la o nunta (si sa le dea la toti hepatita, banuiesc eu); s-a intors a doua zi, vesel nevoie mare, si-a pus pijamalele si s-a auto-re-internat.
    b) la maternitate o tipa naste, usor ametita de alcool. La cateva ore asistentele ii explica ce sa faca, alaptat, Pampers, etc. Si ea:
    – Pai de ce?
    – Femeie, ai nascut azi noapte!
    – Cum, cand, unde??!
    – Nu vezi ca nu mai ai burta?
    (Raspuns memorabil)
    – Dati-mi ceva sa ma dreg!

    Asa ca, doamnelor, daca vreti sa nasteti pe nesimtite, veniti in urbea X! O fi de la aer… 🙂

  • Alina Damian spune:

    Desi preferata mea de la sectia de neonatologie din acelasi oras ramane asta (tanti Constanta, saru’ mana de povestire):
    Cuplu tanar, foarte tanar, ea naste gemeni. Iese tanti Constanta sa-i dea vestea proaspatului tata:
    – Felicitari, ai gemeni.
    – Si ce inseamna?
    – Inseamna doi.
    – Pai cum doi, de unde doi, numai unul e al meu, celalat trebuie sa fie al iubitului dinaintea mea, eu nu iau acasa decat unul!
    – Omule, fii serios, du-te acasa, mai discuta si tu cu altii si ne vedem maine.
    A doua zi se intoarce:
    – A zis bulibasa sa-i iau pe amandoi, ca sunt AI NOSTRI.

  • Georgiana spune:

    De departe cel mai amuzant guest post….suna a regie de Kusturica.Uite domne’ ca nu-i asa rau…eu nasc maine,poimaine si parca am prins curaj citindu-l:))

  • Alina spune:

    Printesa,te citesc in fiecare zi,dar imi placeau si blogurile recomandate de tine.Acum nu le mai regasesc pe pagina ta.Poate nu situ eu sa caut sau au disparut?

  • alice spune:

    Exista dom’le pe lumea asta tot felul de specimene, am intalnit si eu chiar 2 cand am nascut.
    Specimenul nr 1
    Doamna de la tara, varsta 48 de ani, insarcinata in saptamana 30, era in travaliu cu bebe nr5. Turuia vesela cum ca pe asta l-a dus cel mai departe, ca nici unul dintre copii nu s-a nascut mai tarziu de luna a saptea si asta ar fi cica „voinicul” familiei, greutate estimata 600 gr. ” asta e domnita, nastem cand vrea Dumnezeu”. In timp ce eram in travaliu activ, cu dureri de ma rugam la toti sfintii sa scapam tefere si eu si bebelina, ma intreaba Mamaie „da’, domnita, te doare? Dc faci asa urat?” :)) imi venea sa arunc cu ceva dupa ea. Cred si eu ca altfel s-or naste un copil de juma de kil, fata de un pepene de 4! Dupa cateva ore, cand mi-a venit sotul sa ne vada, ii zice aceasi stimabila „da, domnu, o tigara nu aveti?”. Deci, mistery solved dc nici un copil „nh a avut rabdare” sa vina mai repede.
    Specimenul nr 2
    Tanara de 17 ani, neimpliniti, de la tara, de origine maghiara, nema boaba limba „romaneste”, minim 120 kg gabarit, ajunge la spital cu dilatatie 8 cm, se suie pe masa si in 5 minute, pac copchilu’ de 4, 5 kg! Fara probleme, fara epiziotomie, mai usor decat o c*c*re (pardon my french). In salon eu cu inca o tovarasa de suferinta, eu 25 de ani, ea 28, casatorite, mancam pe maine orice informatii legate de sarcina, nastere, ora magica, skin 2 skin, purtare sanatoasa a bebelusului, colici, alaptare, etc si etc. Ambele cu sfarcuri ombilicate, ambele suparate ca nu se poate atasa copilul (stiti voi povestea). Dar fata noastra, nici o problema: sfarculoace ca sagetile, uda tot in jur cu colostrul care curgea garla, punea copilul langa ea, asta micu’ se servea la „open bar” si ea sforaie de se cutremurau peretii.
    Na ziceti voi! Cu cat esti mai batut in cap, cu atat mai mult iti da Dumnezeu!

    • alina spune:

      Scuzati greselile, am scris de pe telefon, cu mana stanga.

    • Snow Flow spune:

      Prin urmare ar fi trebuit să facem un articol cu toate aceste experiențe adunate 🙂

    • irina ge. spune:

      Veselie,veselie …da si (un pic de ) frustrare? Cel putin ”specimenul nr 2” n-a plecat la petrecere, doar a nascut usor, a avut lapte cat Dunarea si a putut dormi dupa pofta inimii. Asta o facea ”batuta in cap”?

    • Grigore spune:

      Bine că voi două erați căsătorite, începusem să mă îngrijorez.

  • Claudiu spune:

    Aia fimeie hotărâtă! Deja îmi imaginez o nimfă cu păr pe picioare, mâini de om gospodar, spate de taur, şi sforăia de sărea chitul de la geamuri!

  • Ana Q. spune:

    Haha, si eu am o colega de facultate care dupa cununia civila a ajuns direct in sala de nasteri. Vai cat tambalau a mai fost ca la fel, la 18:00 avea cununia religioasa si voia mortis s-o faca si a avut parte de o nastere usoara, a venit la cununie, a stat putin si la restaurant si apoi s-a intors la bebelusa.

  • oana spune:

    Aoleooo, ce m-am distrat!
    Si eu am nascut in 30 de minute de la internare, frumos, usor, fara epiziotomie. Dar am mers ca o raţă cracanata inca o luna apoi. Nu ma vedeam in stare sa dansez :))

  • jar ramona spune:

    Bun, io nu am plecat fara copil, dar nici nu m-am refacut chiar greu. Mi-au nascut-o doctorii (cezariana) la 8 seara. Am mai primit ceva analgezice peste noapte (apa de ploaie, daca ma intrebati), asa ca am cerut dimineata sa nu mai puna nimic. Durerea operatiei era comparabila cu una de febra musculara (una din aia mai nasoala). Neplacuta, dar nu imposibil de suportat. La pranz m-a pus asistenta pe picioare si am iesi imediat cu ea din salon, apoi am coborit la 2 (neonato’) sa-mi vad fata (desi statea toata ziua cu noi in salon). Deh, simteam eu nevoia sa ma misc, desi asistenta era usor socata ca-s atat de vioaie. In dupa-masa aia m-am dus singura la receptie sa cer camasi curate (pentru mine si colega de salon, care suferea mai cum trebuie dupa ceza), sa facem dus. Se uitau asistentele la mine ca la dinozaur.

    Seara m-am trambalat cu fii-mea prin salon, am luat-o si pe fata colegei, sa-i arat lu’ barba-su cum se tine copilul. Urmatoarea zi mi-am petrecut-o mai mult pe picioare, si am coborit iar la neonato, de data asta pe scari (ziua anterioara am acceptat liftul).

    La 3 zile juma’ m-am dus acasa cu fata si barbatu-miu, am urcat 4 etaje ca tot omu’ si m-am ocupat de copil. Seara am simtit ca mor de oboseala (durere nu simteam), dar am facut oricum noapte aprox. alba, ca mi-era teama ca moare asta mica, daca nu sunt cu ochii pe ea. Nu a patit nimic, normal.

    Peste 7 zile de la operatie m-am condus singura cu masina la medic sa-mi scoata firele. Am o cicatrice abia vizibila, foarte jos (i-am spus ca port blugi cu talie joasa :)). Aparent is ‘buna de carne’, ca si doctorita zicea ca nu toate pacientele arata atat de OK, desi tot ea le taie si le coase.

    Oh, well .. spun deci ca as mai face 5 ceza’, dar ne vom opri la un singur copil.

    Deci nu-i imposibil sa fie cate o zanatica din asta care sa nu sufere chiar foarte tare, drept ii ca si sa pleci la nunta e un pic prea de tot chiar si pentru mine 😀

  • Viata cam bate filmul aici! Am ras…dar ce-am mai ras….!))))

  • Alina spune:

    Eu după primele două nașteri în maternitate (cu epiziotomie și alte torturi medicale) nu puteam să mă dau jos din pat sau dacă reușeam mă simțeam de parcă urcasem 3 ore pe munte. La a treia naștere întâmplată pe neașteptate acasă m-am simțit absolut normal și după 45 de minute am coborât fără nici o problemă și fără ajutor un deal pe care se află casa mea (echivalentul a 4 etaje de bloc) ca să ajung la ambulanța care mă aștepta jos. Am fost șocată de diferență.

  • o femeie spune:

    si eu am avut o doamna din asta cand am nascut; eram de 2 ore in spital in travaliu cu dilatatie 1, ea (tinerica si entuziasta): veni vedi vinci un flacau de 3.300gr, in 15min s-a dus la toaleta la un pipi mic, apoi si-a strans bagajul si mutat din salaa de travaliu, si eu eram la dilatatie 3-4.
    Peste noapte am ajuns cu ea in salon. Si sforaia! tiiii :)))

  • o femeie spune:

    cat despre sentimentul matern, zau ca la mine nu s-a declansat din timpul sarcinii. Nici la nastere. Nici la primul alaptat, sau urmatoarele 2 sapt. Ci cand m-am trezit singura casa cu copila, cand tati a terminat concediul si a trebuit sa aleg intre treburile casnice, hobby-uri, si copilul urlator (cine a atrecut prin 6 ore de colici cu program zilnic stie). Am ales copilul.

  • Nico B spune:

    Eu in ziua nuntii am avut un examen la facultate. Ce era sa fac? Nunta o aveam programata cu un an inainte, examenul fusese anuntat cu cateva saptamani. Asta e… Am dat examenul, apoi m-am dus sa ma marit 😀

  • DanielaG spune:

    Eu mi-am revenit usor dupa nasterea prin cezariana, am suportat bine durerile, la 5 zile dupa nastere ma duceam la piata la cumparaturi, ca innebunisem in casa, insa imediat dupa nastere am fost o leguma la Terapie Intensiva. Si prima oara cand m-am ridicat din pat dupa nastere a fost CRUNTA, dar crunta.
    Si am destule prietene, plus una bucata sora, care au nascut natural, cu travaliu mai lung sau mai scurt, dar imi aduc aminte destul de clar ca si la o zi dupa nastere abia se miscau, erau albe ca varul si le lipsea energia rau de tot.
    Cred ca sunt asemenea specimene, nu am vazut cu ochii mei, insa am mai auzit.
    Si va recomand o carte, „Nasterea. Istorii traite”, a aparut la Polirom acum cativa ani. Am citit-o inainte sa am copii. Am ras si am plans citind cartea aceea, de nu imi venea sa cred. Si intr-una din istorisiri, prin anii 90 parca, protagonista se chinuia sa nasca saraca, travaliu lung, greu, dureri mari. Langa ea, o tanti cu alti 4 copii acasa, se suie pe masa, impinge de doua ori si gata, iese copilul. Si se uita la tipa asta cum se chinuia si ii zice: „vezi doamna, daca nu ai ilasticu bun? eu ii scot ca pa cirese”. Am ras cu lacrimi la faza asta, nu ma mai puteam opri. Deci se poate 🙂

  • Adina spune:

    Ce oameni…Eu ma topeam in alea 2 minute cat o cantareau pe fii-mea, ca nu era in bratele mele si altele pleaca si isi lasa copii…. 🙁

  • Anastasia spune:

    :))))) Ce frumos si gustos (cu ghilimelele de rigoare) ai descris istorioara, felicitari!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *