Vom avea un….

Pentru continuarea acestei propoziții roz/albastre va trebui să aşteptaţi cam trei trimestre.

ACEST ARTICOL ESTE SCRIS DE O CITITOARE CARE ŞI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI PENTRU VOI. ŞI CARE ÎNTRE TIMP A NĂSCUT. OARE CE?

Câte dintre noi mai avem răbdare, după ce am văzut două liniuţe pe testul de sarcină, să mai aşteptăm încă vreo opt luni pentru a vedea dacă rodul iubirii noastre este fetiţă sau băiat? Mergem la fiecare ecografie curioși nevoie mare: “Cum, nu se vede încă? Chiar nu se vede nimic nimic? Măcar un procent mic miic de tot?”

shutterstock_247324870

Eu am ales să nu ştiu ce dospeşte timp de nouă luni în mine şi vreau să cred că răsplata pentru răbdarea mea a fost o sarcină foarte ușoară pînă la final.

Povestea mea începe cu câteva luni înainte să rămân însărcinată. Soţul meu are încă doi fraţi. Când cumnata nr. 1 a rămas însărcinată au început, evident, discuţiile pe subiect. Când cumnata nr. 2 a rămas însărcinată, prima ştia deja că va avea fetiţă (ne-a anunţat pompos că e cu roz!!!). Apoi a aflat şi cea de-a doua cumnată că va avea fetiţă. Au apărut discuţii legate de preferinţele pentru băieţi, dar lucrurile erau deja stabilite, cumnatele erau purtătoare de fetițe. Mai rămâneam noi, asaltați de comentarii de genul: „Voi ar trebui să aveţi un băiat, că deja sunt două fete în familie”, „Haha, trei nepoate, vai de capul taților”, „Trebuie să ducă cineva numele mai departe”, etc. Şi atunci soţul meu s-a trezit să spună că va avea băiat, că el asta îşi doreşte. Booon, mi-am zis şi i-am zis, dacă eu sunt fericită cu orice-ar fi, iar tu vrei musai băiat, atunci o să afli ce vom avea fix când o să nasc!

N-a fost o chestie doar de ambiţie: mi-am dorit mult un copil şi am zis că nu contează ce e, sănătos să fie. Iar când am aflat că e acolo la mine-n burtă, n-am avut niciun feeling că e fetiţă sau băiat, şi nicio curiozitate. Am visat, în schimb, un bebe frumos, luminos, senin şi când m-am trezit mi-am dat seama că nu ştiam ce e şi că asta nu m-a încurcat deloc. Şi am zis: aşa să fie, să aflu când o fi să se nască.

Cu ce m-am confruntat până la naştere:
– „pariuri” în familie, cercul de prieteni, cunoştinţe, colegi. Îmi pare rău că n-am ţinut o evidenţă, să văd şi procentele.
– uimire (de înţeles în era vitezei şi a tehnologiei, în care poţi să afli din pat, doar tastând pe telefon, ce se întâmplă în celălalt capăt de lume), dar şi reacţii frumoase din partea unor persoane care mi-au transmis subtil că apreciază gestul şi că îl consideră unul normal
– am fost nevoită să refuz unele lucruri roz oferite pentru bebe, în ideea că dacă e băiat, poate să fie orice culoare, dar nu roz
– mici probleme la unele cumpărături online, în care trebuia să aleg între roz şi bleu (hăinuţe, păturici, alte accesorii disponibile doar în cele două culori)
– dificultăţi în a alege un nume (din motive evidente)
– o mare de linişte şi fluturaşi în stomac (dar pe care, probabil, îi are orice viitoare mamă).

Dincolo de această linişte, să nu aflu că e băiat sau fată a fost şi un semn de protest faţă de preferinţa tot mai făţişă a unor părinţi de a avea băiat: „fie ce-o fi, dar să poarte pantaloni”. Ceea ce mie mi se pare discriminare. Şi aflu că nu sunt singura care gândeşte aşa, d
ovada este şi preocuparea Consiliului Europei, care în 2011 a propus o rezoluţie de interzicere a aflării sexului copilului înainte de naştere. Propunerea a fost o reacţie faţă de practica avorturilor selective, tot mai întâlnită în statele din Balcani (Albania, Macedonia, Muntengru) şi cele fost-sovietice (Georgia, Armenia, Azerbaidjan) şi la ordinea zilei în ţările asiatice (India, China). Potrivit unui studiu realizat de Mara Hvistendahl, “Unnatural Selection: Choosing boys over girls, and the consequences of a world full of men”, în Asia lipsesc aproape 160 de milioane de femei (1/10 din populaţie Chinei sau 1/5 din cea a UE), în mare parte ca urmare a selecţiei bazate pe sexul copilului (se pare că există medii între numărul de băieţi şi numărul de fete ce se nasc, iar în aceste ţări, aceste medii sunt mult în favoarea băieţilor).

În 2013, în Marea Britanie se constata o diferenţă între numărul băieţilor şi cel al fetelor născute de mame care fac parte din comunităţile de imigranţi (în perioada 2007-2011). Nu exista o certitudine dacă e vorba despre o practică a avorturilor selective, dată fiind şi „rutina” avorturilor în Regatul Unit, sau aşa a hotărât natura.

Avorturile nu sunt singura formă de selecţie, există şi alte tehnici precum selecţia din spermă a cromozomilor X şi Y înainte de concepţia prin inseminare artificială sau testele de sânge. Unele sunt utilizate din motive medicale, altele din cu totul alte motive (sociale, culturale).

Până una-alta, rămâne la latitudinea fiecăruia să afle mai devreme sau mai târziu sexul copilului, dar vă asigur că e un sentiment plăcut să nu ştii ce creşte acolo.

Surse citate mai sus: Newsrecord.com şi Ncbi.

Sursa foto: băiat sau fată, via Shutterstock.com

54 Comments

  • Cristina spune:

    nici eu nu am vrut sa stiu ce este. eram multumita sa stiu ca este ok, oricum nu existau decat doua variante 🙂 initial nici sotul nu a vrut sa stie, dar n-a rezistat si la morfo-fetala de 5 luni, medicul i-a spus doar lui, dupa ce eu am iesit din cabinet. singura conditie a fost sa nu imi spuna nici mie si nici celorlalti. cu ceilalti, a fost distractiv: pariuri, diverse incercari de a afla de la sot, pretexte ca nu stiu ce hainute sa cumpere pentru copil si tot asa. cu numele nu au fost probleme, aveam variante inclusiv pentru gemeni, in orice combinatie 🙂
    iar momentul in care am nascut si medicul mi-a aratat copilul in timp ce il scotea si am vazut singura ca este baiat a fost minunat!

  • Ioana spune:

    Sentimentul îl cunosc pentru că atunci când eram eu însărcinată cred că era un singur ecograf în țară și nu se folosea decât pentru cazuri patologice.
    Dar eu nu știu cum de tu n-ai murit de curiozitate și cum de te-ai putut abține să nu întrebi 🙂

  • Lela spune:

    Nici eu nu am vrut sa aflu daca este baietel sau fetita! Pentru mine din prima clipa cand am aflat ca sunt insarcinata ( dupa un test de sarcina ambiguu,am fost la control ginecologic,ca sa fim siguri), era copilul meu! Nu avea deloc importanta sa aflu sexul! Am avut de a face cu un sot care a insistat, am cedat si in luna a 4 a am aflat ca este baietel.Am fost sfatuti sa nu batem toba inca,si la urmatorul eco a fost deja sigura treaba! Recunosc ca al meu barbat si- a dorit baiat,isi doreste daca mai facem un copil tot baiat sa fie!!!
    Si ca sa intelegeti mai bine cum sta treaba in zona de unde sunt parintii lui , se face referinta la cineva ca are
    „doi copii” si o fata!!!Adica dupa cum bine ati inteles baietii sunt copii si fetitele… fete!!!!

  • Diana Coman spune:

    „Eu am ales să nu ştiu ce dospeşte timp de nouă luni în mine şi vreau să cred că răsplata pentru răbdarea mea a fost o sarcină foarte ușoară pînă la final.”

    Uhm, care e exact legatura intre a sti/nu sti si sarcina usoara sau nu? Sigur, autoarea n-are decat sa vrea sa creada ce pofteste, dar e si vreo legatura anume intre astea ori doar asa, vrea dansa si atat, ca e suficient mai nou sa… vrei?

    Uite eu am avut o sarcina de nici n-am simtit-o. Si am stiut ce era copilul (nu, la mine n-a dospit, ca nu e paine, iaca), dupa care am avut si confirmarea de la o ecografie de rutina, nu pentru ca ar fi contat ci pentru ca… era evident. Nu inteleg care e marea chestie pana la urma: daca vrei afli, daca iti pare cumva ca asa strivesti corola de minuni a lumii ori alta chestie, nu afli si basta. Nu-i nici un merit nici in prima abordare nici in a doua, deci… care-i subiectul?

    • claudia spune:

      Ah,Diana exact,care e subiectul?Acesta e primul articol de aici pe care l-am citit pe diagonala!(si asta doar pt ca-mi culc fetita,altfel as fi renuntat pe la partea cu statisticile internationale!. Sper sa nu se supere autoarea,pana la urma un asemenea subiect e posibil sa suscite interesul altor doamne…)

    • Alina spune:

      Subiectul, unul dintre ele, este ca prea multi vor baiat si-s dezamagiti cand afla ca au fata. Multi, in alte tari, merg pana la avort daca e fata. Mie una mi se pare grav.

    • Doina spune:

      Oricare-ar fi subiectul, e inca dimineata devreme si tu esti deja foarte nervoasa

  • Robo spune:

    eu nu-i inteleg pe oamenii care nu vor sa afle sexul copilului cat timp el e in burta, avand in vedere ca il vor afla oricum la nastere.
    adica, singura diferenta mi se pare ca e doar de timp: afli acum sau cu cateva luni mai tarziu – ceea ce mie imi este perfect egal, sincer sa fiu, adica surpriza e fix aceeasi, doar ca decalata.

    las la o parte ca e un mic avantaj sa stii sexul copilului din timp, pentru ca nu te mai gandesti si la nume de baiat si la nume de fata si pentru ca stii ce culoare de haine sa-i cumperi inainte sa vii cu el de la maternitate, daca asta e important pt tine.

    or fi ceva superstitii la mijloc?

    • Bingo! Cred ca la ora actuala doar superstitia sau ambitia despre care povestea autoarea te-ar putea face sa NU vrei sa afli cu cateva luni mai devreme ce sex are copilul. Inteleg sa nu iti pese prea tare ce soi e dar sa refuzi sa afli mi se pare inutil. Adica ori acum ori peste 4-5 luni…tot un drac, ca de schimbat sigur nu se mai schimba 🙂

    • Andreea spune:

      Eu nu am vrut sa aflu la al doilea copil pana la nastere, dar la 24 de saptamani consiliul de familie a decis cu 2 la 1 (consortul si fiu-miu) ca enough is enough. Nu am vrut pentru ca am asteptat sarcina aceasta muuult timp si nu m-a interesat decat sa fie sanatos, nu am avut nicio curiozitate privind sexul copilului. Si pentru ca la prima sarcina am aflat la 12 saptamani ca este fata iar la 24 ca este baiat, si, chiar daca nu conta decat sa fie sanatos si, sincer, am fost convinsa toata sarcina ca este baiat, tot a fost un soc pentru mine. Citeam o carte minunata despre educatia prenatala si ma gandeam iar cand am aflat ca este baiat ma gandeam cum/daca a simtit ca noi proiectasem un viitor cu o fetita. Un alt motiv pentru care nu am vrut a fost ca din momentul in care anunti o sarcina incep intrebarile: ce iti doresti, aaa, ai un baietel, sper sa vina o fetita sau alte variatiuni pe aceeasi tema.

  • alina spune:

    Am auzit o vorba, cica cine are un baiat are un baiat, cine are o fata, are un copil. Eu intotdeauna mi-am dorit sa fiu mama de fete si dorinta mi s-a indeplinit.

  • Ana spune:

    Are dreptate autoarea, se fac mari discriminari. Inca de cand bebele e in burtica. La 22 de saptamani am aflat ca o sa avem o fetita. M-am bucurat tare mult. Insa nu m-am asteptat la atatea reactii,deloc subtile. „Las’, e buna si o fetita”. „Important e sa fie sanatoasa, ce daca e fetita”. „Stai sa vezi ca al doilea sigur o sa fie baiat”. Erau cele mai des intalnite replici. La toti le spuneam ca sunt tare incantata ca e fetita, acum, cand minunea mea are deja aprope 5 luni, eu imi mai doresc o fetita.

  • Ileana D spune:

    Mie tema articolului mi se pare foarte bună. Nu am fost însărcinată niciodată, însă nici eu nu înțeleg mamele pentru care sexul copilului prezintă un interes mult mai mare decât santatatea copilului. La ecografie întrebi mai degrabă dacă bebele este complet dezvoltat decât ce are între picioare? Să fii mamă de fată e frumos, la fel este și când ești mamă de băiat, fiecare cu farmecul și provocările sale.

    Curiozitatea o înțeleg însă mi se pare incredibil unde poate duce! De exemplu, paragrafele despre avortul selectiv și selecția spermatozoizilor purtători de cromozomi X și Y au fost woww. Pe asta nu o știam și nici nu o credeam posibilă. Să omori un copil nenăscut pentru simplul motiv că e fată. De plâns!

    De asemenea rubedeniile care oferă păreri gratuite și nedorite despre sexul copiilor în process de “dospire” pun presiune asupra mamei, presiune care nu face niciun bine, din niciun punct de vedere.

    • Liz spune:

      Aoleu, ce logica 😀 Crezi ca daca la eco iti zice dr sexul copilului inseamna ca nu te intereseaza sanatatea. Pai de asta se fac ecografiile, ca sa vezi daca e sanatos.

  • Andreea spune:

    Orice ar fi dar sa poarte pantaloni….asta e tare; si fetele poarta pantaloni; Eu am ales sa stiu, dar nu a contat absolut deloc…in momentul acela putea sa-mi spuna ca este un extraterestru fapt care nu m-ar fi deranjat absolut deloc, aflasem inainte ca este sanatos si asta era tot ce conta pentru noi!

  • Allesandra spune:

    Nici noi nu am vrut sa stim , si la fel toata lumea ne intreba dar cum e posibil sa nu vrem sa stim ce e :))

  • Home & Cat spune:

    Eu sunt in extrema cealalta, imi doresc de cand ma stiu doua fete, am si numele pregatite si tot tacamul. Sper sa nu aud replici de genul celor de mai sus, ca iau la bataie pe cineva. Oricum, momentan sunt doar la stadiul de visuri…

    • flori spune:

      Fix asa am fost si eu. Mi am dorit 2 fete, pentru ca si eu am o sora si e minunat. Ai un suflet in lumea asta mare care stii ca te intelege indiferent de cat gresesti sau cum gresesti. Am deveni mama intre timp, am asteptat cu emotie ecografiile pt a afla in primul rand daca totul este in regula si apoi daca este fetita. Asa simteam, eram ferm convinsa ca am o fetita superba. Dar.. Dumnezeu mi-a dat cel mai bun copil, un baiat minunat, perfect !

  • Mirona spune:

    Noi am vrut sa stim. Si nu din motive de selectie naturala. 🙂 Intotdeauna ne-am spus ca orice ar fi, sanatos sa fie, deci chiar nu conta. In plus, chiar inainte de ecografia care mi-a spus ce va fi, noi stiam ca o sa fie fetita. Repet, nu am fost setati ca vrem fata. A fost pur si simplu un feeling. Nici macar nu ne-am batut capul cu nume de baieti. Apropo de nume, mie chiar imi place sa-i spun deja pe nume desi nu e nascuta inca si sa ma refer la ea ca la o persoana. Cred ca e o optiune personala.

  • Lina spune:

    Sincer nu vad asa mare problema in a cumpara/primi o paturica roz si sa afli ulterior ca ai baiat (sau invers)… sunt lucruri mai importante in viata cand vine vorba de o sarcina si un bebe, decat culorile in care este imbracat… asta e mai mult pentru orgoliul parintilor!
    Sunt convinsa ca daca e baiat poate dormi linistit pe o paturica roz, imbracat intr-un body mov! Important este ca bebe sa fie sanatos si sa se simta iubit!
    Eu mi-am dorit ca primul bebe sa fie fetita si pana la sfarsitul lunii a 7 a nu a stat intr-o pozitie favorabila pentru a vedea ce este… nu a fost o tragedie ca nu stiam, nici nu m-am dus la nspe mii de eco doar sa aflu.
    Bineinteles, urmatorul bebe mi-as dori sa fie baiat ca sa avem pereche dar daca Dumnezeu ne daruieste fetita din nou, tot o bonecuvantare va fi.

  • Julie spune:

    Eu am vrut sa stiu, ca eram curioasa. Oricum nu conta sexul, ca sa iubim copilul, dar vroiam sa stiu ce lucruri sa iau, ce nume sa aleg si cum sa-mi imaginez bebelusul.
    Mesajul postarii este trist, si e vorba de discriminarea dintre sexe in esenta….e crunt ca oamenii pot omori copilul doar pentru ca nu are sexul dorit si nu duce numele mai departe….nu mai bine isi pastreaza fata numele de familie cand se casatoreste decat sa o omori?

  • Mirona spune:

    Aaa, mi-am mai amintit ceva. Socrii inca mai spera sa iasa baiat. Eu le explic ca in tarile vestice fata nu-si mai schimba numele dupa sot. 😀 Mama inca mai spera sa fie gemeni.Asa ca am „hotarat” ca le mai fac o fata si o sa le adopt doi baieti gemeni. Numai ca astia o sa fie negri. Sa le duca numele mai departe si sa avem si noi gemeni in familie. 😛
    Cat depre haine, cand am vazut cate volonase si dantelute au cele de fetite, i-am cumparat albastre. :)))

    • Florentina spune:

      apropo de sperat.. mama spera ca fiica mea sa fie de fapt baiat.. in fine, am fost nevoita sa fac amniocenteza, in urma careia, pur genetic, am aflat ca e fetita..
      ghici ce?! mama a intrebat dr, dupa ce am nascut, daca totusi nu e baiat?! wtf!?
      ma seaca dorintele altora referitoare la sexul copilului.. si reactiile de genul „lasa, sa fie sanatoasa”..adica ce, asta e, pacat ca e fata, dar totusi, sa fie sanatoasa?
      go f… yourself!
      si mi se pare crunt sa faci avort doar pt ca nu e baiat.. pe bune, in ce lume traim????

    • cryss spune:

      :))))))))))))) Esti tare! Am ras cu lacrimi, singura in casa! Asta le voi spune si eu! :))))))))))

  • Tea spune:

    Eu am vrut baiat (si sotul fata) si am fost chiar ofticata ca la morfo 1 o tinea sa-mi spuna de pliul nucal and what not in loc sa-mi zica sexul copilului :))
    Asa ca am ajuns sa fac o echo in plus in trim 2 special pentru asta – si contra piticilor de la mine din cap — care s-au diminuat semnificativ de cand il simt pe bebe.

    Si mi-a fost confirmat sexul si la morfo 2 asa ca m-am linistit. Nume de fata nu aveam, numele de baiat fu greu de decis – un singur nume am avut la comun, ala a ramas 😉

    Am avut o prietena care n-a vrut sa stie si i-am respectat decizia, eu insa am ales sa fac public si nu am niciun regret. Cu nume si prenume :)) Il astept ca si cand (sa se mai coaca un pic pana in mai) <3 mi-e drag already!

  • Claudia I. spune:

    Un articol frumos ,in care pe alocuri ma regasesc.Si noi am ales sa nu aflam daca este un baietel sau o fetita pana la nastere.Am vrut sa avem parte de cea mai frumoasa si magica surpriza!!In fiecare luna m-am dus la doctor in perioada sarcinii,pt a ma asigura ca se dezvolta sanatos.Si,pe opt martie am nascut natural o minunata Ilinca!

  • Larisa spune:

    Eu o sa fiu foarte curioasa, nu as putea sa nu vreau sa aflu pe parcursul sarcinii. Admir mamacile care asteapta pana se naste bebele.

  • eva spune:

    Să știți că surpriză poate să fie și dacă (crezi că) știi sexul copilului. Prieteni de-ai părinților mei aveau o fetiță și și-au mai dorit un copil. Ea rămâne gravidă, află (de la probabil cel mai chior ecografist din București) că o să aibă un băiat, fericire mare, o să aibă pereche, etc. Și vine ziua în care trebuie să nască. Și naște. Gemene.
    Mă rog, asta se întâmpla acum vreo 20 de ani, nici aparatele nu erau așa de performante pe-atunci, dar femeia a avut un șoc la naștere, a avut pe urmă nevoie de terapie ca să își revină.
    Părinții mei nu au știut, nici la mine nici la sora mea, medicul nu a vrut să le spună, greșise de câteva ori și se trezise cu părinți nervoși în cabinet și de-atunci se abținea. Dar repet, asta a fost acum 25 de ani, între timp s-au schimbat multe.

    Pentru mine nu ar fi musai să știu sexul, oricum ne dorim mai mulți copii, avem deja și nume de băieți și nume de fete:), iar asta cu hainele nu o înțeleg, că doar nu îi cumperi deja haine pentru următorii 15 ani, și presupun că nici nu e o dramă dacă un băiețel de 3 luni doarme într-un body roz.

  • Claudia I. spune:

    Am dat like din greseala postarii tale.Am vrut sa dau un dislike sarcasmului din scrierea ta.Ma gandesc ca tu si celelalte persoane care nu a-ti inteles prea bine articolul ,aveti nevoie de explicatii extra.Deci,dupa parerea mea,autoarea a abordat mai multe subiecte,printre care:1)cat de frumos si deosebit poate fi sa nu aflii in timpul sarcinii sexul copilului;2)cat de trista poate fi decizia de a face o intrerupere de sarcina doar pt ca sexul bebelusului nu este conform dorintelor parintilor;3)dorintele categorice si discriminatoarii a unor parinti care isi doresc cu ardoare sa aibe un baietel (sau fetita),refuzand ideea ca sexul copilului poate fi altul fata de cel dorit.:)

    • Claudia I. spune:

      Am uitat sa specific mai sus numele celei care nu a inteles subiectul articolului si careia i-am venit in ajutor cu explicatii.Este Doina,dar si Claudia(evident,nu sunt eu ;)) ),Diana Coman & restul…

    • Doina spune:

      Claudia, nu stiu de ce crezi ca as fi avut nevoie de explicatii, pe puncte; comentariul meu se referea la raspunsul Dianei Coman. Care comentariu, iata, ti se potriveste si tie, desi e deja dupa-amiaza

    • Chris spune:

      Claudia,

      Nici mie nu imi place articolul si cred ca articol este mult spus din punctul meu de vedere.
      Avem libertatea de a decide ce ne place si ce nu…si bineinteles de ce.
      Poate esti autoarea si incerci de fapt sa mai castigi niste adepti. Ti-as sugera sa inveti sa scrii corect.

    • vio spune:

      auzi, da’ eu pot sa dau dislike pentru greselile gramaticale din comentariul tau??!!??
      Da, POT! L-AM DAT!

    • vio spune:

      Comentariul meu era la
      CLAUDIA I.
      03.02.2015 LA 1:28 PM.

      A aparut mai jos, am simtit nevoia sa clarific, desi cred ca si alte persoane au observat la ce greseli ma referam!

    • Irina N spune:

      …refeream…apropo de greseli.

    • vio spune:

      facem diferenta intre cele din graba si cratima/dezacorduri, da??!!??? 🙂

  • Stefi spune:

    Sunt convinsa ca asteptarea e la fel de placuta indiferent daca ai decis sa afli sau nu ce sex are copilul. Articolul e scris cam din perspectiva – my way is the best way. Autoarea sigur nu a avut o sarcina usoara ca rasplata pentru rabdarea ei, ci pentru ca a avut noroc. Iar cumnata autoarei nu cred ca a anuntat pompos ci poate doar cu bucurie si mandrie ca va avea o fetita (si cred ca anunta la fel de „pompos” si daca urma sa aiba un baietel). In fine, eu problema mai mare am vazut-o la sotul autoarei care se pare ca-si dorea un baiat si nu un copil, si nu la alti parinti care decid sa afle si sexul copilului, nu numai daca e sanatos…

    Problema cu avorturile selective e o problema reala in anumite comunitati, motiv pentru care standardul la nivel UE e ca sexul bebelusului sa fie anunta, daca parintii doresc asta, doar la ecografia de trimestrul doi (si in cazul in care mamele provin din comunitati unde avortul selectiv e cunoscut ca problema, de obicei doctorii discuta cu mamele daca se simt in siguranta acasa in caz ca poarta o fata si nu un baiat). Pacat ca acest articol amesteca probleme reale si extrem de grave de acest gen, cu o atitudine critica fata de parintii care au decis altfel decat autoarea. Sa afli sau nu sexul bebelusului inainte de nastere sunt ambele preferinte la fel de corecte, nu e una moral superioara celeilalte.

    • Diana spune:

      Foarte pertinent si la obiect comentariul. Eu personal nu am avut preferinte, era primul copil, nu conta, dar am simtit de la inceput ca va fi baietel…nu pot explica asta. La eco la 20 sapt., care avea loc cu 3 zile inainte de Craciun si la care am mers singura, l-am rugat pe medic sa numi spuna, dar sa-mi scrie pe un biletel pt. a fi surpriza noastra de Craciun. Am pus biletelul intr-un saculet in brad si ne uitam cu emotie la el, iar in seara de Craciun de-abia am asteptat sa ramanem singuri sa deschidem biletelul. Am aflat ca vom avea o fetita…ne-am bucurat, doar ca nu se potrivea cu ce simteam eu (repet, nu pot sa explic sentimental). Apoi la 24 de saptamani am aflat ca va fi baietel…ne-am bucurat din nou. Am avut o sarcina foarte usoara…deci nicio legatura cu vreo rasplata :-))).
      Eu am vrut sa stiu, pentru ca astfel mi se parea ca mi-e mai usor sa vorbesc cu bebe, sa-i spun pe nume si sa povestim, dar nu as fi facut vreun eco special pt. asta.
      Dar asta e optinea mea personala. Asa cum eu tin minte cu drag momentul biletelului in brad si emotiile care le aveam cand il priveam, asa unii doresc sa-si amane aceasta emotie pt. data nasterii. Ambele optiuni sunt ok si nu e una mai de apreciat/condamnat ca alta.
      Noi n-am avut comentarii de la cei din jur nici rautacioase, nici care sa judece. Ori avem norocul sa avem oamenii frumosi in jur, ori in fericirea mea eu nu auzeam nimic rautacios 🙂
      Aveti dreptate, subiectele sunt amestecate in acest articol: cele grave nu pot fi ignorate si stiam demult ca in India fetele erau omorate la nastere (deci cu eco in prelabil sau fara) iar ONG-urile se zbat de ani de zile sa tina o evidenta, dar nu au legatura cu optiunea celor din lumea in care traim noi.
      Fericire tuturor si sa aveti parte de momente magice alaturi de copiii vostri.

    • Diana spune:

      Imi cer scuze pt. unele mici greseli de scriere din comentariu…m-am grabit 🙂

  • Laura spune:

    True story!
    Acum 2 ani ma aflam, impreuna cu o colega si buna prietena care era gravida, in sala de asteptare a cabinetului ginecologului, in asteptarea unei ecografii. Si cum stăteam noi acolo, emotionante si nerăbdătoare, vedem ca iese din cabinet o tanti supărată nevoie mare, cu toate corăbiile înecate definitiv si irevocabil.
    Ne-a fost si milă de ea, ne gândeam că cine stie ce veste i-a dat dr, ca are bebe ceva. Ca sa aflam ca marea ei supărare a fost ca avea fetita si nu băietel. Dr era nervoasă maxim, reusise sa o scoată din sărite cand a intrebat-o „si eu ce sa fac cu ea?”.
    Eu am vrut sa stiu sexul lui bubu, dar doar pt cultura mea generala, ca sa stiu cum il alint, cum ii vorbesc si, mai ales, ca sa reduc macar la jumatate discutiile cu sotul cu privire la nume. :)))
    Cat despre culori, eu am o oarecare „alergie” la rozul bebelusesc si la bleu-ul baby, drept care i-am luat copilului haine de orice alta culoare. Deci, asa cum spunea cineva mai sus, putea fi si extraterestru, ca nu aveam probleme cu hainele. :))) Ca a primit de la altii si bleu si ca cele mai multe hainute de băietel sunt bleu e alta poveste.

  • vio spune:

    Eu am vrut sa stiu. BEBE n-a vrut sa se arate.
    Si n-as fi aflat veci-pururi 🙂 caci nu s-a dovedti cooperant la a-si dezvalui apartenenta sexuala:))…daca n-as fi facut amnio, iar la rezultat scria negru pe alb XY.
    🙂
    Desi e baiat, in primele 3 luni a avut si paturica roz:))caci mi-era draga, era de la o prietena care avea fata. So what? Sexualitatea lui nu e delimitata de culori, la barbati s-a purtat si se mai poarta rozul la camasi-office so..?? Ba chiar ma enerveaza ca, de cand e la gradi, vine cu faze d-astea gen „rozul e pt fete, masinile sunt jucarii pt baieti, etc-etc” Fix ce n-am vrut eu sa-i bagam in cap, ii baga sistemul. wtf? Why??

    A!! Am un prietn gay care NU poarta roz, dar asta nu-l face mai putin gay. Nu rozul sau alte culori pastelate definesc sexualitatea unei fiinte! Pe bune!
    Adaug: sunt femeie 1000% si NU SUPORT ROZUL.

    Concluziv: cred ca-i alegerea fiecaruia daca vrea sau nu sa stie sexul copilului. Cred -de asemenea- ca fiecare parinte decide cum are chef sa-si imbrace copilul… Sau daca-l tunde sau nu, baiat fiind. Poate eu, rockerita fiind, vreau sa-i las de mic plete lu’ fi-miu! Care-i problema?! :))

  • Roxana spune:

    Eu am asteptat aproape 3 ani cele 2 liniute asa ca atunci cand le-am vazut eram prea intantata sa ma gandesc daca e fata sau baiat. Recunosc ca odata ce m-am obisnuit cu ideea de 2 liniute am inceput sa ma gandesc ca as vrea sa am baiat dar cand vedeam prin magazine rochite si hainute colorate parca imi doream fetita. Noi am fost curiosi si am vrut sa stim ce este, a fost baietel si ne-am bucurat maxim. Ce-i drept am primit si o remarca de genul: nu te vedeam mamica de fetita oricum :))) Eu sunt recunoscatoare ca am ramas insarcinata, am avut o sarcina usoara, am nascut un baietel minunat si sanatos care imi lumineaza viata inca de la acele 2 liniute 🙂

  • Mira 2 spune:

    Autoarea ştie foarte bine că faptul că a avut o sarcină uşoară nu a avut legatură cu faptul că a ales să nu stie sexul copilului (în articol spune „vreau să cred”), dar e mai frumos să-ţi imaginezi că de fapt a fost o răsplată 🙂 …

  • Si eu am fost curioasa, sotul ar fivrut sa asteptam pana la nastere, dar eu cred ca muream de curiozitatem asa ca ni s-a confirmat la 22 sapt. nu aveam preferinta la sex dar in mintea mea mi-as fi dorit fetita sa o cheme Olivia si asa a fost :D, acum avem o Olivioara dragalasa

  • Diana spune:

    Mă ierți, stimată autoare, dar care este legătura dintre hachița unei mame care nu vrea să afle sexul copilului și rezoluția Consiliului Europei într-o chestiune foarte serioasă? Să batem câmpii fără grație.

  • cami spune:

    Acesta este de departe cel mai slab articol pe care l-am citit aici. Si mie mi se pare ca ideea de superioritate se gaseste printre randuri. Nu intotdeauna curiozitatea e datorata unei preferinte.
    Sunt caraghioase si asociatiile. Adica daca nu sunt curioasa o sa fiu rasplatita cu o sarcina usoara? Si daca sunt curioasa o sa fiu pedepsita?
    Legat de faptele prezentate: nu contest gravitatea situatiei din China sau Japonia sau altelele, dar pana una alta suntem in Romania. Aici cred ca nimeni nu ia asemenea decizii bazate pe sexul copilului. Cel putin nimeni cu mintea la el.

  • deea spune:

    O persoana a scris un articol dragut ( nu excelent, nu plin de informatii pretioase, dar totusi dragut) iar reactiile, unele din ele, sunt sub orice critica. Doar nu a spus ca e indicat, sanatos, moral etc sa nu afli sexul copilului. Este experienta ei, emotia ei, si a tinut sa o impartaseasca. Mare greseala, din pacate pentru ea.
    Unele persoane au o anumita preferinta in ceea ce priveste nasterea. Nu e vorba de recomandari, doar de preferinte. Printe acestea, se numara si emotia de a afla atunci, in acel moment, sexul copilului. Ca pe vremuri. De ce ar trebui ca asta sa fie o problema pentru altii? De exemplu, nici eu nu inteleg in ruptul capului de ce o femeie ar prefera nastere naturala, si totusi sunt femei care nici nu concep ca acel copil sa iasa in alt mod din ele. La fel mi se pare complet deplasat sa asiste tatal la nastere, dar e parerea mea ( nu numai, dar asta e o alta poveste). O parte din femei au un scenariu in minte, o nastere naturala, cu barbatul alaturi, totul culminand cu expulzia si emotia/surpriza acelui „e baietel/e fetita”.

  • jar ramona spune:

    Eu am stiut ce este pe la 11 saptamani, ca-mi zicea doctorita: 90% e fata. Fata a fost. As fi capiat 9 luni sa nu stiu ce este, io-s cu planificarile si-mi place sa stiu tot. Sarcina a fost super-usoara, nasterea la fel. Acu’ fiecare cu placerile lui 🙂

  • Anne spune:

    Eu mi-am dorit fetita de cand ma stiu. Provin dintr-o familie cu multe fete si imi doream acelasi lucru: o casa plina de fete. Eram aproape sigura ca este fata, asa simteam, iar cei din jurul meu imi alimentau speranta prin fraze de genul: „la cum vomiti singur e fata”, „tenul se urateste doar daca ai fata”, etc. Cand am aflat la 18-20 de saptamani ca este baiat am plecat plangand din cabinet. Mi-am sunat sotul si I-am povestit „drama mea” si el m-a linistit. Acum mi se pare copilaresc… Sunt deja la al doilea baiat si nu sunt convinsa ca am fost nascuta sa fiu mama de baieti, nu pot sa ma imaginez cumparand rochite :). Ma bucur totusi ca am aflat sexul la eco, daca-l aflam in maternitate cred ca riscam o situatie neplacuta (cu toti hormonii suiti in cap si emotiile de rigoare).

  • Andreea Ilie spune:

    Articolul a fost ok, este într-adevăr șocant ce se poate întâmpla alte țări, eu una mi-am dorit fată, dar simțeam că e băiat si asa a si fost. Îl iubesc maxim oricum si m-am bucurat ca pot să-mi fac idee de cum vor arata camera lui, hainele lui, numele lui înainte de nastere.
    Dincolo de toate aceste lucruri, sunt destul de oripilată de toţi oamenii răutăcioși, care nu respectă dreptul la o opinie, care fac remarci nepotrivite doar pentru ca cineva are o alta viziune asupra lucrurilor decat ei.Nici eu nu înțeleg de ce părinții nu vor sa afle dinainte sexul copilului dar asta nu înseamnă că pentru asta trebuie sa acuz autoarea. A fost pur si simplu decizia ei si pe mine nu m-a afectat in niciun fel.

  • Alina spune:

    De acord cu toate comentariile de genul „Daca afli la 3 luni de sarcina sau la 9 care este diferenta”, mai ales avand in vedere ca nu se scimba nimic pe parcurs, si mai ales, ca te poti pregati pentru aducerea copilului acasa, avand in vedere ca dupa ce nasti NU ai timp si energie sa vopsesti peretii bleu/rox si sa cumperi lucrusoare specifice sexului copilului.
    Trecand peste chestiile ce tin de diverse culturi si care se intampla in alte tari (China nu ar trebui sa fie data ca exemplu ever avand in vedere ca acolo se impune si cati copii sa faci), nu mai bine se interzice avortul fara motive reale (de genul probleme medical, tatal nu e in peisaj si mama nu il poate creste singura neavand un venit etc), decat sa sa interzica (!?!) aflarea sexului copilului?

    Absurd mi se pare mie sa existe o lege care sa imi interzica sa aflu un lucru care ma priveste direct si atat de personal… As lua primul avion sau as face un „border-run” in tara vecina pentru a afla asta pentru simplul motiv ca mi se pare ca e dreptul meu sa stiu.

    • deea spune:

      Totusi, sexul il afli, cu siguranta, de vreo cativa ani incoace. Tin minte ca acum vreo 10 ani, sexul se schimba de obicei, ori prin luna 7 ori la nastere. Oamenii aceia nu se pregateau cu nimic doar din cauza asta? Ce legatura are sexul copilului cu pregatirea nu inteleg, ca doar nu isi foloseste organele genitale din prima zi de viata. Obsesiile pentru anumite culori, jucarii, activitati in functie de sexul copilului reprezinta unul din comportamentele nocive ale societatii noastre, indreptate spre consum. O fetita creste fericita intr-o camera in nuante de galben si verde, la fel si un baietel. Asa cum fetita si baietelul pot imparti jucariile de plus, papusile si masinutele, fara a fi vreo problema. Cat despre legi, nu iti interzic sa afli sexul copilului in timpul sarcinii, ci doar in perioada in care poti face avort la cerere.
      Eu sincer cred ca, atunci cand nu stii, ai ocazia sa creezi o legatura speciala cu copilul tau, nu cu baiatul sau fetita.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *