Ce-i mult strică (despre mommy wars)

ACEST ARTICOL APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI PENTRU VOI.

Dragă mediu virtual, prieteni pe facebook, bloguri de parenting și grupuri de mame, vreau să vă zic foarte sincer, m-am săturat. Există niște limite care au fost demult călcate în picioare din intenții bune, desigur, dar care pot separa prieteni și distruge relații în viața reală. Există pentru mine o limită a cruciadelor alăptatului și nașterii naturale fără epidurală cu accent pe fără, o limită a nesfârșitelor dezbateri despre suzete vs deget vs sân vs obiect de atașament vs nimic, o limită a lui cosleeping vs CIO, o limită a lui eu sunt mai tare că-mi las copilul desculț în comparație cu tine care te cari cu igienolul prin parc, o limită a lui „eu niciodată nu am făcut și nu voi face”, o limită a lui suntperfectăfiindcătoatestudiileîmisusținpunctuldevedere. Și pot să spun cam așa: ok, sunteți perfecte, felicitări, vine și coroana de lauri imediat la ceremonie. Întrebarea mea însă e ce ați avut de câștigat în urma acestor hărțuiri virtuale, vânătoare de vrăjitoare și așa mai departe.

shutterstock_260553857

Cât din timpul petrecut astfel nu era mai bine petrecut altcumva? Nu îmi permit eu să zic cum anume. Vă sunt copiii mai fericiți că ați făcut-o terci pe aia care a născut cu cezariană și a dat copilului lapte praf? Vă e relația cu bărbatul mai bună că v-ați oripilat când m-ați văzut în parc că am lăsat-o pe aia mică de-un an să guste din înghețata soră-sii? Nu cred. Vă simțiți mai tari, mai bune, mai supermame? Poate.

Cu toate astea însă, vă dau o veste banală și probabil n-oi fi singura care gândește astfel: m-ați obosit cumplit. Îs sătulă până la refuz de toate tâmpeniile astea de copii mici, de certuri puerile, de cărămizi în piept și de autoîndreptățiri. Înțeleg că majoritatea care are bebeluși simte că a descoperit Sfântul Graal. Am trecut pe acolo și eu. Simțeam, când primul meu copil era mic, că Universul întreg stă în ce gel de duș aleg pentru ea, ce suzetă și ce tip de scutec. Hiperbolizez dar nu sunt prea departe de unele cazuri. Eram pe atunci foarte afectată și indignată când mă oprea cineva pe stradă și mă întreba cât am alăptat (cum mi s-a întâmplat chiar acum două zile) sau când mă făcea vreo babă nebună că am scos copilul în ploaie. Mi-am dat seama că nu pot schimba acest tip de oameni dar pot schimba reacțiile mele la interpelările lor. Cred că toți vrem ce e mai bun, mai sănătos, mai și mai pentru copilul nostru. Dar uite că unii nu se informează suficient sau pur și simplu nu le pasă. Știți ce fac când văd un copil ținut total aiurea într-un port bebe tare și inconfortabil? Să vă zic: nimic. Nu mă duc la toți părinții de pe stradă să le fac teoria manducăi, nu mă leg de părinții copiilor de doi ani cu barni în mână nici de cei care urlă că vor și ei să sară în baltă ca fetița mea cea mică dar nu îi lasă nimeni. Am intervenit de câteva ori când un copil era bătut, da, dar și atunci eram în pericol să iau vreo două. Cu multă vreme în urmă am decis că nu îi pot educa pe alții, că polemicile stradale și virtuale nu aduc îmbunătățiri majore, dimpotrivă, că nu pot salva or interveni de câte ori mi se pare mie că un copil e crescut într-un mod idiot.

Și mă uitam așa la aceleași subiecte ridicate la rang de tragedii cosmice, subiecte care cad în rafală precum un humpty-dumpty repetitiv, niciodată ridicat și care provoacă mai mult rău decât vreo schimbare în bine. Am avut senzația că în curând copiii din parc se vor juca pe tabere: tabăra alăptaților, tabăra suzețiştilor, tabăra nevaccinaților, tabăra celor cu dulciuri Kinder și că la grădiniță se va face segregare pentru scuteciții textil și cei care nu au voie să asculte Albă-ca-Zăpada.

Mi se pare minunat că deocamdată copiii nu sunt prinși în prostia asta. Că se joacă de-a valma, că țipă de bucurie și că pentru ei nu contează că partenerul de joacă e altfel. Dar avem toate șansele să îi „stricăm” dacă devenim obsedați de toate lucrurile care ni se par nouă de neiertat. (Copilele mele s-au jucat de multe ori cu copii rromi. Atât timp cât copilul nu are un limbaj deplasat și se poartă frumos, are liber la joacă cu ai mei. Și știți ce? S-au jucat nemaipomenit! Au țigăncușele astea un fel extraordinar a se purta cu cei mici: super grijulii, atente, afectuoase, generoase, ce să mai, o comoară. Ba chiar m-au întrebat dacă au voie să îi dea pufuleți. S-au jucat și cu copii indieni, de genul celor îndopați cu mâncăruri picante și cola la 1 an.)

Uneori e hilar să urmărești ce se întâmplă în aceste discuții, de cele mai multe ori mi se pare doar trist. Nu știm când să ne oprim. Mi-ar plăcea tare mult să existe discuții despre subiecte extrem de importante și din păcate foarte vag și puțin discutate ca de exemplu:
-care este educația financiară pe care o dăm copiilor noștri. Cum îi învățăm să gestioneze un buget, ce libertate le dăm pentru cheltuirea alocației, în ce mod intervenim când greșesc etc
-cum îi învățăm să reacționeze în situații critice (s-au pierdut, sunt agresați)
-cum îi pregătim să reacționeze la competiție, cum să procedeze când vor să stea împotriva curentului la școală sau grădiniță
-cum le dezvoltăm umorul și capacitatea de a face față la bullying, cum să se poarte cu oameni sau copii cu dizabilități

În ultimul timp m-a preocupat mai ales această problemă referitoare la bani pentru că am un copil mai mare căruia intenționez să îi dau bani de buzunar și aș vrea să discut cu alți părinți despre diverse strategii de abordare a bugetului pentru copil. În cazul în care există interes pentru această temă, voi reveni cu alt articol. Dacă nu, vă doresc succes în lupte. În război nu există câștigători.

Snow Flow

Sursa foto: femeie la război, via Shutterstock.com

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4218

80 comentarii

  1. Pfuai, dar ce te-ai mai răcorit 🙂 Bravo, ai scris excepțional, mi-a plăcut că gândim la fel. Nu ți-am recunoscut stilul, ești aceeași care ai descris reîntoarcerea din vacanță, timpul petrecut în aeroport sau așa ceva, nu ? Când mulți comentatori de aici ai spus că i-ai plictisit și că nu ai avut nimic de spus 🙂
    Te-ai răzbunat acum. Felicitări!

    • :))) am mai multe stiluri iar acela nu a fost singurul articol pe care Ioana mi-a făcut onoarea de a-l publica la ea.
      Chiar am fost foarte calmă când l-am scris, nu pare? :))

  2. Că bine le spui . Ca să specific de la început : alăptez de un an și un pic , îmi port copilul , sunt adăugată pe grupuri gen diversificare , purtare și alăptare ; nu avem suzeta , biberon si căruțul este fix de muzeu că nu l-a vrut o secundă .Dar doar pentru cultura mea și atât . Nu mă iau de oameni , nu le sar in cap că dau lapte praf completare , că adaugă 10 gustări la 6 luni sau ca poartă manduca la 4 luni . Ce văd acolo mă uimește tot felul de polemici & co cum spuneai și tu Snow. Tonul face melodia și multe chiar nu știu să cânte. Da am și eu exagerările mele poate, și una din ele este : Nu vârâ nimic în gura copilului meu fără ca eu să fiu de acord . Dar nu nu umblu cu dezinfectanți după el în parc la fiecare centimetru parcurs. Nu mă apuc să sterg de muci copilul altuia deși pe al meu nu suport să îl văd cu ei atârnând .Nici nu mă arunc peste el să îl ridic dacă cumva a căzut sau pur și simplu s-a aruncat singur în genunchi. Nu stau să critic de dimineață până seara prietenele care își poartă copilul în chiloți atârnători sau în loc de blender folosesc direct borcanasele din comerț . Am încercat la un moment dat fără să le sar în gât să le spun ca au apărut și alte alternative ale chiloților atârnători mai confortabile pentru purtător de exemplu . Deși pentru mine a devenit un chin purtatul nu am de ales .Nu mă mai tine absolut deloc spatele și căruțul chiar de îl accepta era un calvar 3 etaje fără lift. Am primit răspunsuri gen primul nu a pățit nimic și m-am lecuit imediat . Nu mai vreau să militez pentru absolut nimic . Trăim în 2015 , an în care mai toată lumea are acces la internet . Că nu îl folosesc cum trebuie … problema lor .

    • Îmi place comentariul tău, așa că te rog să bagi un „î” din „i” la „vârî”. 😀

  3. Ai zis totul perfect! Eu am bebe de 6 luni si deja sunt SA-TU-LA pana peste cap de toate polemicile astea fara sens legate de parenting. Si eu aveam tendinta sa fiu revolutionara, inainte si dupa nastere, apoi am vazut ca realitatea e altfel si ca cel mai bine e sa fac eu ce cred ca e bine pentru noi si gata. Mi-e totusi inca foarte greu sa imi tin tensiunea in frau cand vad copii purtati complet aiurea..Dar am invatat sa nu ma mai bag, caci nu fac decat sa indrept ceva energie negativa catre mine.
    Cat despre alaptat…in primele 2 luni am turbat cu intrebarea asta. Acum s-au rarit intrebarile astea ca e mult mai interesanta treaba asta cu diversificarea….

  4. Deci nu sunt singura. Netul acesta e plin de mame perfecte, care alapteaza, folosesv doar scutece nush de care pt ca pampers e plin de chimicale, nu mai folosesc zahar ci pudra de nush care, faina de cocos frate, ca cea de grau a ucis in masa pana acuma a.s.o.
    Am fost si eu „prinsa” de chestia asta vreo 9 luni, ma bucur ca acum, la aproape 1 an al bebelului, m-am calmat. Mai vede si un desen cand eu nu mai pot si vreau sa stau foua secunde, mai mananca si niste cozonac de casa daca ma vede pe mine mancand etc. Tata sau a invatat doua limbi straine, nivel peste mediu uitandu-se la desene.
    Legat de banii de buzunar cred ca trebuie sa stabiliti impreuna o suma saptamanala sau lunara..acum depibde si pt ce doriti voi sa o foloseasca… Sa isi ia cate o gustare la scoala, sa ii puna deoparte pt diverse achizitii etc

  5. Snowflow,
    la toate chestiile astea pe care le-ai scris mai sus, am doar 2 cuvinte sa-ti adresez: ti pup !
    Si supliment: bravo doamna, le-ai spus de parca mi ai fi citit gandurile. Eu am copil de 1 an jumatate si- s chiar aici, in linia intai, cu discutiile astea. Nu poti intreba nicio chestie, ca imediat se ajunge la stereotipiile de mai sus. Iar cu vaccinurile e…duca-s-ar…cred ca nici cavalerii cruciati n au dat asemenea batalii :))

    • Btw, am un copil vaccinat, unul nevaccinat. Beat that 🙂
      Polemicile nu se termină niciodată. Important e cum ne raportăm noi la ele.

  6. Amin! Eu intru, citesc postul: daca nu ma interesează dau ignore, daca mă interesează bag la cap comentariile cu care rezonez si-mi dau si eu cu părerea , cu respect si adeseori cu puțin umor că nu-i ok sa ne luam așa în serios uneori. În rest, sănătate la neamuri că am copil de iubit, mâncat, plimbat, jucat, etc. Subiectele cred ca-s cam astea pentru ca mama revine la serviciu după max 2 ani și nu-i mai arde de fb, citește mai putin că-i cam gata timpul liber, vine grădinița și o mai „educă” ( nu zic că-i neapărat bine).

  7. Mie nu-mi plăcea să dau sfaturi aşa că am încercat să nu dau sfaturi când m-am făcut mare. De câteva ori mi-am dat cu părerea, când mi s-a cerut. Da, numai că reacţia celor în cauză a fost de-a dreptul agresivă, de m-a lecuit. Se pare că unii nu vor sfaturi nici când se plâng, vor doar să fie ascultaţi.

    Îmi place articolul, îmi aduce aminte de un filmuleț văzut zilele astea:

    https://youtu.be/jePmMqqQNas

    Cât despre alocaţia pe care o dăm copiilor, ai mei sunt încă mici, aşa că aştept un articol despre asta 🙂

  8. legat de alocatia copilului…cand am inceput sa primesc bani de la parinti nu primeam o suma pe luna, ci la cerere (bani de carti, reviste, un film, o iesire la inghetata cu prietenele, etc) si in plus alocatia era a mea. cu alocatia, suma lunara fiind infima, am decis sa o scot o data pe an si sa`mi cumpar fie ghete de iarna fie sa o folosesc pentru o excursie cu clasa.
    daca vrei sa`i dai bani o data pe luna estimeaza ce face cu ei (film, reincarcare cartela, o pizza cu colegii, niste carti, pe ce mai cheltuie tineretul din ziua de azi banii) si da`i toata suma, vezi daca se descurca.

  9. In general, evit sa-mi dau cu parerea legat de alaptat, gustari, desene animate, scutece si cam tot ce tine de parenting. Incerc sa n-o fac nici pe bloguri si nici in particular, am vazut atata inversunare incat chiar ma intreb daca mai suntem normali? Nu inteleg de ce e greu sa faci ce-ti place si ce consideri tu ca e benefic pentru copilul/copiii tai fara sa blamezi alti parinti care fac diferit. Fara sa-ti dai ochii peste cap sau sa susotesti pe la colturile din parc. Mi se pare o mare exagereala parenting-ul din ziua de azi in multe cazuri, dar nu ma apuc sa critic sau sa fac drama parintilor care procedeaza intr-un fel cu care eu nu sunt de acord. Pur si simplu fac cum consider ca e bine, cu riscul de a gresi sau nu, si merg mai departe. Unele mame sunt de-a dreptul inversunate, indraznesc sa spun ca sunt uracioase chiar…Si pentru cei mici, clar asta nu poate fi o influenta chiar pozitiva.

  10. bravo, esti o femeie desteapta! in alta ordine de idei, daca gasesti o schema satisfacatoare, care functioneaza bine in cazul vostru pentru banii de buzunar, te rog sa nu eziti si sa ne-o impartasesti si noua.

  11. Snow Flow, ai mare dreptate!
    Eu sunt foarte interesata sa discutam despre toate subiectele mentionate de tine. Unele dintre ele sunt foarte actuale si pt noi (8 ani).

    • Mă bucur. Chiar voi scrie despre cum facem noi în privința educației financiare -copilul meu cel mare face 8 ani curând.

  12. Super articolul! Ma abtin si eu cu greu sa intervin, tocmai pentru ca la randul meu nu imi place cand altii dau sfaturi fara sa fie cerute. As mai zice ca mai e o categorie de mamici in alte tari decat Romania, unde in tara adoptiva toate se fac mai bine decat „acasa”. Breathe in, breathe out! 🙂
    Sunt interesata si eu sa citesc despre educatia financiara, deci astept cu interes articolul.

    • Pentru ca n-au trait in suficient de multe tari, sa stie ca unele lucruri se fac mai bine in tara A, altele in tara B, altele in C, si destul de multe se fac mai bine decat in oricare din ele in Romania.

  13. Snow Flow, tare bine o zici! Felicitări pt articol, sunt întru totul de acord cu tine. Iar subiectele despre care menționezi la sfârșit mi se par și mie importante, merită dezbătută abordarea lor.

  14. Eu mai am putin si nasc si deja sunt satula! Am fost adaugata prin tot felul de grupuri pe Facebook, am sfarsit prin a scoate notificarile pentru ca pur si simplu nu mai suportam sa citesc „ce e mai bine”. Pana la urma e bine ce simte fiecare.
    Apropo si de purtare, am prieteni care si-au pus copiii in marsupiu acum 7 ani pe cand manduca cred ca nici nu era proiectata. Ei, iaca, sunt sanatosi, nu au probleme cu coloana.
    Am prietene care au alaptat max 3 lun si totusi au 4(!!!) copii sanatosi.
    Cred ca cu totii avem un plan in minte, dar nu avem nicio certitudine ca o sa ne si iasa. Pana la urma variabilele sunt atat de multe incat nu mi-as permite sa dau sfaturi gratuite unuia sau altuia doar pentru ca eu am gasit pe net fix cele 100 de studii care imi confirma parerea.
    Aaaa, singurul blog de parenting pe care il citesc e asta aici de fata. 😀

    • Mirona, nu as folosi Manduca nici sa fiu platita pe 2 considerente: 1. e groasa ca naiba si fii-mea ar face istericale de cald si 2. e cumplit gandita pentru purtator. Am dus copilul in Baby Bjorn (model mai vechi – deci chilot dupa cum l-ar numi unele) si copilul s-a dezvoltat PERFECT. Nu am tinut-o toata ziua agatata de mine (ca nu-i place oricum), deci, la juma’ de ora / o ora de purtat pe zi nu s-a intamplat nimic. Se simte minunat fata in el si eu la fel, pentru ca a fost gandit cu cap si pentru mine, sa nu-mi busesc complet spatele. Cel mai mult am tinut-o 3-4 ore, cand am fost in concediu si NU am simtit-o agatata de mine, atat de istet e gandit sistemul.

      M-am trezit si eu apostrofata de vreo doua demoazele din astea destepte pe strada, de m-a pufnit rasul „vai, dar stiti, nu e bine sa tineti copilul in asa ceva, ca ii cresc 2 coarne”. Ma lesi? 😀

      In rest .. e plin de destepti pe net si in viata, incepem si noi uneori sa avem idei din astea fixe. Ce ma tampeste pe mine e atitudinea de rahat a batranilor, cu faze de genul ‘eu am crescut x copii si stiu’. OK, cui ii pasa si cine te-a intrebat de sanatate?

      Turbez si cand vad copii care mananca porcarii de la 5-6 luni, desi sunt deja usor obezi. Turbez cand ii vad cu cola in nas (da, exista si parinti din astia destepti). si mai ales ma irit in sinea mea cand vad prostii din astea facute de oameni cu carte si acces la informatie. OK, daca tot freci duda pe Facebook, poate citesti ceva despre diversificare (sa o faci cat de cat aprox. OK), poate citesti despre nutritia corecta etc.

    • Faptul ca turbez, nu inseamna ca le scot ochii. Dar mi se pare penibil in secolul asta sa ii dai copilului tampenii la 5-6 luni, doar pentru ca ti-e lene sa citesti ceva. Greselile pe care le facem atunci ii pot nenoroci pe viata (alergii, afectiuni la ficat, rinichi etc.)

    • Manduca am luat-o, o sa incercam. Vedem ce iese. 🙂 Apoi tocmai am primit un carucior 3in1 de la niste prieteni ai caror baiti au crescut si nu mai au nevoie de el. Deci avem tot felul de back-upuri. Stii cum e: pana nu incerci, nu stii ce ti se potriveste.

    • Manduca e extraordinara! Da, nu e subtire dar asa isi mai face treaba. La vara pe caldura te incalzesti in orice sistem, nu conteaza ca e mai gros sau mai subtire.

    • In opinia mea e gresit sa folosim atat de des expresia ” lasa nu au pătit nimic, sunt sanatosi”. Eu am fost crescuta cu lapte de vaca. Tot felul de mâncăruri ce aveau la baza lapte de vaca. Ce sa vezi. Am crescut sănătoasă pana la un moment dat. Intoleranta dobândită la lapte de vaca si transmisă copilului. Probleme digestive si ma mir ca nu mi-au crescut coarne de vitel la cat lapte am primit. Daca iau o gura de lapte e grav. Nu stii exact daca copilul purtat in sistem gresit nu va avea probleme pe viitor. Eu zic sa nu riscam. Parerea mea de mama devoratoare de informatii despre parenting.

    • Inainte sa raman insarcinata cu primul copil aveam asa un plan, cu DOs&DONTs, credeam ca nu trebuie decat sa bifez lista. Cand a venit bebe mi-a dat planul peste cap…

  15. Simplu … ieși de pe grupuri, nu mai sta pe fb! Cine te obliga? Inteleg o parte din ceea ce spui dar nu inteleg decce iti pasa atat de mult? Poate e un punct culminant la care ai ajuns, poate e Luna care a avut o influenta nefasta asupra noastră perioada asta …. dar vad peste tot o negare a mamiciei de pe fb. Nu mai e moda acum sa intri pe grupuri sau sa citesti bloguri de parenting, e la moda sa le renegam.

    • Nu sunt „înverșunată” la modul că îmi pasă sau sufăr pe temele astea, tonul folosit este anume, pe grupuri din astea nu mai sunt de muuuultă vreme dar totuși citesc articole, ascult alte mame vorbind, am văzut diverse cruciade, simt un anume puls al parentingului actual și am scris despre asta. Am ales demult să nu mă mai afecteze și poate și alții vor face asemeni.

  16. Bine zis, Snow. In calitate de mama care a nascut prin cezariana si nu a reusit sa alapteze, nu stia ce-s sistemele de purtare la vremea aia, i-a dat copilului si suzeta si obiect de atasament si l-a culcat pe picioare…stiu ce zici. Chestia e ca unii nu inteleg ca daca te intereseaza, citesti, cauti informatii, te documentezi. Si daca nu te intereseaza, n-or sa te ajute si nici comentariile lor.
    Eu as vrea sa scrii articole si despre subiectele mentionate la sfarsit, ma intereseaza tare mult.

  17. In Germania se recomanda la copiii ceva mai mici sa se dea bani de buzunar saptamanal, pentru ca luna e prea lunga pentru intelegerea lor temporala. A se da fix 50 de centi. De pe la 8 ani daca tin minte se pot sa cam 5 euro pe luna.

  18. Eu am inceput sa ma abtin maxim si cu cei apropiati. Daca nu imi cer parerea nu o dau. Si daca mi-o cer spun putin si vad cum pica si daca are rost sa dezvolt. In rest…noi suntem mici inca si nu ne-au asaltat prea des sfaturile necerute. De la familie accept orice comentariu, si decid cum cred eu ca e bine. O singura data nu m-am putut abtine, cand un tatic promova carnati, chiftele si sarmale la 7-8 luni….no.

  19. Deosebit!
    Intrebarea si preocuparea mea e simpla: de ce copii din familii sub clasa medie sau din mediu rural crescuti cine stie cum , au o educatie model?!
    Am observat acest lucru la serbarile de la gradinita sau in parc , magazine etc ….au un bun simt si o modestie care nu stiu cum se formeaza….sigur nu cu parentingul nostru din carti sau de pe net

    • Claudia, poate dezvolti un pic ideea. Ce înseamnă clasa medie? Și eu mă consider ca făcând parte din ea, financiar vorbind, nu ca IQ :))), nu știu dacă e o constantă sau ceva verificabil la nivel macro cu educația copiilor.

    • In plus, depinde ce inseamna educat. Pentru foarte multi adulti, copil „bine-crescut” este acel copil ce sta la locul sau „cuminte”, deschide gura doar intrebat, „asculta”de parinti. Eu insami am admirat cu anii astfel de copii si imi faceam draci cu miile cand un „plod” nu avea rabdare sa stea la masa in restaurant, vorbea prea tare, ba chiar te aborda cu tot felul de intrebari”impertinente”. Mi se pareau incapabili parintii ce nu isi puteau dresa copiii, asa cum mi se pareau incapabile educatoarele ce nu puteau tine o serbare la grupe de 3-4 ani. Adica, cum sa nu stea pe scaunel juma de ora pana ii vine randul la poezie? Acum, cand am plodul propriu, am mai inteles unele lucruri, dar priviri pline de repros primesc la tot pasul. Bonus sfaturi despre cum se disciplineaza.

    • Ma refeream la acei oameni care sunt simpli , fara pretentii si care reusesc sa puna foarte mult accent pe lucrurile de baza si nu se pierd in detalii , si sigur nu are legatura cu IQ

    • Eu ma consider o persoana simpla, pretentii in schimb am cand e vorba de educatie. Acolo as da si ultimul ban daca as fi convinsa ca merita, as face orice sacrificiu. La fel ca si mine, consider simple si cu bun simt foarte multe familii din jurul meu. Familii de medici, profesori, cadre universitare, totusi cu venituri medii si luptand pentru a asigura ce este mai bun copilului. Totusi, ei aplica cam tot ce este actual in parenting, se informeaza si merg la cursuri de formare.
      Eu stiu si altfel de familii simple, genul care educa cu bataia si amenintarea, copiii nici nu ridica ochii daca nu au permisiunea. De la astfel de mame am tot primit sfaturi ” da-i una peste gura si vezi cum nu iti mai raspunde a doua oara”.
      E dificil de abordat subiectul educatie, dar dupa ce auzi o mama spunand fetitei de 4 ani ” daca nu lasi jucaria si nu vii acum, vin eu la tine si iti zboara toti dintii din gura” parca orice model de parenting actual e de preferat. Mama respectiva exista si fata ei e model de cumintenie in gradinita, familie si oriunde merge.

    • Cand aveam vreo 20 de ani credeam ca e fantastic cum reuseau parintii mei sa tina in frau atatia copii… Tata doar se uita insistent la tine si deja cautai o groapa in care sa te bagi, mama nu ne lasa o secunda sa ne foim, sa alergam, sa plangem, etc. Cand eram mica uram asta, mai mare fiind gaseam admirabil. Eram copii cuminti si ascultatori, nu miscam in front, puteau sa mearga cu noi la restaurant, la nunti, peste tot. Cand am devenit parinte, trecand printr-o grava depresie post-natala – am realizat cat de gresit a fost, ca eram dresati nu educati, ca nu am incredere in mine nici cat sa reclam cand nu-mi dau restul corect la magazin. Recuperarea e lunga si anevoioasa…

  20. Citesc de ani buni blogul insa, nefiind mama, nu m-am incumetat vreodata sa scriu, desi, in secret, planuiesc sa-i trimit un articol Printesei daca va dori sa il publice si-a interesa la momentul acela pe cineva.

    De ce citesc? In primul rand din respect pentru toate prietenele mele bune: ele sunt mame de o vreme iar distanta dintre noi si traiectoriile diferite profesional nu ne ofera multe subiecte comune de discutii. In al doilea rand, pentru ca vreau sa le inteleg poverile, bucuriile, sau scancetele, si nu mi-o imaginez pe vreuna interesata de subiectul „sedintelor” mele de la job. Se afla fiecare intr-o perioada solicitanta din viata si imi sunt dragi cand le vad mamici, pentru ca ne stim de pe vremea coditelor si-a primilor colanti purtati cu tricouri scurte. Ne mai trezim uneori intrebandu-ne daca ne placea mai tare viata impreuna cand invatam pentru teza la Latina sau acum, cand ne vedem implinite in fiecare zi.

    Am intrat benevol in cateva grupuri pentru ca incepusem sa imi dau ochii peste cap neintelegand ce inseamna ragade, BLW, care-i diferenta intre pasta petrini si crema, de ce nu-i bun rotobilul, ce fel de otrava se pune in LP de e atat de blamat, care-i treaba cu Waldorf, Montessori si cresele de stat, Pampers, Puffies, Babylove sau bumbac lavabil, ce-i co-sleeping-ul si care-i treaba cu atat de multe casnicii in impas din lipsa intimitatii.

    Am ajuns sa regret ca am facut asta (si inca nu imi tin in brate copilul), doar pentru ca am vazut in acele comunitati (fie ele bloguri, grupuri, forumuri) mai multa ura si fiinte atotstiutoare decat e capabil sa cuprinda un birou de HR corporatist, cu 10 „managerite destepte”, si credeti-ma, birouri am vazut destul la viata mea, iar cu „DIVE”, musai sa vorbesc in fiecare zi.

    Atunci, am scris postul de mai jos, n-are intentia sa lezeze pe nimeni, ci doar, sa creioneze putin, tablourile pe care noi, ne-mamele, le vedem zugravite zilnic de „militantele supreme”. Si asa cum am zis deja, din pacate, nici una nu reuseste sa faca mamiceala atractiva in felul acesta.

    Felicitari Snow Flow, e greu sa traiesti cu mana pe frana insa faptul ca stii ce cunostinte ai dobandit si mai ales ca stii cand sa le tii pentru tine sau sa le impartasesti, aduc plusul de valoare!

    https://eenglimlach.wordpress.com/2014/09/07/mamelor-din-lumea-ntreaga-etc/

  21. Bun articol!
    Sa marturisesc, m-am bagat si eu ieri intr-o discutie de genul, nu am putut sa ma abtin, era genul de discutie in care persoanele ziceau ca alaptatul e scarbos si ca nici sotul nu tre sa te vada alaptand si am zis ca bine ca revistele de la coltul strazii cu tate nu-s scarboase…dar nu era tocmai mom wars ca erau si multi barbati in discutie.
    Insa, mi se pare total exagerata militarea asta exagerata, persoanele care stiu EXACT cum trebuie crescut copilul tau. Mi se pare exagerat atunci cand o mama cere sfaturi despre intarcare, copilul ei avand 2 ani si femeile ii sar in cap ca e devreme, ca e dreptul copilului, etc. Nu iau in considerare ca si mama e o persoana care poate a obosit, poate simte ca e timpul sa intarce copilul. Mi se pare exagerata lupta vaccinurilor, fiecare parte vine cu „dovezile” lor de pe net dar nimeni nu stie de fapt daca e adevarat ceea ce scrie in acele articole. E exagerata si treaba cu purtatul exclusiv, si eu imi port copilul de 1 an de la nastere dar i-am luat acum carucior pentru ca vine caldura si o sa transpiram lipiti unul de altul, si lui ii place. Si lupta nasterilor e prea de tot, intr-adevar a crescut mult rata cezarienelor si este adevarat ca unii doctori indeamna femeile la cezariana pentru a-si face programul medical mai scurt dar daca femeia a ales cezariana, e fix problema ei, ea hotaraste ce e mai bine. Eu am nascut natural de ambele dati dar dupa ce primul copil s-a nascut fara viata, la al doilea putea sa-mi iasa copilul si din ureche, tot ce conta e sa se nasca viu si sanatos. Daca imi zicea doctorul ca e mai safe cezariana, asta faceam .

  22. Buna. Eu nu vad niciun război. Doar multe păreri peste tot. Eu sunt fericita ca am prins era parenting-ului in forma asta. Am invatat multe de pe blog-urile de profil. Ce mi-a convenit si am crezut ca se potriveste in cazul nostru am băgat la cap. Tot timpul m-am crezut atotstiutoare si nu acceptam niciun sfat pana cand am facut unele greseli. Am citit despre luptele mamelor cu alaptatul si mi-a dat putere sa nu renunt. Nu ii voi spune unei mame care nu alapteaza ca e rea si eu sunt buna. Totul e subiectiv. Ea poate îi dă lapte praf si isi educă copilul exemplar si eu poate alaptez dar il pocnesc din cand un cand. Am dat un exemplu. Eu zic ca e ok sa existe semnale de alarma pe subiecte ce tin de sanatatea mamelor si copiilor. Totusi prea multe mame fac cezariana si isi alapteaza copii artificial. Restul de detalii nu sunt asa importante. Dar macar firescul de a naste si alapta sa domine. As milita pentru asta. Zău ca nu as suporta sa vad in jurul meu copii sintetici fara mame. Vedeti cazul scandalului d&g si elton john. Si daca Ioana i-a zis Danei Rogoz ca nu e ok sistemul ei de purtare mi se pare un gest frumos. Nu trebuie sa ne sensibilizam daca cineva ne atrage atentia. De cele mai multe ori sunt intentii sincere si nu doar lectii de cunostinte superioare. Eu fac parte din categoria celor care nu atrag atentia dar care nu se supăra să i se atraga atentia. Daca gasesc sfatul de folos iti si multumesc. Daca esti soacramea si ma sfatuesti sa ii pun copilului căciulă in casa fara argumente pertinente, te dau in …….bineinteles in gand.

    • Eu am incercat sa nasc natural, fara anestezie, am avut dureri cumplite. Imi doream sa mor in clipele acelea. Drept care am am fost conectata la oxigen pt ca am avut cateva momente in care mai ca nu m am dus cu totul… Atacuri de panica, delir etc.
      Dupa 8 ore nu am mai rezistat si am cerut cezariana. A fost asa de bine… Singurul fapt care m-ar impiedica sa fac cezariana la cerere, daca voi mai avea un copil, e ca imi doresc sa vina cand vrea el.
      Si totusi nu inteleg ce are toata lumea contra cezarienelor. Chiar asa???

    • Cezariana e operatie, nasterea naturala e fiziologica. Cezariana la cerere e ca si cum ti-ai scoate apendicele, fara sa ai apendicita. Cezariana de nevoie e ca o apendicita. E necesar sa-ti faci operatie ca altfel … Cezariana trebuie privita ca o salvare, nu ca o alegere.

  23. Snow Flow, ca de obicei, zice bine.
    Noi ne-am gandit acum la cum suntem ca proaspeti parinti si am ajuns la concluzia ca suntem super relaxati, nu am dezvoltat obsesii, nu tinem cu inversunare la niciunul din subiectele astea. Dar daca tocmai asta e in sine o obsesie, daca si noi judecam prea aspru pe cei care nu sunt asa relaxati? Hai ca tabara copiilor cu parinti relaxati nu suna asa de rau. 😀

  24. Nu esti singura care s-a saturat. Mie imi e frica uneori sa mai raspund la intrebari legate de lucrurile acestea. Iar pe Facebook am renuntat la niste grupuri unde mi se parea ca sunt pusa la zid pt ca folosesc o anumita marca de scutece textile (mai ieftine) vs. cele promovate acolo activ (mai scumpe, dar uneori la reducere – de parca eu alta treaba n-am pe lumea asta decat sa pandesc reducerile scutecelor de fite). Grow up, ladies, tot scutece sunt si tot caca si pisu fac cei mici in ele 🙁

  25. M-a uns la suflet articolul asta! Acum ca am ajuns acasa dupa ce am nascut acum o saptamana si trec prin chinul alaptarii (sau ce o fi asta pe care o practicam noi acum).
    Adevarul este ca de cand sunt mama si e plin netul (si nu numai) de sfaturi presiunea e acum pe parinti.
    Ba descopar chestii care se bat cap in cap sau studii (cum am vazut chiar ieri la TV) potrrivit carora alaptarea iti creste IQul? Hai nu pe bune acu’? Si ce mai creste alaptarea asta pana la 5 ani daca se poate?
    Specialisti care spun ca nu stiu ce mancare e recomandata in timp ce altii spun ca e total contraindicata.
    Eu zic ca trebuie sa tragem aer in piept si sa facem ce simtim noi ca e mai bine pentru noi si familiile noastre.

  26. Am citit multe inainte sa nasc, totusi nu suficient de multe. M-am lasat dusa de valul „naste natural!”, ma tenta chiar nasterea acasa(!), mi-am propus sa „alaptez exclusiv”, sa port copilul si multe altele, ca la carte. Dupa ce-am nascut, a fost ca si cum m-am lovit de realitate! Am nascut natural, dar cu asa complicatii ca daca as fi fost acasa, as fi murit probabil, mi-am jurat ca daca vreodata mai nasc, va fi cezariana 500%! Cu alaptatul am avut mari probleme, asa ca am fost fortata sa dau si supliment. Mi s-a urat de toate sfaturile primite virtual pe fb. Pana la urma, cred ca fiecaere trebuie sa se informeze corect, si sa faca cum simte ca e ok pt el, si sa dea aceasi libertate si celor din jur.

  27. Parerea mea, pur personala e ca fiecare isi „nenoroceste” copilul dupa bunul plac, deci nu ma bag in dispute si conversatii interminabile si inutile cu alte mame. Pe vremea cand imi plimbam copilul doar pe camp, pe langa vaci si oi, ca doar zdruncinat in halul ala dormea, erau cateva mame care se uitau foarte dezaprobator si critic la mine. Si ghici ce? Nu m-am plimbat cu ele niciodata, puneam muzica pe MP3 player si gata. Si tot acele mame se legau ca de ce ii dau lapte praf copilului. Au ramas masca cand le-am zis ca e lapte de al meu, ca eu ma mulg, al meu nu suge, fiind nascut prematur, dar faza faina e ca pot sa ii dau de mancare oriunde, oricand la cate sticle de lapte aveam cu mine, Si puteam sa i le dau si la cateva ore dupa ce ieseam afara ca nu se strica asa repede ca laptele praf. Ba unele m-au intrebat ce lapte praf ii fac de e asa de consistent, ca era grasimea adunata de un deget pe sticla. :)))) Era placerea mea sa le spun ca e lapte de al meu, le pica fata 😀
    Oricum, daca este sa ne luam dupa teoria budista (dupa care imi cresc si copilul) cum ca ne alegem viata si parintii inainte sa venim pe lume, cum sa ne bagam in razboaie fara castigatori de genul asta?

    • Cum vine chestia asta cu teoria budista? Sunt copii care sunt foarte chinuiti de parinti pedofili, agresivi, alcoolici, nepasatori. Adica acei copii au ales aceste familii? Si culmea ca unii au si ctae 17 copii iar altii care par oameni in regula sunt sterili!

    • Teoria este ca platesti in viata asta anumite greseli din trecut. Asta nu inseamna ca trebuie sa te impaci cu ideea, ci sa incerci sa realizezi care este motivul pentru care ti se intampla ceva, sa-l accepti si sa incerci sa-ti indrepti existenta actuala. Am mai discutat si cu alte persoane, si am observat ca lucrurile rele nu pot fi acceptate, uneori deloc, desi absolut toate lucrurile au intodeauna un sens, ca ne convine sau nu. De aceea ma opresc aici cu explicatiile, daca doriti sa aflati mai multe sunt destule informatii pe internet. O seara frumoasa 🙂

  28. Stiti videoclipul ala care circula pe net cu taberele de mame care pana la urma se unesc ca sa salveze un copil care o ia la vale in carucior? Mi l-au trimis unii cu titlul „uite ce frumos”. M-am enervat asa de tare ca nimeni nu a vazut absurdul situatiei: ne ciondanim ca … (ma abtin!) in timp ce lasam copilul nesupravegheat apoi fugim sa-l salvam. Asta a fost impresia mea. 😀
    http://mironamitache.net/2015/02/06/cum-ne-mai-plac-extremele/
    (Printeso, scoate linkul daca nu e acceptat. 🙂 )

  29. eu cred ca e o etapa, care dureaza mai mult sau mai putin, in functie de cum variaza furtuna hormonala si adaptarea trairilor mamei la noua situatie. eu una cam pe la un an al copilului m-am lasat de majoritatea grupurilor, nu mai simteam nevoia de confirmari sau de cafteli virtuale si au inceput sa-mi dispara si ideile putine dar fixe. inca vreo doi ani dupa am mai activat in cateva grupuri, am iesit vara trecuta, acum sunt in 2 grupuri, unul de lectura si unul mamicesc in care nu prea mai e activitate ca ne-au crescut copiii, mai citesc cateva bloguri pt ca nu strica niste puncte de vedere in plus si ma relaxeaza stilul autorilor si pt ca incerc sa ma lamuresc daca mai vreau sau nu un copil . si pt ca sunt intr-o situatie privilegiata temporara in care am ceva timp de frecat menta 😀

  30. Problema reala nu e atat pe grupuri cat in viata reala, parerea mea. Dintr-un grup de fb dai ,,leave” daca nu mai rezonezi, dar cu cei din jur ce faci?
    Cum am scris si pe fb, de cand am copil vad ca toti is experti in cresterea copilului altora si mi se pare aiurea.
    Nu inteles cum isi permite orice tanti sau mosulica sau mama sau cine o fi sa ma opreasca pe strada sa ma ia la rost?
    Eu nu-mi permit sa fac asta, chiar daca copilul e atarnat in ,,chiloti” sau e indopat cu porcarii…
    Nu cred ca asa se da un exemplu bun, doar se ajunge la nervi reciproci.
    Nu cred nici in teoria ca fiecare parinte stie ce mai bine pt copilul lui, e falsa, e o scuza ieftina. Insa cred ca fiecare e resposabil pt deciziile care le ia pt copilul sau si nu e necesar sa se justifice publicului, ci doar copilului sau, atat.

  31. acum ceva timp eram obsedata de mancarea lui Andrei…adica….o data la 2 sapt avea voia ceva dulce (avea 3 ani atunci) – gen barni – asa cum vedea la toti prietenii lui in parc. Desi eu nu mancam de fata cu el, vorbeam mereu ca nu sunt bune bla bla bla. Intr-o zi mergeam cu el pe strada si mi-a cerut un kinder (sau asa ceva) si eu am spus ca nu in ziua aia, sa mai stam putin, ca hai mai bine o banana….Stii ce mi-a spus? „mami, cand o sa mori tu, eu o sa mananc tot ce vreau eu!” Say whaaaaaaaaaatttt???? M-a lasat masca..atunci am realizat ca poate era momentul sa fac asa cum simteam / ca poate nu era ok ceea ce facusem pana atunci (nu ma refer la alimentatie cat la panica asta de-a controla absolut tot ceea ce manca)…ECHILIBRU IN TOATE… atata timp cat mananca mancare +fructe +legume are voie si un barni pe zi. NU ma intereseaza. Dar..ideea este ca acum nu mai cere atat de des. O data pe sapt si gata. Si creste frumos. Dar e dificil. Imi dau seama tot mai mul ca nu am cum sa il tin intr-un glob de sticla: nevaccinat, fara desene, fara dulciuri …………Realitatea este alta si trebuie sa ne adaptam fara a face excese. Macar de-am reusi. 🙁

  32. Felicitari pentru articol!
    Chiar recent ma gandeam la lucrurile astea.Anul acesta vrem si noi un bebe si am citit multe articole despre cresterea copiilor in ultima vreme. Au ajuns sa ma sperie cu cate lucruri sunt „cele mai bune” pentru copil.Dar ai dreptate,uneori se accentueaza prea mult niste idei,in loc sa se concentreze pe ceva important cu adevarat. Si cred ca instinctul matern functioneaza si fiecare stie ce e mai bine pentru copilul ei.
    Mult spor in continuare!

    • Daca deja ai citit multe chestii, eu zic sa te opresti din citit. Eu le zic prietenilor ca daca as fi stiut tot ce stiu acuma (si am citit foarte putin tocmai pentru ca stiam ca o sa o iau razna), nu cred ca as mai fi facut copii. :)))
      Glumesc, bineinteles. Fa cum te simti mai bine.

  33. N-am citit articolul, nici măcar o propoziție întreagă, am venit râzând când am văzut poza pe Facebook.

    Am să sper că textul este despre cum mămica (?) din imagine ar trebui să țină contră la patul puștii cu umărul, altfel își zboară cu reculul coronița din cap, deodată cu ochiul, cel mai probabil, și pierde mommy war-ul înainte să-nceapă, mersi, la revedere.

  34. Știți ce nu suport eu? Atunci când te duci în parc să te simți bine cu copiii tăi și se trezește o deșteaptă să îți spună să nu o provoci și să îți iei copilul că ea nu poate vorbi! Băiatul meu de 4 ani se dădea pe bicicletă și o deranja că era prea aproape! Cred că, după părerea ei, trebuia să-i dau o mamă de bătaie că se simțea și el bine în parc. În casă nu au voie să facă ce vor că deranjează vecinii, în parc nu au voie că deranjează înțepatii și, dacă e după alții, îți iei câmpii. Eu prefer să îmi las copiii să se bucure de copilărie, chiar dacă mai deranjează! Asta-i viața! Sunt copii!

  35. Abia acuma am reusit sa citesc articolul….super tare. Pentru mine a fost de departe cel mai realist articol. Acolo ma aflu si eu, in capcana de a face diferenta intre copilul meu (cel mai sanatos hranit, cel mai bine purtat, cel mai ingrijit, cel mai cel), am stiut intodeauna in sufletul meu ca nu e centrul universului…dar pentru mine e. Tind si acuma s[ dau sfaturi cunostintelor despre cum e bine sa l hranim, sa l imbracam, sa ne jucam, etc,dar apoi stau si ma gandesc mai bine…fiecare isi creste copilul cum crede si cum il duce capul, dar am constatat ca nu moare nimeni dc copilul mananca o bucatica de ciocolata, sau nu mananca la orelele stabilite, sau nu doarme 2 ore si doarme doar 20 de minute. Cresterea unui copil este desigur o responsabilitate enorma, dar trebuie luat ca atare si cu siguranta va fi mult mai ok.

  36. Ca viitoare mamica (sunt abia in primul trimestru) pot spune ca am citit in ultimul an multe articole / pareri ale mamicilor si am cazut si eu in capcana asta, de ajunsesem sa fiu foarte inversunata cand vedeam ceva care nu se potrivea cu ceea ce citisem eu. Pana cand, discutand cu mama mea, care este o tipa super faina, mi-am dat seama ca vreau sa fiu o mama relaxata, flexibila, atenta la nevoile copilului. Asa ca mi-am propus sa le iau pe toate asa cum vin, fara sa ma stresez daca copilul mananca o bucatica de ciocolata sau chestii de astea. Si in legatura cu razboiul dintre mame, am o amica careia nici nu i-am spus ca sunt insarcinata de groaza ca va incepe sa imi spuna ea ce si cum e mai bine sa fac pentru copilul meu si stiind ca ea le critica pe aproape toate celelalte mame din jurul ei.

  37. Multumesc pentru articol! si eu sunt abonata la niste grupuri de parinteala pe care am inceput sa le evit dezgustata de razboaiele care se duc pentru orice subiect. Mi se pare ca se transforma intr-o haituire a mamelor care nu se incadreaza in tipar. mai gasesti cate o parere bine intentionata, dar trebuie s-o cauti cu mare atentie! eu o vad ca pe o incercare disperata de confirmare a propriilor alegeri prin apartenenta la un grup. Cu cat e grupul mai inversunat, cu atat pare alegerea proprie mai justificata.
    Anyway, te asteptam sa mai propui si alte subiecte 🙂

  38. Ha!!! Am citit primele 2 randuri si am facut apoi scroll zicandu-mi „sigur e scris de snow flow..”. Bravo, snow, uite, ai cititori care te recunosc din cateva cuvinte :))

  39. ca bine spui!!! imi iubesc enorm copilul dar nu am vrut nici sa dorm in pat cu ea si nici in brate toata ziua. asta nu inseamna ca am lasat-o sa urle. chiar e plina lumea de mame cu critici la adresa altor mame pt motive puerile (nascut, alaptat, brate, etc.) si mai rau, nu reusesc sa vada dincolo de parerile/experienta lor. O mama adevarata este cea care reuseste sa inteleaga nevoile copilului ei si vine in intampinarea lor intr-un mod in care amandoi se dezvolta armonios!

  40. Cum se face ca dintr-o data toata lumea e de acord cu articolul. As pune pariu ca 90% din persoanele care lauda acest articol mai au o pagina deschisa unde dau sfaturi despre toate lucrurile care articolul le blameaza.
    Eu nu am alaptat deloc , nu fugeam imediat cum plangea copilul , nu eram atenta sa fie absolut totul sterilizat. Dar imi placea cand mi se atragea atentia de catre o mama scandalizata de cum tin copilul ca sa imi aduc aminte cum nu vreau sa ajung.

  41. Savuros articolul, l-am devorat efectiv. Parerea mea e ca indiferent ce faci, vei fi luat in vizor de mamicile ‘eu detin adevarul absolut’. Cand nu aveam copii, nu puteam sa-mi exprim nicio parere ref. la bebelusit/parenting, pe principiul ‘mai vb cand o sa si tu unul’. Mbon, am studiat problema in tacere, am retinut de pe la fiecare ce mi se parea absurd, a venit si copilul si shoc, tot la aceleasi principii am ramas. Dar ce, am scapat tiradei? Cum au aflat ca fac lucrurile altfel, au inceput cu binecunoscutul refren ‘eu am procedat asa la al meu si uite nu a patit nimic’. Asa ca am decis sa ma feresc de mamici, cel putin o perioada. Prefer sa ma vad cu prietene fara copii, nu sunt la fel de virulente si par uneori chiar mai obiective. Si citesc mult, blogul acesta mi se pare extrem de util. Dura autoarea cand e cazul (ex. cu scaunul de masina), sensibila sa nu lezeze egoul vreuneia mai pasionale in alte subiecte. Echilibrat i would say

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *