Of, mama ei de suzetă…

Aşa rău îmi pare cînd văd mocuțe minunate de copii împodobite cu ditamai suzeta cu Hello Kitty, gurițe minunate ascunse sub silicon, gingii ştirbe care nu-s lăsate să rîdă la soare că li se îndeasă mereu în gură țîța de cauciuc. Mă doare inima cînd aud copii care vor să spună lucruri, dar nu au pe unde, că părinții le înfig repede suzeta în gură:
– Taci, mamă, ia cu suzi!

Nu mai zic de plîns. Nu e chip să încerce să plîngă vreun copilaș că în trei secunde o mână cu suzetă se îndreaptă spre gura lui rotunjoară. Un copil cu suzetă e aşa, ca o sticlă plină cu raze de soare căreia cineva i-a pus dop.

Lăsați-i să spună. Să zîmbească, să rîdă. Nu vă e drag de moacele lor curate și perfecte? Lăsați-i să plângă, plînsul e bun, vindecă, eliberează de tensiune, comunică. Sigur, dacă plînge de foame, dați-i să mănînce, dar dacă plînge pentru că are de plîns, dați-i voie să se exprime.

Suzeta e de maaare folos uneori, știu. E genul ăla de love & hate relationship cu care te tot întîlneşti cînd vine vorba despre baby stuff. Of, mama ei de suzetă, sigur n-aș mai fi avut mințile întregi acum dacă nu se inventa obiectul cu formă de sfîrc și rezistență uriașă la rumegat. N-am vrut să le dau suzetă nici unuia dintre copiii mei, simțeam și ştiam de ce nu e în regulă, cu toate astea, amîndoi au supt suzetă la somn. Aia e, am fost egoistă. E unul dintre puținele lucruri în care am ales pentru mine cînd a foat vorba despre ei. Am pus în balanță avantaje şi dezavantaje şi am decis în favoarea suzetei. Ceea ce nu vă recomand şi vouă.

Amîndoi au avut probleme cu somnul și eu eram terminată numai la gîndul că iaaar tre să plimb 10 kg în brațe cu orele. Plus că mi-era foarte teamă că or să înceapă să-și sugă degetul, iar asta știu că e boală complicată și se vindecă greu, cunosc copii de 12 ani care încă sug degetul la somn și cînd supărați, iar părinții nu mai știu ce să mai facă să-i ajute să se debaraseze de compulsia asta.

Ivan, de exemplu, nu adoarme la sîn. Pentru el, mâncarea și somnul nu se intersectează. Vrea să adoarmă suzetînd, doar că de la sîn îi vine și lapte, că deh, e lapte acolo. Așa că se enervează și nu adoarme, deși e mort de somn. Suzeta mă salvează. Adoarme pruncul într-un minut. Problema e că se trezește cînd o scapă și trebuie să vin din cealaltă cameră să i-o dau și să îl adorm la loc. Îmi tot spun că gata, nu i-o mai dau la următorul somn, dar uite că vine următorul somn și el stă cu ochii beliți și iar i-o dau, apoi îmi promit că gata, de la următorul, și tot așa. Suge bine, nu ne-a încurcat alăptatul, am avut noroc.

Voi să nu oferiți nou-născuților suzetă. Mulți știu ei mai bine și o refuză oricum, dar sînt și pui care, după suficiente insistențe ale părinților, cedează și o primesc, se obișnuiesc rapid cu ea, pentru că le satisface dorința de supt, care e foarte prezentă pînă la trei ani.

Puținul timp cît a stat la sîn, Sofia nu a acceptat suzeta. Pe la vreo lună după ce se hrănea doar cu lapte muls, a acceptat și suzeta. I-am oferit-o din cînd în cînd, disperată să găsesc o soluție să adoarmă mai ușor, o plimbam cu orele și ea stătea cu ochii larg deschiși, deși era căpiată de oboseală. În cele din urmă, a luat suzeta. Și a ajutat mult. Perioadele de adormit s-au redus semnificativ, peste încă o lună a decis ea că vrea să adoarmă singură, mi se zbătea în brațe cînd i se făcea somn. Așa că o puneam în pat cu păturica ei și suzeta și adormea în cîteva minute. Avea 5 luni. Acum are trei ani. Rutina e aceeași, păturica portocalie, patul ei, suzeta, povestea. În cîteva minute, somn. De pe la 2 ani am început să-i povestim că va veni o vreme cînd va trebui să renunțe la suzetă. Am mers și la stomatolog pe la 2 ani și 8 luni și ne-a spus că dinții sînt puțin deplasați, că nu e sigur că-i vina suzetei, dar că ar fi bine ca pînă la 3 ani să renunțe la ea, pentru că se modifică și forma oaselor și asta se corectează foarte greu mai tîrziu, cu intervenții chirurgicale complicate și dureroase.

Nici Sofia, nici Ivan nu au folosit suzeta decît la somn, niciodată afară, la joacă, în vizite. A fost exclusiv parte din rutina de somn. Sigur, asta nu înseamnă că e ok, tot e greșit că le-am format o dependență pentru propriul meu confort, ca apoi să îi oblig să renunțe la ea, moment în care le va fi greu tot lor. Dar timpul efectiv de molfăit suzetă a fost relativ mic. Lui Ivan o să i-o iau sigur înainte de 1 an. Sofia tocmai a renunțat de tot la ea, procesul a fost mult mai ușor decît mă așteptam și mi-e clar acum că puteam s-o fac mult mai devreme, frica de sevraj a fost clar numai a mea.

Vreme de aproape 1 an îi spuneam în fiecare seară la culcare că ar fi momentul să renunțe la suzetă, ea spunea că nu încă, eu spuneam bine și tot așa. Aveam multe suzete, ea știe că există suzete la magazin, în nici un caz nu ar fi mers păcăleli gen a mîncat-o cățelul, ca să nu mai zic că în general nu mi se par ok metodele astea de păcălit copilul și de dat vina pe animale care n-au nici o treabă. Ími amintesc că am urît porcii multă vreme pentru că la 2 ani un porc mi-a mîncat unica suzetă. Așa că am lăsat-o pe ea să decidă, deși în fiecare seară fără excepție i-am repetat că se apropie momentul cînd va trebui să adoarmă fără suzi. Și într-o seară i-am zis pe un ton decis:
– Le aruncăm azi?
– Nu. Mîine.
– Promiți?
– Da!

A doua zi de dimineață a adunat singură toate suzetele din casă, le-am pus într-o pungă și le-am dus împreună la container, în curte. Le-am făcut o poză, pe care i-am arătat-o în zilele următoare, cînd mai cerea suzeta la somn.

11082449_10155408547210192_9036078727612411864_n

În primele două zile a durat adormitul ceva mai mult şi la prînz și seara, și a insistat să adoarmă cu mine, nu cu bona sau cu taică-su. În a treia zi a plîns la prînz cîteva minute și seara cîteva secunde, am stat cu ea, i-am explicat, a înțeles. Au trecut 9 zile și deja nu mai întreabă de ea.

Mi-e așa drag s-o văd adormită, cu fața aia albă și frumoasă, fără recuzită de plastic între buzele ei perfecte.

Așa că după toată experiența mea, zic să încercați să vă descurcați fără suzetă, iar dacă chiiiar nu se poate, să încercați să renunțați la ea repejor, copiii se adaptează ușor la noi condiții, problema mai mare e la noi.

Sursa foto preview: Shutterstock.com

126 Comments

  • Corina spune:

    Eu am fost norocoasa ca nu am dat suzeta la nici unul din cei doi copii. Cel mare pe la 2-3 luni urla mereu in masina si am folosit-o temporar pana ajungeam la destinstie. Apoi am avut o revelatie intr-o zi si am bagat-o eu in gura. Stiti ce oribil e sa sugi un cauciuc?

    Sanul meu le-a fost adesea suzeta si la primul copil ma invinovateam pt asta. Acum..al doilea are 9 luni si as vrea sa o alaptez pana la 10 ani.
    Ma bucur ca ai scris despre asta si sper sa convingi multe mamici ca suzeta nu este un accesoriu obligatoriu la nou nascuti!

    Felicitari Sofiei ca a renuntat la ea. Pasul urmator este sa renuntati la pampers la somnul de zi. Vei vedea ca este tot teama ta, va fi incredibil de usor.

    • Printesa Urbana spune:

      Intre timp s-a intimplat si asta (a cerut ea), doar ca acum doarme mai putin la prinz ca ii vine sa faca si se trezeste sa o duc la toaleta. Dar sint bucuroasa ca a facut si pasul asta!

  • Cristina spune:

    Aoleu, acum m-am speriat! Bebelusa mea de aproape 5 luni mi-a refuzat suzeta, nu vrea deloc si nici n-am insistat ft mult, insa de 3 luni baga degetul in gurita la somn. E ca un tratament pentru ea, daca plange (inainte colici, acum aparitie dinti), se calmeaza automat cu degetul in gura, iar la somn adoarme imediat. Cat as legana-o, plimba-o, canta, etc, baga degetul in gura si abia apoi adoarme, repede ce-i drept… Mi-e teama de momentul in care va trebui sa o dezobisnuiesc…
    M-am tot gandit zilele astea la tine in timp ce o adormeam pe fetita: ai reusit sa-l inveti pe Ivan sa adorma singur?

    • Printesa Urbana spune:

      nu, adoarme in brate, insa nu il mai plimb. apoi il mut in pat, unde doarme intre 20 de mnute si 2 ore maximum (noaptea).

    • Diana spune:

      Scuzati-mi ignoranta, sunt gravida in 5 luni si in perioada de „documentare”. Nu mai adorm pruncii leganati pe picioare acum?

    • Printesa Urbana spune:

      eu n-am facut asta niciodata, nu stiu care e moda in aceasta privinta.

    • Diana spune:

      Cu motiv? Adica… nu ar fi mai usor decat sa il plimb 2 ore in brate pana adoarme? Intreb pentru ca pe masura ce caut informatii vad ca 80 % din ce stiam/ credeam ca se face e wrong! 🙁 Nu stiu ce o sa ma fac …

    • Ana Marciuc spune:

      eu am adormit-o pe Ecaterina pe picioare, leganata, pana s+a marit si n-a mai incaput pe picioare. deh, si eu sunt pitica…dar apoi s-a dezobisnuit singura. faci cum se nimereste bine pentru voi, pentru ea si pentru tine, nu cum se facea…parerea mea 🙂

    • Alina spune:

      Si eu l-am adormit pe pitic pe picioare, era prea greu sa il plimb in brate. Tati si buni nu reuseau, dar cat am fost acasa eu, asa il adormeam, dupa care il lasam jos. A inceput sa nu mai vrea el cand nu prea mai incapea pe picioarele mele, pe la 9 luni cred. A fost bine asa, dupaia a inceput sa adoarma in patut cu mine tinandu-l de manuta, iar la 1 an jumate i-am luat pat de baiat mare si stau langa el pana adoarme.
      La noi a mers asa, tu o sa vezi cum o sa mearga la voi. Ideea de baza e sa nu te incapatanezi aiurea si sa te chiunui degeaba, unele lucruri (gen suzeta si leganatul pe picioare) pot face foarte mult bine.
      E bine sa te documentezi si mai ales din mai multe surse,apoi sa iei decizia care crezi ca va functiona pentru voi.
      Dupa ce nasti o sa vezi cum o sa fie, pana atunci ramai chill si bucura-te de sarcina!

    • Diana spune:

      Multumesc, Alina! Problema e ca nu pot sa raman chill, sunt speriata rau de ce ma asteapta… 🙂 Plus ca mi se pare ca nu mai pot sa triez informatiile, pentru ABSOLUT orice lucru, oricat de mic si de neinsemnat, gasesc si aud 100 de pareri……..

    • Alina spune:

      Asa e, si o sa auzi inca 1000 de pareri de la binevoitori fara sa le ceri tu:) Intentiile sunt bune mereu, mai ales la cele care vorbesc din propria experienta. Dar copii sunt diferiti, iti garantez! Ce merge la unii, nu merge la altii si invers. Din cauza asta iti spun sa stai chill, ca o aflii tu cum o sa fie mai bine pentru voi. Increde-te in primul rand in instinctul tau matern. Chiar daca unii iti spun ca nu e bine, daca tu simti ca pentru tine si copilul tau e bine, fa asa! Sarcina usoara!

    • Meli spune:

      Diana , eu zic sa nu mai fi speriata si nici sa nu pleci urechea la toate sfaturile mamicilor. Fiecare copil e diferit si copilasul tau cand va veni iti va „spune” exact cum sa procedezi, cum sa il adormi si altele. Ne putem inspira din experientele altora, dar pana la urma tot noi stim ce e bine pentru familia noastra si cum sa procedam cu bebelusul zin orice privinta. E normal sa ai o oarecare teama, e teama de necunoscut, dar vei vedea ca nu va fi neaparat asa. Desigur, e important sa te informezi mai bine in unele privinte, cum ar fi sistemele de purtat bebele ( din pacate se gasesc in magazine multe care sunt nesanatoase ), teste la scaunul de masina si altele la fel de importante. Dar in alte privinte vei gasi mii de pareri diferite care in loc sa te ajute , te vor zapaci. Asculta-ti instinctul si pe copilul tau care intr-un fel sau altul iti va spune ce sa faci. Si acum sa te incurajez putin, sa stii ca sunt si cazuri mai usoare, ca sa nu spun fericite, caci fericite sunt toate. Fetita noastra doarme toata noaptea de pe la 3 luni, la inceput leganata , dar nu ore in sir. De pe la 6/7 luni a inceput sa adoarma singura , iar suzeta ( care nu noi am ales sa i-o dam, dar ma rog asta e alta poveste ) o ia singura noaptea daca ii trebuie. Sunt cazuri diferite de la familie la familie, dar asa cum va fi, te vei adapta ritmului. Iti doresc nastere usoara si numai bine tie si puiutului.

    • Printesa Urbana spune:

      Diana, eu am vrut sa-i tin in brate, picioarele mi se pareau asa… foarte departe… Sounds crazy dar uite m-am gindit serios la asta, de ce nu am incercat pe picioare. Mie mi-a placut sa ii am sub nas, sa ii pup, sa adoarma la mine-n brate.

    • Anca spune:

      fix asa am simtit si eu…sa il pun pe picioare mi se parea nefiresc..si eu il mai adorm pe al meu (3 luni) in brate, dar doar cand e marait sau super obosit, in rest adormim unul langa altul, uneori la sta la san…dar el doarme noaptea foarte bine..chiar si 6 ore legat si mananca prin somn de cele mai multe ori…noaptra la noi e noapte ..la maxim 10 cade la datorie:))..asa a fost dintotdeauna 😀

    • Irina spune:

      Am mai comentat si cu alte ocazii si probabil ca se repeta ideile….sa tii copilul ‘sub nas’, este ceea ce ai tu nevoie nu si el. De multe ori parintii, la modul inconstient (si alteori constient) se gandesc in primul rand la nevoile lor emotionale si apoi ale copiilor. Daca ai citit multe carti de parenting, cu siguranta ai gasit la un moment dat si informatia potrivit careia, plimbatul in brate, leganatul, adormitul la san, suzeta etc, creeaza asocieri gresite in privinta somnului si dependente, deloc sanatoase, in primul rand pentru copil, care este privat de un somn sanatos (si apoi somnul parintelui, durerea de spate, etc) si traieste intens sentimentul de frustrare (deloc placuta) in momentul cand nu mai primeste ceea ce era obisnuit sa primeasca ca sa doarma (asta in cazul in care nu te hotarasti sa legeni copiii pana la 15 ani). Un copil obisnuit din start sa fie pus la culcare (evident avand toate celelalte nevoi satisfacute inainte de a fi pus la somn/ si care nu sufera de probleme medicale) isi va dezvolta obiceiuri sanatoase de somn avand timp suficient de dragoste si afectiune parinteasca in perioadele de alerta. Mai mult de cat atat, in cartile de specialitate, este mentionat foarte clar, ca un copil trebuie pus la somn, inainte sa devina overtired si isteric, deci incapabil de a mai adormi, uneori chiar si cu ajutor (iar in caz ca adoarme se trezeste in momentul in care intra in light sleep).
      Speranta mea e sa vad tot mai mult parinti tot mai mult constienti de ei in primul rand (lucrul cu sine e cea mai complicata sarcina a individului) si apoi responsabili pentru nevoile celor mici. Si asta pentru a creste copii sanatosi din toate punctele de vedere.

    • Maria spune:

      Draga Diana, adormitul pe picioare este in top cel mai chinuitor tip de adormit pt mamica
      Da, iti cauzeaza amorteli ingrozitoare si anchilozari de sold
      Sper sa te informezi cat mai mult inainte sa nasti, astfel incat sa te poti bucura cu drag de experienta cu copilasul tau

      Toate cele bune

    • Diana spune:

      Pai si leganat 2 ore in brate (cand va avea mai mult de 3 kg) nu cauzeaza dureri de spate? 🙂

    • irina ge. spune:

      Nu e mare diferenta intre a te plimba 2 ore cu copilul in brate ca sa adoarma si a-l legana pe picioare. Ambele modalitati sunt la fel de obositoare in timp. Dar gandeste-te ca una e sa legeni pe picioare 3 kg la inceput si alta sa legeni 7-10-15 kg. Copilul se obisnuieste cu leganatul , ca e foarte placut:) Dar se dezvata greu.

    • Diana spune:

      Pai…cum sa-l mai adorm in brate daca are 15 kg? 🙂 🙁

    • nicoleta spune:

      Eu nu am leganat copilul pe picioare, nu l-am plimbat, nu are suzeta. E alaptat exclusiv Si adoarme la san, cam ca 90% dintre copiii alaptati exclusiv. Avem ritual la somn, aceeasi paturica mereu, el in pătut, eu in patul meu lipit de al lui si il alaptez la orizontala. Are 7 luni, cand era mai Mic si nu adormea asa, il puneam in wrap elastic si in 20 min adormea, Dar era cam o data pe saptamana. Vei vedea cand va veni bebe ce se potriveste pentru voi, nu conteaza moda.

    • amina spune:

      mi se par cele mai bune alegeri

    • irina ge. spune:

      Si inca ceva – apropos de ” ca 80 % din ce stiam/ credeam ca se face e wrong! 🙁 Nu stiu ce o sa ma fac …” – ar fi foarte util si instructiv sa citesti un articol de pe blog , ceva cu mommy wars ( luna trecuta a aparut).
      E bine sa te informezi, sa compari experiente, sa scotocesti pe net in bloguri /site-uri de mamici si copii. Daaar… o sa vezi ca iadul e pavat cu intentii bune. Si ce paruieli ”online” ies cand se aprind spiritele si fiecare moare cu dreptatea ei in piept!
      Asa ca informeaza-te dar nu lua drept litera de lege tot ce gasesti. Numai dupa ce ai copilasul in brate o sa vezi ce vi se potriveste si ce nu.

    • Andra spune:

      Cand mai ai un copil mic pe langa tine chiar nu ti permiti sa pierzi timp cu leganatul pe picioare…cel putin asa e la mine…daca il plimb prin casa, cu o mana mai fac una alta si cu cealalta 🙂

    • Alina spune:

      Ba da, adorm si pe picioare, si in brate leganati, si in brate in timp ce noi ne uitam la ..pereti…Primul bebe – parfum…somn de voie singur, toata noaptea de la 2 luni. Gemenii? unul simte si cand pleaca la baie oricine doarme cu el noaptea in pat si plange pana se intoarce acel cineva…celalalt in sfarsit doarme toata noaptea. Dar tot cu cineva in pat. Varsta? Aproape 2 ani. 🙂 Succes!

    • Alexandra spune:

      Eu nu cred ca trebuie sa va faceti probleme, e inca mica si e normal sa isi gaseasca o alinare in degetel, in lipsa suzetei. In cazul fetitei mele (2,5 ani) am fost de parere ca mai bine apeleaza la deget decat la suzeta, avand in vedere ca pe oricare l-ar fi preferat, tot ar fi trebuit dezvatata mai devreme sau mai tarziu si ma gandeam ca mai usor ar fi fost de renuntat la degetel…Am avut noroc insa, a supt degetul doar 3 luni, intre 3 si 6 luni, apoi a renuntat singura. Ea a fost alaptata insa pana la 1 an si 7 luni, adormea numai la san (uneori foarte greu), in perioada in care i-au iesit dintisorii se trezea de nici nu mai stiu cate ori pe noapte si e adevarat ca de multe ori m-am gandit ca trebuia sa ii fi dat suzeta ca sa ma pot odihni, mai ales dupa ce am inceput serviciul…insa acum ma felicit ca nu am facut-o si vreau sa va incurajez sa rezistati tentatiei de a ii oferi suzeta. O sa vedeti ca peste cativa ani veti fi mandra ca nu ati facut-o, desi acum va poate fi un pic greu…

    • Cristina spune:

      Avantajul cu suptul degetelului este ca atunci cand se trezeste noaptea (si nu ii e foame), baga degetelul in gura si adoarme imediat. Sincer, pana acum nu mi-am facut mari probleme ca n-o voi putea dezvata, nu stiam insa ca este un rau mai mare decat suzeta si ca se dezvata asa greu…
      Multumesc de incurajare!

    • Oana spune:

      Cu degetul poate deveni o problema uriasa … Fratele meu avea 5-6 ani si inca il sugea la frustrare, nervi, tristete …. Micutul meu l-a supt cateva zile pe la 4-5 luni, apoi a renuntat singur, nici suzeta nu ii place, slava domnului. In schimb sanul … are un an si 7 luni si seara doar la san adoarme. Nici nu stiu cum va renunta la el, sincer.

    • alina spune:

      Mie mama mi-a zis ceva,cand nu stiam daca o sa vrea suzeta…”suzeta poti sa i-o iei, degetul nu poti sa il tai…” noi am avut suzi si a fost bine, tot doar pentru somn. Am vrut sa o scot pana la 1 an,dar nu era pregatit,eu am inceput serviciul asa ca l-am mai lasat. La 1 an si 2 luni a renuntat…intr-o zi la un drum cu masina am uitat-o acasa si cea pe care o aveam in geanta nu ii placea…a adormit fara suzi atunci si asta a fost..nu a mai cerut.

    • Mona spune:

      De ce esti mandra? nu inteleg de ce ai fi mandra ca nu i-ai dat suzeta,deget,biberon etc…

  • Roux spune:

    Noi i-am dat suzeta cand incepuse sa isi suga degetul . Dintre 2 rele, am ales-o pe cea mai putin rea… La fel ca si la voi, suzeta face parte din ritualul de somn. Numai ca daca nu are suzeta, isi ia degetul la supt:)deci suzeta nu a facut-o sa renunțe la degetel. si acum intrebarea mea este: sa mai continuam sau nu cu suzeta? Are 9 luni deci mi ar fi mai usor acum decat peste alte cateva luni…

    • Printesa Urbana spune:

      mnu stiu ce sa zic. poti sa incerci periodic sa i-o iei si daca tot recurge la deget, sa ii dai inapoi suzeta.

    • Andreea spune:

      Eu sunt medic stomatolog, ti.as recomanda suzeta in locul degetului. La deget se renunta mult mai greu, cum spunea Printesa, plus ca degetului face si mai multe modificari la os si dintisori. Nu e de glumit cu degetul, deformeaza osul si deplaseaza dintii prin presiunea pe care o depune constant. Pana la urma suzeta e un cauciuc, mai moale, deci presiune mai mica. Exista si acele suzete ortodontice pe care le recomand daca tot e sa fie suzi.

    • Roux spune:

      I am luat suzete ortodontice, numai ca vad ca daca i se face somn si nu are suzeta langa ea, isi suge degetul 5 min ai adoarme. La fel face si cu suzeta . Dupa ce a adormit, la 5-10 min o scuipa …dar cu toate ca am incercat sa nu o lasam sa isi suga degetul dându-i suzeta, vad ca tot nu a renuntat la suptul degetului.

  • Adina spune:

    si noi tot la nani. fetita mea are 2 ani si nu imi vine sa renunt la suzeta, ea adoarme f greu si se zvarcoleste mult, cand o aud cu cata pofta suzeteaza fix cand adoarme, chiar imi pun problema cum ar fi fara. inca o problema pe care mi-o pun este ca nu sunt convinsa cat sta cu suzeta propriu-zis, adica daca ii cade din gura, stie acum singura sa si-o puna la loc, de supt propriu-zis nu suge decat pana adoarme si pe urma sta cumva cu ea intre buze. la vedere nu pare sa aiba dinti strambi dar nu stiu, crezi ca ar trebui sa investighez ceva?

    • Printesa Urbana spune:

      oricum la 2 ani se recomanda o vizita la stomatolog, rau nu face, te mai linistesti si tu…

    • amaya spune:

      Se recomanda o vizita la dentist la varsta de 2 ani?Te intreb pentru ca eu traiesc in alta tara si am intrebat 2 doctori si mi-au raspuns ca pana la varsta de 6 ani nu isi au rostul vizitele la dentist.

    • Andreea spune:

      Se recomanda vizita la stomatolog din mai multe motive: acomodare
      – e mai bine sa te duci cu copilul cand nu il doare nimic, sa perceapa locul si persoana ca pe ceva of prietenos, cand deja il doare ceva si te duci la urgenta va asocia mereu stomatologul cu durerea.
      – la un simplu control se pot depista problemele din timp. La cei mici cariile avanseaza mult mai repede, se ajunge de la un punctulet la un abces imediat.
      – e Mai usor si mai ieftin tratezi cand problema e Mai simpla.
      – copiii din ziua de azi au dinti cu probleme, de cele mai multe ori din cauza alimentatiei, ceaiurilor indulcite etc.

    • deea spune:

      Vizitele la stomatolog se recomanda de la varste fragede, fie si numai pentru a obisnui copilul cu controalele, cu atmosfera, cu toate acele „bau-bau” reprezentate de instrumentarul din cabinet. Un singur sfat as avea: cand este vorba de probleme de ortodontie, adresati-va unui specialist. Multi medici dentisti nu sunt experti in acest domeniu, si e oarecum firesc. De exemplu, chiar daca suzeta ar afecta osatura, acest lucru este reversibil prin folosirea unor aparate noi, moderne, de la varste mici. Operatii se fac doar daca adresabilitatea carte ortodont se face la o varsta prea mare. Asadar, pentru carii la medicul dentist, pentru probleme de pozitiii vicioase ale dintilor direct la specialisti. O spun si din experienta.

    • Andreea spune:

      fiecare medic stomatolog ar trebui sa fie in stare sa constate o problema ortodontica, chiar daca nu o va trata el ci va trimite parintele la ortodont apoi. La ortodont se merge cand incep dintii definitivi sa apara, atunci e momentul ideal de intervenit, daca e vreo problema.

    • deea spune:

      Tocmai, ca e cea mai mare greseala sa consulti ortodontul doar cand apar dintii definitivi. Multi dentisti recomanda asta, tocmai de aceea am subliniat importanta consultului la specialisti. exista aparate ce pot fi folosite si de la cateva luni ( sigur, conteaza mult cooperarea micului pacient) si care regleaza sau previn probleme grave. Uneori se pierde timp pretios, dupa 6 ani poate fi deja tarziu.

    • dojo spune:

      Deea, foarte bun sfatul. Ortodontia inseamna in general INCA niste ani de studiu, peste ce au facut la facultate, e o supra-specializare sa zic asa (cel putin asta am inteles de la medicul meu, care a mai facut cat 2 facultati peste asta, acreditari diverse etc.). NU LASATI STOMATOLOGUL SA REPARE CHESTII DE ORTODONTIE, decat daca este si ortodont. Orice prostie face, o va duce pe spinare copilul, pentru ca inseamna mai mult tratament si mai multe ‘utilaje’ in gura.

      Revenind la suzeta, noi o folosim la somn si (tot mai rar), cand e in masina si incepe sa se irite. Sper ca in curand sa scapam de tot, dar asta inseamna sa am niste zile in care sa fiu foarte zen si gata de niste crize de plans la culcare 😀

    • deea spune:

      Nu stiu daca medicii stomatologi se baga sa rezolve probleme ce tin de ortodont, cert este ca majoritatea, atunci cand identifica o problema, recomanda vizita la ortodont dupa ce schimba primii dintisori. Noi am primit aceasta recomandare de la 90% din cei vizitati( avand dentisti multi intre apropiati) si bine am facut ca am mers pe mana minoritatii. Este esential ca tratamentul sa inceapa cat mai devreme, chiar daca problema este aparent lipsita de importanta( la noi este importanta). Niste dintisori de lapte strambi pot duce la probleme de pronuntie corecta, respiratie, masticatie. Iar urmarile se vad in timp.

  • Suzana spune:

    La noi suzeta facea parte doar din ritualul de somn pana la 5 luni, cand am plecat de Paste la mama si am hotarat sa las toate suzetele acasa. A fost greu pe drum…se chinuia si nu reusea sa adoarma si apoi in primele 2 zile, cand se chinuia inainte de somn, dar adormea intr-un final. Dupa, si eu si ea uitasem ce-i aia suzeta. La 1 an si 5 luni avem insa alta dependenta: suzeta naturala, la care nici nu incercam sa renuntam momentan 🙂

  • amina spune:

    La noi lucrurile au stat asa:
    1. fetita cea mare nu a vrut suzeta deloc deloc, am insistat cam pe la o luna sa i-o dam si nu voia, am zis apoi ca este ea mai desteapta;
    – in schimb a inceput sa suga degetul pe la 7-8 luni; la 1 an a primit o jucarie (aici, in Franta, se numeste doudou, adica un obiect mic de plus, moale, de atasament), pai acest mic plus a devenit indispensabil la somn si apoi era legat de ea mereu insa ea si sugea degetul daca il avea in brate;
    -adormitul a devenit fff usor, lua plusul, sugea degetul, in 5 minute dormea fie la pranz, fie seara, asta intamplandu-se intre 1 si 2 ani jumate cand am decis cu sotul ca trebuie sa facem ceva fiindca incepuse sa suga degetul si ziua daca il avea in brate, plus ca noaptea sugea in somn continuu; astfel am simulat ca plusul a „plecat” si a mers, ne-am purtat ca si cum nu a existat vreme de 3 luni; din prima seara fara el, nu a mai supt degetul niciodata….deci era clar legatura deget-plusulet;
    – jucaria de plus „s-a intors” pt ca ea si-a amintit de ea, a intrebat ce mai face, dupa 3-4 luni si am decis sa i-o dam si sa vedem, revederea a fost incredibila, nu ne vedea sa credem cum un copil se poate atasa de o jucarie astfel, pt ca l-a pupat, imbratisat, a vorbit cu el, mi se parea ca rade tot sufletelul ei cand il vedea;

    2. fetita cea mica: am incercat si ei suzeta, tot pe la o luna, a acceptat-o destul de usor, ne-a ajutat si pe noi enorm in muuuulte situatii cand e nevoie de liniste; am decis ca i-o dau pana la 6 luni, citisem undeva ca este o varsta buna sa renunte; am amanat momentul de frica schimbarii, de frica unui adormit greoi (i-o dadeam si adormea in patut in cateva momente), de comoditate….
    – pe la 8-9 luni, incepea sa se trezeasca noaptea sa o ceara, adormea cu ea in gura si daca se trezea din nou nu mai adormea decat daca i-o dadeam eu;
    -dupa 2 saptamani in care am facut ture la ea sa i-o tot dau, cam de 4-7 ori pe noapte am zis ca e un semn sa o dezvat si cu plansetele de rigoare, care apar la orice schimbare a unui tabiet, a invatat sa adoarma si fara suzeta;
    – am luat exemplul fetei mai mari si i-am dat noi o jucarie de plus de care sa se ataseze, de fapt i-am „propus”mai multe, avea cate 3-4 in patut la somn si s-a atasat de una dintre ele foarte mult, acum fiind plusul cu care ea adoarme;
    – nu a supt degetul niciodata, deci cred ca suzeta a ajutat-o sa nu faca asta, sa capete un obicei de care se scapa mai greu.

    Ca si constatare, aici in Franta cred ca toti copiii au suzeta, am vazut si la 7 ani cu suzeta!!! mi se pare inconstienta sin partea parinitor, plus ca merg cu suzeta si doudou-ul (plusul de atasament) peste tot, merg si pe bicicleta cu suzeta, pe trotineta, in parc, pe strada, in magazine, la orice spectacol. Nu mai spun cum arata acele doudou-uri, care in general sunt legate cu un lantosor/panglica de suzeta, ajung sa fie gri-maro-cafenii….

    • Iuliana spune:

      Tudor al meu are un doudou (desi stiam ca asa le zic francezii la aceste obiecte de atasament, uitasem treaba asta), un pinguin cam jumulit deja 🙂 El l-a ales dintre plusurile lui cam pe la 1 an si a devenit din ce mai dependent de pingu. La somn e neaparat cu el, si prin casa mai mereu cu el. Mai ales cand e suparat sau plange il cere imediat, e metoda prin care se linisteste. A fost o perioada in care efectiv il sugea/lingea de cioc, de burtica, arata groaznic de murdarel, a facut baie in masina de spalat de mai multe ori. Ma gindisem si eu sa il ascund sa ii dau un alt plus in schimb, dar dupa o zi n-am rezistat si i l-am dat inapoi. Pe afara nu-l las sa-l ia niciodata.
      Tudor nu a vrut suzeta deloc, i-am dat cand l-am adus de la maternitate si a supt vreo 10 minute la ea si atat, apoi o tot scuipa. Nu am insistat, in schimb pe la 3-4 luni a avut o vacuta moale pe care tot asa o lingea pe bot mai mereu. Apoi o maimutica, un pitic si a apoi a venit celebrul „Pingu” 🙂 Cu degetul nu a avut niciodata intentia sa se linisteasca.
      In schimb fratele vitreg mai mare al lui Tudor, a avut si suzeta, pe care i-a rupt-o taica-su cand avea cam 4 ani, dar a continuat sa doarma cu ea in mana pana pe la 6, si are si un iepuras de plus de care e nedesparit la somn, desi are 9 ani acum.
      Asa ca fiecare cu ale lui 🙂

    • Pink spune:

      Doudou – 4 bucati ! Baietelul meu (4 ani) foloseste la somn 4 chestii si e musai sa le facem loc in pat langa el: o pernita cu floricele (:P) + o maimutica de plus pe care o cheama (foarte inspirat…) Monkey, un iepuras de plus pe care il cheama Iepurashu si pe Oachi Oac Povestitorul. Rareori cand se trezeste noaptea si le ia pe toate in brate si se muta cu ele la noi in dormitor asa ca in unele dimineti de weekend ne trezim 7 in pat !
      Cat despre suzi, noi am scapat de ea la un an jumate, cu 2 saptamani inainte de a incepe cresa. Pe a noastra „a mancat-o catelul” dar nu ne-am suparat pe el pentru ca ne era prieten..

  • Corina spune:

    Am uitat sa spun ca ai mei copii nu isi sug nici degetul. Dar, baietelul de aproape 3 ani adoarme foarte greu la pranz (o ora de citit cand e acasa, la gradi adoarme imediat cu copiii), iar seara ii citim si dupa ce stingem lumina vrea si sa povestim.
    Cat despre pampers…noaptea inca il are dar uneori se trezeste si spune pipi, il pun la oala, face si adoarme la loc si singur (chiar daca doarme cu pampers). Sunt cool noptile cu doi copii mici. Alergi de la unul la altul si in pauze dormi. I-am mai luat la noi in pat pe amandoi cand suntem epuizati si e mai bine, doar ca se urca unul pe altul si iese scandal.

  • Oana spune:

    Luc al meu are 14 luni, am incercat sa ii dau suzeta de cateva ori si mi s-a parut prea chinuitor sa insist de fiecare data cand ii pica din gura; degetul nu l-a supt deloc. In schimb ritualul lui de adormit in fiecare seara este sa se joace cu degetele mele; asa ca timp de 10-15 minute se joaca cu degetele mele sau ale sotului, altfel nu adoarme:). Deci se pare ca fiecare copil are „acel ceva” care sa il ajute la somn…

  • Andreea spune:

    eu am fost impotriva suzetei din principiu; dupa prima noapte la maternitate cand a plans aproape non stop, a doua zi dimineata la ora opt a fost sotul in fata magazinului sa cumpere suzeta; a folosit-o fix o noapte, a doua noapte cand a dormit ok si apoi nu a mai vru-o deloc; in schimb adoarme doar la san; are 20 de luni si inca se trezeste noaptea de multe ori si cauta sanul, nu adoarme altfel decat la san; cred ca am gresit eu, pentru ca atunci cand era micuta de indata ce se trezea o puneam imediat la san chiar daca nu se trezea de foame; deci la urmatorul o sa incerc sa nu-l pun automat la san noaptea cand se trezeste;

    • Ana spune:

      Andreea si eu sunt in aceeasi situatie ca tine.Am o fetita de 21 de luni si o adorm la san(cere si in brate sa fie plimbata ) si stau noaptea cam 40 de min sa o culc. Cere san si stam sa citim o poveste, dupa care se intinde langa mine, mai cere apa, plimbat,adoarme..o tin in brate in pat si o culc. In timpul zilei ii dau san de fiecare data cand cere..adica de vreo 3 ori pe zi + la somnul de pranz..la care adoarme mult mai repede..intr-un sfert de ora. Inca se mai trezeste noaptea, ii aud burtica forfotind si o plimb in brate pana se linisteste. La tine a avut problema asta? A mea o are de cand s-a nascut..Am fost la doctor cu ea, dar nu i-a gasit nimic. De asemenea, e o pofticioasa la mancare, adica vrea sa guste tot ce e nou, dar nu mananca..are 9 kg la 21 de luni(fac trei-patru feluri de mancare sa aiba sa aleaga…mananca putin, chiar daca ii place). Ma gandesc ca tot din cauza sanului, ca ii dau si ziua..dar am mai pacalit o o zi, doua sa nu ii dau atat de mult..si tot nu manaca. Nu stiu cum o sa o dezvat de san..mi-e groaza :(.

    • Didi spune:

      O prietena si-a legat un fular peste sani si i-a zis mandrei ca are „buba”. Se asteptau la urlete, vaicareli si nopti nedormite. O adusesera si pe bunicasa sa stea cu ea cateva zile, noaptea, pana se dezvata. Mare le-a fost mirarea sa constate ca fetita doar se hlizea cand o vedea pe maicasa cu fularul peste sani.
      A cerut de cateva ori la san dar cand i s-a reamintit de „buba” nu a insistat.

    • Andreea spune:

      Eu nu aud zgomote la burtica. A mea are un pic peste zece kg, san la cerere deci cam de 20 de ori pe zi minim ( nu exagerez, de foame, de somn, cand se loveste, cand se sperie etc). Inca nu mananca mare lucru, sunt zile in care vrea doar san. Am facut autodiversificare, am lasat-o pe ea sa manance ce si cat a vrut. De adormit adoarme repede la san, maaxim zece minute. Imi cere ea singura cand ii e somn.

    • Ana spune:

      Yeey..ce bine ca nu sunt singura 🙂 A avut si fetita zile cand a vrut doar san si ma gandeam ca poate nu ii place mancarea si sunt eu incapabila sa gatesc. Am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea ca atat mananca (cantitativ) si nu am ce sa ii fac. Nu ii dau covrigi, pateuri, gogosi ca sa stiu ca are burtica plina. Ma bucur ca inca am lapte. E normal ca un copil sa gaseasca un lucru sau pe cineva de care sa fie atasat. Pe masura ce creste o sa devina independent, o sa ceara singur sa fie lasat cat mai liber.

    • Alexandra spune:

      e perfect normal ca la 20 de luni sa aibă nevoie de liniștire la san.

      Sunt sigura ca are nopți in care te caută mai rar si altele in care te caută des. In curând o sa fie excepție readormitul cu san.

      Ai facut bine si faci bine!

    • Liz spune:

      Uite, tu ai dat un exemplu concret: nu aveti suzeta insa rolul ei e jucat de san. Deci care e diferenta? E exact acelasi tip de atasament. La fel si cu doudou. Problema nu e de fapt in obiectul fizic ci in atasamentul creat astfel, care e de fapt o dependenta emotionala. Avantajul suzetei e ca poti sa o arunci la gunoi si dispare defiinitiv din viata lor, pe cand cu degetul nu faci asta, nici eu sanul.
      Asadar, nu mai considerati un mare succes ca nu ati dat suzeta pt ca nu este asa. Un mare succes este daca respectivul copil nu are nicio dependenta emotionala fata de altceva si adoarme pus in pat. Faptul ca suge de la san de 10 ori pe noapte pana la 5 ani nu e un succes, e doar atasament sub alta forma.

  • MamaSofiei spune:

    Eu nu am fost de acord cu suzeta inca de la inceput, dar nu stiu de ce, la insistentele celor din jur, i-am dat-o fetitei mele, insa spre bucuria mea, nu a fost incantata…a supt-o de cateva ori, dar de cele mai multe ori o scotea afara, asa ca am renuntat la ea. Si a inceput sa isi suga degetul..eram speriata si totusi nu. M-am gandit ca e mai bine asa, macar e degetul ei, nu un lucru de plastic care cine stie pe unde mai cade si cine mai pune mana pe ea…Ma rog, eram convinsa ca dupa 1 an, 1 an si un pic, voi face tot ce e posibil sa o dezvat de deget, caci nu imi placea ideea de a-si suge degetul dupa atata vreme, dar cand era asa de mica, mi se parea chiar o dulceata. Si abia apoi am citit in Capraru, ca daca un copil incepe sa isi suga degetul in jurul varstei de 3 luni (asa cum incepuse si fetita mea), va renunta pe la 8-9 luni. Si asa a fost..efectiv nu mi-a venit sa cred..statea intr-o zi in pat si o alaptam si ma gandeam ce lucruri a mai facut ea in ultima luna, ca sa pot trece in carnetelul ei in care imi notam progresele:) si asa am realizat, fara sa imi dau seama exact cand s-a petrecut evenimentul, ca ea nu isi mai sugea degetul..si avea 9 luni:)

  • Maria spune:

    Noi nu am vrut să-i dam suzeta, in schimb când și-a descoperit mânuțele s-a îndrăgostit si de degețel, pasiunea era prea mare, așa ca am decis să-i dam suzeta si a acceptat-o. Oricum o sa fiu mai atenta sa nu abuzez de ea. Mulțumim de articol.
    A fost f util si articolul cu adormitul lui Ivan, după ce l-am citit am decis ca a sosit momentul sa nu-l mai las ziua să-mi doarmă pe burta cate vreo 2-3 ore. Bebele meu are aproape 5 luni acum si am reușit să-l fac sa doarmă jos ziua. Doarme câteodată si mai bine de o ora. Iar marea realizare acum e ca a acceptat căruțul si doarme si cate 2 ore la plimbare. Ce-i drept când se trezește mai sta un pic si se zbate să-l iau in brațe si ne continuam plimbarea el in manduca, eu împingând la căruțul gol, dar e ok așa.
    Mi-am dat seama ca in cele mai multe cazuri frica e a noastră si nu a omuleților care se obișnuiesc adezivi abjudec destul de ușor.

  • Andreea Ilie spune:

    Rau cu rau dar mai rau fara rau! Nici pruncul meu nu a vrut suzeta in prima instanta ( desi a mancat din biberon aproape de la inceput). Pana intr-o seara cand a avut o criza de plans de nimic, dar nimic nu il linistea si atunci, surpriza, a vrut suzeta si a adormit! Suzeta e un fel de alinare a lui dar si a noastra. Degetele in gura tot si le baga chiar si asa ( sau tot pumnul, dupa caz), nu as putea sa il tin non stop cu suzeta in gura doar ca sa nu isi bage degetele. Oricum o scoate singur cand nu o mai vrea si se joaca cu ea.
    Eu cred ca fara suzeta am fi avut multi mai multi neuroni sarcificati. Desigur, la un anumit punct o sa ne luptam si noi sa renuntam la ea. Dar deocamdata nici nu as putea sa ma gandesc sa o scoatem din schema…..

  • ildi spune:

    Zilele trecute eram in lift la un „department store”.
    Bebe meu de 6 luni sugea suzeta linistit in carucior.
    Are momente cand vrea sa o suga, dar nu des. Si nici nu e dependent de ea la somn sau altfel, inca alaptez.
    In lift un tatic cu o fetita de circa 3 ani in brate.
    Fetita: „Uite bebe face „chuchu” (adica suge), e mic si de aia are „chuchu”.
    Taticul: „Si „chuchu” tau e aici!” scotand suzeta fetitei din buzunarul de la camasa.
    :)))
    M-a distrat de numai faza! :))

  • Cristina spune:

    Eu nu i-am dat suzeta, sanul meu a fost suzeta lui pana la 2 ani. Pentru somn, pentru nelinisti, pentru suparare, consolare avea sanul meu. Mie nu-mi plac copiii cu suzete in gura, bine ei sunt draguti, dar plasticul ala in gura lor…Aaaa, nu stiu daca te consoleaza, dar de cand nu mai are sanul, al meu adoarme plimbat in brate: 13 kg (eu 50 kg). Asta e, se face el mare 🙂 Sunt pentru confortul oferit de mama (san, brate) si nu pentru substitute din plastic.

    • Oana spune:

      Cum a renuntat la san, Cristina? Al meu are un an si sapte luni se ne pregatim pentru a doua sarcina si nu stiu daca voi rezista sa il alaptez si sa duc si sarcina pe picioare ….

  • Anca spune:

    Hai ca m-ai dat pe spate cu operatii complicate si dureroase. Nu cred ca dentistul era ortodont sau era dar vroia sa va sperie.
    Eu stiu de la ortodontul meu ca pana la 12 ani maxilarul creste apoi pana la 19-20 ani se osifica. Deci daca vrei sa muti ceva oase ale maxilarului dupa 20 ani este mai greu, se recomanda operatiile.
    Eu mi-am pus aparat la 19 ani si a putut si atunci sa-mi largeasca arcada cu un disjunctor:http://www.dentfix.ro/2014/06/disjunctorul-maxilar/.
    Stiu arata oribil insa nu doare.
    Va rog nu mai speriati copiii de aparatele dentare caci nu dor si rezolva multe probleme.
    Iar tehnicile avanseaza de la an la an.
    Operatiile sunt pentru cazurile f grave, de obicei dupa 20 ani si sigur nu sunt cauzate de suzeta.

    • Printesa Urbana spune:

      a, nu sperii copilul, no way, mai degraba sperie ortodontul parintele. eu stiu insa o doamna care a avut bolta palatina modificata, dr ei spunea ca e pt ca supt degetul pina pe la 10 ani, a trecut prin 2 operatii plus aparate etc. despre suzeta si mie mi-a spus dr care a vazut-o pe Sofia ca nu e la fel de problematica precum degetul, cum de altfel am si scris in articol.

    • Andreea spune:

      Cam dupa 12 ani esti considerat ‘batran’ din punct de vedere ortodontic. Desigur, se pun aparate fixe si la 40 de ani, dar la cazuri simple iar tratamentul dureaza mai mult si cu rezultate mai putin bune, cu risc mai mare de recidiva. Pentru disjunctor cea mai buna perioada e dupa 7 ani, pana pe la 10-12. Dar de ce sa chinui copilul? Mai bine sa sperie medicul parintii, ca extrem de multi nu stiu mai nimic sau daca stiu nu tin cont de sfaturile medicului. E mult mai simplu sa previi decat sa tratezi.

    • Robo spune:

      exact asta e: de ce sa chinui copilul daca poti sa previi?
      sigur ca multe probleme cu deplasarea dintilor se pot rezolva, dar chiar nu inteleg de ce ai pune copilul sa poarte aparat niste ani de zile, cand cel mai simplu ar fi sa faci tot ce poate fi facut de la o varsta cat mai mica asa incat sa nu aiba nevoie de aparat.

    • dojo spune:

      Andreea, se pun aparate si la 83 de ani (cel mai batran client al ortodontului meu), cu rezultate EXCEPTIONALE. Da, trebuie sa porti retainer toata viata, ca altfel se duc dintii inapoi. Merge la orice fel de caz, chiar si la cele complexe, normal ca unul mai simplu se rezolva insa mai repede.

    • Izi spune:

      Retainer toata viata?!Mie mi-a spus medicul ortodont sa port doar 6 luni.Banuiesc ca asa se explica si de ce dintii s-au intors in pozitia initiala..

  • alexandra spune:

    Al meu a scapat de suzeta pe la 1 an jumate. Nu neaparat pentru ca am vrut – cochetam eu cu ideea dar nu eram decisa, ci pentru ca am pierdut Suzeta. Din alea 10 pe care le avea, doar una isi facea treaba. Si intr-o zi la pranz n-am gasit-o si am zis intr-o doara „O fi luat-o tractorasul ala, bebelusul de tractor, i-o fi trebuit lui” (numai ce vazusem in dimineata aia doua tractoare, unul mare si unul mic:))) si spre surprinderea mea, micutul meu tractorist a acceptat explicatia si nu a mai cerut-o. Problema e ca odata cu ea cam dus a fost si somnul de pranz… :)))

    • Printesa Urbana spune:

      de asta mi-a fost frica si mie, dar am avut noroc (si rabdare sa stau pe capul ei pina a adormit de fiecare data, ca daca era dupa ea, renunta la somn sigur).

    • Pink spune:

      Apropos de treaba cu somnul…..eu am facut kilometrii cu baietelul meu in brate si am cantat sute de elefanti care se leganau si in periada cand avea 2 somnuri pe zi si inca o bucata buna de vreme dupa ce am ramas la un somn pe zi. Cunosc insa mamici care nu fac asta, pe principiul: cand ii e somn bebelusului/copilului o sa doarma el si singur! Oare cum e mai bine? Sa culci copilu aproximativ la program sau sa-l lasi sa doarma cand adoarme ?

    • Printesa Urbana spune:

      exista carti intregi despre asta. fiecare face cum ii e mai bine.

    • alexandra spune:

      Si eu am stat dupa el. Dar eu adormeam si el inca povestea… :))) Tu ai fost mai norocoasa!

  • Diana Vasiliu spune:

    Cred ca noi am fost norocosimPe la o luna,cand era f lacoma la mancat,seara,dupa baie,pana ii dadeam san sau un biberon cu lapte muls,i-am dat suzeta.Strict ca sa nu urle cumplit pana primea mancare.A renuntat singura la ea in vreo 2 luni,iar de la 6 luni nu a mai vrut nici lapte muls,in biberon.Doar san.Nu si-a supt degetul niciodata.Doar ca nu adoarme singura,ci doar cu citit.Mult si bine pana aproape ca adormim noi parintii.Eu mai atipesc si aud o voce mica si imperativa”Citeste-mi!”.

  • Elena B spune:

    Nici noi nu am folosit suzeta, dar degetul avandu-l la „purtator” nu am avut ce-i face. Insa orice invat are si dezvat asa ca, in jurul varstei de doi ani si jumatate, am inceput procesul de dezvat al acestui lucru mai putin placut: suptul degetului. Din fericire, exista la farmacii lac amar pentru unghii, care este destinat in general persoanelor care isi rod unghiile si se recomanda copiilor peste 3 ani, deoarece se spune ca de la acea varsta au papilele gustative bine dezvoltate. Dar si la doi ani si jumatate sunt dezvoltate asa ca, la noi, acea oja extreeeem de amara, a dat rezultate. E incolora, nu se duce la spalat, e suficienta o aplicare pe zi sau la doua zile. Recunosc ca pentru copil nu a fost foarte usor sa accepte ca s-a suparat degetul pe ea ca il suge si de aceea s-a facut amar, dar cu multa dragoste si povesti la somn am scapat. Acum, la bebe nr 2 nu folosim suzeta, putem doar spera ca nu va suge degetul, dar daca asa se va putea culca linistit dupa ce nu il voi mai alapta il voi lasa. Vom aplica probabil aceeasi metoda, cu lac amar

  • Loredana spune:

    Eva a primit suzeta în spital. Asta pentru că după spusele medicilor are un viitor de soprana :))))
    Era cel mai tare plângăcios bebeluș de acolo.
    Apoi în prima zi acasă, a plâns 7 ore continuu. Sigur că am încercat orice și suzeta. Când ii făceam baie plângea, la îmbrăcat și dezbrăcat plângea, afară plângea. Eram disperați. Suzeta a fost singura salvare, nu doar pentru creierii noștri dar și pentru sufletele noastre. Era primul copil și eram la 2400 km depărtare de orice om drag nouă sau măcar cunoscut.
    Acum Eva are 2 ani și e încă cu suzeta 🙁 mai ales sau somn sau când are o supărare, o frustrare.
    Sper să scăpăm curând de ea. Și eu am avut suzeta până pe la 3 ani 🙁

  • Ana Maria P. spune:

    Aoleo fetelor! Puica mea , 4 ani jumate’, isi suge degetul (plictis, somn, suparare). Moooor. Inima mea este facuta tandari cand o vad. Am stat, am discutat, am stabilit reguli, am ras, am plans. Imi dau seama ca este foarte greu sa renunte. Bolta palatina este modificata. Se paote folosi ceva si acum, pana sa schimbe dintii – conditia esentiala este sa nu mai sugi degetul, dohh. Iar Sofia mea nu indeplineste intocmai aceasta unica cerinta. Am sa insist, am sa mai discut, am sa mai rad, am sa mai plang!
    Bine ca piciul meu nu are treba cu asa ceva – nici deget, nici suzeta. Sanul e cel mai bun ( si acum la 1 an si 8 luni).
    Va salut cu o lacrima in ochi!

    • Ema spune:

      Fetita ta a fost la san sau pe lapte praf?

    • Andreea M spune:

      De la bun inceput spun ca nu vreau sa supar pe nimeni, dar mi se pare exagerat ca la orice problema discutata apar mereu aceleasi intrebari: a fost copilul alapta sau nu? este vaccinat sau nu?
      Haideti sa nu mai transam lucrurile chiar asa. Nu cred ca este asa de important cu ce a fost hranit copilul. Important este sa vedem cum prevenim/corectam un obicei care devine nesanatos.

    • Ema spune:

      Ba uite ca atunci cand era vorba de supt degetul este important cu ce este hranit bebele. Daca e la san se dezvata mai usor. Poti sa-i oferi sanul cand suge degetul. La suzeta o arunci si gata indiferent care-i sursa laptelui. Dar este foarte greu sa-i dezveti sa suga degetul pe copii care au fost pe lapte praf.Am citit mult pe chestia asta.

    • Ana Maria P. spune:

      Pe lapte praf (din pacate).

    • amina spune:

      am auzit ca merge cu amenintari „fanteziste” de genul : o sa faci dinti de vrajitoare sau altceva ce stii tu ca nu ii place ei

    • Ana Maria P. spune:

      Nope, va spun eu. NU merge neam!

    • Ema spune:

      Ii spui adevarul, ca exista un risc sa-i creasca dintii strambi si va avea probleme, ii arati poze cu fete cu dinti strambii, ii spui ca o sa rada copiii de ea la gradi.

    • sweet home alabama spune:

      Buna, eu am avut problema asta pana in clasa a Va. Incearca (de comun acord cu ea) cu niste cotiere, practic sunt niste suluri de carton care nu o lasa sa indoaie mana, legate cu ceva snur intre ele. La nine a durat vreo trei zile.
      Succes!

  • dana spune:

    Al meu nu a acceptat suzeta. Am încercat un pic la început, făcea urât, așa ca nu am insistat. E si bine, e si rău. E bine ca stiu ca nu e ok suzi din multe puncte de vedere, plus ca îmi place sa ii vad fatzuca fara dop de silicon :-D, arata altfel decât bebeii cu suzeta.am avut noroc ca nu si.a supt nici degetul. E rău pt ca m.a epuizat complet pe mine. In primele luni stătea si cate 12 ore incontinuu mufat. Pt o gura de apa sau o inghititura de mâncare pe fuga trebuia sa ascult urlete, asa ca nu îmi pria nimic. A fost extenuant. De adormit, adoarme doar la san si dormim in continuare împreună, are aproape 10 luni. Se trezește uneori si de 20 de ori pe noapte,in nopțile bune doar de vreo trei patru ori. Așa ca e in continuare obositor,dar m.am obișnuit 🙂

    • Raluca PN spune:

      Parca ai descris aventura noastra 🙂 Al meu e cu o luna mai mare, acum se trezeste noaptea doar de 4-5 ori.
      In primele luni a fost intr-adevar foarte greu, punctul culminant a fost intr-o noapte pe la 3 luni, eram singura acasa, nu reuseam sa-l pun deloc la orizontala, se trezea si plangea foarte tare, asa ca m-am dus cu bebe la toaleta sa fac si eu un pipi. Sper sa nu-l fi traumatizat 🙂
      Insa mi-a facut puiul un cadou de 8 martie, in acea noapte s-a trezit numai o data, am dormit si eu mai mult, dar m-am trezit, culmea, mai obosita decat de obicei, se pare ca m-am invatat cu somnul scurt si treziri dese 🙂

  • alina spune:

    Referitor la suzeta si deget, si eu i-am considerat inamici de cand mi s-a nascut mandra. Am incercat suzeta de cateva ori in disperare de cauza pentru ca prunca urla de spargea geamurile si nu mai stiam ce sa-i fac. A acceptat-o nitel de mila de sila, pana la urma n-am perseverat si asa a disparut din viata noastra. Suzeta ei preferata e sanul meu :).

    Referitor la deget, si eu ma gandeam ca decat deget, mai bine suzeta, pana am citit intr-una din cartile lui Brazelton ca el e in favoarea degetului si mi s-a parut logic. Decat sa dai copilului un obiect din plastic, mai bine lasa-l sa-si suga degetul daca are nevoie de reconfort, oricum si-l suge atunci cand simte ca are nevoie, suzeta e un obiect impus din afara. Tot el zice ca daca nu-i batem la cap cu dezvatatul de deget si nu incriminam mult obiceiul, copiii ajung sa renunte singuri atunci cand sunt pregatitit.

    Nu am incercat experimentul pe pielea mea, dar daca fetita mea ar fi ales sa suga degetul cred ca as fi lasat-o, Brazelton mi se pare coerent in ce zice. Ce parere aveti?

    • Alexandra spune:

      Eu recunosc ca nu am citit autorul specificat de tine, insa la fel cum a scris o alta mamica in comentarii, am citit Capraru si el spunea ca este normal ca un sugar de 3 luni sa faca o preferinta in a suge un degetel, la care va renunta de unul singur pana implineste 1 an (peste 50% dintre copii se preciza in carte ca renunta inainte de aceasta varsta). Fetita mea se incadreaza in acest procent, ea apeland la aceasta tehnica atunci cand adormea in perioada 3-6 luni. Dupa aceasta varsta a renuntat singura si exact cum spui si tu, suzeta ei preferata era sanul.

      Fiecare alege cum crede ca este mai bine pentru el si copiii lui…nu cred ca exista studii care demonstreaza ca e mai dificil de renuntat la deget decat la suzeta, ci doar concluzii bazate pe experiente personale sau ale apropiatilor…

    • Ana Maria P. spune:

      Gresit! Domnul asta Brazelton are copii care sa-si fi supt degetul??? Eu am. Si nu e prea ok. Bolta palatina s-a modificat si nu numai. Poate renunta cand e pregatita? Asta cu siguranta, dar putin ajutor din partea noastra(a familiei) nu strica. Eu vorbesc din proprie experienta si nu as recomanda nimanui sa lase copilul sa isi suga degetul. Si la noi a inceput asa: lasa ca isi descopera manuta, lasa ca doar nu va suge degetul pana la 2 ani, lasa ca nu mai dureaza, ca nu se intampla nimic. Ei…. gresit. E vina mea in cea mai mare parte si sufletul mi-e facut praf cand stiu ca as fi putut fi mai tare si nu s-ar fi ajuns aici.

  • Raluca PN spune:

    Baietelul meu nu a acceptat deloc suzeta. Pentru somn si alte nevoi se utilizeaza cu mult succes sanul mamei. Acum, la 11 luni, daca o gaseste printre jucarii, o foloseste ca obiect de lovit masinutele.
    Sper sa nu inceapa sa suga degetul dupa ce nu va mai primi san. Sora mea a supt doua degete de la mana dreapta aproape pana a mers la scoala si i-au crescut foarte greu dintii de sus, iar degetele sunt deformate, usor mai ascutite, era foarte suparata cand ceilalti copii radeau de ea.
    Ce spuneti mamici, oare au fetitele vreo predilectie pentru suzeta/degetel? Pentru ca vad mai mereu la plimbare fetite cu suzeta in gura, dar mai rai baietei.

  • bibi spune:

    Mandra nu a vrut deloc suzeta în primele saptamani, deși mama tot a insistat. Eu nu prea eram într-ale mele, asa ca nu m-am opus prea tare. Pana la urma a luat-o și ne-a fost chiar de folos. Ea vroia sa adoarmă la sân, suzetand după ce era sătulă , dar eu aveam foarte mult lapte și se enerva. Asa ca lua suzeta, adormea profund și o scuipa afara.
    Nu pot sa zic ca e în vreun fel.dependenta acum la 1 an. Laptele nu mai e ca atunci, desigur, ceea ce înseamnă că poate sta la sân oricât. Asa ca mami ii cam.pasează suzeta după 30-60 min de suzetat non-stop, când simt deja cum mi se încrețesc neuronii de usturime. Ziua nu intra în peisaj, noaptea foarte puțin, asa ca o sa mai continui puțin asa. Am vrea sa o scoatem de tot, dar nu ma simt pregătită încă. 🙂 stam.totuși bine, nu?

  • Lavi spune:

    Petra nu a acceptat mult timp suzeta dar pe la 2 luni cand avea serile alea mirifice in care urla neconsolata cate o ora nu o puteam linisti decat cu laptic. Am ajuns asa la supraalimentare si ea era deja prea grasuta. Atunci am introdus suzeta cu chiu cu vai dar cumva ma bucur ca mai are crize de plans in masina care trec cu suzi. La noi a fost un rau necesar. Acuma incerc sa-i reduc utilizarea la cazurile de maxima necesitate.

  • luiza spune:

    Ma bucur ca nu esti de acord cu minciuni de genul a papat-o pisica. Poti inocula o ura nejustificata asupra animalelor. Si la noi suzeta se foloseste doar la somn. La 1 an si 4 luni inca suzeteaza. Imi doresc ca renuntarea sa vina din partea lui, sa ne intelegem cand discutam de renuntare. Dar cred ca mai e pana acolo, undeva la 2 ani. Mai avem de trecut peste alti pasi, renuntat la biberon, scutec..pfuu..greu cu ele, dar mai greu fara ele.

  • Raluca L spune:

    S-a nimerit la fix articolul tau, in perioada in care ma gandesc si eu sa renuntam la suzeta. Recunosc ca am folosit-o inca din prima luna pentru ca imi era mie comod. M-a ajutat mult pe parcursul timpului, dar nu imi place ca acum la 17 luni inca o caram cu noi peste tot. As vrea sa o folosim un timp doar la somn si apoi peste cateva luni sa renuntam la ea. Sper sa fie si Bogdan de acord cu planurile mele. 🙂

  • Oana spune:

    Eu am reusit pana acum fara suzeta (are 1 and si 2 luni). Alaptata pana la 1 an. Pana la 5-6 luni nu am incercat sa-i dau (mama tot incerca sa ma convinga…ca mi-ar fi mie mai usor dar am rezistat tentatiei), apoi i-am dat in joaca o suzeta pe care o scuipa razand. Stia fetita ce este mai bine pentru ea, asa ca nu am mai insistat.
    Acum la 1 an si 2 luni mai baga degetele in gura dar cand si cand fara sa le suga insistent, mai mult le rontaie. De adormit seara, a adormit la san pana pe la 10 luni apoi nu a mai fost chip sa adoarma, asa ca a fost nevoie de introducerea unui ritual de somn, cu povesti, mangaiat, paturica ei preferata, o jucarie de plus. Acest ritual il are si acum dar dureaza 45 min uneori si o ora pana adoarme. Uneori mai putin, daca nu doarme in timpul zilei.
    Ma simt bine ca nu am cedat tentatiei de a-i da suzeta. Nici mie nu imi plac fetisoarele lor cu zambetele acoperite de o ditamai suzeta.

  • Mirona spune:

    Din inertie am cumparart si suzete pentru Bulbuc. Dupa ce mi s-a povestit ca ar putea afecta alaptatul, m-am gandit ca poate le tinem doar asa la rezerva. In caz de nevoie. Asa ca acum, desi avem 3 (una primita in cadou de la compania de asigurari de sanatate!), ma uit circumspect la ele si mai, mai ca imi vine sa le pun undeva unde sa uit de ele. Om vedea noi ce iese.

  • Madalina spune:

    Eu am fost suzeta timp de 1 an si 7 luni, cat timp a durat alaptarea. Nu a vrut suzeta (nici n-am insistat), nu l-a interesat degetul, doar la san statea cu orele, chiar daca de cele mai multe ori nu sugea, doar statea cu sanul in gura.
    90% dintre colegii lui de la cresa au suzete cu care stau in gura non stop in afara timpului in care mananca. Mi se pare chiar periculos, mai ales atunci cand alearga.
    In Spania, stilul de parenting e neglijenta maxima. Copiii sunt tratati cu maaaare indiferenta si sunt ignorati total.Vezi copii de 6-7 cu sezeta in gura, in carucioare, ca-i mai comod pentru parinte, nu necesita supraveghere, atentie, etc. Il arunci in carut, ii bagi silicon in gura si e tacut si imobil.

  • Andreea spune:

    Iar ma sperii…ca nu stiu ce sa fac, eu nu am vrut sa-i dau suzeta lui bb pana la 2 luni pentru ca mi-a venit laptele greu si imi era mereu frica ca nu mananca suficient si acu nu o mai vrea deloc. Nu isi suge degetul dar isi mananca pumnii mereu cand e foame sau somn si de adormit adoarme doar la san si sta mult cu el in guritza. Teama mea e ca o sa-si suga degetul cand ma voi intoarce la munca si nu ii voi mai da san.

  • Alina spune:

    O idee de „smecherie” pentru a scapa de suzeta fara minciuni de genul „a papat-o pisica” este sa intepati tetina cu un ac. Eventual pe toate daca are mai multe. Daca nu mai sta umflata, nu ar trebui sa le mai placa. Aerul dinauntru este prea putin ca sa fie inghitit si sa dea gaze. Eu asta intentionam sa fac, dar nu a mai fost nevoie:)

  • ioana Radi spune:

    uffff…..eu nu am problema cu biberonul…eu am problema cu..Fulga!!!!!!!!!!!!Fulga este o vacuta de plus la care ea ii suge manutele….nu traim fara Fulga…nu dormim fara Fulga…..cand suntem obosite:Fulga???????Unde esti?????? …sunt 5 la numar toate la fel,ca sa le pot spala si sa aiba curate….de ele cum scapam????????am incercat sa ii explic ca trebuie sa plece,iar ea nu NUUUUUUUUU!!!!!!!!E A MEAAAA!!!!!!!!Avem doi ani si 4 luni…..si deja ma vad si la 3…si la 4….Fulgaaaaa!!!!!!!!!

    • Rox spune:

      Nu vad unde e problema. Eu am dormit cu un animal de plus langa mine pana m-am mutat de acasa de la mama 🙂 Nu-l duceam peste tot, era doar pentru acasa si nu-l rontaiam (cel putin de cand am amintiri, inainte – nu stiu 🙂 ), doar il tineam langa mine si uneori in brate. Si acum, cand dorm pe-o parte, trebuie sa tin ceva in brate – o perna mica sau plapuma adunata toata. O data cu varsta, din obiect de atasament animalutul a devenit parte din decor, accesoriu pe pat, nu cred ca e nimic rau in asta.

  • Ariana spune:

    La al meu i-au dat la maternitate suzeta dar o sugea si nu prea. Apoi a devenit un obiect extrem de util la somnul de noapte. Pe la 6 luni insa a renuntat singur la ea. Acuma adoarme numai cu biberonul (cu apa) in gura. Noaptea se trezeste si zice pe un ton terminat si disperat „apaaaa apaaaa”. Ii dau sticla, trage cateva guri si adoarme la loc. Am incercat sa-l dezvatam de biberon la adormit dar nu a mers (acuma are deja 20 luni). Mai incercam peste ceva timp. Poate vom avea noroc.

    Am fost si la dentist cu el dar nu a vrut sa coopereze. Insa dentista mi-a spus ca a vazut ca are dinti frumosi si sa-i spalam bine in fiecare seara sa nu se carieze. Urmatoarea vizita la dentist o vom face cand piticul va avea 2 ani si vom merge la un specialist in copii.

  • Cristina D spune:

    Nu mi-au placut niciodata cum arata copiii cu suzeta in gura, stiam ca nu ii voi oferi suzeta dinainte sa nasc. M-am gandit ca daca are nevoie sa suga, ii pot oferi sanul. Are 3 ani si 9 luni si nu stie nici macar ce este suzeta.
    Pe la 2 luni a inceput sa suga degetul. Inainte de somn, la eruptiile dentare, si in general cand eu nu eram acasa, sa ii pot pune la san. Nu i-am atras niciodata atentia sa nu-si suga degetul si nu am permis nimanui sa-l ironizeze pe tema asta. Prin urmare, pe la un an si ceva a renuntat singur la suptul degetului, ne-am trezit ca nu-l mai suge. Eu cred ca a renuntat asa de usor, tocmai pentru ca noi nu am privit suptul degetului ca pe un lucru rau, nu l-am criticat, nu l-am fortat sa renunte. Am avut incredere in el ca va renunta cand se va simti pregatit.
    Prima vizita la dentist, pe la 2 ani, ne-a confirmat ca suptul degetului nu i-a afectat dantura.

  • Mie mi se pare foarte buna suzeta si foarte nasoala ideea de a o critica dupa 3 ani de folosinta in care n-a facut decat sa te ajute. Si nu, n-a devenit „dependenta”, dovada fiind tocmai faptul ca s-a dezvatat de ea fara prea mari „traume”. Daca mergem pe ideea sa alinam cat mai mult copilul cat e mic de ce sa nu-l alinam asa? Din moment ce clar ajuta la adormire, care e stresul? O folosesti si apoi n-o mai folosesti. Si gata. Insa la inceput este extrem de utila pentru somn. Nu pentru umblat cu ea in bot toata ziua, dar la adormire… Eu i-o scoteam din gura dupa ce adormea inca de la inceput asa ca nu se scula dupa ea noaptea, n-o cauta prin pat si nu se trezea pentru ca ii pica din gura. Suzeta a fost minunata si eu una o recomand cu caldura. Si nu cred ca din egoism ci pentru fericirea si calmul copilului 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      sofia se trezea sa o caute si daca nu o gasea ne trezea pe noi sa i-o aducem, deci dependenta era oleaca. 🙂

      acu tre sa ma simt prost ca am jignit suzeta? a fost utila, inca mai e, dar asta nu inseamna ca i love the idea of it, because i dont.

    • Liz spune:

      Sincer, se face atata caz de o suzeta care eliminata la timp, nu provoaca nici un fel de traume (nici fizice, nici emotionale). E un obiect de linistire folosit provizoriu. Noi am renuntat la 2 a 4l. Acum adoarme super simplu (fara lapte inainte ca i l am scos si pe asta), in pat, ma intind langa ea, mai vb putin si adoarme. Apoi eu plec de langa ea, fara mari probleme. Daca o obisnuiam sa adoarma non stop cu sanul, trebuia sa stau legata de ea toata noapte.

  • dana spune:

    Al meu inca are suzeta. De la 3luni a acceptat-o cand au inceput manifestarile specifice eruptiei dentare. Nu e dependent de ra,adoarme si cu si fara si nu a avut niciodata probleme cu somnul. Nu a fost leganat si adoarme doar tinandu-ma de mana. Nu imi fac ptobleme ca va renunta greu la ea,deocamdata e singura lui alinare cand erupe vreun dinte(are 18 luni si 8 dinti plus 4 masele). Daca ar fi sa o iau de la capat,as proceda la fel si nu pt confortul meu psihic ci pt al lui.

  • andreea spune:

    La noi privitul in carti (copiii) si cititul (adultii) a tinut loc si de suzeta si de plimbat si de orice alt ritual de culcare…le-am citit dintotdeauna, au inceput sa prezinte interes cam de la 3-4 luni.
    Daca nu adormeau la supt, adormeau la citit. La puiuti mici merge repede, pe masura ce creste puterea de concentrare citim mai mult … dar noua ne place foarte mult sa petrecem timp citind asa ca nu ne deranjeaza.

    Somnul de la prinz s-a transformat repede (cam pe la 2 ani) in odihna … adica citit mult uneori cu somn, alteori fara.

    Seara nu ne culcam fara sa citim, oriunde am fi si oricit de tirziu s-ar face … deci, e si asta un drog 🙂

  • mariana spune:

    Si eu am folosit suzi la ambii copii.A fost un rau necesar pentru ca inceputul alaptatului a fost cu rani si dureri groaznice pentru mine (la amandoi copiii) si nu puteam sa stau cu ei la san nonstop. Baiatul a folosit-o doar la adormit, dupa care o scuipa afara, fetita si-o mai cauta si ziua. Dezvatatul de suzi n-a fost greu deloc, la 1an si 7 luni la baiat si la 1 an si 10 luni la fetita. In schimb nepoata mea n-a vrut suzi dar suge degetul. Are 2 ani si 7 luni, degetelul pe care suge e deformat. Fetia unei prietene a supt degetul pana la aproape 5 ani, cu consecinte: bolta deformata, deget deformat. Eu am ales suzi pentru ca de ea poti scapa mai usor, dar fiecare face ce crede ca e mai bine pentru puiul si famila ei.

  • Gaby spune:

    Usor de zis greu de facut, nu? Eu i-am dat suzeta nu pt ca am vrut cu pt ca a fost nevoie Am urat ca a trebuit sa ii dau suzeta dar asta a fost, i-am dat, nu ma deranjeaza decat ca treb sa ii dau noaptea in caz ca le pierde si se trezeste. Oricum zica cine ce o vrea, pt mine laudele celor care zic ca dorm copilasii fRa suzeta nu isi au rostul, dorm cum??? Dorm cu sanul in gura, si aia nu ii tot suzeta???! E tot una ca doarme cu suzeta, biberon,san, patura, mascota,etc; e o dependebta, putini sunt copilasii care adorm singuri faraaaa nimic din cele enumerate, chiar rari, majoritatea au ceva tic( trag de par, rotesc suvite de par, se tin de urechi, se trag de urechi.etc). Eu zic ca fiecare stie ce poate sa faca pt copilul lui sa se linisteasca si sa poata dormi(somnul este multttt mai esential pt ei decat cele 10 zile-15 maxim cand se dezobisnuesc de ea) detin 1 bucata copila cu suzeta si adoarme mult mai usor si pt mine si pt ea, o iau in brate ma madaresc ne iubim seara la culcare( nu mor de durerr de spate etc). Si mai detin una bucata fara suzeta ca dehhhhh sa nu facem aceleasi greseli nu?5 ore de somn pe Zi doarme leganata si in brate iar noaptea non stip la san, pe bune sa imi zica mie cineva ca asta-i varianta mai buna?!?!? In masina 30 de minutr urla de se inroseste/transpira de la plans, diferenta ii una sta relaxata cu dependenta ei in gura se joaca se uita pe geam mai cantam, o scoate cand nu io trebuie, se poate distra si cand are nevoie de suZi io pot da. Iar a doua copila nu faci 15 km cu ea fara o oprire ca are nevoie de depedenta ei sanul care e pe post de suzi. Asa ca fiecare sa faca cum crede. Eu zic ca pt unele cazuri suzeta castiga clarrrrr

  • Luiza spune:

    La noi bebe are 7 luni aproape si avem suzeta in casa. Norocul meu e ca nu a acceptat sa suga. Cred ca nu stie cum. Nici din biberon nu stie sa suga, asa ca sanul ramane singura varianta de hranire. Se joaca cu suzeta, o rontaie daca i-o dau dar nu are nici o legatura cu somnul sau sanul. Adoarme la san sau daca il mangai pe spate. Problema e ca nu doarme in patut. Mai vedem mai incolo.

  • Adela spune:

    Si eu ma lupt om-la-om cu suzeta! Sper sa castig, ca am strategie noua: am eliminat-o de la somnul de pranz si deocamdata functioneaza. Adoarme fara ea, cu putine maraieli. Se trezezte o data, administram un san si gata. Somn usor pentru ea, clipe minunate pentru mine, timp de scris pe site 🙂

    Ai dreptate cu mutrisoara ei frumoasa, incomodata de plasticul cu inel, fie ele si aproape transparente. E asa frumoasa fara suzeta!…

  • Violeta spune:

    Este cat se poate de evident ca pentru fiecare mamica sau copil functioneaza o formula sau alta. Nu este nimic ideal, cu sau fara suzeta, cu sau fara deget, san la cerere sau nu.

    Povestea mea este asa:

    1. primul copil alaptat pana la 6 luni, fara deget, fara suzi. La 6 luni, imediat dupa intarcare, a luat suzeta pana la 1 an si jumatate cand a scapat foarte usor de ea.

    2. al doilea copil alaptat pana la 4 luni, cu suzi in completare. La intarcare, a renuntat la suzi si a ales degetelul. Are 4 ani impliniti si inca isi suge degetul la somn exclusiv. Nu reusesc sa-l dezvat, dar nici nu am aplicat metode drastice, gen ardei iute, si alte dracovenii pe degetelul lui. Stiu ca e boala grea degetul, am cunostinte cu copii care sug la 12 ani si au dantura deformata. Vom vedea cum vom reusi sa scapam cat de curand.

    3. cel de-al treilea este inca la purtator, dar va avea sigur suzeta, dupa experienta celor doi baieti. La mine s-a dovedit ca se scapa mult mai usor de suzeta decat de deget. Nu este insa obligatoriu ca cea mica sa vrea degetul. Primul baiat nu si-a bagat niciodata degetul in gura, de exemplu.

    Concluzia mea este urmatoarea: Sunt de acord cu alaptatul, o voi face cu siguranta, dar nu voi amesteca lucrurile. Sanul este o sursa de hrana, nu o sursa de linistire a copilului. Din san curge lapte, asa ca nu sunt de aocrd sa il folosesc pe post de calmare, atunci cand nu e cazul sa fie hranit. Ii voi face burtica varza daca la fiecare plans, fie de colici, fie de dinti, fie din te miri ce motive, ii voi oferi sanul pe post de linistire. Asta nu inseamna ca ii voi indesa suzeta automat in gura, doar de dragul de a-l face sa taca. Voi incerca sa il alint, sa il linistesc, sa il tin in brate, etc…dar nu voi oferi sanul daca nu ii este foame. Si nu discutam aici de prima perioada din viata bebelusului, cand nu are stabilit foarte clar un program de masa. La mine, program inseamna sa aiba cam 2 ore intre mese, astfel incat sa nu amestecam lapte proaspat cu lapte digerat si sa dam curs durerilor de burtica.
    Nu stiu daca reteta mea este una buna sau ideala, asa ca nu luati in considerare daca nu vi se potriveste.

  • Cristina VQ spune:

    In mod normal, nicio deprindere fortata, artificiu, sau cum mai vreti sa le spuneti, nu sunt sanatoase. Doar ca e greu al naibii sa identifici mereu normalul. Si eu le-am dat alor mei suzeta. Mi-am inceput parinteala dupa stilul clasic, cu principii mostenite, fiind convinsa ca e ok si ca ma voi adapta din mers. Doar ca n-a fost asa simplu. Si m-am trezit in situatii grele la care rezolvarea clasica nu a facut decat sa complice lucrurile. Una dintre aceste situatii a fost cu suzeta. Am ajus sa dorm in fund. Pentru ca minunatul obiect introdus in viata noastra pentru confortul parintilor (am realizat asta ulterior) ajunsese atat de indispensabil copilului incat dormea iepureste de teama sa nu-l scape. Atipea, scapa minunea, maraia si se trezea cautand-o. Devenise o dependenta nesanatoasa. Si, dupa cum spun atatia specialisti, dependenta este un semn de stima de sine scazuta, un sentiment de neputinta. Copilul simte ca nu se descurca fara obiectul respectiv (fie el suzeta, paturica sau ursulet). Si nu cred ca asta ne dorim pentru copii.
    Cat despre plans… e asa de bine sa citesti ca mai sunt si alti oameni care inteleg importanta plansului. Am fost si eu acolo. Acolo unde nu lasi copilul sa stoarca o lacrima pentru ca e dovada de monstruozitate. Dar din fericire, tot copiii m-au trezit. Si am descoperit informatii pretioase legate de plans. Si acum incerc si eu sa transmit mai departe. Dar mi-o iau in freza de multe ori. Din 2 parti: ori sunt aratata cu degetul ca mama denaturata si insensibila care maltrateaza copiii lasandu-i sa planga, ori sunt privita ca fraiera care se lasa calcata in picioare de copii si nu le sterge vreo 2 ca-si permit sa faca crize. Putini inteleg diferenta crasa intre A-I PERMITE copilului sa planga si A-L IGNORA cand plange.

  • Iuli spune:

    2 idei le spun ca medic: părinții exagerează cu obsesia aoleu aproprie degetul de gură e clar că de acum până la 5 ani sau mai mult o să sugă degetul. Și sunt de-a dreptul disperați că văd copilul cu mâna la gură încât îi bagă imediat suzeta, uneori forțat.
    Oameni buni, părințî dragi, dusul degetului la gură face parte din explorarea normală a copilului, din explorarea și confortul din perioada erupțiilor dentare, sigur ajută jucăriile de dentiție, dar dacă duce degetul în zona gurii nu este alertă nucleară și trebuie înfundat cu suzete peste suzete ca să nu iși sugă degetul nu știu câți ani. Un procent f f f mic din cei care se joacă cu degetele ajung să îl mai sugă după vârsta de 1 an… câți din cei cu suzete pot spune același lucru? Lăsați copiii să exploreze!
    2. Legănatul excesiv fie pe picioare sau în brațe (și am văzut niște mișcări de legănat turbate rău când încerca câte cineva să calmeze un bebe în panica de moment- și nu, nici nu șî-a dat seama cât de violentă era acea mișcare)- poate duce la multe probleme, vezi shaken baby syndrome. Un mare procent din adulții cu probleme de somn le au din cauza legănatului din copilărie, practic oricine are probleme poate încerca mersul cu mașina sau dormitul pe un pat de apă. Dacă la astea adorm repede e sechela legănatului excesiv din copilărie. Discuția e mai lungă. E diferență între legănat și ținutul în brațe și purtatul în sistem de purtare. În sistemul de purtare nu sunt mișcări violente atâta vreme cât nu faci jogging și este o mișcare naturală, mai naturală decât a căruțului chiar.
    Ah și nu mai găsesc linkul cu studiile despre sleep trainingul agresiv…

    • Iuli spune:

      Ah și alăptatul la program că se amestecă lapte proaspăt cu lapte vechi… e ciudată gândirea asta, la un stomac minsucul să îi impui restricții. Mai ales că poate bea de sete, poate controla foarte exact procesul un copil. Dacă vine și bea o gură două, îl lași două ore la restricție? Sau îi impui să mănânce forțat mai mult decât vrea

    • Violeta spune:

      Eu zic ca fiecare mama isi da seama daca copilul a avut o masa completa sau doar a supt doua guri de sete. Si mai ales, in prima perioada, cand bebe nu are un program foarte stabil de masa. Eu am alaptat la cerere si nu am lasat copilul sa planga daca nu treceau fix 2 ore pe ceas, dar am invatat cu timpul cand plangea de foame sau din alte motive. Pe parcurs ce a crescut si-a stabilit singur programul de masa si am incercat sa il respect. Bineinteles, ca au fost momente asociate cu eruptia dentara cand ar fi vrut sa suga fix la 5 minute. Atunci nu mi s-a parut normal sa-i dau san.
      Mai mult de atat, unul din copii a mancat din 2 in 2 ore zi si noapte, iar celalat a mancat la 3-4 ore, doar cu o masa pe noapte. Programul si l-au stabilit singuri, nu i-am fortat sub nicio forma sa respecte acest interval orar.
      Insa, am vazut destule mamici care apelau la san in orice moment in care copilul deschidea gura si plangea. Singura solutie pe care o vedeau functionand era varatul sanului in gura.
      Si da, sunt foarte de acord sa lasi copilul sa exploreze cu gurita orice, fie jucarii, manutele proprii, etc. Iarasi, am vazut mame care le smulgeau pumnisorii din gurita si dadeau suzi la schimb.
      Copilul meu cel mare a explorat cu gura pana la cativa ani. Orice prindea in mana, ducea si la gura. Asa a simtit, asa l-am lasat sa faca.

      Dar nu pot fi de acord ca nu provoci dureri de burta daca oferi sanul din 5 in 5 minute. Poate e un lucru citit din carti mai vechi, dar are o logica, zic eu. Iar copilul va deprinde o dependenta de san si o va face nu doar sa se hraneasca ci ca sa se linisteasca.

    • Iuli spune:

      Nu cred că un copil va accepta non stop sânul să se liniștească dacă el nu vrea să primească lapte. Am văzut copii care pircep repede, de la vârste fragede că sânul nu e ok dacă nu vor lapte, care ar fi încercat să se liniștească așa dar în momentul când se trezeau cu lapte în gură se retrăgeau șî nu mai foloseau sânul ca metodă de liniștire. Nu ca excepție am văzut astfel de copii ci mai degrabă ca regulă. Cât despre suptul mai des în anumite perioade, cred și am văzut clar copii care au perioade de creștere fizică sau de achiziții sau erupții dentare sau toate cumulate când au nevoie crescută, mai des de lapte de sân. Și la unii e vizibilă de la zi la alta creșterea de exemplu… de ce să îi restricționezi atunci doar pe idei băbești? Mai rămâne să zicem că dacă e cald afară fierbe laptele în sân și nu trebuie dat copilului, că dacă au trecut 10 ore probabil s-a brânzit și iar nu trebuie dat copilului etc. Astfel de mituri fac ca la noi în țară alăptatul să fie sabotat și să dureze foarte puțîn, șî să nu beneficieze de el așa cum ar trebui să beneficieze copiii.
      Ah și când spuneți că laptele rămâne în stomac și vine altul proaspăt e perfect valabil ptr laptele formulă. Care nu este nici digerabil rapid, nici absorbabil rapid. La unii copii, în funcție și de metabolismul lor, laptele se poate absorbi și digera în totalitate și în decurs de jumătate de oră în anumite perioade. De ce restricții?
      Off cred ca este nevoie de mai multă informare în acest domeniu șî de pus pe foc cărțile vechi…

    • Cristina VQ spune:

      Mi-am adus si eu aminte de Sindromul copilului zgaltait. Si de faptul ca un var de-al meu, si acum la maturitate, se leagana in somn in mod inconstient. Cred ca asta este cel mai putin grav dintre efecte. Zgaltaitul asta poate duce inclusiv la leziuni cerebrale si chiar deces. Chiar nu e de jucat. Ca sa nu mai zicem ca tot o dependenta nociva e.

  • andreea spune:

    Nu le-am dat suzete niciodata, am avut doua in casa noi, primite, la primul copil. Le-am uitat intr-un sertar, apoi le-am aruncat. Imi displac profund. Inteleg si accept ca sunt de mare ajutor in multe cazuri, dar la noi nu s-a nimerit niciodata….niciun caz care sa le justifice. Cred ca am avut noroc 🙂

  • Alina spune:

    Primul copil a avut suzeta pana la 2 ani. Doar cand adormea la pranz si cand adormea seara. In rest…interzis, ascunsa..nu exista. E important sa fie lasat sa vorbeasca, sa se exprime, sa gangureasca. A aruncat-o singur la 2 ani fix, a plans dupa ea 45 minute incontinuu – cel mia lung plans din viata lui apoi isi amintea de ea la fiecare somn de pranz..cam o saptamana.
    Gemenii n-au vrut suzeta. Deloc. End of story…unora le place, altora nu.
    Deci mai depinde si de copii. Dar da, conteaza si modul in care au acces la ea.

  • Narcisa spune:

    Am doi baieti, unul are 6 ani si 4 luni si celalat 1 an si 5luni. Nici unul dintre ei nu stie ce inseamna suzeta sau biberon. Deci cred ca se poate si fara astfel de „accesorii”.

  • Nicoleta spune:

    Buna!

    Fetita mea, 1.8 luni are suzeta de somn..doarme mult mai usor atat la somnul din timpul zilei cat si seara, insa vreau sa o ajut/ ma ajut sa renunte la ea, intr-un mod cat mai bland ..ma puteti ajuta cu o recomandare?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *