Biciclete pentru toată familia

ARTICOL SCRIS DE SOȚUL PRINȚESEI, RESPONSABIL CU ACHIZIȚIONAREA OBIECTELOR DE MARI DIMENSIUNI ÎN REGAT

Spun de la început că nu sunt mare specialist în materie de biciclete. Articolul de față este scris ca un fel de ghid general pentru oamenii care iau în calcul să-și cumpere bicicletă și/sau să ia copiii cu ei. Dacă printre cititori sunt bicicliști cu experiență, îi rog să intervină.

Să alegi o bicicletă este dificil, pentru că există multe modele de biciclete, iar fiecare model are diferite variante de echipare. Există multe articole pe internet despre alegerea unei biciclete, vă invit să citiți măcar câteva înainte de a cumpăra, ca să puteți alege de la început ceva potrivit pentru voi. Pe scurt, alegerea unei biciclete începe cu răspunsurile la 2 întrebări: “unde și cum voi folosi preponderent bicicleta?” (oraș, pădure, coborâri de pe munte, plimbări ocazionale, mers cu ea zilnic la muncă etc) și „care este bugetul alocat achiziției?”. Nu există o bicicletă potrivită pentru orice utilizare, din păcate.

După ce ați răspuns la cele două întrebări de mai sus, cel mai bine este să mergeți să probați biciclete. Din experiență, cred că în București nu va fi chiar ușor să găsiți una potrivită, mai ales dacă sunteți o persoană mică de statură sau aveți alte cerințe specifice, cum ar fi să se poată monta pe ea un scaun de copil, pentru că magazinele dedicate de biciclete de aici au relativ puține biciclete pe stoc. Dacă ești un bărbat de înălțime medie care vrea un mountain bike atunci o să ai de unde alege, dar altfel s-ar putea să te uiți pe site-ul magazinului și să vezi că au sute de modele, să te oprești la câteva care-ți plac, apoi să suni la magazin și să descoperi că au maxim unul-două pe stoc și eventual nu-i bună mărimea. Dar putem aduce la comandă orice bicicletă doriți, spun vânzatorii. Și cu ce mă ajută asta pe mine, că eu nu pot să cumpăr o bicicletă fără să o probez, spui tu. Chiar și așa, nu este recomandat să cumpărați biciclete din hypermarket, pentru că sunt proaste (și grele). Sigur, pentru 2-3 plimbări pe lună or fi bune, dar în cazul ăsta este mai ieftin și mai comod să închiriați.

Până am găsit bicicletă pentru nevastă, noi am vizitat sau măcar am sunat la următoarele magazine: Biciclop, Bicishop, Playbike, Veloteca, Bikexpert, Kerobike, Extremeaddict, Probike, Xtremeriders, Decathlon si Hervis. Vizitarea magazinelor de biciclete durează, deci înarmați-vă cu răbdare și lăsați copiii mici acasă, nu ca noi. Problema nu ar fi neapărat că vânzatorii se mișcă greu (deși se mișcă greu), ci că nu toate bicicletele din magazin sunt pregătite să fie probate. După ce că au puține pe stoc, dacă vrei să probezi o bicicletă s-ar putea să fie nevoie și să aștepți să-i umfle roțile, să-i pună pedalele, să-i regleze nu știu ce șamd. Iar dacă nu e bună pentru tine, ca să probezi alta trebuie iar să aștepți alte 10-15 minute. Inclusiv la Decathlon ni s-a întâmplat asta, dacă nu am fi bătut atâta drum ca să ajungem acolo am fi plecat imediat după primele 15 minute în care nu ne-a băgat nimeni în seamă. Chiar nu înțeleg ce fac toată ziua oamenii din magazinele de biciclete dacă nici măcar roțile de la biciclete nu sunt umflate. Singurul magazin unde totul a mers șnur este Hervis. Au și multe biciclete, și multe feluri de biciclete. La Decathlon au multe biciclete, dar puține feluri, practic toate MTB-urile au același cadru, deci vorbim de fapt de o singură bicicletă în diferite mărimi și variante de echipare. Pentru celelalte magazine, sunați mai întâi să întrebați, altfel s-ar putea să mergeți degeaba –  sunt magazine mici, care funcționează în spații de câteva zeci de metri pătrați, nu au fizic loc pentru multe biciclete.

E bine de știut şi că nu există magazine dedicate de biciclete deschise duminica în București, iar sâmbăta toate sunt deschise 10-14 sau 10-15.

Sfatul meu cel mai important este deci să probați bicicleta înainte de a o cumpăra, să dați măcar o tură cu ea. Este bine să porniți de la mărimea care teoretic vi se potrivește în funcție de înălțimea voastră (există tabele pe internet sau întrebați vânzătorii), dar nici un tabel teoretic nu vă va spune cât de confortabil vă veți simți de fapt pe bicicletă, pentru că acest lucru este funcție de construcția bicicletei și de conformația voastră fizică. Colega mea de apartament, de exemplu, s-a urcat pe un mountain bike (MTB) cu roți de 27.5 de inci și a spus că e ok, s-ar putea obișnui cu ea, apoi s-a urcat pe un MTB de aceeași mărime dar cu roți de 26 de inci și a spus că e altă viață.

În general, o bicicletă de oraș este mai comodă decât un MTB pentru că poziția corpului este mai aproape de verticală, ceea ce reduce apăsarea în mâini. De asemenea, bicicletele de oraș au de obicei roți mai mari și cauciucuri mai subțiri, ceea ce le face mai spornice pe distanțe mari, dar și mai greu manevrabile. MTB-urile în schimb sunt construite să suporte și să absoarbă mai bine șocurile, mai ales că au furcă cu amortizor, iar în București cum nu sunt piste calumea de biciclete, ești nevoit să treci peste multe borduri. Noi am ales MTB-uri cu roți de 26 de inci (celelalte mărimi fiind 27.5 inci și 29 inci), nu numai din considerentele de mai sus, ci și pentru că din câte am observat oferta este mai diversificată și plaja de prețuri ceva mai prietenoasă decât la alte tipuri de biciclete (plus că mie îmi plac MTB-urile).

Referitor la prețurile bicicletelor în București, nu vreau să pornesc controverse, dar eu nu aș pune copilul pe un MTB mai ieftin de 1,000 de lei. La urma urmelor, nu e vorba doar de calitatea componentelor, că alea se mai pot și înlocui, ci e vorba și de calitatea sudurilor și a construcției în general, iar așa ceva nu poate fi evaluat de un nespecialist cu ochiul liber (s-au mai văzut și cadre de bicicletă rupte din senin).

În ceea ce privește varianta de echipare, aici discuțiile sunt interminabile și nici nu vreau să intru în așa ceva. Dacă bugetul este generos, luați cea mai bună variantă de echipare care intră în buget. Dar dacă nu este, părerea mea e că echiparea nu e atât de importantă la o bicicletă care nu va fi utilizată intensiv sau în condiții dure. Este important ca piesele să nu fie no-name-uri, dar altfel pentru scop recreațional cred că vă descurcați și cu variantele entry-level de la producatori cunoscuți (Shimano, Sram etc). Este posibil ca piesele astea entry să se deregleze sau chiar să se strice după câteva sute de kilometri, dar ca idee, un schimbător din liniile entry de la Shimano care echipeaza o parte semnificativă a MTB-urilor cu preț între 1.000 si 1.500 de lei, costă între 30 și 60 de lei, deci poate fi înlocuit fără să se simtă la buzunar.

Acum, despre scaunul de copil. Am ales un model de scaun care se prinde pe cadru, sub șa, iar scaunul propriu-zis stă suspendat deasupra roții din spate. Motivele sunt legate de faptul că scaunele care se montează în față fac bicicleta mai incomod de condus mai ales pentru o persoană mică de statură (cum e jumătatea mea mai bună), că în spate copilul este ferit de vânt și de alte lucruri care pot veni din față și că majoritatea accidentelor cu bicicleta zic eu că se întâmplă cu fața.

Dezavantajele sunt că urcatul și coborâtul copilului din scaun trebuie să se facă cu multă grijă pentru că se poate răsturna bicicleta și că bicicleta devine un pic mai instabilă, mai ales când te oprești, deci este nevoie să te obișnuiești un timp. Puteți pune pe scaun niște cărți sau bidoane cu apă care să cântăreasca la fel ca și copilul și să mergeți un timp așa, până vă simțiți siguri pe voi. Noi am folosit acest model de scaun pentru Sof încă de anul trecut și ne-a plăcut, așa că pentru Iv am luat exact la fel. Este vorba despre scaune marca Hamax, cumpărate de la Decathlon, costă în jur de 250 de lei unul. Se pot folosi pentru copii mai mari de 9 luni și mai ușori de 22 de kilograme.

Mai multe informații despre scaune puteți citi aici și aici.

Părerea mea este că dacă vreți să folosiți scaun pentru copil, este bine să cumpărați mai întâi scaunul și apoi să alegeți o bicicletă pe care se poate monta, pentru că nu se poate monta orice scaun de copil pe orice bicicletă. Cel mai greu cred că este să găsești un MTB cu cadru de damă pe care să se poată monta scaun de copil (cu prindere sub șa). Fie cadrul este prea jos și scaunul nu stă suficient de sus față de roata din spate, fie nu poți monta elementul de prindere pentru că exista pe cadru ghidaje pentru cabluri, fie pur și simplu nu este loc. Dacă iei mai întâi bicicleta, nu ai cum să fii 100% sigur că scaunul care-ți face cu ochiul se va putea monta sau nu, pentru că de multe ori 1-2 cm fac diferența dintre da și nu.

Mai este nevoie și de căști de protecție pentru toată lumea. Pentru plimbări ușoare, cred că orice cască e bună atât timp cât mărimea este potrivită.

Lanț întins sau ceva!

Sursa foto: familie pe bicicletete, via shutterstock.com

Pin It

34 Comments

  • Cristian spune:

    Eu am fost sâmbătă la Veloteca din Dorobanți, am cumpărat anvelopa (16 toli cu 1,75) noua pentru bicla piciului, dar ca de obicei un tip ce părea vânzător stătea de vorbă aiurea la mobil.

    Nu pricep când se va petrece o schimbare și clientul va fi tratat cu respect.

    Io când eram pici mă dădeam cu Pegas, era să o pățesc rău de tot in parc in Tineretului, pe pantele acelea prinzi viteză nu glumă.

  • Lia spune:

    Cand am vazut titlul am crezut ca e vorba despre biciclete de alea pe care pedaleaa doi oameni odata, cum se gaseau mai demult la mare. N-ai vazut si asa ceva prin magazine? Caut de ceva vreme si nu vad decat prin filme.

  • Flori spune:

    Mi se pare amuzant cum ti’a ales apelativele. La „colega mea de camera” am fost pt o secunda bulversata, apoi la „jumatatea mea mai buna” am zambit :))

  • Ileana D. spune:

    „…nu vreau să pornesc controverse, dar eu nu aș pune copilul pe un MTB mai ieftin de 1,000 de lei”

    Dar pe „colega ta de apartament” ai pune-o pe o astfel de biclă??? …sau care este controversa aici? :)))

    • Robo spune:

      @Flori

      dar de ce nu va place expresia asta cu colega/ colegul de apartament, ca mie mi se pare foarte haioasa!
      eu nu pot sa zic „sotie”, mi se pare un cuvant pretentios, cine se refera in viata de zi cu zi la jumatatea lui cu cuvantul „sotie”, in afara de atunci cand o pomeneste intr-o conversatie cu seful?
      totusi, „sot” pe de alta parte nu mi se pare ca suna la fel de pretentios ca „sotie”… e ciudat, recunosc.

    • Robo spune:

      @ileanaD

      pai controversa pe care incercam sa nu o deschid e aceea referitoare la pretul unei biciclete, ca stiu ca sunt oameni care au biciclete mai ieftine pe care le folosesc zi de zi.
      eu personal nu as pune nici consoarta pe o bicicleta din supermarket, dar totusi un adult rezista mult mai bine in caz ca se rupe cadrul decat un copil, asta era ideea frazei.
      cunosc chiar eu un om caruia i s-a rupt cadrul la o bicicleta dupa cateva luni de folosire.

  • Cristian spune:

    ROBO,

    Ai facut o mare greseala, parol! Expresia asta „colega de apartament” o va enerva rau, da’ rau de tot pe doamna Luiza Danemarcheza, ce m-a urmarit cu asiduitate si pe mine vreo doua saptamani, aici pe blog, sa ii confirm starea civila (necasatorit, un pic casatorit, mediu casatorit, foarte casatorit, extrem de casatorit, cel mai casatorit), avea o mare si brusca apasare cred. I-am facut marturisire publica, sa nu fie nefericita toata viata.

    Sa vezi ce comentarii acide vor creste aici, sa nu zici ca nu te-am prevenit! Sper din tot sufletul ca aveti rotile de aceeasi marime la biciclete, altfel… nici nu vreau sa ma gandesc.

    • Luiza spune:

      doamna Luiza Danemarcheza? pe bune? >.< eu nu stiu de ce a aprobat Ioana comentariul asta pentru ca mie una mi se pare jignitor. MAI ales ca l-ai pus anonim 🙂 asta e, ghinion. unii se ascund dupa nickname si arunca aiurea cu vorbe. la fel si la postul despre homosexuali, o gramada de lume anonima a aruncat cu rosii in mine. norocu' meu e ca nu dau doi bani pe "curajosii astia" 🙂

      si "doamna" te rog numeste-o pe colega-ta de apartament. eu am 20j de ani proaspat impliniti si nici nu-s maritata (colegu' de apartament nu mi-a pus verigheta pe deget, ce dezastru!)

      • Robo spune:

        nu vreti mai bine despre biciclete sa vorbim?
        este foarte frumos cu bicicleta, te dai la vale, pedalezi un pic la deal…
        🙂

      • Andreea spune:

        Luiza, pe blog au fost aprobate comentarii si mai jignitoare, la alte postari:

        „Citind comentariile tale, imi doresc sa nu te vad, vreodata, in persoana. Cred ca ai fi toxica doar prin simpla prezenta. Si sper din tot sufletul sa nu aiba vreodata contact copiii nostri! ”

        „Esti in mod evident de rea credinta si nu inteleg de ce peristi. Esti o persoana homofoba si intoleranta, de cd te deranjeaza atat de mult apelativele astea?
        A, pentru ca tu ai o parere buna despre tine, nu? Well bad news, nu esti nici pe departe o persoana atat de buna pe cat te crezi. „

    • ECARULAN spune:

      Mare eroare, Cristian! 🙂 Cred ca Luiza ar vrea sa-ti stie si numele acum 😉

    • Claudiu spune:

      Care-i problema altora privind apelativele casnice nu înţeleg, mie îmi plac maxim astea, un cunoscut îi spune soţiei “oh, eşti nevasta mea preferată!”, un coleg are ca sunet de apel la telefon o fanfară militară (cu explicaţia că dacă îl sună nevasta trebuie sa ia poziţia de drepţi), începe convorbitea cu „Ordonaţi !”, altul o strigă drăgăstos „ăi muiere!”, şi mai am exemple. Cine se simte ofensat posibil să aibă motivele lui. Ca şi pretenţia aberantă să dai nume complet şi eventual CNP-ul.
      Referitor la biciclete (şi oarecum pe lângă subiect), aia de fitness este best !

  • Liz spune:

    Ca o completare, mai sunt magazinele de biciclete foarte bune si Mos Ion Roata, BikeXCS, reprezentanta Giant (Str Traian, sect 3). Si sa negociati cam 10% lasa mai toti din pretul expus. De asemenea, eu as recomanda sa se ia in vedere faptul ca o bicicleta de dama e mult mai comoda, ergonomica si usor de manevrat decat una unisex, de ex. In rest trasee se gasesc o groaza: Valea Doftanei, Breaza, Snagov sunt perfecte pt plimbari cu familia.

  • Maria spune:

    biciclete bune se gasesc si la Drag http://dragzone.ro/content/19-magazin

  • Cristian spune:

    Pentru bicicletele acestea mai speciale cu scaun de copil in spate nu pricep de ce nu se proiectează modele cu 3 roți, pe butucul din spate două, una lângă alta, pentru o mai mare stabilitate.

  • vio spune:

    Utila scrierea ta, chiar daca noi am depasit faza 2 in 1 pe bicla. M-a ajutat sa ma lamuresc cu ce bicla sa-mi iau eu, caci cineva trebuie sa iasa cu fi-miu cu bicla si se pare ca, in familia noastra, eu am fost fericita castigatoare a acestui rol:)
    El are bicla si acu’ tre’ sa aibe si-un adult, caci vrea sa mergem unul langa altul.. Ma gandesc cu groaza caci..oare se uita mersul pe bicla? caci eu nu l-am mai practicat de vreo..aaa…aaa…10 ani?!?!? :((
    De acord total: pana nu probezi nu e bine sa iei. Poti lua super mega teapa.

  • vio spune:

    Chiar: Sofia nu vrea bicla a ei? Adica are varsta la care cam incepe sa apara solicitarea asta..n-o tenteaza? 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      Are, dar inca nu stie sa pedaleze si nici nu pare dispusa sa invete. Mai incercam. Are si din cea cu pedale, cu roti ajutatoare, si din cea fara pedale. Nu insistam, pentru ca oricum nu as avea curaj sa o las pe strada, ne e mai comod asa, cu ei in scaune.

  • Irina spune:

    Ca persoana care a invatat sa mearga pe bicicleta acum 6 ani, cand m-am mutat in Olanda (deci, de nevoie si cu multa groaza in general), ma bag si eu in discutie cu urmatoarele:

    > hai sa vorbim un pic si despre urban bikes, pentru comparatie. Pentru un mediu urban care nu risca sa se transforme in safari (i.e. Bucurestiul), o urban bike e, cred, mai comfortabila decat o MTB. Cadrul de aluminiu e usor, „transmisia” te ajuta sa stabilesti un momentum ok cu minimum de efort (pentru fumatori de un pachet pe zi, asa ca mine). Datorita cadrului comod, cum il descrie si Robo mai sus, pot fi dotate cu tot felul de cosulete fata/ spate sau saddle bags din alea care imbraca roata din spate. Eu am avut Gazelle, Batavus si Peugeot (o placere pentru o persoana mica de statura), toate la mana a saispea si pe care as fi putut cu brio sa le las mostenire nepotilor. Cadrul curbat pentru gagici face usoara descalecarea prin fata, de aici si numele olandez de omafiets, bici de mamaie. Pot sa aiba frana de mana sau pe roata (sau ambele, dupa preferinta).

    > referitor la purtarea copiilor, vad zilnic cazuri care mai de care mai creative. O familie olandeza are, in medie, 2-virgula-ceva copii (2.6 sau 2.7, parca), asa ca o mama pe o bicla cu scaune pe fata /si/ pe spate e un lucru normal. Nu discut cat de responsabil sau safe e asta, pentru ca personal sunt paranoica bine. Am vazut de cateva ori copil mic pe scaunul din spate, dormind dus si cu capsorul atarnand intr-o parte (deci, cu ceva sanse de dat cu capul de ceva stalp, uite paranoia cum se infiinteaza. De notat ca plozisorul avea de fiecare data centuri de siguranta peste umeri, cam ca cele din rollercoastere, care pana atunci le crezusem ca previn aplecarea intr-o parte). Nici scaunul pe fata nu e ideal, fix din motivele listate de Robo in articol, asa ca personal mi se pare o alegere intre doua rele.

    > apropo de creativitate in cararea copiilor, mai exista si variantele:
    – bicicleta-roaba, pentru atunci cand vrei sa ai unde sa indesi un maxim de 3 copii, sau 2 copii + un caine maxim de dimensiunea unui labrador, sau multe pungi de shopping (dupa preferinte si posibilitati). Ca asta, bine ca nu stiu cum sa inserez linkuri, yay technology: https://theleidener.files.wordpress.com/2012/11/barrow-bike.jpg

    – mai exista optiunea cu remorca, recte asta: http://www.plioz.com/wp-content/images/mark-iii-bike-trailer-is-a-great-cart-for-carrying-your-babies-with-fun1.jpg Nu as folosi-o in Bucuresti nici picata cu ceara din cauza traficului si a atitudinii generale de neatentie fata de biciclisti, pentru ca nu ai vizibilitate asupra remorcii. Pentru un mediu mai putin agresiv, e mult mai usor de manevrat decat roaba de mai sus, mai ales pentru o persoana cu mai putina experienta pe 2 roti si/ sau stamina mai redusa.

    In general, producatorii olandezi de biciclete livreaza si in strainatate, desi intr-adevar asta nu permite probarea bicicletei inainte. Ca rule of thumb, pentru o persoana de statura mica/ medie, o bicla cu roata de 26″ e comfortabila pentru ca saua este ajustabila (nu gasesc nici un exemplu unde nu ar fi). Pentru cei mai inalti de 1.80, o roata de diametru mai mare este recomandata, dar nu e imposibil de mers nici pe una cu 26″. Cand mandrul isi mai nenoroceste din cand in cand bicicleta si trebuie sa o folosim impreuna pe a mea (omafiets de 27.5″), poate sa ma duca linistit pe portbagaj, dar isi cam da cu genunchii in barbie la cei 1.93 m ai lui.

    Finally si apropo de marci de bicla, pentru hipstera din mine am descoperit de curand Van Moof, care a inceput ca un start-up olandez, angajeaza fosti puscariasi pentru reparatii (e destul de epic sa le vizitezi garajul) si face o chestie faina: imbraca toate cablurile si firele in cadrul de aluminiu. Asa ca este redus riscul, spre exemplu, de deteriorare a cablului de frana. Plus ca arata bestial.

    Tl;dr: e frumos pe bicicleta, pentru un copil cred ca e inca si mai fain, nu e fara riscuri, tipuri de biciclete sunt multe. Nici nu a inceput inca discutia despre pliabile, desi eu personal le urasc cu pasiune pentru ca, din cauza rotilor de diametru foarte mic, pedalezi de mori. Mai bine imi iau trotineta. Si nu numai pliabile, mai sunt si cele pe 3 roti (cum zicea cineva mai sus. Ele chiar exista, desi cum o fi sa mergi pe una habar n-am).

    Distractie placuta pe 2 roti!

    • Robo spune:

      ce tare e bicicleta aia cu roaba, nu stiam ca exista asa ceva!

      referitor la materialul din care e facut cadrul, standardul este acum aluminiul; cadre de otel nu se prea mai gasesc decat uneori la bicicletele ieftine (ca alea din hypermarket), iar cadrul de carbon doar pe biciclete high performance, iar pretul este pe masura.

      oricum, pe cadrele de carbon nu se pot pune scaune de copil, pt ca exista riscul de a le deteriora.

      Referitor la pliabile, printesa are una in dotare, a mai scris despre ea. In Bucuresti, trebuie sa te dai jos de pe ea din 15 in 15 metri din cauza bordurilor, dar altfel sa stii ca nu e obositoare la pedalat, ba chiar e surprinzator de spornica, am incercat si eu.

      merci de comentariu.

    • vio spune:

      Bicicletele Batavus, Gazelle si alte „olandeze” de oras sunt absolut superbe. Din pacate, in Romania ajung la niste preturi mai mari decat MTB-uri cu echipare decenta si oricum nu sunt cele mai potrivite pentru drumurile noastre, unde mai cobori borduri, mai iei in plin niste gropi etc.
      Apoi, bicicleta clasica de oras, barbateasca, are roti de 28 / 29 inci si nu incape in lift. Daca stai la bloc esti constrans sa iti iei altceva, cu roti mai mici, cum ar fi un MTB.

  • vio spune:

    Pentru cineva interesat sa-si cumpere prima bicicleta, sau sa faca un upgrade de la vechea bicicleta cumapara din supermarket, vin cu cateva observatii:
    – Decathlon este cea mai buna optiune pt. un amator. Pur si simplu nu exista la noi o retea de magazine care sa vanda biciclete cu un raport calitate/pret la fel de bun ca ei.
    O alegere minima ar fi Rockrider 340 (800 lei) sau daca va permite bugetul Rockrider 500 (1300 lei). De asemenea, gasiti pe site-urile de anunturi, la preturi foarte bune, biciclete modele mai vechi, dar oarecum similare ca dotari, Rockrider 5.2 si Rockrider 5.3.
    – bicicletele de oras decente sunt de obicei mai scumpe decat un Mountain Bike decent sau vin cu diverse neajunsuri – mai mari (roti de 28 sau 29), mai grele;
    – daca stati la bloc si trebuie sa urcati/coborati bicicleta cu liftul clasic „comunist” orientati-va pe roti de 26″, o bicicleta cu roti de 28-29 fiind mai greu (poate chiar imposibil) de urcat in lift.
    – nu cumparati biciclete ieftine din supermarket; feriti-va de DHS, First Bike si restul bicicletelor daca au pretul de 400-600 lei. Poate vei zice ca si bicicleta de 400 lei este suficienta si ca oricum nu o vei folosi prea mult, insa iti va rapi placerea pedalatului si iti va aduce o multime de frustrari de fiecare data cand va trebui sa reglezi sau sa inlocuiesti ceva la ea.
    Cel mai probabil ca nu i se va rupe cadrul, sudurile, chiar si la bicicletele ieftine, sunt destul de rezistente, insa te vei alege cu roti descentrate (chiar si de la gropi mici sau coborat vreo bordura mai inalta), frane greu de reglat, cu saboti de frana lovind in janta, schimbatoare imprecise, butuci si pedale care scartaie, pozitii incomode pe sa, bicicleta grea de 18-20 de kg, cu cadru de otel, la care impingi din greu.

    • Robo spune:

      bune observatii, eu am un singur comentariu referitor la prima bicicleta a unui amator: anul trecut, cand mi-am luat eu bicicleta, am zis sa nu-mi iau cine stie ce bicicleta pretentioasa, ca nu stiam daca o sa ma prinda sau nu biciclitul, ca nu stiam exact care din ele are un raport bun calitate/pret, ca mi-era teama sa nu mi-o fure si asa mai departe.
      Asa ca am luat o bicicleta asa si asa, am dat pe ea 1,100 de lei (pret cu reducere) dar nici nu am probat-o suficient, nici nu m-am uitat cu atentie la toate componentele.

      Ei, imediat dupa ce am luat-o, am schimbat saua (aia originala era cumplit de incomoda), mansoanele de ghidon si am schimbat si pipa cu una mai scurta si mai inalta, pentru ca pozitia originala era prea in fata si dupa 15 minute de mers faceam carcei la maini (nu am testat calumea bicicleta cand am luat-o).

      Anul asta, dupa ce m-a prins flama serios, am urmatoarea dilema: sa-mi iau o bicicleta noua cu echipare mai buna (pierd banii dati pe aia veche) sau sa fac upgrade la asta (carpeli, plus ca s-ar putea sa fie nevoie sa schimb subansamble intregi, roti etc)?

      deci e cu dus si intors asta cu cumparatul unei bicilete de 1,000 de lei sau pe-acolo ca prima bicicleta;

      in cazul meu, era mai bine daca luam una de 2,000 de lei de la inceput :))

      • Liz spune:

        Din experienta personala (a sotului), zic sa-ti faci tu upgrade la ea, asa iti pui cele mai extravagante dotari, iesi un picut mai ieftin (dar macar le faci pe rand). Ce conteaza de fapt la o bicicleta e cadrul (de ex la Felt ai garantie pe viata, how`s that?: ) in rest poti sa o faci cum vrei tu sic at te tin buzunarele…

      • vio spune:

        Robo, deja tu nu mai esti amator, stii deja ce vrei de la o bicicleta.
        Probabil iesi mai bine daca iti cumperi alta si pe cea actuala o vinzi. Iti pastrezi saua si alte accesorii ti-ai mai cumparat.

        Atat eu, cat si „colega de apartament” avem Rockrider 5.3 de la Decathlon. A mea cumparata din magazin, a costat 1300 lei in 2012 (am prins-o la o reducere). A ei, 900 de lei de pe olx. Ambele sunt rezistente la gropi, borduri, pamant, poteci pe camp si prin padure.

        Upgrade-uri, i-am facut cateva:
        – saua schimbata cu alta mai comoda;
        – portbagaj spate, solid si rezistent, cu prindere pe cadru;
        – aparatori de ploaie / noroi;
        – gentuta pt. cadru (aici tin o pompa micuta, trusa pt reparatie pene, un set de surubelnite/imbusuri, baterii pt lanterna, un pachet de servetele, manusi);
        – gentuta pt sa – utila pt telefon, portofel, chei;
        – suport si bidon de apa;
        – computer (kilometraj) bicicleta;
        – lumini fata/spate;
        – gripuri (mansoane) schimbate cu altele mai comode
        – coarne inaltatoare pt ghidon

        Le folosim de 3 ani si nu s-a stricat nimic la ele. Doar cateva pene de cauciuc. Nu s-au dereglat franele, nu s-au descentrat rotile, nu s-au slabit schimbatoarele. Nu are joc la roti, butucii sunt in perfecta stare, nu scartaie nimic la ele.

        Are si cateva neajunsuri: franele pe cablu nu sunt asa comode si eficiente ca unele hidraulice; cauciucurile sunt late, cu crampoane – nu foarte bune pt asfalt, greutatea destul de mare, mai ales ca este marimea cadrului XL (echivalent 21-22″) si dupa upgrade-urile facute.

        „Colega” a avut inainte o bicicleta de oras, cu roti de 24, superba, comoda, cu ghidon inalt, cu cosulet in fata si portbagaj in spate, cu 3 viteze integrate in butuc. Foarte fiabila si aceea, doar ca pur si simplu nu se putea tine dupa MTB-ul meu. Foarte greu sa depasesti 20 km/h cu ea, devenea cam instabila la viteze mai mari si era limitata la plimbarile pe asfalt neted, fara gropi.

        • Robo spune:

          pai in cazul asta inseamna ca eu m-am pacalit cu a mea, ca vad ca voi doar ati luat accesorii pentru ele, ce ai scris tu nu intra la categoria „upgrade”, ca asa si eu am mai bagat bani in accesosorii.

          la bicicleta mea, intr-un an, s-au intamplat urmatoarele (folosita zilnic timp de 6 luni, medie 10 km pe zi):
          – schimbat saboti frana, aia originali erau complet dusi; probabil ar trebui sa schimb si frana spate (v-brake no name)
          – dereglat schimbator spate (Acera), nu l-a putut regla ca lumea nici macar omul de la shop, pana la urma a zis ca e indoit desi eu nu am cazut sau lovit bicileta din lateral
          – dereglat schimbator fata + cablu rupt; mi-a inlocuit cablul, dar schimbatorul tot nu se simte bine, trebuie sa apas mult mai tare maneta aia si nu schimba bine
          – frana fata pe disc se deregleaza odata la cateva luni (petarda Promax)
          – scartaie ceva pe la pedale, nu am identificat ce

          intr-adevar si eu cred ca ies mai bine cu o bicicleta noua, dar nu cred ca iau mai mult de 4-5 milioane pe asta a mea si deocamdata nu sunt pregatit de o noua cheltuiala cu bicicleta, ma descurc si cu asta.

  • Cristian spune:

    Mie imi place si sistemul eBike, inventat de Bosch, pedalezi mai putin, e drept, dar nici nu transpiri, dar este foarte scump, din pacate. Poate mai scad preturile, in timp.

  • Anamaria spune:

    Puteti gasi si aici info utile de la persoana care au incercat deja treaba asta cu biciclete + copii. Sunt mai multe articole pe site.

    http://blog.skirtbike.ro/scaunul-de-bicicleta-versus-remorca-pareri-subiective-de-parinti-biciclisti/

  • Veloteca spune:

    Familie model 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *