Scule bune la casa omului

ARTICOL SCRIS DE SOȚUL PRINȚESEI PENTRU TOATE FETELE DIN ZONĂ, DAR MAI ALES PENTRU BĂRBAȚII LOR, CA SĂ VEDEM CARE ARE TRUSA DE SCULE MAI MARE

M-am gândit să scriu un post despre scule bune la casa omului. Dacă nu vrei sau nu poți să schimbi singur nici măcar un bec, acest post nu este pentru tine și din păcate recomandări de meșteri buni și decenți la preț nu am. Nici măcar recomandări de meșteri buni nu am, dar asta e altă poveste. În plus, din câte am observat, meșterii aproape întotdeauna când repară ceva strică sau murdăresc iremediabil altceva. Dacă însă ai nevoie de recomandări de meșteri slabi, scumpi și – bonus! – nesimțiți, te ajut cu plăcere.

Mie îmi place să meșteresc și prin urmare meșteresc mult prin casă, de asta am multe scule. Însă chiar dacă nu ești genul căruia îi place să meșterească, zic eu că ar trebui măcar să ai niște scule prin casă, că ce te faci dacă-ți plesnește o țeavă de la baie la 12 noaptea sau ți se arde fix becul de care ai nevoie ca să citesti un raport super-important de la corporație sau trebuie sa atârni tabloul ăla super-drăguț pe care l-a cumpărat nevasta în luna de miere? Stai să se pună praful pe el ani de zile și să te bată nevasta la cap în continuu că “nu ești în stare nici măcar să schimbi un bec, tot ce faci e să stai toată seara numai la calculator/ televizor?”

Așa că hai să purcedem.

Lucrurile încep simplu, cu o șurubelniță. Toată lumea cred că are măcar o șurubelniță prin casă, iar persoanele care chiar au doar una și-au dat probabil seama până acum că ai nevoie de cel puțin două, una în cruce și una dreaptă. Mărimea în general nu-i o problemă, cu condiția ca șurubelnița să nu fie nici prea mare și nici prea mică – exact ca-n viață. Dar cel mai bine și mai bine este să avem în casă o șurubelniță cu capete inter-schimbabile (se numesc “biți”) – de data asta, exact invers decât ca-n viață. Eu am folosit multă vreme șurubelnița din trusa de scule de la Ikea, până am pierdut-o prin casă, și mi-am luat alta care are și clickeți, anume asta. Este foarte bună, are și biți de rezervă care stau înăuntrul ei, deci nu îi pierzi, și are și cap magnetic, iar prețul este absolut ok.

Pe lista de lucruri indispensabile urmează apoi un cutter și un patent. Oricare își va face treaba. Patentul din trusa de scule de la Ikea este foarte bun. Apropo, în trusa aia mai găsiți și ciocan și cheie reglabilă și niste biți (cam slabi, dar ocazional merg). Trusa are un preț foarte bun, e un best buy pentru “meștereala super entry level” și după mine toată lumea ar trebui sa aibă în casă așa ceva pentru o urgență.

Trecem la lucruri mai serioase, respectiv la scula pentru găurit. Aproape oricine a avut nevoie la un moment dat să dea o gaură undeva… fie într-un perete, cu sau fără faianță pe el, fie într-un dulap șamd. De exemplu ai nevoie de o sculă de găurit ca să fixezi mobilele în pereți, să nu și le tragă copilul în cap, gen. Sigur că e mai ieftin să o împrumuți de la cineva ca să dai o gaură, dar noi nu mai lucrăm în fabrică cum lucrau părinții noștri, deci șansele de a avea colegi sau prieteni care au scule de găurit sunt mici, că și ei sunt corporatiști ca și noi, deci și ei se bazează pe alții când au nevoie să dea o gaură. Plus că dacă se întamplă să ai nevoie să dai mai multe găuri (de exemplu vrei să-ți faci niște rafturi în debara), vei chema un meșter pe care-l vei plăti cam cât ai da pe o jumătate de sculă de găurit sau mai mult, doar ca să dea niste găuri.

Acum, să știți că nu întamplător am folosit expresia “sculă de găurit” și nu “mașină de găurit”. Din câte am văzut eu, există 2 tipuri de scule de găurit: mașini și ciocane rotopercutoare. Diferența este că primele costă mai puțin, dar nu poți da găuri în beton cu ele. Poți încerca, iar dacă încerci suficient de mult s-ar putea chiar și să reușești, dar te vei chinui și e posibil să strici mașina, pentru că mașina de găurit, fie ea și cu percuție, pur și simplu nu e făcută să dai cu ea mai mult de o gaură în beton. Nu are suficientă forță, înțelegeți când vă spun! 🙂

Deci cel mai bine este să cumperi un ciocan rotopercutor. Știu că sună așa serios și intimidant (“ciocan”, “rotopercutor”) dar realitatea este că arată tot ca o mașină de găurit, doar că e un pic mai greu, face exact aceleași lucruri ca și o mașină de găurit, doar că în plus poți da și găuri în beton cu el și teoretic ar trebui să fie mai bine construit, deci se strică mai greu. O marcă nu prea scumpă și destul de bună, pe care eu o am și pe care o recomand, este Skil. Este linia de hobby de la Bosch, dar îți faci treaba cu ea prin casă fără probleme – eu de exemplu am dat multe găuri în beton cu un astfel de ciocan rotopercutor de la Skil. Nu dau link că se găsesc peste tot, costă între 300 și 400 de lei, dar merită. Cred că este important să aibă variator de turație, schimbare de sens, să aibă și mandrină normală pe lângă prinderea SDS, selector de operații (găurire fără percuție, găurire cu percuție, doar percuție) – cam toate au aceste chestii, sunt standard. Se pot da și găuri în faianță, zic asta pentru că de obicei lumea se sperie de dat găuri in faianță, dar cu un burgiu bun pentru beton sau ceramică, găurirea faianței este floare la ureche (numai nu folosiți percuția, pentru numele Mântuitorului!).

Scula de găurit este mama tuturor sculelor, este scula primordială și de la ea începe totul. Poți să faci o mie de treburi cu ea, dar probabil a doua în ordinea importanței este să înșurubezi sau să des-șurubezi lucruri (vreau să spun, șuruburi). Poate părea contra-intuitiv ce spun, că de aia avem șurubelniță, dar cine a avut de montat sau de demontat mai mult de o singură piesă de mobilier de la Ikea sau cine a avut vreodată de ancorat ceva solid în perete, știe despre ce vorbesc. După 2-3 șuruburi mai serioase pe care le-ai înșurubat cu mâna în perete sau după ce ai înșurubat jumătate din cele 5,000 de șuruburi ale oricărei mobile de la Ikea, îți vei dori să folosești o sculă electrică pentru asta, iar scula de găurit este numai bună.

Deși îți poți face treaba de înșurubare și cu scula de găurit, totuși ea este destul de voluminoasă și deci incomodă pentru asta, așa că la un moment dat îți vei dori și o mașină de înșurubat (șurubelniță electrică). Eu mi-am dorit foarte repede o astfel de mașină, dar am amânat mult timp să-mi iau una pentru că mașinile de înșurubat decente sunt cam scumpuțe iar eu sunt zgârcit atent la raportul cost/beneficiu – aici deja intrăm în zona sculelor “nice to have”, nu necesare, adică vorbim de amatori cu aspirații de mare meșter. Dar gata, anul ăsta mi-am luat și o astfel de mașină, tot de la Skil. Am găsit un model care nu e cu baterie, ceea ce o face să fie mai ieftină. Am luat-o de aici și pot să spun că o iubex, atât de mult încât am dezvoltat și o ușoara manie de înșurbare/ des-șurubare. Apropo, cum se zice corect: a des-șuruba, a desșuruba sau a de-șuruba?

Există o anumită satisfacție cînd ai dat o gaură în perete și ai atârnat un ceva frumos de ea. Și nevasta e mulțumită, și tu ești mulțumit. Dar să dai o gaură în perete nu e chiar atât de simplu pe cât pare. Mai precis, să dai o gaură potrivită scopului propus nu e chiar atât de simplu, că pentru o gaură pur și simplu nu e nevoie decât să bagi scula în priză. Iar dacă ai de dat 2 găuri de care să atârni un singur ceva, lucrurile se complică, pentru că trebuie să le dai la același nivel și la distanțe egale de plafon și de pereții adiacenți, altfel vei atârna strâmb acel ceva. Pentru a rezolva problema asta, cred că o ruletă este absolut necesară, alaturi de un poloboc (cu cât mai lung cu atât mai bine).

Oricum, după mine ar trebui să ai o ruletă în casă din simplul motiv că ești bărbat. Nu, nu mă refer aici la primul lucru care v-a venit în minte, ăla se poate rezolva în majoritatea cazurilor cu o riglă pentru școlari, dar hai să recunoaștem că în general bărbații au nevoie să poată măsura lucruri, fie și doar ca să le demonstreze partenerelor că un metru nu înseamnă cat arată ele cu mâinile, ci de obicei înseamnă mai mult (true story).

Am avut mai multe rulete de-a lungul timpului, dar asta pentru că eram necopt și mă gândeam că o ruletă e doar o ruletă. Ceea ce e fals… și de când mi-am dat seama de asta, am doar o singură ruletă (ok, de fapt am două, că e bine să ai și una mai mică, e mai îndemânoasă uneori, plus că pe aia principală o mai rătăcești prin casă). O ruletă cu adevarat bună trebuie să aiba vreo 5 metri, ca să poți măsura cu ea lungimea unei camere fără să fie nevoie să aduni măsuratori parțiale, de exemplu. Trebuie să fie solidă, să aiba un mecanism durabil de rulare a panglicii, să poată fi blocată (indispensabil pentru măsurători pe pereți, la înălțime) și eventual să aiba capăt magnetic cu compensare, pentru că o eroare, fie ea și de 2mm, nu e acceptabilă (nu explic mai mult, inițiatii vor ști despre ce vorbesc, pe ceilalți îi rog să mă creadă pe cuvânt). Se găsesc peste tot și nu sunt foarte scumpe, deci nu dau link. Meșterii serioși pot trece la următorul nivel, și anume la rigla de tâmplar. Are avantajele ei față de ruletă pentru anumite lucrări, inconvenientul însă e că ocupă loc. Eu am și o astfel de riglă, desigur, pentru că iau în serios treaba asta cu meștereala și nu pentru că îmi place să cumpăr scule pentru care să găsesc de-abia dupa aia întrebuințări.

Tot pentru dat găuri aliniate în perete, precum și pentru multe alte aplicații unde e nevoie să tragi linii drepte sau la unghi drept, am descoperit mai demult echerul de tâmplar. Umilul echer, n-ați zice că e cine știe ce de capul lui, dar este o sculă foarte folositoare.

Cam aici se oprește lista mea de scule bune și necesare la casa omului. Dacă ai o șurubelniță calumea, o trusă de biți calumea, un cutter, un patent, un ciocan, o cheie reglabilă, un ciocan rotopercutor cu burghie bune, o ruletă, un poloboc și eventual un echer, eu zic că ești echipat pentru 90% din provocările pe care viața la bloc (și nevasta) le poate arunca înspre tine în materie de meștereală prin casă. Investiția totală va fi undeva până în 1,000 de lei, dar odată ce ai luat ciocanul rotopercutor, restul cheltuielilor nu se mai simt, că sunt lucruri mici pe care le iei in timp. Mașina de înșurubat chiar e “nice to have”, nu o trec pe lista de lucruri necesare.

La cele de mai sus, bineînteles, se adaugă o listă de accesorii (ne-exhaustivă):

banda dublu adezivă: este mană cerească această bandă (eu folosesc Bison), puternică și versatilă, o folosesc în toate situațiile în care vreau să agăț ceva de altceva în care nu pot sau nu vreau să dau gaură;
– holz-șuruburi, dibluri, garnituri și șaibe de tot felul – aici cerul e limita; pont: cele la vrac sunt mult mai ieftine decât cele ambalate;
– o trusă de biți de calitate: eu am una mică de la Bosch, 35 de lei, perfectă;
– la burghie nu recomand cumpărarea de truse, pentru că dacă nu vrei să dai cateva sute bune de lei pe una, vei primi niște burghie slabe pentru metal și zidărie; hai să zicem că alea de lemn se uzează mai greu iar avantajul la o trusă este că primești burghie de multe diametre, dar pentru metal și zidărie (inclusiv beton) e mai bine, zic eu, să luam burghie separate, mai ales că cele mai folosite sunt alea de 6;
– niște burghie serioase pentru metal și pentru beton: eu folosesc Bosch, sunt foarte bune; pentru beton: măcar 2 bucați de 6, de lungimi diferite; apoi, unul de 8, unul de 10, hai si unul de 12, să fie; 1-2 burghie Bosch de metal, de 6, dar să fie varianta cobalt, sunt niste bestii, n-ați văzut asa ceva, găuresc cornier de 3mm în 5 secunde si eu le iubesc bineînteles;
carote circulare pentru lemn, plastic etc plus măcar o pânză de bomfaier (cu mâner) acolo la casa omului;
– set de chei tubulare și chei imbus (șuruburile cu cap imbus sunt destul de comune, plus că aceste chei sunt must-have pentru cei care au bicicletă);
– alte minuni, pentru că există multe scule minunate pentru aproape orice, gen clește, patent cu cioc, patent pentru scos izolația de pe firele electrice, patent mai mare, patent mai mic șamd… un meșter dedicat găsește întotdeauna o sculă sau un accesoriu de care poate avea nevoie la un moment dat și e bine să fii prevăzator la chestiile astea, că nu se știe cand ai nevoie de ceva ce nu ai și uite așa te faci de râs;
– nu în ultimul rând, ai nevoie de o cutie pentru scule, în care să le ții și să le poți găsi rapid, iar asta chiar nu e o achiziție care să se facă la întâmplare – cutia de scule este cartea de vizită a meșterului, cum se zice; și mai ai nevoie și de diferite cutii cu separatoare pentru holz-șuruburi și holz-șurubele, arculețe și șăibuțe, garnituri și-alte maimuțe.

Cei care au înclinații serioase de meștereală pot să citeasca mai departe:

fierăstrăul pendular: este o mașină foarte bună și foarte intimidantă pentru că e periculoasă și face zgomot grozav, mie mi-e frică de el și cand stă în cutie pe raft; e bun la multe chestii, adică e bun la multe chestii pe care vrei să le tai; din lucrările mele notabile și recente cu el, mentionez confecționarea unor rafturi în debara, a capacului pentru acvariu și a cufarului Sofiei, de care sunt în continuare foarte mândru;
multi-cutter-ul: o achiziție recentă pe care mi-o doream de mult, am folosit-o ca să tai niște parchet care scârțâia lângă un perete, că la noi parchetul scârțâie lângă perete – mulțumim în fiecare zi meșterilor care l-au montat (în gând le mulțumim);
polizorul unghiular (faimosul flex): de ăsta nu am nici măcar eu în casă, încă nu am găsit un motiv suficient de bun să îl am, în afară de faptul că mi-ar plăcea să am o linie completă de scule; plus ca de el mi-e si mai frică decât de fierăstrău;
aparatul de sudură: hai nevastă, relaxează-te, am glumit wtf :))

Cam asta e, spor la meștereală!

Sursa foto: scule via Shutterstock.com

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4259

57 comentarii

  1. Finalul e apoteotic :))))))) m-a bușit râsul instant.
    A, și am învățat denumirea corectă a unor scule.

  2. o creion de tensiune
    o cheie franceză
    o clește de fabricat cabluri cu mufe RJ11 / RJ45 / BNC
    o cheie reglabilă
    o tarozi
    o aparat de măsură universal (voltmetru, ampermetru, ohmetru)

    • Da bune completari.
      Eu cheie franceza nu am avut niciodata si nici nu prea stiu pentru ce este ea facuta.
      Si nici ce sunt aia “tarozi” nu stiu. Adica am vazut pe gugle acum, dar nu inteleg ce-i cu ei.
      Am nevoie? Ca imediat iau vreo 2 de 6. :-))

    • //1 cheia franceza e buna la casa omului, rar o folosesc e drept, insa daca vrei sa prinzi zdravan ceva si sa desurubezi / insurubezi altceva e de nepretuit, (tine contra) mai ales la tevi. Sau cind lipesti doua piese, le tii blocat cu chestia asta. Mie imi place ca e grea, si imi da o alura de mare mester, cand o desfac cu miscari lente, egale :))

      //2 tarozi – stiu de la tata, taia filet cu ei, cand facea cutii de plexiglas de exemplu, eu nu am aici, ci la mama. Nu cred ca ai nevoie 🙂

    • Iaca am mai invatat ceva azi (ce-s aia tarozi). Ce-i drept sa fac filet inca nu am avut nevoie, dar e bine de stiut.

  3. Pot sa ma bag si eu in seama daca am aproape tot de pe lista “must have” plus chei imbus si cateva dintre minuni? Da, le-am si folosit de cateva ori si da, inca mai am toate degetele 🙂

  4. Si… pistol de lipit, din ala vechi (habar nu am cum ar arata unul nou). Si sarme de toate natiile si chestiile alea mici pe care le pui la tabloul electric vechi (arata ca niste sticlute de lapte in miniatura). Eu una nu stiu cum se numesc toate sculele astea dar imi place sa le folosesc iar cand eram pici, umblam dupa aparatul de sudura al lui tataie (avea si din ala normal si din cel cu autogen) si ma jucam cu carbitul lui care cica era foarte scump si nu se preta la plombele papusilor mele :))

  5. Aparatul de sudura chiar poate fi ff folositor, noi avem din ala mare mare, si l-a folosit sotul la sudat brate de deschis portile automat (nu stiu numele pompos la brate, dar sunt bune ca deschid cu telecomanda portile, iar iarna cand portile de fier ingheata sunt super utile), si la facut sistem de reglare gratar pt bbq de gradina. Norocul nostru e ca l-am primit de la tata, ca cica costa cam 4000 lei.

  6. “Scula de găurit este mama tuturor sculelor, este scula primordială și de la ea începe totul. Poți să faci o mie de treburi cu ea, dar probabil a doua în ordinea importanței este să înșurubezi sau să des-șurubezi lucruri (vreau să spun, șuruburi)”

    A treia. A doua în ordinea importanței e găurirea. Prima și cea mai importantă treabă la care se folosește e terorizarea vecinilor 😛

  7. Dragă Liviu,

    Eu încă am un HTC pentru toate oportunităţile de exploatare de care aminteşti în articolul aferent acestui comentariu, dar iată că mă regăsesc într-o dilemă pe care o simt cumva adiacentă justificărilor, costului de oportunitate, aşteptărilor adaptive şi analizelor cost-beneficiu care stau la baza textului tău.

    Ce zici, să-mi iau perie rotativă pentru păr sau dau banii degeaba şi n-o s-o folosesc niciodată că oricum mi-e lene?

    Cu drag,
    Christiana

    • Mă bag şi eu în vorbă. S-ar putea să dai banii degeaba, eu trăiesc cu impresia că îmi smulge tot părul din cap aşa că am abandonat ideea de a o folosi.

    • Gresit! Peria rotativa este super!!
      Important e sa iei suvite mici de par. Ca si eu la inceput mi-am smuls ceva par din cap cu ea.
      Acum nu ma mai despart in veci!

    • Ch, parerea mea e sa-ti iei scula de gaurit. Peria aia rotativa nu stiu exact ce e, dar nu poate fi decat un accesoriu pentru scula de gaurit. Aproape toate lucrurile sunt.

    • Eu te sfătuiesc să nu te grăbești. Vor apărea modele noi, ecologice și superperformante anul viitor, nu degeaba anul 2016 este declarat de ONU anul periei rotative.

      Noile modele vor avea 2 viteze, plus marșarier dar, cea mai inovatoare opțiune este dată de posibilitatea de a selecta, de la un mic comutator, evenimentul unde urmează să te afișezi iar peria te zulufeaza corespunzator astfel:
      – botez
      – onomastică
      – concert
      – cununie
      – rămân in casă
      – meeting corporatist
      – team building
      – cină romantică
      – blind date
      – shopping
      – mers la soacră

    • Peria rotativa merita toti banii! Eu o folosesc aproape zilnic. Imi place mult mai mult decat placa, de fapt nu mai folosesc placa deloc de cand cu peria rotativa. 🙂

  8. Ce bine ca nu lucrez la corporatie, ca sa ma panichez ca mi se sparge becul :))))))

    Util articolul, din fericire, al meu e la fel de meştericios prin casa. Ba chiar ma enerveaza ca isi cumpara 5365938652 de feluri de scule.
    Dintre toate, cea mai utila ni s-a parut surubelnita electrica. Ne-am montat singuri aproape toata mobila din casa (unde era treaba de 2 persoane) cu ajutorul ei.Ba chiar ma laud ca am montat si singura niscaiva comode din alea, cu poze de arata ca la prosti :D:D:D
    In rest, sculele astea mai “grele” si le tine la tara . Nu am nevoie sa imi ocpue debaraua cu asa ceva, cand pantofii mei stau gramada….

  9. Prinţesa, promit că am vrut să scriu un comentariu politicos dar este foarte greu spre imposibil, constat că onorabilul domn nimic nu ştie. Dar nimic-nimic, nu aşa, de glume!
    Aşadar, cele mai de preţ sunt şurubelniţele cu mâner de 30 şi tijă asemenea, cu diametrul sub 3. Când (dacă) o să fie nevoie să ‘repare’ jucării precum maşinuţe, vaporaşe, avioane, elicoptere şi alte dihănii de genul, cu baterii sau nu, o să constate că toată preafrumoasa-i listă de scule şi unelte valorează nada. La mare preţ şi nu tocmai uşor de găsit sunt uneltele astea cu mâner de 3 centimetri şi diametru sub 3 milimetri, cu care se pot demonta carcasele jucăriilor pentru a schimba bateriile.
    La accesorii adăugaţi cu încredere plastilina/bantex, că lipitura cu bandă dublu-adezivă nu ajută ci mai mult încurcă atunci când ai de schimbat baterii la vaporaşe tot a doua/treia zi… pentru că vară, pentru că multă joacă, toată ziulica, 24/7… şi bateriile rezistă numai în reclame nu şi în cada plină cu apă caldă+vaporaşe şi alte obiecte plutitoare. Ca ‘ladă’ de păstrat aceste nepreţuite ‘şuru-buru’ recomand o cutie mare transparentă de la tic-tac, din aia de 100 bucăţi/49 grame, neapărat aşezată foarte departe de accesul celor mici dar să nu uitaţi, totuşi, unde-aţi ascuns-o! A nu se uita de pompa pentru umflat mingea pentru că o minge de neam mare, de orice fel (de sport) ar fi ea, se cere umflată regulamentar şi cu simţ.

    • Am si trusa de surubelnite din alea fine, inca dinainte sa am copii :-))
      Nu mai stiu la ce mi-au trebuit, dar acum intr-adevar la jucarii le folosesc cel mai mult.

  10. Pfiuuu am crezut ca doar bărbat-miu face colectie de treburi din astea. Cu toate astea de 2 ani il rog sa-mi puna un tablou si nu are ce-i trebuie. I-ar mai trebui un ceva pentru dat o gaura mica. Niciodată nu e suficient cate are. Pentru mine ele se împart pe culori …surubelnitele sunt rosu, rosu cu negru, galbene etc. Ce functioneaza electric trebuie sa le detina in dublu exemplar unele cu alimentare la priza si dublura cu alimentare la acumulatori. Ce de haine imi cumpărăm cu banii ăstia :))

  11. M-am amuzat copios si nu stiu cum sa il conving pe sotul din dotare sa citeasca acest articol. Ce te faci cand jumatatea masculina a cuplului habar nu are si nici nu isi doreste sa aiba habar de asemenea chestii trebuincioase la casa omului? Se apuca sotia:)))….abia astept sa vad figura lui cand il voi anunta ca in loc de rochia aia misto o sa imi cumpar masina de gaurit.
    Sa va spun care e solutia sotului meu? mester pt orice, inclusiv pt o banala gaura in perete de agatat un tablouas, o oglinda..o ceva….cred ca la cati bani am dat mesterului, imi cumparam 10 masini de gaurit plus toate traznaile alea din coada listei care par scumpe !

    • Nu toți bărbații sunt „meșteri”, la fel cum nu toate femeile sunt bucătărese.

  12. Am citit si eu acum lista si am constatat ca recunosc toate denumirile si din intreaga lista doar multi cutterul acela ne lipseste din casa.
    Ce sa mai zic de faptul ca si eu am microbul mesterelii in mine si al proiectelor DIY, asa ca plusez cu propriile mele jucarii, printre care se numara pistolul cu lipici cald, capsatorul electric si cutterul cu cutit rotativ. Numai trusa de scule nu am, unele mai feminine nu exiata oare?

    • Mai feminina, nu copilaroasa…macar sa fie o culoare in trend, poate si un imprimeu :)))) Pe mine m-a apucat depresia la scula pentru gaurit, ca imi imaginam pretul uneia si incapatanarea mea de a face o astfel de investitie, mai ales ca are tata asa ceva. Ma rezum la surubelnite, cutter, ciocan si ma mandresc ca schimb fara nicio problema un bec. By the way, daca se sparge teava de la baie in mijlocul noptii, opresti apa de la apometru si suni instalatorul non stop (tocmai ce am aflat luna trecuta ca exista instalator non stop, care chiar raspunde la telefon).
      P.S. Faza cu aparatul de sudura e geniala!

  13. Sfinte Sisoe!
    eu i-am cumparat odata, demult, barbatului meu care sustine ca ‘el nu este instalator/punator de becuri/insurubator de usi/etc, pt asta exista mesteri’, o trusa de scule din asta basic, sa avem in casa just in case (pe mine tata m-a invatat sa schimb un bec si cred c-as putea sa dau si gauri daca mi-as pune mintea, stiu ce e ala un poloboc si la ce foloseste, etc)
    a doua zi am primit un set de polonice
    si atat a fost
    ulterior am mai folosit din cand in cand polonicele si surubelnitele, dar in dusmanie, asa 😀
    o sa fac bookmark pe lista asta, e buna, la anu’ ne luam casa noua in tara noua, deja ma doare capul cine si cum bormasineaza mobile in pereti, lustre pe tavan, etc… (cred ca eu, cum cine? 😛 )

  14. He,he, eu am o ruleta micuta de 1 metru, breloc, in poseta. Nu se stie ce ai de verificat la cumparaturi…in special la mobila!

  15. Eu aș pune și sprayul multifuncțional WD40- nu se știe niciodată la ce poate fi util. Banda simplă adezivă. Mi-a plăcut tare mult acest post funcțional, a fost foarte amuzant+informativ.

  16. Super articol! Ca sfat pentru cei ce se apucă de meştereală în primul rând trebuie să cumpere o cutie de scule încăpătoare. Cu cât mai mare cu atât mai bine, nici nu iţi dai seama câte se adună în câţiva ani.
    Ca şurubelniţă magnetică am un Stanley cu 10 capete, plus seturi separate de biţi si torx (ca informaţie pentru cei cărora le-ar trebui, codarea lor este PH, PZ sau torx cu mărimile 1, 2, 3 etc – vorbesc de forme şi dimensiuni casnice uzuale. Ca exemplu, pe o cutie de şuruburi scrie lungimea lor X diametrul, forma capului şi apoi PH2, asta inseamnă că la utilizare se va folosi bitul PH2 – spun asta pentru că am văzut persoane care făceau încercări, ia să văd ce bit ar merge la şurubul ăsta).
    Privind terminologia este o veşnică discuţie între denumirea tehnică şi limbajul de meşter, de argou (maşină de găurit cu rotopercutie, cu dăltuire etc., bormaşină, ciocan rotopercutor sau simplu, rotopercutor şi multe altele), pentru cine vrea să dea găuri în beton si metal mai gros trebuie o putere mai mare, sa zicem minim 750 W (apropo, eu am tot Skill şi sunt mulţumit)
    Nu am şurubelniţă electrică şi de când tot zic, am facut ceva antebraţ la câte şuruburi am strâns 😀
    De fapt mi-ar prinde tare bine o bormaşină cu acumulator, poate fi folosită şi pentru înşurubare.
    Ca rulete eu recomand Stanley (îmi place marca asta şi nu îmi bat capul să mai verific, ştiu că sunt bune), la alte mărci nu mă bag, dar dacă vreţi altceva faceţi nişte probe în magazin, verificaţi dacă banda e rigidă – o întindeţi min. 1.5 m şi să stea dreaptă (de multe ori nu este cine să vă ţină de celălalt capăt, trebuie să măsuraţi singuri), verificaţi forţa arcului, adică viteza cu care se strânge ruleta. Important pentru cei care vor două sau trei, să fie aceeaşi marcă, nu glumesc, la 5 metri apar erori de doi, trei, sau chiar patru milimetri de la o ruletă la alta. Recomand la casa omului şi un cleşe, nu am văzut în articol.
    Burghiele pentru beton Bosch sunt foarte bune, şi chiar nu îmi dau seama ce faci cu ăla de 12, asta doar dacă e mai lung şi vrei să vezi la vecinu’ 😀 . Cele pentru metal şi pentru lemn am cumpărat la cutie, sunt ieftine.
    Fierăstrău pendular şi polizor unghiular iţi iei dacă deja tai zilnic diverse chestii, eu folosesc bomfaierul sau fierăstrăul şi nu mă deranjează.
    Scria cineva mai sus de o magazie pentru scule, dacă vrea structura din lemn + plăci OSB (şi apoi finisaj) ca scule trebuie ciocan rotopercutor, fierăstrau circular, bormaşină cu acumulator (să nu te plimbi peste tot cu firul după tine), apoi prelungitor tambur, ruletă, nivela cu bulă (poloboc), echer de tâmplarie, ciocan, patent, cleşte. Urmează materialul mărunt şi consumabilele gen biţi, şurubăraie, colţare şi conectori pentru lemn etc.
    Aaaa, pentru cine stă la casă, are curte generoasă şi îi place meştereala sunt bune şi celelalte scule de care ziceai, inclusiv un aparat de sudură.

    • Numai bormaşinile cu acumulator de peste 500 RON fac vreo brânză. Cele mai accesibile sunt prea slabe pentru a da vreo gaură cât de mică în metal sau beton. În schimb, chiar şi cele mai ieftine bormaşini cu fir se descurcă acceptabil. O bormaşină cu fir, mică şi uşoară, şi un prelungitor-tambur cu 25-30 m de fir îţi permit să lucrezi oriunde în curte, fără mare bătaie de cap şi costă împreună mai puţin ca o bormaşină bună cu acumulator.

    • Sunt scumpe, corect, dar oferă un grad mare de libertate şi uşurinţă de folosire, într-un apartament de bloc e cam incomod să înşiri prelungitoare şi tu stai cocoţat undeva să montezi ceva scafă din rigips la tavan, de exemplu. Eu am avut o Makita şi plâng cu lacrimi amare şi acum după scula aia. Acum depinde şi în ce condiţii/unde o foloseşti, undeva la nivelul solului sau la o inălţime medie o bormaşină normal face treabă, dar la oarece înălţime sau prin colţuri greu accesibile se simte foarte bine diferenţa.

    • Da, tre sa fie ceva calumea altfel dupa 1 an te lasa acumulatorul si mai mult te enervezi.
      Eu nu mi-as lua cu acumulator, prin casa ma descurc cu asta cu fir.

    • Probabil la mine e de vină şi meseria, am lucrat cu multe scule de mână de diverse tipuri şi mărci, am văzut ce pot să facă, de aceea recomand ca pentru orice unealtă sau sculă o firmă consacrată, chiar şi pentru materialul mărunt, gen şuruburi, se întâmplă frecvent ca şuruburile autoforante pentru metal să se rupă dacă sunt luate din târg, suficient ca să-ţi mai taie din elan. La ora când mi-am luat eu Makita (chiar aveam nevoie) erau sculele cu cel mai bun acumulator (peste Bosch-ul profesional), am folosit-o cred că patru ani, sigur, în regim casnic, nu dădea semne de oboseală dar am pierdut-o (sau mi-a fost furată).

  17. Delicios articolul, bravo domnului Robo-mester pentru initiativa. 🙂

    Cel mai frumos e cand recunosc mai bine de trei sferturi din sculele, instrumentele si accesoriile listate, gratie propriului mester casnic; dragul de el incearca de 5 ani sa ma invete ce-i fiecare dintre cele 173293647972 de lucruri din atelier si imi explica de fiecare data ce si cum se foloseste…poate de-asta ne-a dat Dumnezeu baiat, poate s-o prinde ceva de el cand o veni vremea, sa nu se piarda mostenirea. :)))

    Spor la mestereala!

  18. Ar trebui sa vezi podul casei noastre….ce-i drept a fost construita ea casa cu sculele care isi au domiciliul acolo:) si inca mai mestereste al meu sot cu fi-su intre picioare. Ultimul proiect: foisor de lemn in curte…de unde as putea sa adaug la lista ta oaresce grunduri si baituri si pensule pentru ele..dar astea mai mult la casa…

  19. ooo, ce s-au desfasurat barbatii la comentarii!!
    eu nici macar creionul de tensiune nu il mai gasesc, semn ca nu mi-a trebuit, dar am surubelnite mici ca deschid laptopul periodic.
    In rest, am ceva de montat pe perete si astept vreo minune ca bormasina nu am si nici nu sunt decisa daca sa cumpar ori ba 🙂

  20. Ai uitat sa treci pe lista “camera in care se tin sculele”. Momentul in care barbatul cere asa ceva, si nevasta cere “camera in care se tin incaltarile”. 😀
    In alta ordine de idei, eu am trait bine cu o trusa de scule basic de la Ikea. Sotul are si el tot felul de bazaconii, iar cele mai fistichii le luam cu imprumut de la un amic care are o adevarata scularie.

  21. La noi in casa nu e nimic defect. Al meu nici nu poate sa doarma daca nu functioneaza o priza, un intrerupator, s-a stricat o clanta sau capacul de la wc sau un bec sau orice altceva. Macar si-a luat scule, le tine frumos si le pune la loc dupa ce le foloseste. Nu accepta ideea sa se inchida un sertar aiurea sau la sifonier sa se lase usile, repara tot ce prinde 🙂 Asa ii place lui si a invatat cu timpul, din placere. Eu sunt incantata, normal 🙂

  22. Doamne cat ma bucur ca avem debara in apartament. Stau acolo toate sculele, tzurumbelele si flashturelele. Avem si noi din belsug, mai greu e cu urnitul barbatului sa rezolve cate o problema in casa ca la masina altfel se pune problema… Dar avem cu ce, putem da si la altii.

  23. Bunicul meu mai avea si un redresor (parca asa se numea cutia urata care pornea bateria la masini cand era frig; cu doua fire mari si carlige)
    Si aparat de sudura.
    Si subler.

    • Cablurile de dat curent la baterie, cele groase cu cârlige la capete trebuie păstrate in portbagaj, eu am o pereche in mașină tot timpul, nu se știe când ai nevoie sau alt creștin a dat de belea.

      Poate scrie ROBO un articol despre auto și piese & accesorii necesare la drum lung.

    • Redresorul nu poate porni, el doar încarcă bateria, şi asta o face foarte lent, în 8-12 ore.

      Pe vremea când nu erai meseriaş dacă nu aveai redresor, bateriile erau de proastă calitate şi alternatoarele maşinilor şi mai proaste. Din pricina asta se puneau baterii supradimensionate, de 60, 70, ba uneori chiar şi de 80 Ah, cu adaptări făcute în toate felurile şi de toţi meşteşugarii de bloc, “ca să fii sigur că porneşte iarna”, demontate de pe maşină când se anunţa ger şi duse în casă la redresare. Iar când era vreme frumoasă, bateria se încărca până fierbea acidul din ea şi dădea pe afară.

      În zilele noastre, o baterie “racing” de 15-18 Ah (e cât o borsetă ceva mai mare) bine construită e de ajuns pentru a porni un motor modern.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *