ACEST ARTICOL APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI
De ceva vreme, mă pasionează să citesc bloguri cu/despre copii. Despre naşteri şi sarcini. Despre alăptare, păreri pro şi contra. Îmi place că tot mai mulţi părinţi se informează şi caută răspunsuri sau pur şi simplu îşi scriu oboseala şi fericirea pe forumuri. Mi-am propus să mă pregătesc pentru rolul de mamă şi, de ce nu, să mă delectez cu textele scrise de femei deja mame, aşa că ţopăi din post în post, din topic în topic, iar câteodată mă opresc şi comentez sau întreb. Așa am dat de subiectul “masturbarea la copii”. Opa, am zis în sinea mea, cum asa? Dau scroll curioasă şi găsesc paragrafe întregi scrise de părinţi disperaţi ai căror copii se masturbează. Majoritatea recunosc de sub pălăria anonimatului că şi-au bătut copii, că i-au umilit, că le-au aplicat pedepse dure, că au plâns şi că au înjurat. “Fetiţa mea de 1 an şi 8 luni strângea o pernuţă între picioare şi se făcuse roşie la faţă. Am luat-o de o mâna şi am ţipat la ea să se oprească, să nu mai facă aşa ceva niciodată, apoi i-am dat două palme peste ochi”, scrie o femeie pe forum, încurajată de alţi domni şi doamne care strigau cu litere de-o şchioapă că masturbarea “orbeşte”, “prosteşte” şi “mai bine pedepsiţi acum de părinţi decât mai târziu de soartă”.
Nu am copii şi până acum niciodată nu m-am întrebat ce aş face în situaţia de faţă. Am luat la citit mai multe bloguri şi forumuri în care se iţea câte un răspuns dat de vreun medic ce încerca să potolească părinţii disperaţi, explicându-le că e un fenomen normal, care se întâmplă destul de des chiar şi copiilor foarte mici, care pur şi simplu se descoperă. Adică nu au fantezii erotice sau o revista Playboy în mâna. Ei se joacă încontinuu. Cu degete, cu mâinile, cu naşu’, cu picioarele, de ce nu s-ar juca şi cu organele genitale, când habar nu au ce înseamnă asta de fapt?
Dacă îţi surprinzi copilul cu mâna în chiloţi şi îi arzi vreo două, ce o să înţeleagă el din toate astea? Că are un corp scârbos de care trebuie să-i fie ruşine şi probabil va avea întotdeauna sechele legate de acest aspect. Păi bine, ar putea să zică unii, şi cum ne descurcăm cu situaţia asta? Doar nu o să stăm să ne uităm. Păi nu. Nu ştiu care e “cea mai ştiinţifică” soluţie la problema asta.
Eu, în prima faza mi-aş duce copilul la medic – poate are o infecţie sau o mâncărime ciudată, poţi să ştii? Apoi, dacă se dovedeşte că totul e în regulă, l-aş întreba de ce face asta. În caz că îmi răspunde că îi place, i-aş explica frumos – neapărat frumos, nu răstit, nu cu lacrimi în ochi, nu nervos şi fără să râd vreun pic – că sunt unele lucruri care se fac în intimitate, nu pentru că ar fi scârboase sau rele, ci pentru că pur şi simplu astea sunt regulile societăţii în care trăim şi trebuie să le respectăm în caz că vrem să trăim în ea (nu că aş fi o fană a regulilor, dar o să descopere el mai târziu care e treaba cu masturbarea).
Acum sunt mulţi părinţi care au scris că toţi care “sunt de acord” cu masturbarea copiilor sunt de fapt oameni puşi de industria pornografică ce pune la cale o conspiraţie. Mi-e greu să cred, la fel cum mi-e greu sa cred că un copil de 1 an şi câteva luni are habar ce-i aia.
Poate – sigur – sunt o grămadă de oameni care nu ar suporta gândul că puiul lor adorat şi drăgălaş ar putea să facă ceva atât de “murdar”. Aş sugera să nu abordaţi asta cu violenţă. Copilul vostru inocent şi frumos e tot acolo, e tot acelaşi. Îi puteţi distrage atenţia cu diferite lucruri sau jocuri. Unii psihologi au ajuns la concluzia că în unele cazuri – doar în unele cazuri, copiii se masturbează (e mult spus, dar nu ştiu cum altceva să numesc asta) din lipsa de afecţiune şi timp petrecut cu părinţii.
Totul e să găsiţi ce vi se potriveşte cel mai bine, să comunicaţi cu copiii voştri, să-i iubiţi indiferent ce ar face. Asta însă nu trebuie să va dea sentimente de frustrare sau de vină. Am pus cap la cap mai jos nişte sfaturi, după ce am avut discuţii despre subiect cu câţiva părinţi, printre care și sora prietenului meu, care lucrează ca educatoare de aproximativ 15 ani:
1. Încercaţi să rămâneți calmi, să nu arătaţi şocaţi/dezgustaţi/trişti
Copiii se prind mai repede decât credeţi de felul în care vă simţiţi, ei reţin privirea “dezamăgită” şi îşi vor imagina că au făcut vreo “boacănă” sau o “prostie”. Astfel, gândul asta negativ îi va urmări mai departe în viaţă, când vor deveni adolescenţi şi vor înţelege mai multe despre sexualitate.
2. Dacă va simţiţi inconfortabil, dar în acelaşi timp nu sunteţi încă pregătiţi să aveţi Discuţia cu copilul, distrageţi-i atenţia cu un joc
În felul acesta copilul pur şi simplu vi se va alătură şi veţi petrece timp de calitate împreună. Când sunteţi gata, puteţi să începeţi să-i explicaţi mai multe, de exemplu că e ok dacă îşi pune mâna în pantaloni, numai că nu e ok să o facă în public. Dacă tonul e potrivit, “problema” e că şi rezolvată.
3. Puneţi de o parte frustrările şi vina
Unii psihologi sunt de părere că autosatisfacerea la o vârstă atât de fragedă e cauzată de faptul că părinţii petrec prea puţin timp cu copilul lor. Nu am terminat facultatea de psihologie, dar mi se pare că abordarea e cam negativă. Adică masturbarea nu e un lucru firesc şi ok, e vina părinţilor ălora răi care nu petrec suficient timp cu copilul lor. Părinţii muncesc şi au lucruri de rezolvat şi de discutat. Asta nu vă face nişte părinţi răi şi neînţelegători, ci nişte oameni normali.
4. Dacă nu suportaţi sub nicio formă situaţia, încercaţi un terapeut
La psiholog nu se duc doar oamenii nebuni care mai au un pas până într-o camera albă cu perne pe pereţi. Pot exista momente când sunteţi depăşiţi de situaţie. Nu-i nimic! Apelaţi la un terapeut. El vă va îndruma şi vă va explica mai multe despre acest subiect. Fiţi deschişi şi gata să acceptaţi chiar lucruri pe care nu eraţi pregătiţi să le acceptaţi înainte. Dacă sunteţi nemulţumiţi, puteţi cere o a două opinie.
5. Nu ridicaţi tonul şi nu loviţi copilul
Pe multe bloguri de mămicie am citit că e important să va ascultaţi instinctul. Dar dacă instinctul vă spune să vă altoiţi bine odrasla sub o ploaie de înjurături, ei bine, instinctul greşeşte! Nu-l ascultați! Veţi regreta după, în plus, nu veţi rezolva nimic în afară de a vă lasa copilul cu sechele veşnice. Masturbarea nu orbeşte şi nu prosteşte! Nu prăjeşte creierul! Nu îi ia nimănui „energia vitală”! Doar pentru că noi am fost crescuţi altfel şi pentru că avem propriile frustrări legate de sexualitate nu înseamnă că trebuie să le aruncăm asupra altora. Copiii nici măcar nu se „masturbează” – asta va spune orice psiholog, ci se descoperă, se joacă aşa cum face cu oricare parte a corpului lui. Şi chiar dacă peste 10 ani găsiţi o revista Playboy sub patul copilului (acum adolescent)… și ce dacă? Masturbarea nu a omorât pe nimeni. Zâmbiţi şi treceţi mai departe. Dacă simţiţi nevoia, vorbiţi cu el despre asta. Dar nu transformaţi subiectul în ceva jenant şi ruşinos.
Luiza
Sursa foto: rușine, via Shutetrstock.com
Buna! O precizare: la copil masturbarea sau ipsatia (cum mai e numita) nu are valentele sexuale pe care le are la adult. Ma refer la copilul mic. De multe ori incep sa faca acest lucru dupa o infectie urinara sau iritatii in zonele intime. Asadar trebuie intervenit vu blandete, distragerea atentiei fiind eficienta in cazul copiilor mici.
Sunt o mamica a carei fetita manifesta crize de ipsatie ( isi inclesteaza mainile si piciorusele , se incordeaza pana la epuizare , se inroseste si mai si plange sau gafaie ptr ca probabil o si dor incordariile astea si o lasa fara vlaga) Dati-mi voie sa va spun ca vorbiti aiurea in tramvai cand spuneti ca e normal ca e natural ca e ok. Sa iti vezi copilul de 5 luni ca nu se joaca cu jucarele si ca e in permanenta agitat si preocupat e deprimant. Ma joc cu ea, o iau in brate ( fiind inca mica) fac pe clovnul sa o fac sa rada…sunt mereu atenta la ea . E greu, deprimant si iti vine sa ii dai una in gura aluia care rade sau isi da parerea fara sa treaca prin asa ceva . La sfaturi suntem campioni. Insa nu am vazut pe nimeni sa si scrie cum e reusit sa isi ajute bebelusul sa scape de aceste manifestari, daca lasa urme de vre-un fel .
Văd că acest lucru va deranjează foarte tare. Nici nu știam cum se numește medical aceasta „afecțiune” până în această seară… Pot sa va spun însă că am „suferit” din cauza acesteia ani de zile ( și cred că încă nu sunt complet vindecata). Nu o luați ca pe un afront, sunt cat se poate de sinceră. Au dreptate cei care spun că, dandu-i o atenție exacerbată nu veți reuși decât să accentuați dorința copilului de a perpetua acest obicei. La mine s-au încercat toate metodele la care vă puteți gândi. Nimic nu a funcționat. Îmi plăcea prea mult cum mă simțeam, faptul că mă extenua fizic și adormeam mult mai ușor, atrăgeam și atenția, etc. Ce pot sa va spun 100% sigur este că nu afectează cu absolut nimic dezvoltarea normala a copilului. Am 35 ani, am terminat o facultate și un master, am un job stabil și din punct de vedere sexual sunt o femeie normala fara nimic aparte sau anomalii. Dați timp copilului dvs, explicati-i cu calm in ce situații să încerce să evite manifestarea aceasta si incercati sa îi captați atenția in alta parte. Manifestarea poate înceta ani și reveni din senin. Și o atingere o poate reactiva.Multă sănătate!
Masturbarea la sugari/copii mici NU este ceva normal. De cele mai multe ori sunt conflictele mamei preluate din sarcină. (Libido mare, dorințe neîmplinite, masturbarea mamei în sarcină și mai sunt și altele.) Nu e o rețetă, fiecare copil e unic, dar mama ar putea să-și dea seama, dacă nu singură, poate cu un pic de ajutor.
Copilul trebuie ajutat, chiar dacă el nu ințelege ce face exact, nu lăsat în legea lui și explicat că e ok să o faci în intimitate. ?
Eu nu înțeleg cum se pot scrie articole, se mai dau și sfaturi, când nu ai nici copii și nici lucruri bune de zis.
Poate o să vă gândiți în viitor, că vă puteți influența cititorii, și poate chiar influența psihicul unor copilași, pe viață!! Să nu mai aruncați cu texte și sfaturi neverificate, nesimțite, negândite.
Mai citeam acest site ocazional, dar acum măcar știu că îl voi ocoli de tot.
Buna, nu am vazut niciun studiu care sa confirme ce spui tu, ca masturbarea la copii este provocat de conflictele mamei.
Am citit insa multe articole scrise de medici care spun ce spun si eu, ca e o etapa exploratorie fireasca, fara conotatii erotice.
https://pediatricblog.info/2017/08/masturbarea-crizele-de-ipsatie-la-copil.html
Articol scris de medic neurolog pediatru:
Pentru linistirea parintilor este indicat ca acestia sa fie informati corect, din surse sigure si de preferat de catre medicul neurolog pediatru (capabil sa excluda alte patologii) si stie ca este o manifestare benigna, care va disparea complet si spontan, fara implicatii asupra dezvoltarii neuropsihice a copilului.
De obicei un necesita tratament, singurele masuri ce trebuiesc luate fiind cele educative, distragerea atentiei copilului prin activitati senzoriale in momentul in care se pregateste pentru un astfel de episod, masarea pe spate, implicarea in activitati care ii tin manutele ocupate, etc.
In cazul copiilor mai mari, oricat de stanjenitor ar fi, parintii ar trebui sa abordeze cu calm si intelegere problema sexualitatii inainte de pubertate, fara a-i certa.
Certatul copilului, umilirea lui, socul, groaza de pe fata dumneavoastra, dezgustul si alte sentimente nu isi au locul in acestă ecuatie. Copilul nu trebuie sa se simtă vinovat pentru ca isi descopera corpul. Faptul ca un parinte este deranjat de masturbarea la copii spune mai multe despre parinte decat despre copil.
https://www.neurologie-pediatrica.ro/2020/11/18/ipsatie-masturbare/
Așa cum ai spus și tu, nu cred că cei mici fac acest lucru în scop erotic sau ”murdar”. Și totuși să-i explici unui copil că așa nu e bine, e o problemă relativ delicată. Personal, am crescut auzind mereu și mereu ”e rușine să…”, ”o să râdă de tine dacă…”. Cumva aceste lucruri m-au inhibat în privința anumitor aspecte, însă nu cred că într-un sens bun. De fapt sunt sigură. Cel mai dureros în astfel de situații este reacția părinților, care cred că bătaia e ruptă din rai, iar dacă sunt un pic mai destupați, vor folosi șantajul sentimental sau forme prin care să-și supună copilul pentru ”a fi cuminte”, lucru care mie nu mi se pare deloc ok. Been there, done that.
Acum, comentariul meu se poate interpreta ca o critică la adresa părinților. Ei bine, nu este. Nu vreau să judec pe nimeni, pentru că în fond fiecare știe cum e mai bine pentru el, însă știu că felul în care se comportă părinții cu copilul lor este decisiv pentru viața celui mic, pentru felul în care percepe lumea, realitatea și felul în care se dezvoltă emoțional. Fără să vorbesc din cărți sau să dau exemple științifice, știu că slăbiciunile unui adolescent și chiar adult, nu vin de nicăieri, ci au o rădăcină adâncă, de multe ori săracă la vedere, încă din familia în care am crescut.
Nu sunt mamă și nici nu intenționez să fiu în grabă, pentru că nu știu dacă aș fi o mamă bună, dar sunt anumite ”tehnici” pe care, îți promit de acum, copile, oricând vei veni, nu le voi aplica în creșterea lui, pentru că pur și simplu știu cât de tare m-au afectat pe mine.
Nu ești mama, si nici nu intenționezi…atunci ce cauți aici? Te excita articolele despre cum copilașii își descoperă corpul?
Baiatul meu facea asta des cand era bebelus. E normal sa se exploreze si sa-si faca placere atunci cand descopera aceasta placere.
Eu l-am lasat in pace, n-am facut caz, si ce sa vezi…s-a oprit singur.
„Imi plac” articolele care abunda in sfaturi care incep cu „as” sau „n-as”, experienta practica lipsind cu desavarsire.
Ma ingrozesc parintii care isi bat in general copiii, ma sperie cei care-si bat copiii din cauza asta.
Din experienta mea cu cel mic, orice obicei prost pe care ma prefac ca il ignor dar il urmaresc cu atentie, dispare de la sine. Cu cat faci mai mult caz, cu atat ii atrage atentia mai mult si ii starneste curiozitatea.
Madalina, pe la ce varsta a inceput baietelul tau sa isi exploreze zonele intime? Fetita mea de 1,6 cand sta pe olita exploreaza tot. In mod normal nu ma deranjeaza, dar ii spun sa scoata mana de acolo dupa ce face pipi sau caca ca e mizerie si sunt bacterii… nu o oblig, nu o cert, de multe ori o las sa se atinga cat si cum doreste. Mai pune mana cand o schimb sau la baie, nu cred ca e ceva rau si o urmaresc fara sa fac mare caz.
Pe la 6 luni a inceput, cand a descoperit ce are intre picioare. Eu efectiv n-am avut nicio reactie. Nu i-am zis sa nu mai faca, nu l-am certat…oricum la 6 luni ar fi fost cu totul inutil. L-am lasat sa exploreze. Nu vreau sa inhib lucrurile astea pentru ca sigur sunt consecinte mai tarziu.
A renuntat singur la joaca in cateva luni.
Foarte bine punctat! Ar trebui sa stim si sa fim pregatiti pentru astfel de situatii. Felicitari pentru articol Luiza!
Un articol mindblowing pt mine. Foarte interesant si bun de food for thought!
Multumesc!
Cat timp mama mea a lucrat ca menajera in casa unor bogatasi a observat ca fetita lor de 4 ani se masturba.Mama avand niste studii de psihologie si-a dat seama ca fetita recurgea la asta din cauza lipsei de afectiune,fetita stand aproape tot timpul cu bona,iar timpul cu parintii era ceva extrem de limitati.Cand le-a explicat ce se intampla,au ales sa o faca de rusine pe unde apucau ca vezi Doamne asa renunta la obiceiul asta.Nu vreau sa stiu ce era in sufletul bietului copil…
Cred ca acum inteleg despre ce e vorba…Eu am surprins-o pe fetita mea cu perna intre picioare,transpirata si rosie la fata ,de cateva ori,cum scrie si doamna la inceputul articolului. Si am ramas relativ socata,nici nu stiam cum sa reactionez. Am certat-o si i-am spus ca nu e frumos ce face ,de asemenea am intrebat-o de ce face acel gest.Nu a stiut nici ea sa imi explice.Avea 4 ani. Acum are 5 si jumatate. La mine este exclusa varianta cu lipsa atentiei parintilor pentru ca eu stau acasa cu ele,am doua fetite. Si ma ocup exclusiv de ele. Sotul vine in jur de 18.00 si el petrece timp cu ele,cat mai mult posibil si in weekend.Cred ca trebuie sa mai citesc cate ceva despre acest fenomen. Credeam ca nu exista asa ceva la copii…
Nu stiu cum sa gestionez situația 🙁 Fetița mea de 5 ani si 5 luni recurge la un fel de „masturbare” . Si eu am prins-o la un moment dat toată roșie la fata si transpirată . Am urmărit-o iar ceea ce face ea este un fel de „frământare” a prunicii (peste pantalonași) . Făcea treaba asta cand rămânea singura in camera si probabil se plictisea . Am încetat sa ii explic ca nu estw ceva ok ceea ce face , asta dupa ce m-am asigurat ca nu este vb de o infecție sau ceva mâncărimi. Problema mare este ca, face si la grădinița treaba asta 🙁 atunci cand se pune la somn. Au vazut-o si educatoarele . Mi-au semnalat „problema” . Le-am zis ca stiu . Nu mai stiu ce sa fac sa înțeleagă ca acest lucru chiar nu estw frumos sa-L facă in public. Este o problema personală si nu -i bine sa ne vadă si altii făcând asta . Imi este greu pt ca vad ca nu ajungem la
Nici un consens.si soțul vb cu ea tocmai ca sa vadă ca nu trebuie sa existe secrete fata de noi . Nu mai stiu ce sa fac
La fel este si la noi. Fetita are 4 ani. Cam de la 2 ani a inceput. Eu am stat mereu cu ea. Lipsa afectiunii care nu cred ca poate fi vorba. Incerc sa o distrag, recunosc au fost si momente cand m am enevat si poate am reactionat cum nu trebuia. Am incercat in multe moduri sa o fac sa inteleaga, degeaba. Acum acasa o face mai rar, incerc sa nu o las prea mult timp singura sa nu se plictiseasca. Dar la gradi o face destul de des. Si doamnele mi au spus, imi spune si ea. Cand o intreb de ce o face spune ca asa ii vine. Nici nu mai stiu cum sa procedez, si recunosc ca imi este jena ca face asta la gradi. Am inceput sa iau in calcul varianta terapeutului.
Eu am observat ca aproape primul lucru pe care il face un bebelus cand ii scoti pampersul este sa se mangaie acolo. Nu doar la ai mei am vazut, ci si la altii.
La fel cum se joaca cu o ureche sau cu piciorul, la fel se joaca si cu organele genitale. Sunt o parte a corpului lor. Cum ar fi sa le spunem nu te mai juca cu piciorul ca este rusine? Si….de ce este rusine?
Pentru ca mintea noastra asociaza aceasta atingere cu placerae sexuala?
Eu ii las sa se joace, sa se atinga, sa faca ce vor.
Intr-adevar, cu cat insist sa nu mai faca un lucru care nu este frumos (gen scobit in nas), cu atat il va face mai mult. Altfel…dispare de la sine obiceiul.
Eu ma indoiesc ca o fac din placere. Caracterele sexuale apar la pubertate, la fetite clitorisul si labiile mici nu sunt dezvoltate si nici la baieti erectia nu este posibila, deci nici placerile, pana nu incep sa navaleasca hormonii, asa ca nu poate fi vorba de masturbare propriu-zisa, in scop sexual. Exista bineinteles si exceptii de patologii hormonale in care pubertatea poate sa apara precoce, dar cazurile sunt foarte rare.Cred ca este mai mult o curiozitate, se exploreaza, se descopera. In mintile adultilor se produce aceasta asociere „murdara”, pentru copilasi nu e nimic iesit din comun.
Acum, din punctul de vedere al unui copil, eu am descoperit chestia asta pe la 12-13 ani, intamplator, la dus. Nu stiam ce este si ce inseamna, ai mei nu au comunicat niciodata deschis cu mine pe acest subiect, imi placea asa ca am continuat sa o fac. Am aflat destul de tarziu ce si cum, 15-16 ani. Pe de alta parte, spre deosebire de alte tinere adolescente, nu am avut niciodata curiozitati sexuale sa zicem, asa ca viata sexuala mi-am inceput-o dupa 20 de ani. Chiar citisem printr-o revista la un moment dat ca masturbarea inhiba dorinta fetelor in mod special de a-si incepe viata sexuala prea devreme si trebuie privita ca un lucru pozitiv.
Nu contrazic nimic, doar corectez o inexactitate: erectia este nu numai posibila, ci destul de comuna incepand chiar si de la varste de sub 1 an.
Si un comentariu: vad ca s-a spus de mai multe ori ca masturbarea la copil nu are nimic sexual. Probabil ca asa e, dar daca ar avea ceva sexual care ar fi problema?
Pentru mine este fooaaarte interesant sa descopar in fiecare zi noi dovezi ca foarte multi adulti nu ii considera pe copii oameni pur si simplu, cu tot ce implica asta. Copiii sunt pentru multa lume o combinatie de ingeri (lipsiti de organe sexuale) cu catelusi draguti (dresabili).
Baiatul meu a avut semierectii de la vreo 2 luni, iar erectii complete de pe la 8, si mai cunosc si altii tot cam asa, deci se pare ca e firesc.
Pe la vreo 6 luni a inceput sa-si coordoneze mai bine motricitatea fina si sa-si caute penisul, sa-l traga, sa-l maseze etc. Constatand probabil ca e o senzatie placuta, de-atunci nu s-a oprit 🙂
Un Bebeluș nu are erecții. O erecție e provocată de hormoni care la Bebeluș încă nu se produc. Ceea ce vedeai tu era faptul ca organul se pregătea pentru eliminarea urinei.
Ba erectia exista la baietii inca de cand sunt bebelusi. Am doi baieti si amandoi au, mai ales dimineata, erectie. Si o si simt cumva, pentru ca cel mic plangea cand se intampla asta si zicea ca face pipi… la 2 ani nu stia cum sa explice.
Dar e absolut normal sa fie asa. Ca si la barbatul adult, erectia matinala este un „systems check”, o verificare pe care o face creierul in timpul noptii… nici macar la barbatii adulti erectia matinala nu are neaparat si intotdeauna o tenta sexuala.
Nu doar ca la adulti erectia matinala nu are intotdeauna tenta sexuala, ci din potriva: rareori are tenta sexuala. Este asociat mai degraba cu nevoia de a urina.
Referitor la erectia la copii mici, trebuia sa iau un esantion de urina pentru urocultura, adica steril, nu cu saculet ci in eprubeta, de la baietelul meu de 22 de luni. Toate bune si frumoase, il pun pe pat cu aleza dedesubt, e inca adormit, ii mai dau si ceva de baut, ca sa facilitez lucrurile, il spal bine si stau si astept si ce vad? Serpisorul care se ridica viguros ba chiar de mai multe ori, eu ma pregatesc, tintesc eprubeta dar nici urma de pipi. M-a surprins, dar pe el nu il interesa, era foarte relaxat cu ce ii dadusem sa bea. Pana la urma a venit si pipi, juma de ora mai tarziu si analizele au fost ok.
Baietelul meu are erectii de la nastere…sa fi avut vreo saptamana cand am constat prima erectie.
Si al meu 🙂
Masturbarea are tenta sexuala si la copii, dupa cum mai zicea cineva aici – observa ca le produce placere si continua. Cateva informatii de bun simt am gasit aici: http://www.med.umich.edu/yourchild/topics/masturb.htm
Vorbesc din proprie experienta, avem in jur de 4 ani cand imi amintesc ca ma masturbam. Ai mei nu au luat masuri dure impotriva acestui lucru, au tratat totul cu calm dar cu o usoara panica. Imi amintesc ca mama m-a intrebat de ce fac asta si mi-a explicat ca nu imi face bine. Bunica a ras de mine la un moment dat si mama i-a atras atentia ca imi face mai mult rau daca reactioneaza asa. Ala e momentul in care am intuit ca fac ceva mai „special” – era suspect ca mama a reactionat asa calm si nu ia masuri desi parea ca fac ceva in neregula. Nu stiu cat am continuat activitatea asta, s-a extins si parcursul scolii generale, dar nu a fost ceva permanent si nici nu o faceam foarte des. La un moment dat imi amintesc ca incercam sa-mi conving si fratele mai mic sa incerce.
Cred ca ai mei au reactionat ok, mai ales date fiind vremurile de atunci (anii 80) cand existau mai multe prejudecati. Doar ca tot au reusit sa-mi transmita sentimentul ca e ceva in neregula. Eu cred ca daca parintele incearca sa-l distraga pe copil de la activitatea asta, copilul va simti pana la urma si nu va intelege de ce. Si mai cred ca este necesara educatia sexuala la copii, cu explicatii adecvate varstei.
dupa cum ti s-a spus erectia este posibila si la bebelusi . nu iti spun ce mare mi-a fost surprinderea cand am vazut pt prima data la baietelul meu de cateva luni o erectie . initial am crezut ca il doare sau mai eu stiu ce dar noroc ca mi-a explicat mama ca e absolut normal – si ea a avut fetele . Si acum baiatul cel mare are 5 ani si il mai surprind cand se joaca cu penisul dar nu ii spun nimic , doar e parte din corpul lui . apoi fetita de 2 ani si ea se exploreaza asa ca nu am zis nimic – de multe ori vedem ca era iritata deci nu e doar pe tema – ia sa vad ce am eu acolo . si apoi am al bebe baietel care atunci cand ii schimb scutecul mai pune mana . i se pare interesant . de multe ori ii dau mana la o parte din teama sa nu ii faca rau .
Inteleg ca nu esti mamica inca, este bine sa te documentezi dar primul meu sfat catre tine este asteapta ca lucrurile sa se desfasoare de la sine, sunt atat de multe experiente cu copiii si atat de diferite intre ele intrucat parerea mea a fost mereu ca documentarea pe situatia concreta este mai eficienta. Este posibil ca tu sa te confrunti cu situatii cu care altii nu se confrunta, experienta proprie va fi f diferita de experientele celorlalti, inclusiv de cele documentate prin carti. Sa nu fii surprinsa daca pt anumite situatii nu vei gasi documentare corespunzatoare.
Legat de subiectul ales de tine, iti precizez ca un copil poate sa se masturbeze de la cateva luni (6-7) cand sa spunem ca ce ii comunici tu nu prea ajunge la copil.
Intr-adevar, la copii, si mai ales la cei foarte mici, acest gest nu are deloc tenta sexuala. Este pur si simplu felul in care ei isi descopera corpul. Asa cum si-au descoperit mainile, picioarele, gura, buricul, etc.. asa isi descopera si organele genitale. Mai ales ca, purtand pampers, nu prea au des ocazia sa se pipaie.
Si ai mei cauta sa descopere ce au ei acolo si i-am lasat, si eu si sotul, nu i-am batut la cap (au 2 ani si jumatate) si nu fac asta des. Atunci cand ii schimbam se intampla cel mai des. Eu cred ca in momentul in care le explici ce organe au ei acolo, la ce folosesc (pe limba lor, evident), care este diferenta dintre baietei si fetite, totul va fi perceput ca si normal.
Eu cred ca tocmai comportamentul de care amintea Luiza (batai, certat violent, injosit copilul, umilit) au generat niste probleme in generatiile noastre. Pentru ca ni s-a bagat in cap ca orice este de natura intima este „rusinos, murdar” si Dumnezeu stie cate si mai cate…
Depinde de noi sa formam o parere sanatoasa a copiilor despre corpul lor si ce pot face cu el.
Pe mine mă surprinde că mame nesilite de nimeni aleg să comenteze pe facebook la acest subiect cu nume prenume despre cum se masturbează fetița lor. Mi se pare un subiect extrem de intim și nu cred că e nevoie să punem public aceste informații. Și nu, nu insinuez că nu avem voie să vorbim despre acest subiect pentru că am fi paseiști, tradiționaliști, nemoderni, etc. ci pur și simplu pentru că e un subiect care ține de părinte și copil. Pe mine m-a șocat mărturisirea doamnei care se bucură că fetița ei are încredere în ea și vine să îi spună uneori când a reușit ea să se facă să se ”simtă bine” or mama acum ne împărtășește și nouă această poveste. Eu ca fetiță m-aș simți foarte trădată, poate nu aș avea chef ca multă lume să știe despre asta. Nu mai zic cum ar fi dacă și colegii de job ai doamnei ar afla despre asta. Sigur, e un subiect despre care părinții vor să vorbească și dacă au copii probabil că e greu să abstractizeze, dar serios, mie una mi se pare expunerea copilului prea mare în cazul de față. Iar apoi ne plângem că nu avem privacy pe FB, nu punem poze cu copii dar suntem ok să le publicăm cele mai intime mărturisiri și pași din autodescoperirea lor. Sunt un pic dezamăgită și cred că pe viitor mulți copii vor avea multe de comentat în legătură cu publicarea detaliilor din viața lor.
fix asa am gandit si eu.am vazut comentariu pe fb si am vrut sa vad daca are poze cu fetita.am ramas socata,mai ales ca e marisoara,poate are si cont de fb sau au colegii fetitei.
Robo, nu stiu cum e la Ivan deocamdata, dar noi am avut „probleme” cu erectia dupa varsta de 1 an. In sensul ca baietelul avea clar erectie, iar bona de la acea vreme nu stia ce sa ii faca (pt ca baga mana acolo si il deranja). A incercat ea sa il culce fara pampers, cu niste chiloti mult preamari pentru varsta lui, sa nu il incomodeze. I-am explicat ca organismul lui functioneaza normal, ca al oricarui barbat in miniatura si sa il lase in pace. Dar la 2-3 ani, avea adesea erectii si spunea ca „putica e mare si il doare”. Am citit pe subiect la vremea respectiva si am aflat ca pana la varsta de aprox 3 ani baieteii pot urina in timpul erectiei si pot simti chiar si o placere din asta.
Noi l-am lasat in pace, nu i-am atras niciodata atentia, i-am spus ca la baieti asa se intampla, se face mare uneori apoi mica. Nu m-a intrebat totusi niciodata la ce foloseste cand e mare 🙂
In alta ordine de idei…pe mine nu m-au prins niciodata ai mei. Ma ascundeam bine:)
Ah…subiectul asta la adulti cred ca naste multe controverse, dar nu discutam despre asta pe acest blog 🙂
Habar n-am cum e la fi-miu, uneori e mai mare, alteori mai mic, dar asta se poate intampla si fara sa fie de la erectie, ca si la adulti e la fel, iar la el fiind oricum mic penisul, nu cred ca se poate spune inca (bine, mic in sensul ca potrivit pentru varsta lui, adica nu mic mic, ci mic normal… :-)))
Poate maica-sa stie mai multe, ca ea-l vede mai mult.
Eu am scris ca e destul de frecventa erectia si la varste de sub 1 an pe baza a ceea ce am citit, nu neaparat din experienta… o simpla cautare pe gugal lamureste problema.
Nu mic-mic, ci mic-normal. :))))) ești haios!
Da. De fapt, daca ma gandesc bine, e chiar mare pt varsta lui :-)))
Dragilor
Fiica mea se masturbeaza de pe la 9 luni si nu s-a oprim nici acum la 6 ani. Nu își pune mâinile in zona genitală insa se pune pe burta si coate si își plimba picioarele stânga/dreapta in asa fel încât exista stimulare a zonei intime.
Este un subiect care evident ma irita, insa încerc mereu sa păstrez calmul si o rog a se așeze in fund atunci când se joaca cu mine, cu fratele sau prietenii. Este vizibil iritată când este oprită din ceea ce face si apoi începe sa se certe cu toată lumea.
Noi nu putem pune pe lipsa atenției/dragostei caci pe vremea aceea când a început acest episod eram cu ea acasa 24 din 24 de ore si ma ocupam doar sa-i gătesc si sa petrec timp de calitate cu ea (citit, cântat, jucat, plimbat). La început se întâmpla in momentele in care eu plecam de lângă ea pentru câteva minute (la baie, la bucatarie). Când ma întorceam la ea era instalată. Acum face acelasi lucru in aceeași poziție insa in momentele de oboseala, parca doar asa se poate liniști/odihni.
Lucrurile la noi sunt foarte subtile caci are tendință catre comportamente maniacale (si tzitzi a ajuns sa fie o obsesie mai mult decat o nevoie reala la 2,7 ani când am intarcat-o) si de aceea îmi este greu sa apelez la un „specialist” caci psihologi sunt cu grămada insa oameni cu mintea si sufletul deschis care sa stie sa abordeze corect subiectul cred ca sunt foarte putini.
Din ce scrii aici, se pare ca aveti nevoie de un „specialist”, daca vrei, te pot ajuta cu o recomandare, un psiholog pentru copii care are suflet. Daca parintii mei ar fi cautat sa inteleaga si sa gaseasca un ajutor specializat si mai ales mama care desi a observat a ales sa reactioneze nepotrivit sau deloc, poate mai tarziu lucrurile ar fi stat altfel.
In alta oridine de idei, inafara cazurilor in care copilul isi exploreaza anatomia, care sunt perfect normale, mai trebuie cautate si cazurile care sunt sa zicem patologice pentru ca masturbarea la copii poate fi semn si de altceva, neglijare sau mai rau, abuzuri.
Stiti ca Aletha Solter spune despre masturbarea copiilor mici ca se intampla tocmai atunci cand acestia au o relatie buna cu mama? In cartea ” Bebelusul meu intelege tot”. Se gaseste pe scribd,e exceptionala.
Noi am citit dr spock si acolo gasiti informatii despre explorarea zonelor genitale de catre copii, despre erectiile beieteilor etc.
Pentru psihologi numai de bine dar daca nu este foarte foarte foarte foarte foarte …… bine pregatit, instrutit, experimentat etc, mi se pare ca se emit foarte multe elucubratii despre orice pe tema psihologilor. Echilibrul este cel mai bun in toate, si o mama simte si stie cand este ceva in neregula. sau ar trebui sa stie. ….
L-am surprins pe baietelul meu prima data jucandu-se cu penisul cand avea vreo 3 ani. Foarte natural, se uita la desene animate si bang, a inceput sa se „joace cu putulica pentru ca il gadila si-i place” cum s-a exprimat el cand a vazut ca ma uit la el. Nu m-a socat, nu l-am certat, pur si simplu, extrem de natural (in situatii din astea, imi iese naturaletea la iveala :)))) l-am rugat sa faca treaba asta, sa se joace in camera lui. Sau cel putin nu cu oameni in jur – nici macar cu ma-sa sau cu ta-su. A priceput si de atunci cand se mai intampla sa vrea sa se „gadile”, ma invita foarte politicos sa plec din camera lui. Are 5 ani jumatate. (Tot in ordinea asta de idei, l-am invatat de mic numele organelor sexuale, nu avem prea multe diminutive in vocabular oricum si faptul ca nimeni nu are voie sa-l atinga sau sa se joace cu penisul lui.) Cred ca toate discutiile astea trebuie sa porneasca de la noi si cu noi. Nu-i rusine, e natural. Parerea mea (a noastra ca sunt in aceasi tabara cu sotul)
Este absolut normal ca cei mici sa se masturbeze, face parte din dezvoltarea lor.
Trebuie sa fiti calmi, sa le explicati ca e ok sa faca asta atata timp cat o fac in privat (la baie sau in camera lor).
Incercati sa le distrageti atentia cu alte ocupatii ce implica mainile; sa petreceti mai mult timp cu ei; puteti sa folositi si o tactica de recompensa „primesti o „steluta” pt ca azi nu te-ai jucat cu partile intime” etc.
Nu va speriati si nu frustrati copilul; e absolut normal ce se intampla…cu siguranta si noi am facut-o.
Va recomand o carte ” SEX ed.”- Dr Laura Berman–How to talk to your kids about sex
Sper sa va ajute!
Cu drag,
Deci daca eu ma masturbez la varsta mea cu tenta clar sexuala e ok dar fata mea nu are voie sa-si descopere corpul la varsta la care nici macar nu intelege sexualitatea ca e rusine? Sa aud numai pe careva ca mi-o tranteste ca-i trantesc si eu usa in nas definitiv si irevocabil!
In alta ordine de idei, copiii, inclusiv bebelusii, au hormoni sexuali: fetitele au mini menstruatii la nastere. Bebelusii fac acnee care e declansata de hormoni sexuali. Deci intr-un anume fel e normal sa simta placere daca se ating in „locuri magice”. Si e normal sa repete ca doar le place sa simta placere. Cand se plictisesc si nu mai prezinta interes, se opresc.
Eu am crescut cu ideea de „vaaai ce rusineeee” si am ramas cu ea. Bebe are erectie, se prinde singur de zona intima dar nu am nicio problema cu asta. O sa ii explic cand va fi mai marisor ca in public nu e chiar frumos, dar asa o sa invete si despre ragaieli si parturi si altele. Asa e corpul uman construit si noi trebuie sa acceptam asta.
buna as vrea sa va intreb . mi-e si un pic asa jena !! am un baieat de 8 anisori si are un penis de 18 cm flec si in erectie de 20 cm .. sotul spunei cai bine asa si el se bucura .. dar eu ma intreb la varsta lui de 8 ani .. seamana cu sotul ca si el e inzestrat
E o prostie ce susține soțul,nu știe ce spune,nicio femeie nu se simte bine,am avut o relație perfecta până la sex,penisul era mare și nu ma sinteam bine,aveam dureri .Asta e gândire de adolescent,nu știe organismul feminin și ce e cu dimensiunile…
Aproape nimeni de pe-aici nu da de inteles ca s-a masturbat din copilarie si continua si acum, la maturitate. Conditia esentiala in aceasta privinta este DISCRETIA, practicarea ei in solitudine si constientizarea permanenta asupra pastrarii unei frecvente cumpatate, care sa nu duca la obsesie, la preocupare aproape exclusiva. Un copil mai mare care se masturbeaza, un baiat, nu va aborda sexul opus prin atitudini agresive, va avea calmul, tactul necesar.
Buna ma numesc Daniela băiețelul mei de 5 ani tot asa de mic se pune pe burta da din fund penisul e mare pt virsta lui. Ia m explicat de citeva ori ca nu e bine si tot asa continuă..Zice ca i place !!Va rog dati mi un sfat sa ma duc la medic sau ce sa fac?Mulțumesc
Hm, cum adica? Nu cred ca ar trebui sa il duci la doctor. Face acest gest si in public, sau doar in privat? Daca se manifesta asa in public, nu e bine, incearca sa il duci la un psiholog, sa faceti jocuri de rol, orice pentru a il invata ca acest lucru se face doar in privat. Desi nu e bine deloc, asa cum o demonstreaza studiile, sa se masturbeze nici in privat, dar totusi trebuie sa ii dai de inteles ca nu e un lucru sanatos. In nici un caz sa nu il abordezi violent, nu va intelege si va continua si mai rau decat pana acum. Mult noroc iti doresc!
inainte de toate, eu l-as intreba de ce da din fund, pentru ca asta cu datul din fund e posibil sa fie ceva ce a vazut pe undeva sau la cineva, ceea ce ar fi mult mai grav decat faptul in sine ca „se masturbeaza”.
pentru problema in sine, acum depinde cat de des o face si unde, cum zice si Corina.
daca nu e foarte des si nu e in public, as incerca sa-l indemn sa faca mai multe activitati fizice gen sport.
daca e des si/sau in public, probabil tb vazut un psiholog, nu un medic.
insa, in orice situatie, este foarte important sa NU il certi, sa NU il rusinezi, sa NU ii spui ca nu e bine ce face si evident sa NU il abordezi violent cu amenintari sau cu santaj („daca te mai prind ca faci asta, iti fac nu stiu ce”)
nu de alta, dar daca le faci pe cele de mai sus, nu numai ca nu vei rezolva problema, dar vei crea si altele (de la minciuna la rusine fata de propriul corp etc)
Bună..am și eu o fetiță de un an și jumătate…și deja de cîteva luni observ cînd îi scot scutecul începe sa se atingă la organele genitale..se pișcă,își bagă degețelele …ce înseamnă asta?? Sunt stresată ..nu știu ce sa fac((
Am adoptat o fetiță când avea 2 ani și 5 luni,după ce am renunțat total la scutece(pe la 3 ani)am observat că punea cate un plus sub ea și mima penetrarea,adică se împingea într-un du-te-vino in plusul respectiv.Am încercat să-i spun că nu e frumos ce face,că se supără îngerașul,am pus-o sa stea cu fata în sus,să-i văd mâinile,am incercat s-o atrag in alte activități,afecțiune primește pentru că o iubim,etc.Da,stiu,e tot ce s-a spus aici că nu se face dar cred că niciunui părinte nu i-ar face plăcere ca după o anumită vârstă sa vada că masturbarea persista, cand ar trebuit să dispară,nu mai e vârstă de descoperire a propriilor organe.Si totul incepe la somn,de multe ori adorm înaintea ei și ma trezesc când se foiește,atunci îmi dau seama deși pot spune că a durat ceva pana să-mi dau seama ce face in momentele in care se foiește.Am intrebat-o de ce pune mâna acolo,zice că îi intră chiloțeii in fund iar eu ii spun că se procedeaza diferit când intră chiloții in fund și de ce ea pune mana in fata și o tine acolo și nu știe ce să raspunda.Am dat vina pe mediu,poate a asistat la ceva ce nu trebuia să vadă,am zis că în timp trece,că uita.In plus,inca se leagănă la 5 ani ,când adoarme.Astazi m-am hotărât să caut pe net motivele care determină un copil la vârsta aceasta sa procedeze așa,menționez că nu sunt de acord cu aceasta practică,indiferent de vârstă și asta m-a oprit să merg la un psiholog care mi-ar spune aceași lucru pe care îl susține Prințesa Urbana.