Larry Cohen este un psiholog american specializat în playful parenting, părințeală prin joacă. Am scris de cîteva ori despre el, i-am citit cărțile, am fost la conferința lui de la Bucureşti. Omul are cîteva soluții foarte bune pentru multe dintre situațiile care încearcă greu nervii părinților, cum ar fi refuzul de a mînca sau de a dormi, anxietatea de separare, reacțiile violente, refuzul permanenent de a coopera, cearta fraților pe jucării şi multe, multe altele.
Prietenii de la Parentime, organizatori de cursuri pentru părinți şi oameni interesați sau implicați în sistemul educațional, au realizat un proiect gratuit numit Parenting pe scurt, care include, deocamdată, cîteva mini-interviuri video cu Larry Cohen, le găsiți pe toate aici.
Aveți mai jos transcrierea unuia dintre interviuri, cel legat de alternative la pedeapsă.
„Eu nu sunt un mare fan al pedepselor. Nu cred că sunt necesare, nu cred că sunt de ajutor, așa că avem nevoie de alternative. Prima alternativă ar fi să ne calmăm. Adesea reacționăm emoțional în acel moment, reacționăm din furie sau frustrare, dar nu am face asta dacă ne-am opri, ne-am calma și ne-am gândi la situație. Calmarea poate însemna să mergi la baie și să-ți speli fața cu apă rece sau să numeri până la zece, vechea metodă de a te liniști, sau poți respira adânc, sau poți face o pauză… Asta e cel mai important, să te calmezi, să te ocupi de propriile emoții, ca acestea să nu scape de sub control. Un alt aspect ar fi concentrarea pe refacerea legăturii cu copilul. Eu cred că atunci când un copil se poartă urât, acesta este un semn că s-a rupt legătura. Dacă ar fi tot timpul conectați cu voi la modul real, cu căldură, ei nu s-ar purta urât. Purtarea bună se trage din acest sentiment al legăturii, al conexiunii.
Să te gândești cum să relaționezi cu copilul tău – aceasta poate fi o alternativă importantă pentru pedeapsă. Adesea, nu este nevoie decât de refacerea legăturii. Unii părinți nu fac asta pentru că se gândesc că nu poți fi drăguț cu cineva care a făcut ceva rău. Este ca și cum l-ai recompensa pentru că a făcut o prostie. Dar nu e așa. Nu așa merge treaba. Dacă le oferim dragoste și afecțiune, căldură, dacă ne apropiem de ei, asta le va satisface nevoia. E ca și cum am hrăni un copil căruia îi este foame. Nu spunem unui copil căruia îi este foame: “Îmi pare rău, ești supărat fiindcă am uitat să-ți dau de mâncare, așa că nu primești nimic!” Ce facem când copilului îi este foame? Îi dăm să mănânce. Ce facem când copilul este deconectat de noi? Refacem legătura. Cred că aceasta este cea mai importantă alternativă pentru pedeapsă. Sunt momente în care un copil trebuie să înțeleagă că nu a făcut bine ce a făcut, dar nu e nevoie de duritate. Putem spune: “Nu poți să faci asta!” sau “Să mai revedem regulile!”. Sau “Nu pot să cred că s-a întâmplat una ca asta!”. Sau “Cred că trebuie să luați o pauză!”. Aceste enunțuri nu sunt dure, dar pot întrerupe comportamentul care nu este ceea ce ar trebui să fie.”
Larry Cohen, pentru Parentime.
Felicitări pentru inițiativa Parenting pe scurt, care pune la dispoziția părinților gratuit resurse atît de valoroase.
Am scris acum un an și ceva despre Larry Cohen și despre cartea lui, Rețete de jocuri, pentru a vă convinge să petreceți cît mai mult timp cu copilul, pe podea, la joacă (articolul e aici) și după conferința lui la București, cînd s-a discutat mult despre frici și cum ajutăm copiii să le depășească, aici.
Ca să rezum ideea interviului de mai sus: ce facem când copilul este deconectat de noi și se poartă în feluri care nu ne plac? Nu-l pedepsim, nu țipăm la copil. Refacem legătura cu el, pentru că cel mai probabil motiv pentru care copilul se poartă așa este că se simte deconectat de noi și are nevoie de atenție și afecțiune. Aceasta este cea mai importantă alternativă pentru pedeapsă.
Eu sînt 100% de acord cu ce spune omul. La noi funcționează foarte bine și observ imediat efectele deconectării, dar și ale reconectării rapide. La voi?
Sursa foto preview: copil pedepsit, via Shutterstock.com
Sunt 100% de acord. Am facut treaba asta fara sa fi auzit de acest psiholog, pur si simplu instinctiv. A functionat perfect, desi trebuie sa recunosc ca sunt si eu doar un om si nu reusesc de fiecare data sa-mi pastrez calmul si rabdarea… dar sunt constienta ca nu copilul e rau ci este o problema a mea la care lucrez…
Cat ma bucur ca scri despre asta. Scrie cat mai mult si cat mai des! Am fost socata de curand sa aflu ca o colega, jurista de altfel, deci as spune ca este inteligenta, isi bate copilasul de 3 ani pentru ca face numai prostii, il cearta, tipa la el si ii vorbeste urat, pentru ca altfel nu o asculta. Sincer…imi venea sa plang gandindu-ma la cat de trist trebuie sa fie copilul ei si de neinteles. Pentru unii oameni pedeapsa este atat de tare inradacinata, ca nu vad o alta alternativa de a educa sau disciplina un copil.
Noi aplicam metodele lui Larry si ale lui Alfie si avem 2 copii fericiti, care nu fac boacane intentionat (nu la nivelul la care le face copilul colegei mele, care smulge fata de masa cu farfurii de pe masa…etc etc).
Uneori e nevoie de mai mult timp, de rabdare, de cele 10 secunde sa te aduni si sa nu reactionezi „cum iti vine”, dar cu siguranta au efect la copii, iar copiii astfel crescuti sunt mai fericiti, au mai multa incredere in ei.
Printesa, trebuie sa imi spuna cineva de ce acest comentariu a primit dislike, ce naiba nu e bine? Ai cum sa vezi cine da dislike, sau o fi cineva ocupat cu boicotul sau ce naiba? Zau daca inteleg.
Am urmarit articolul tau si link-urile la articolele mai vechi unde printre altele vorbeai de TV. Desi pana sa faca fetita mea 2 ani eram pe principiul moderatiei cu TV-ul sau tableta, acum imi dau seama ca tine de circumstantele fiecarei situatii, de caracterul fiecarui copil si cel mai important, de dezvoltarea copilului la fiecare varsta.
Spun asta pt ca eu am apelat la animatiile Mother Goose club pentru acele situatii cand toate celelalte metode incercate au esuat – exemple: cand a trebuit sa facem aerosoli fara acest stimul ea urla si aerosolii erau in van, am mai apelat cand mergeam cu masina pt ca dupa juma de ora orice joculet nu mai era acceptat. Initial am crezut ca nu avem prea multe idei de jocuri de am ajuns la tableta, dar se pare ca nu este chiar asa.
Si fetita mea ca si alti copii vroia din ce in ce mai mult tableta si se lasa cu crize de isterie cand ii luam filmuletele. Motiv pt care am decis sa ii taiem accesul cu totul. Initial am avut vreo 2 sapt de proteste dar incet incet am inceput sa ne intelegem cu ea si sa gasim alternative care sa ii fie pe plac. Aceste alternative au fost diverse joculete care le-am incercat de altfel si inainte sa ne delasam cu animatiile. De ce au functionat a doua oara – eu cred ca are legatura cu dezvoltarea copilului de dupa 2 ani. Daca intre 1 an si 2 ani am avut un copil deseori plangacios, isteric, fara dorinta de socializare, dupa 2 ani am cu totul alt copil. Inca nu sunt convinsa cat face parte din dezvoltarea ei fireasca specifica varstei si cat de mult o fi si aportul gradinitei (e la gradi de la 2 ani) – poate putin din fiecare.
Da!!! Metoda care functioneaza de fiecare data! Mi-e ciuda sa recunosc, dar sotul meu a folosit-o inainte de a fi citit despre ea. Natural born talent, ca sa zic asa…
Sa nu-ți fie ciuda, bucura-te, ca in alte familii daca aduci vorba de astfel de metode se uita tatăl așa zeflemitor, mai-mai ca te si face naiva.
Da, stiu exact ce spui. Eu am uitat sa postez si ghilimelele pentru „ciuda” de care ziceam 🙂 E bine, tare bine sa ai inspiratia chiar langa tine, cel putin pe mine ma ajuta enorm atitudinea lui (eu sunt mai iute din fire, si la vorba si la nervi)
Exista multe alternative pentru pedepsele comune, trebuie doar sa identificam solutia potrivita pentru comportamentul micutilor nostri. Eu am descoperit cateva ponturi pe care am inceput sa le aplic. Promit sa revin dupa ce le testez rezultatele.
Larry Cohen este grozav! Anul trecut l-am descoperit, imi place foarte mult modul sau de exprimare, felul in care abordeaza problemele si exemplele extrem de utile pe care le ofera.