Curățenie cu cei mici în parcuri

ACEST ARTICOL APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI

Încerc să petrec cât mai mult timp cu Tudor (3 ani) în natură, la aer curat. Motivele sunt nenumărate și nu voi insista pe ele acum. Îi place să adune crengi de pe jos și să ne jucăm de-a focul de tabără la care să ne încălzim. Să adune pietre și să spunem că sunt dinți de dinozaur sau cărămidă din care vom construi o casă. Și ne jucăm așa, în parc, câteva ore bune…

Într-o seară, am ajuns într-o zonă a parcului plină de gunoaie. Tudor a insistat ca acolo e locul potrivit pentru ‘foc’. Strângeam lemne, iar la fiecare doi pași dădeam de un gunoi. M-am gândit că am putea la fel de bine să strângem gunoaiele, dacă aveam pungi și mănuși… Și așa s-a născut o idee: ce-ar fi dacă ne-am aduna părinți și copii să curățăm parcul!?! Să ne putem juca în natură înconjurați de verde și nu de gunoi, să îi învățăm pe cei mici să respecte mediul înconjurător de la vârste fragede, să îi facem pe oameni să se gândească de două ori înainte de a arunca un gunoi pe jos.

Ideea s-a concretizat într-o seară de vară, pe 25 august. Am fost șase mame și șapte copii (șase preșcolari!), plus un bebe purtat în Manduca. Am strâns zece saci de gunoi în mai puțin de două ore. Și, spre surprinderea mea, am acoperit o zonă destul de mare a parcului.

Drumul pentru un parc curat e lung, dar sper, că vom ajunge acolo, cu pași mici. Am scris acest text în speranța că vă veți mobiliza și în alte orașe. La Sibiu, pregătim ediția cu numărul 2. Pe 15 septembrie ne strângem din nou în Parcul de sub Arini și sper să ni se alăture cât mai multe familii. Eventul de Fb este aici.

Raluca Faloba

Sursa foto: arhiva autoarei

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4193

6 comentarii

  1. Cu mănuși sau fără,eu la asta nu imi pun copilul.Il învăț să fie civilizat,nu aruncăm niciodată nici măcar o bucățică de hârtie pe jos dar atât.
    Nu consider că îl educ sau îi motivez pe alții să fie civilizați strângând noi printre flegme tot felul de gunoaie pline de microbi.
    Ce i-ar civiliza pe nesimțiți? Filmarea,fotografierea,amenda și munca în folosul comunității.Strângi o zi întreagă în parc gunoaie,scoți bani din buzunar? A doua oară te mai gândești unde îți arunci guma de mestecat sau orice altceva.
    Și apoi,unde sunt cei plătiți să facă curățenie?

    • Carla, ai tu dreptatea ta (si gandeam cam la fel), problema este ca pana vin aia ‘abilitatii’ copiii nostri se joaca in gunoi si cacati de caine. Mi-a venit copilul plin pe pantofi de chestii ‘bio’ lasate de cainii vecinilor, asa ca, satula sa tot spal pantofii, am decis sa iau cu mine cate 3-4 pungulite din alea de senvis si sa curat eu locul in care ne jucam.

      Trag punga pe mana, iau ‘obiectul’, il impachetez si-l arunc la ghena. Imi ia exact cateva secunde. Sigur ca-mi pica prost sa fac eu asta, in conditiile in care noi am avut 16 ani caini la ai mei si NIMENI nu a avut placerea sa testeze cu bocancul consistenta ‘numarului 2′ facut de ei, dar asta este… Sunt destui pe care-i doare mana sa stranga dupa animal.

      Acum cateva zile, alaturi de o prietena, am curatat parculetul in care se joaca pruncii nostri. Sigur ca ar trebui altii sa se ocupe, dar ne-am saturat de cosuri de gunoi pline, gunoaie pe jos etc. Am pus saci de gunoi, am curatat etc. Nu cred ca am lucrat mai mult de juma’ de ora.

      Si acum, la vreo 2 saptamani, parcul inca arata aprox. OK. Au mai aparut chestii pe jos, ca e greu cu civilizatia, dar macar ni se joaca totusi copiii in conditii ceva mai bune.

  2. Felicitari!Felicitari! de o mie de ori. Va admir. Sunteti oamenii pe care ii vreau ca etalon pt. copiii mei.
    De multe ori imi amintesc cum pe vremea cand eram elevi (era Ceausista), eram dusi in curtea/gradina scolii sa facem curatenie, in acelasi mod in care ati facut si dvs. in parc. Mi se pare o idee geniala de a pastra curatenia si de a imprieteni copilul cu aceasta responsabilitate.
    In ziua de astazi insa, daca s-ar incerca asa ceva cred ca parintii ar fi foarte deranjati (vezi comentarii anterioare).
    Mult succes va doresc si o viata frumoasa cu soare in inimi si ganduri.

  3. Fiecare face cum considera. Problema nu e ca unii si altii nu isi fac „treaba”. Problema e cu unii si altii continua sa arunce pe jos cu nesimtire.
    La Sibiu se face curat in parc, pe aleile principale, zilnic. Dar un copil nu sta numai pe „trotuar”. Noi ne „aventuram” in parc 🙂
    In prima editie, am constatat cu regret ca la nici 10 minute dupa ce am strans, oamenii aruncasera iar pungi de popcorn pe jos:(
    Copiii au reactionat foarte bine la idee, nu vad ce rau le face sa adune o sticla, un ambalaj, avand manusi in mana.
    Repet, e alegerea fiecaruia ce si cum face

  4. Azi piticul meu a dus „fafuia ticata” ( in realitate un frisbee rupt si aruncat cu neglijenta pe jos) la primul gunoi pe care l-am gasit – si am mers oleaca pana am gasit unul … Mi se pare o initiativa foarte buna ca mamici si pitici sa dea exemplu de cum ar trebui sa se comporte un om civilizat.

    De curand mi s-a intamplat sa vad o batranica cum vine cu punguta, arunca mancarea din ea pe strada la niste caini fara stapan si arunca si punguta pe jos; i-am explicat frumusel ca nu e civilizat, ca e un exemplu negativ pentru copii… Nici nu i-a dat prin cap sa ridice macar punga de jos, s-a scuzat vag si si-a luat talpasita. Sper macar ca a doua oara ii va fi rusine sa mai faca asta din nou. Zona respectiva, pe langa care trec in drum spre serviciu este inacceptabil de plina de gunoaie si din pacate sunt multe astfel de locuri in Iasi 🙁

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *