– Vreau în brațele tău, îmi spune Sofia cînd vrea la mine-n brațe.
Am întrebat-o de ce spune așa, brațele tău, că doar știe și ea că brațele sînt mîini și eu am două care sînt ale mele, deci corect ar fi brațele mele. Știe, vorbește corect de multă vreme, doar că pentru ea, la mine în brațe e un loc în sine, care e doar la mine, și locul acela e brațele meu. Așa numește ea locul în care se așază cînd îi e frică, dor, somn, cînd ceva o doare. Așa cum noi spunem mă duc în pat că mi-e rău sau mă duc pe terasă că m-am enervat, ea se duce în brațele meu.
Și mi se pare nemaipomenit de frumos, chiar dacă e, gramatical, greșit. E un alint care-mi place, pentru că-mi arată că simte că atunci cînd o îmbrățișez, ce e acolo nu-s doar brațele mele făcute cerc în jurul ei, e un adăpost de tot și de toate.
Încă apelează des la adăpostul ei, uneori se năpustește acolo pentru că-l vede pe frate-său în brațele meu și se teme că nu mai e loc și pentru ea. Mereu e, îi arăt asta de fiecare dată. Alteori o face să se asigure că încă mai încape. Mereu va încăpea, îi arăt asta de fiecare dată. De cele mai multe ori însă, vrea acolo pentru că acolo îi e mai bine, chiar dacă de multe ori nici nu știe ce-o supără. Acolo se vindecă de nesiguranță, teamă, durere, uneori și de febră.
Ceva tot am făcut bine. L-am creat, fără să-mi propun anume, pe în brațele meu, care e de fapt un fel de în sufletul meu, doar că mai concret, mai tangibil. Eu l-am creat, ea l-a numit, îl folosesc amîndoi la discreție și eu sînt bucuroasă, cu brațele mereu open for heart business, cum ar veni.
Sursa foto: îmbrățișare via Shutetrstock.com
Oh, bratele astea ale noastre… Eu asa ma bucur ca al meu la ai lui 5 ani si 7 luni inca-si gaseste linistea acolo. Cand il aud „mami, ia-ma-n brate” ma topesc incet, incet de tot. Si apoi isi face cuib si-mi zice – „ce-ar fi daca am ramane asa pentru totdeauna?” Asa-s de frumoase momentele astea, pentru mine cel putin sunt de departe cele mai ce din toata mamiceala 🙂
Sunt Roxana, am 23 de ani si bratele mamei sunt inca locul meu special cand mi-e greu. Inca incap si sper ca o sa incap si la 60 de ani!
🙂 Lasa, ca eu am 38 si tot la mama in brate ma mai cuibaresc cand o prind 😀
Sunt pe tel si am vrut sa dau like comentariului tau. Insa am dat pe alaturi, din greseala, cred ca m-am grabit si nu se incarcase bine pagina. Nu stiucum sa corectez greseala, deci nu te necaji daca vezi un thumbs down, era de fapt thumbs up. Scuze. Si sa stii ca si eu fac la fel ca tine, cand ajung la mama acasa.
Victor a avut o perioada in care tragea la ta-su si nu mai voia in brate. Acum, de cand a trecut de 1 an de zile, cere tot mai mult in brate la mine, alearga cu bratele lui deschise ca sa ma imbratiseze, este un sentiment absolut minunat…. Off Printesa, mi-ai facut dor si mai dor de baiatul meu care este acum la cresa ..:(
Minunat!
Mi se pare normal :), si mie tot la singular imi vine sa spun din acelasi motiv. Si vad ca si fetita mea la fel, fara nici un dubiu e vorba de unl loc special nu doar de 2 brate 🙂
Si eu am zis multe vreme bratele tau. Mi se parea logic sa fie asa, era un loc. Am 32 de ani, sunt mama la randul meu, dar din cand in cand ma mai duc la mama mea in brate…si ce bine e.
Cate taine se ascund intr-o imbratisare, nici noi nu stim… Dar cautam instinctiv bratele cuiva, pentru ca ne face bine, ne linisteste, ne vindeca de dureri si doruri pe care nu le putem defini.In singuratate, ne cuprindem cu bratele si asteptam sa-si faca efectul. Nu apa, nu painea ne tin vii, ci imbratisarile…degeaba suntem bine hraniti, daca am murit demult, pentru ca nu a fost un ‘bratele tau’ acolo, cand era atata nevoie.
Si eu am bratele meu si e atat de des plin cu cate un puiut de om, pe care il strang, il adulmec, mi-l apropii, pentru ca e minunat sa fii strans in brate, dar sa fii imbratisare si sa imprastii iubire…e divin! E un dar al zeilor, trimis mai ales mamelor.
Te imbratisez si pe tine, draga Ioana, asa… de departe, dar nu cu mai putina caldura!
Si mie imi place mult cum a sintit ea sa spuna „bratele tau”, imi aminteste si de al nostru „mami meu” pe care il folosim de muulti ani.
Felicitari Sofiei si lui mami pt vocabularul complex si ideile minunate pe care le gandeste.
Si a mea zice ca vrea in bratele meu. 🙂 nu am corectat-o niciodata, dar ma enerveaza ca incepe sa se corecteze singura.