La mall cu marea moartă

Eram cu amândoi copiii la mall. Nu e locul meu preferat de mers cu copiii, dar aveam câteva lucruri de cumpărat urgent și în supermarketul din mall au coșuri cu mașinuță în față, ceea ce înseamnă că pot bifa lista de cumpărături (dacă e scurtă) în relativă pace, căci Ivan conduce mașinuța, iar Sofia, călare în coș cu picioarele spre mine, analizează ce se întâmplă, de la înălțime. Afară ploua, acasă era dezastru, două ore la mall la prima oră nu sunau chiar atât de rău. Și chiar a fost foarte bine, mi-am făcut cumpărăturile, ei au fost super simpatici și cooperanți, ne pregăteam s-o pornim spre casă.

Mergeam pe culoarul mallului după cum urmează: cu Ivan pe umeri, turtindu-mi fără milă sub cele 14 kile ale lui coafura migălos construită pentru lansarea de carte de a doua zi, cu geanta pe umăr (în care îndesasem cofrajul de ouă, șunca pentru bărbat, două bucăți de avocado, sticlele de apă ale copiilor, un cadou pentru bona noastră, multe borcănașe cu săpun de făcut baloane, portofel, telefon etc, să zic că erau vreo 3 kile și acolo). Într-o mână țineam cele trei geci pufoase, două căciuli și trei fulare băgate pe mâneci, iar cealaltă mână era la dispoziția Sofiei, care mai alerga de una singură, se mai întorcea la bază să-mi povestească ce-a mai descoperit. Ivan lălăia fericit în spinarea mea, eu asudam din greu în timp ce vertebrele mele protestau silențios cu junghiuri tot mai puțin discrete, dar măcar nu urla nimeni, armonie în familie, ce ieșire de succes. Bon, și cum mă îndreptam eu așa spre automatul de plătit parcarea, îmi sare în cale o tânără reprezentată de firmă cu creme de la marea moartă sau așa ceva.

De obicei mă opresc și le explic politicos că eu nu folosesc cosmetice, săracele au un job super nasol, să stai să agăți oameni și să îi dai cu creme, uneori împotriva voinței lor, doar doar or cumpăra ceva, să ai și tu bani de chirie… Un job greu și neplăcut, așa că încerc să fiu drăguță cu ele, chiar dacă trebuie să le refuz.

Eram deci cu un copil de 14 kile în spinare, cu un dulap de haine într-o mână, 3 kile de mâncare pe umăr și un alt copil metamfetaminizat atârnat de cealaltă mână, cu broboane de sudoare pe frunte și cu o privire care numai vreau-un-masaj-în palmă-cu-cremă-de-la-marea-moartă nu spunea.

Domnișoara m-a abordat, totuși.

– Aveți o secundă?
– Nu prea mai am nici aer, zic, de sub toate cele pe care le căram și gestionam deodată.
– Poate doriți un masaj la mâini cu această cremă cu particule fine…
Mă uit la mâinile mele, una îngropată în pufoaice, alta strâns arestată de copilul cel mare. Apoi mă uit la ea, sperând că se subînțelege. Nu am mâini libere, deci chiar și dacă aș dori un masaj, nu aș avea cum să-l primesc. Ivan îmi dădea pinteni.
– Mă scuzați, zic, noi ne cam grăbim, copiii își pierd repede răbdarea.
– Puteți cumpăra crema pentru acasă, vă masați în liniște.
– Mulțumesc, spun, eu nu prea folosesc creme, și nici timp ori liniște nu prea am (asta adaug mai mult pentru mine).
– Săraca de dumneavostră, îmi spune ea, cu o privire de Moartea Căprioarei.
– Ei, zic cu juma de zâmbet, nu e chiar așa de rău. Ne distrăm și dansăm, e iubire mare și…
– Lăsați, mă întrerupe ea. Mai bine luați mostra asta de cremă pentru relaxare și vă dați cu ea mai târziu,. Poate la pensie, a încercat ea și o glumă la final.

Dintr-odată, era ea drăguță cu mine. Eu aveam jobul ăla mai greu, care merita un zâmbet și o consolare. Am luat mostra. Dacă are termen de garanție de 25 de ani, poate chiar o să o folosesc, am mormăit în barbă. Cum am ajuns acasă și am descărcat tot cargo-ul în hol, Sofia mi-a confiscat mostra, a desfăcut-o și a masat pisica cu ea, o fi considerat că blănoasa are mai mult timp și nevoie de relaxare ca mine.

Oricum, a fost bine la mall. S-a relaxat și pisica…

shutterstock_382465636

Sursa foto: cu copiii la mall via shutterstock.com

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4218

22 comentarii

  1. Acu’ sa nu te superi dar si eu, cand vad parinti cu 2 copii (sau mai mult), imi spun „sarmanii de ei”. Pentru ca mie si un copil uneori imi pare a fi prea mult, desi is indragostita de ea si in 99% din cazuri chiar e un copil absolut senzational. Dar sunt si constienta de ce presupune viata cu un copil si cate (nu) poti face din momentul in care devii mama. Parintii cu doi sau mai multi copii mi se par adevarati eroi, si o zic fara niciun misto. Asa ca inteleg reactia fetei, ea dupa munca ‘scapa’ de partea complicata a muncii. La noi nu exista weekend sau pauza 😀

    • Sigur ca exista si la noi weekend, la cei cu doi copii. Doar ca weekendul e ca o tornada, care te lasa mult mai obosit decat erai vineri, de cele mai multe ori cu casa ravasita dar cu amintiri placute si momente minunate petrecute cu cei mici.
      Iar pentru tine, printeso, sa sti ca acele crème de la Marea Moarta sunt chiar bune, pisica ta a beneficiat de un tratament de calitate 🙂

    • Ce chestie, nu mi-am gandit nicodata ca cremele alea de la Marea Moarta ar fi bune, pe mine atitudinea lor agasanta ma enerveaza.

  2. Cam acelasi lucru e si la mine, cand mergem la Mall, numai ca eu am doi copii, de 14 kg fiecare(sunt gemeni), si binenteles ca vor amandoi in brate, sau amandoi pe jos….Urasc de-a dreptul domnisoarele care imi cer „o secunda”, si persoanele care afiseaza un zambet gen „Gemeni…ce frumossss!!!”….Lasa, crestem noi mari, si le vine randul si domnisoarelor ce impart mostre:)))

  3. Acu mai tine si de perspicacitatea celui care imparte pliante/mostre etc. Am facut si eu asta in primul an de facultate, dar niciodata nu-i „atacam” pe cei cu sacose in brate, care vorbeau la telefon sau mancau. Ori nu li se face un training minim inainte, ori le intra pe o ureche si le iese pe cealalta

  4. Si nu ai luat niciun namol?? 😀 (da, enervante cu insistenta lor, dar am impresia ca nimeni nu sta altfel sa le cumpere produsele).

    Tii, ce frig e in bucuresti de aveti caciuli si fulare!
    Eu (doar cu un copil, e drept) merg la cumparaturi minimalist: rucsac si carut. Stiu, sunt mama nebuna care a dus copilul in carut pana la 4 ani juma, dar cum mereu imi zicea ca a obosit…am mers asa pana a cedat carutul. Fac cumparaturi o data pe sapt. asa ca carutul ala a carat…ca un hamal 😀

    Mall-ul insa ne-a salvat iernile, pt ca avea unde sa alerge 🙂 .

  5. Are și Dojo dreptate dar cum spune și Ioana… nu poti privi doar din unghiul: vai ce greu ți-e ție că n-ai timp să te dai azi cu lac și ce bine mi-e mie că nu strigă copilul că vrea clătite. Am mai spus eu că suntem cele mai mari dușmance ale noastre, ne autosabotăm.
    Ar fi trist să putem face fiecare toate lucrurile și să simțim la fel… Eu n-am copiii și tot nu vreau masaj cu de-alea da am stat să-mi facă unu, săptămțna trecută în mall, în Koln ca să am ce scrie pe blog și până la urmă l-am lăsat în draft.
    Asta e, nu le pot avea pe toate, sigur că eu pot beneficia de dragostea minunată a pruncului că nu-l am iar alta nu poate merge mâine la… cabana caprioara, linistita cu parteneru din dotare. Dar unele nu pricep că în loc să fie invidioase, ele beneficiază de altceva, fiecare de plus, apoi minus. Nu știm nici povestea mamei cu-n copil, nici pe cea a muierii elegante cu 3, cu land rover, nici pe cea a soțului cu două amante, uneori abia ne ținem pe noi în echilibru.
    Mi te-am închipuit la mal :))) Le știu pe-alea cu cremele lor verzi sunt peste toooot. Data viitoare o să le întâlnești pe cele care te întreabă dacă ai unghii naturale.
    Când m-a întrebat ultima, îmi erau roase pan la sânge, așa fac eu când scriu -nu pe blog- și uit să mă dau cu loțiunea invizibilă Stop Biting de la Melkior și care îți amărăște viata trei zile oricât ai fi cu mana în apă :))
    Binecuvântată fie Alina Anghel de pe beauty că-i descoperirea anului. Nu mai mușc nimic, aș mânca lămâi mai bine.

    • rectificările de rigoare: nu pot beneficia și alte litere puse repezit.
      Merci pentru înțelegere, uite mă visez scriitoare și nu sunt în stare să recitesc un text înainte de-a posta 😉

  6. Si la mine se uita cam cu mila unii oameni si nu inteleg de ce! O mama cu 2 copii mici nu este = mama depasita de situatie. Prima data se uita la fata cea mica(am carut dublu, dar nu pentru gemeni, locurile nu sunt unul langa altul ci unul in spate la altul)zambesc gales la ea si cand trec pe langa noi, se mai vede un cap blond in spate :)))) Unii isi dau seama ca nu sunt gemene, unii nu. Dar toti ma felicita cu o usoara compatimire in glas si imi ureaza” sa va traiasca!”…
    Chiar asa depasite de situatie par mamele cu 2(sau mai multi)prunci?

    • Colegului meu i s-a nascut al 4lea copil. Fata. Am facut cheta si luat un card cadou de cumparaturi 😀 – s-au strans cu 50% mai mult decat pt aniversarile obisnuite…. colegii barbati au fost foarte generosi 😀

  7. Mda, e nasoala atitudinea asta compatimitoare… Recent am auzit o mamica care zicea ca a avut parte de multe priviri socate cand a spus ca e insarcinata cu bebe nr. 3…

  8. Si eu am fost cu copii mei mici la mall, in Iasi. A fost o provocare pentru mine, una pe care am trecut-o aproape cu bine. Ca sa prind puteri intai mi-am baut cafeaua in timp ce lor le-am luat un biscuite cu merisoare, apoi l-am dus pe cel mare la un loc de joaca ca asta isi dorea si eu cu cea mica in carut, am pornit in cautarea unei fuste lungi, pt mine. Cautat inseamna intrat in magazinele la care in prealabil ma uitasem pe net si intrebat exact ce vreau.Din cand in cand mai mergeam sa vad ce face pustiul cel mare, sa ma asigur ca e ok. Pentru ca el si-a dorit, am stat si eu cu el si cu sor-sa acolo jumatate de ora.
    Adevarata aventura a fost luatul mesei, eu cu tava in mana, cautand loc sa ne asezam, cel mare impingand carutul cu sor-sa si hainele groase.
    am noroc ca mananca singuri amandoi, chiar daca se mai murdaresc, impt e ca fac chestii singuri. As fi fost f mandra de mine daca in final, in singurul mom cand nu m-am uitat la ei, incercand sa recuperez o sticla de apa de pe jos, fetita nu ar fi cazut de pe canapea. Din fericire nu s-a ales decat cu un mic cucui, dar pe mine tot m-a durut inima pentru asta.

  9. Vaai, Printesa, nu pot sa cred!! Ti s-a oferit Mostra! De ce o scriu cu M mare? Pai sa vezi…

    Episodul 1

    Mi s-a intamplat ca o d-ra de la standul respectiv sa intinda spre mine mana cu o mostra, eu am intins mana sa o iau, ea A PALMAT MOSTRA si mi-a prins mana ca intr-o menghina, in cealalta mana avea o crema la tub si a inceput sa-mi intinda zmacul pe mana captiva.
    Eu zic: „ce faceti?”
    Ea: „va prezint noua crema bla bla marea moarta bla bla”
    Eu: „pai asa, cu forta?”
    Ea: „Pai ati intins mana!”

    Bag de seama ca avea numai o Mostra-capcana pe care nu o dadea nimanui.

    Episodul 2

    Dupa cateva luni, in alta locatie, sunt iar abordata de o dra de la standul cu creme. Intinde spre mine mana cu Mostra. Brusc imi vine in minte sentimentul pe care l-am avut cand m-a inselat colega ei de breasla. O privesc pr dra in ochi, privesc Mostra, imi spun „it’s payback time”, ma apropii ca o felina si shmaaaf, cu o viteza si precizie ce l-ar face invidios si pe Jackie Chan, ii iau dintre degete pretioasa Mostra.

    Zic „Merci!” dar de fapt am vrut sa-i vad figura. Era ofticata, va jur. Ma uit la Mostra-trofeu, era sifonata maxim, dovada clara ca era Mostra ei Cea-de-Toate-Zilele-pe -care-nu-o-dadea-Nimanui.

    Asadar, Printesa, bucura-te, ai fost protagonista unui eveniment UNIC in istoria cremelor de la marea moarta, ai primit „Mostra”!!!

    • :)))) pf daca stiam ce pretioasa e, ii faceam macar o poza inainte sa ajunga pe pisica!

  10. cand am zis unei prietene ca mi iau crema de zi ca poate asa apuc si eu sa ma dau macar o data pe saptamana nu pricepea cum e aia sa n ai timp seara sa te cremuiesti. uite ca n ai, ca pici lata dar fericita cand ii vezi pe ei zambind.
    frumos povestesti. de multe ori umorul ne salveaza 🙂

  11. Foarte amuzant articolul acesta care m-a făcut să mă întreb dacă toate astea le-am trăit și eu vreodată pentru că am uitat complet partea grea, vă jur.
    De câte ori mă gândesc la copiii mei mici, îmi revin în minte doar amintirile cu râsete, jocuri și scălămbăieli, cu pupături și luat în brațe de drag. Cât aș vrea să dau timpul înapoi…

  12. Buahahaha. Nu stiu cum fac dar citesc blogul doar in metrou. Rad ca o nebuna de cinci minute. Da’ pisica ce a zis? E buna crema? Comentariile fetelor la fel de delicioase. pupici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *