Homeschool: povestea noastră

ACEST ARTICOL APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI

Care e perioada școlară cea mai dificilă pentru un copil? Și care e cea mai critică? Școala primară (clasele 0-IV), gimnaziul (clasele V-VIII) sau liceul (clasele IX-XII)?

Toate. Doar că problemele şi „riscurile” psihologice în aceste etape sunt diferite.

În școala primară spre exemplu, există șanse să dai peste o învățătoare bună. Ştie să-i observe pe copii, echilibrează orele într-o zi şi balansează temele, vede când sunt obosiți, simte când să insiste cu fiecare în parte, poate le ştie preferinţele şi problemele individuale. Ideal e să știe/poată să colaboreze cu părinții. Se întâmplă, există.

În liceu, obiectivul ar fi ca deja copilul să fie pus pe o direcție. Ai avut, ca părinte, 14 ani în care (în mod ideal) i-ai fost alături la bine și la greu, l-ai învățat să decidă, l-ai învățat să deosebească binele de rău, l-ai învățat să aibă încredere în tine şi în sine; să vină la tine cu orice problemă, pentru că nu va fi pedepsit sau certat. Oricum, influența ta ca părinte scade în liceu, iar acum se vor vedea roadele educației tale. La vârsta asta, de obicei elevul nu se lasă intimidat de o notă mică sau de vreun profesor. Ar putea să chiulească de la orele care îl stresează, să își aleagă materiile care îi plac, să studieze singur în bună parte. Cu alte cuvinte, școala în sine nu ar trebui să-i mai pună probleme existențiale. La această vârstă, problemele lui, mari fără-ndoială, vor fi de o altă natură.

Vorbind strict din punct de vedere şcolar, gimnaziul este o perioadă critică pentru copiii de la noi. Deşi psihologic vorbind, lucrurile nu sunt încă aşa complicate, clivajele devin totuși vizibile, iar asta şi din cauză că sistemul are aici o verigă slabă.

În gimnaziu, copilul are deja un potenţial uriaş de gândire logică, deşi poate e încă imatur emoţional. Totuşi, potenţialul copilului nu e valorificat. Fiecare profesor joacă in filmul lui individual, independent de ceilalți profesori. Fiecare notă contează pentru admiterea la un liceu de prestigiu (?) și din acest motiv presiunea temelor, a notelor și chiar a părinților are (încă) impact enorm asupra unui copil ce nu știe încă să reacționeze, să se protejeze.

În acest context începea, în septembrie 2015, povestea noastră. Copilul nostru cel mare învăța în clasa a IV-a la o şcoală în sistem Montessori (era ultimul an pe care îl putea face în acest sistem). Am început să evaluăm opțiunile pentru anul școlar următor și am fost descumpăniţi: clase supraaglomerate, școli nevoite să facă ore după-amiază, program supraîncărcat al copiilor, peisaj deloc încântător. Atunci am citit articolul despre cei doi frați din București care fac homeschooling cu mama lor. I-am trimis soțului meu articolul și imediat am dezvoltat un proiect. Ne-am dat seama că nu mai trebuie să așteptăm, e un moment bun să începem și noi. În decembrie eram deja înscriși la o „școala umbrelă” și am început orele acasă.

homeschool

Înțelegem că aceasta nu poate fi propusă ca o soluție de masă. Din fericire, nouă ni se potriveşte în acest moment. Luna decembrie a fost o lună de tranziție, de vacanţă, de sărbători, dar importantă pentru copii, pentru că a fost o tranziție psihologică. Am început efectiv în ianuarie. Câteva nopti i-au trebuit soțului să studieze toată programa școlară, să analizeze toate manualele din clasele V-VIII, să-și facă un plan. V-ati dat seama, el e „directorul” școlii noastre. Eu sunt reprezentanta părinților 🙂 El are posibilitatea să lucreze de acasă, e pasionat de psiho-pedagogie, așa că e profesorul ideal pentru copiii noştri. În plus, băieții (acum de 8 şi 10 ani) sunt la faza în care absorb totul de la tata, e idolul lor. E o fază tipică pentru băieți. După ce prima copilărie (0-7 ani) e cea în care mama e vioara întâi, acum, in perioada şcolii generale, urmează tatăl ca figură principală. (Iar adolescența o vedem ca o faza pentru care ne pregătim, în care mentorii își adaugă influența lor.)

Să nu vă imaginați că e ușor. Când am anunțat rudele, ne-am lovit de criticile lor vehemente la care a trebuit să facem față:
„Cum puteti face una ca asta copiilor ?”
„Voi le furaţi copilăria!”
„Cum o să învețe copiii să stea în bancă ?”
„Ce faceti voi e un afront la adresa dascălilor!”
„De când mi-ai spus una ca asta, nu mai pot să dorm, plâng mereu!”.

Bunicii sunt foşti profesori, acum pensionari… le-a fost greu să înteleagă decizia noastră. Nici nu se pune problema să ne sustină. Auzim remarcile constante a celor din jur: „Copiii trebuie să socializeze”, imaginându-şi ca ei stau în casă 24 ore/zi. Nu, nu stau in casă. Au zilnic, după prânz, activitaţi la diverse cluburi: desen, pian, MindLab, germană, înot, karate. De fapt, sunt mai deschişi la lume de când fac homeschooling. Iar orarul lor dimineaţa (acasă) e definit în linii mari, cu ore de gramatică, matematică, istorie, ba chiar ore care nu sunt în programa de vârsta lor, de la caligrafie şi experimente de fizică, la chimie și astronomie. Citesc în fiecare zi. Au mult mai mult timp liber, au avansat mult mai repede cu materia. Au ajuns la sfârşitul lunii aprilie, fiecare dintre cei doi, să parcurgă deja materia claselor a II-a şi a IV-a, fară stres, fară teme şi cu muuuult timp de joacă.

Cum arată şcoala noastră?

Aşa arată ora de biologie: cu plantat şi apoi „tuns” copacii din gradină:

pom

La fizică şi matematică au măsurat volumul camerei şi apoi greutatea aerului din cameră:

mate

Aici sunt la ora de lectură:

lectura

sau ora de artă la expoziţia din oraş: „Vincent Van Gogh – Desenul arhetipal”

muzeu

Au mai făcut cu tata „la şcoală”: un ceas solar, o axă a timpului în care apar toate perioadele istorice importante, au discutat despre Imperiul Roman şi multe altele. În fiecare zi mă uimesc cu activităţile lor.

Când ajung eu acasă la ora 6 pm (după o zi de stat în corporaţie), ei sunt dornici de ieşit în parc. La fel de dornică sunt şi eu, după o zi în faţa calculatorului, să văd verdele copacilor şi albastrul cerului, să simt vântul că-mi bate prin păr! Ieşim aproape zilnic şi stăm până ne prinde noaptea. Într-una din zilele trecute, după un meci de fotbal cu prietenii spontani din parc, au ajuns la întrebările standard: câţi ani ai? la ce şcoală eşti? Stăteam pe banca din parc când se apropie de mine copiii mei împreună cu nişte băieţi mai mari, din clasa a VII-a.

Fiul-meu:
-Mama, să ştii că i-am dat gata pe băieţi când le-am spus despre şcoala noastră!
Noii prieteni:
– E adevărat că fac şcoală acasă?!?
Eu:
– Da, e aşa cum v-au povestit!
Noii prieteni:
– Şi nu au teme? Ce fac mâine la şcoală?
Eu:
– Hai să-i lăsăm pe ei să vă spună!
Fiul-meu:
– Mâine avem desen, matematică, gramatică… şi apoi ne jucăm.
Noii prieteni (către mine):
– Ce „tare” sunteţi! Aş vrea şi mama mea să facă asta!

Trebuie să recunosc că e adevărat ce zic copiii mei: „Suntem norocoşi că putem face şcoala cu tata!”. Şi eu sunt norocoasă să am lângă mine pe cel mai bun tată pentru copiii mei!

Şi dacă ma întrebaţi cât vom face asta, cum vor face liceul sau cum vor da bacalaureatul… există mai multe optiuni, dar nu vă pot răspunde acum la aceste întrebări. Nu ne-am făcut planuri pe termen lung. Ştim doar că-i vom observa pe copii şi ei ne vor spune ce avem de făcut.

Copiii sunt ghidul parintilor şi al pedagogilor. Au în ei înțelepciunea și puterea de a-i călăuzi pe părinți în misiunea lor de a-i educa. Dar pentru asta, înainte de toate, trebuie să-i observăm cu atenție, cu înțelegere și să-i luam în serios.

Jedi Kids – Inţelepciunea copiilor

Sursa foto: arhiva personală a autoarei

106 Comments

  • catgal spune:

    Mie singura pierdere principală mi se pare faptul că nu au cum să își facă prieteni dintre colegi. Mie și acum mi-au rămas dragi colegi din grădiniță, clasele primare, din gimnaziu, din liceu. Acele prietenii care se formează fie fulgerător, din prima știi cu cine te completezi, fie acele prietenii care cresc zi de zi. Felul în care descoperi zilnic colegii, felul cum faci față necazurilor, nejunsurilor și provocărilor de la școală. Pentru că și prin ceea ce nu te învață bine școala, te învață totuși ceva. În rest, succes 🙂

    • Laura spune:

      Cred că depinde de persoană. Am prietenii vechi de 25 de ani sau prietenii mai noi. Singura prietenă dintre foștii colegi e o prietenă din a doua facultate, dar nici ea din aceeași grupă cu mine. Nu am nici un prieten fost coleg. Nici măcar unul. Întotdeauna am legat prietenii cu persoane din afara mediului “profesional” la fel cum nu lucrez, nu fac afaceri cu prietenii. Așa că să nu ai 20-30 de colegi la școală pentru mine nu este o pierdere. Din prietenii apropiați, pe care te poți baza la nevoie, ce procentaj reprezintă foștii colegi pentru fiecare dintre noi? Mă uit în jurul meu, la prieteni și cunoștințe. Prietenii lor apropiați sunt dați de locație (oameni cu care au stat în aceeași zonă geografică la un moment dat și/sau au împărtășit o acțiune comună definitorie). Fiica mea are relații mai strânse cu copiii din vecini decât cu copiii de la grădi. Când ia vacanță de la grădi, ia vacanță și de la copiii de la grădi și nu întreabă de ei. În schimb, dacă copiii din vecini sunt bolnavi sau plecați și nu-i vede, mă întreabă constant de ei. Homeschooling-ul mi se pare un efort supraomenesc din partea părinților pentru că își asumă toată responsabilitatea educației copiilor, pe când trimiterea la școală mi se pare o derogare de responsabilități. Ar fi multe de spus. Sper doar să reușesc să-mi fac curaj să adoptăm și noi varianta homeschooling pentru că momentan mă găsesc în situația ingrată de a recunoaște că mi-e mult mai ușor să fiu plecată 8-10 pe zi la lucru decât să stau acasă cu copiii.

  • dojo spune:

    Fiica noastra are doar 2 ani momentan, dar ma gandesc FOARTE serios si eu la varianta asta. Am putea amandoi sa ne ocupam de scolire, ca lucram de acasa. Si are oricum o viata sociala activa, chiar daca nu merge la cresa (pentru gradi’ e inca prea mica), iar treaba asta o vom pastra oricum: iesit in parc, vizitat diverse etc.

    Acum sincer nu stiu daca chiar vom ajunge la homeschooling, dar ma cam bate gandul.

    • Daniela spune:

      Dacă va hotărâți pt homeschooling să povestești pe blog 🙂
      Pe noi ne bate gândul dinainte de a rămâne însărcinată. Dar nu stim cum e cu partea legala.

    • Roxana spune:

      Buna, si fetita mea are 2 ani si , ca si tine, imi place ideea de homeschooling, dar s mai mlt mi-ar placea ideea de a ma asocia cu alti parintii cu copii de aceeasi varsta pt a lucra impreuna, ca niste colegi. Daca vrei sa discutam mai multe sa imi spui 🙂

  • Copila blonda spune:

    Tot respectul pentru acest tătic dedicat! cred că ceea ce face el e un full time job.
    Pe de altă parte, mersul la școală e fain și important din punct de vedere social. Într-o lume în care există o tendință de izolare personală (comunicarea e mai facilă, dar ”foarte” virtuală), contactul interuman va fi tot mai căutat.
    Păcat că nu există școli în care copiii să aibă activități similare cu cei din articol.

    • Jedi Kids spune:

      Păcat ca nu exista astfel de scoli! Si pentru noi a fost ultima optiune. Nu ne e usor, dar credem ca cea mai importanta investitie pe care o putem face este in educatia copiilor nostri

  • Georgi spune:

    Foarte tareeee!!!!!
    E o idee super.
    Bravo pentru curaj! Bravo pentru doi parinti responsabili. BRAVO pentru o familie unita.
    Si eu sunt curioasa cum va fi etapa cu liceul, totusi trebuie sa existe o baza legala, sau ceva unde sa inregistrezi ca au facut scoala cumva.
    Poate revii cu mai multe detalii.

    • Jedi Kids spune:

      Toate aceste evidente ale scolarizarii le primesti de la scoala umbrelă. Foile matricole ale copilor sunt la o astfel de scoala, ei apar in evidențele școlii din SUA. Apar evidente ca niste copiii care studaza in străinătate …

    • Cosmin spune:

      Si cand ii inscrieti la scoala de stat,vor da niste examene de diferente sau de echivalare.Daca dvs in inscrieti la inceputul clasei a9a si invatamantul de stat ii echivaleaza ca fiind in clasa a7a,ce veti face atunci?
      Ati mers pe principiul afaceristilor romani,care se folosesc de firme fantoma din afara,cu care incheie contracte prin care isi umplu buzunarele.Sper sa nu aveti vreun soc in momentul in care veti dori sa va reintegrati copiii in sistemul national de invatamant.

  • Raluca spune:

    Eu sunt curioasa ce inseamna de fapt homeoffice ul tatalui? Cand si cat mai ajunge sa lucreze….

    • Cosmin spune:

      Or fi avand vreo matusa Tamara si serviciul este ceva optional.Tot
      textul asta il vad ca o palma trasa celor care muncesc pe rupte,ca sa-si permita cele mai elementare lucruri ptr a trai!
      Pana acum,toti am ajuns noste pramatii inculte din cauza ca am invatat cate 30 de copii intr-o clasa.Oare dupa ce vor termina de plantat si toaletat copaci sau de calculat volumul de aer in toate camerele,ce ii vor mai invata pe copii?De unde stiu ei ca felul in care se planteaza sau toaleteaza copacii,plantele,este modul corect in care se procedeaza?!Nu cumva felul asta de „invatamant”,ii invata numai prostii?!Mi se pare ca ei au adoptat modul de viata al hipiotilor!Nu pot zice ca nu sunt uimit de felul in care unii isi prezinta viata lor „perfecta” si plina de huzur intr-o lume a parintilor care trudesc din greu ptr ai lor copii.Mi se pare ca sunt de-o ignoranta si o nepasare crasa!

    • dia spune:

      Cosmin, varianta aceasta nu e pentru fiecare părinte, asa cum se precizează. Mie mi se pare extrem de importanta partea practica prin care copiii învață si care este atât de deficitara in sistemul de învățământ actual. Imi aduc aminte in facultate cum ni se cerea sa memoram tratate întregi de anatomie fara un desen, o schița, o schema. Cum am scris mai jos, recent am vazut un documentar despre sistemul de învățământ din Finlanda, considerat, statistic unul din cele mai bune sisteme de invatamant din lume si care se bazează exact pe aceleași principii…

    • Cosmin spune:

      In Finlanda,Norvegia…de obicei in tarile nordice se practica sistemul asta de invatamant.Acolo se practica la scara larga,nu in cazuri particulare,ca la noi.Cine va echivala ce invata acesti copii acasa?Ce vor pati la inscrierea in sisteme superioare de invatamant?!
      Vad ca am fost acuzat de negativism,gandire gresita…insa am sa va rog sa constientizati ca exista viata si in afara oraselor foarte mari(orase in care ai multe oportunitati),iar viata in restul tarii este destul de grea!Sunt parinti care nu-si vad copiii treji,ptr ca ajung noaptea acasa din cauza ca muncesc ca sclavii ptr ceva maruntis.Sunt viitoare mame care nu isi permit sa aleaga spitalul unde nasc si nasc in spitale insalubre unde doar norocul face ca,copilul sa ramana sanatos si in viata.Sunt viitoare mame care avand speranta ca au mai mari sanse in spitalele judetene,merg sa nasca acolo si…ghici?!Gasesc aceleasi conditii mizere si aceleasi sanse! Si voi vorbiti de homeschool?!
      Aici a fost indignarea mea si nici decum ca sunt negativist!

    • denisse spune:

      Nu prea vad logica.. Daca cineva vrea si are posibilitatea sa faca homeschooling ar trebui sa nu o faca pentru ca… alti parinti nu-si vad copiii sau pentru ca spitalele din tara sunt insalubre?..

    • Miana spune:

      Dupa logica asta, mamele si tatii din orasele mici,care muncesc din greu si sunt fortati sa nasc ain spitale judetene, ar trebui sa nu se vaicareasca, pentru ca de exemplu in mari parti din Africa, Asia sau India mamele nasc sub cerul liber, copiii le mor de foame, nu au nici o sansa sa ajunga vreodata la scoala, sunt macelariti si mutilati cu zecile, sutele si miile.

    • Sarah spune:

      Buna Cosmin. O cunosc personal pe mama copiilor,mi-a fost manager cativa ani. Te asigur ca e o persoana responsabila,cu idei super despre cresterea copiilor. Mie nu mi se pare ca articolul vorbeste urat despre invatamantul standard si despre cei care il urmeaza,ci doar prezinta o alternativa,excelenta dupa parerea mea. Hai sa fim mai deschisi la idei noi!

    • Cosmin spune:

      Articolul indica usor ca personajele din el sunt mai bune fata de majoritatea si nu se pot cobora la nivelul masei sociale(„Clase supra-aglomerate”;”orele de dupa amiaza”;”programul incarcat”).Cam asta se intelege din articol sau cel putin asta intelege cineva impartial,care il citeste ptr prima data!
      Incercati sa priviti din alt punct de vedere si prin ochii altcuiva si o sa vedeti ca as cam avea dreptate!

    • o femeie spune:

      Cosmin, cand mi-am calculat pe ce se duc banii si ce e cu adevarat important in viata, am constientizat ca pot trai si cu un salariu mediu pe economie, restul sunt…cheltuieli de convenienta. Si abia dupa calcul viata si frustrarile mele s-au imbunatatit.
      Fiecare cu prioritatile lui…. pentru unii e perfect ce e perfect, pt mine e perfect cu 2 luni concediu pe an (evident cu copilul), fara tv sau cosmetice sau multe chimicale, sau masina. Altii au ales si mai simplu decat mine, si stau mai mult cu copiii ( am cunoscut un tata cu 6 copii).

    • Cosmin spune:

      Nevoile difera de la persoana la persoana!Ceea ce ptr dvs. reprezinta un moft,ptr altcineva poate fi o necesitate!
      2 luni de concediu…va permiteti!Sunt multi care isi iau concediu si merg la munca in continuare,ptr ca nu-si permit nici macar sa stea acasa,ca sa nu mai vorbim de vacante prin unele locuri!
      Dupa cum ziceam…fiecare cu mevoile lui!

    • Georgi spune:

      @ Cosmin
      Ar fi bine sa iti tii energia negativa pentru alte lucruri.
      Adica eu ar trebui sa ma simt vinovata ca mananc dimineata cereale integrale si iaurt bio iar altii mananca parizer cu margarina?
      Hai sa iti povestesc o chestie. Eu am doi parinti cam…fara scoala. Mama are doar 8 clase iar tata 12 clase. Ea lucra ca menajera, iar tata lucreaza ca sofer. Cu doua salarii proaste. Colac peste pupaza, s-au despartit si m-au lasat in grija bunicilor, care aveau niste pensii de rahat, din care ma intretineau, ca parintii mei nu au vrut si nici n-au avut cu ce. In clipa de fata, mama si-a revenit financiar pentru ca a mai facut niste cursuri, etc. Tata, a ramas tot acolo. Ba chiar mai jos. Desi are un job lejer, nu a vrut sa faca mai multe si acu se plange ca a avut ghinion in viata.Cu asemenea conditii, cand eram in scoala, eram cea mai saraca din clasa, cum ar veni.
      Dar asta nu m-a impiedicat sa ajung azi unde sunt. Am fosti colegi care au avut totul pe tava si acum lucreaza casieri la hypermarket. Mai exact o fosta colega si un fost coleg.
      Erau cel mai frumos imbracati, parintii ii dadeau la meditatii, mergeau la tenis (prin 2005 era mare lucru sa mergi la tenis, la noi in cartier), practic aveau toate posibilitatile sa ajunga mai sus. Dar? Nu.
      Aveam un fost vecin, care e mai mare decat mine si era in aceeasi situatie ca fostii mei colegi . Acum are 30 de ani si inca sta cu parintii si are un job de vanzator la Dragonul Rosu. Ce l-a oprit sa faca mai mult cu viata lui? Eu am 23 de ani si urmeaza sa imi iau casa mea si am terminat doua facultati. Una la zi si una la ID.

      Ce am vrut sa spun cu povestea asta? Nu o spun ca sa ma laud, ci am dat un exemplu. Am vrut sa spun ca viata ti-o faci cum vrei tu. Viata nu se bazeaza pe ghinion sau noroc. Se bazeaza pe alegerile tale. Alegi sa faci mai mult pentru tine? Alegi sa te dezvolti mai mult? Sa inveti mai mult?
      Si eu am invatat in aceeasi scoala generala de cartier cu 30 de elevi in clasa, la fel si restul. Toti am plecat de la acelasi nivel. Dar unii au ales sa mearga mai departe si sa isi depaseasca limitele, iar altii s-au impotmolit in confortul propriu.
      Si crede-ma ca am avut niste profesori de rahat si in liceu si in generala. Nu se interesau de noi, dadeau note pe preferinte, orele nu erau ore. Dar acasa citeam manualele si faceam exercitii dupa culegeri singura. Desi uram scoala. Dar ma impingeam de la spate.
      Si aceasta femeie, care a scris articolul, a invatat la fel, intr-o scoala normala, ca noi restul (cred, nu o cunosc). Dar uite, ea a ajuns o persoana cu deschidere la nou, iar tu? Imprastii venin, cand ai putea sa inveti ceva din asta. Sa inveti ca se poate si altfel. O iei ca pe o experienta noua. Sa o transmiti copiilor tai, ca pot sa ofere altceva copiilor lor mai tarziu.
      Vad oameni fara picioare, oameni fara maini, oameni cu diverse deficiente, care EXCELEAZA la anumite meserii, sunt genii, etc. Si nu ii vezi sa se planga :” vaiii ce nenorocit sunt eu, ca n-am picioare si uite ala cu picioare, are noroc”.
      Mai bine accepta-ti situatia sau schimba ceva. Fa ceva cu viata ta. Ca daca stai sa imprastii negativitate, viata exact asta iti va aduce.

      Si sa stii ca Mercedes inca continua sa vanda masini, chiar daca in tara sunt oameni care nu isi permit sa mearga nici cu tramvaiul. Pentru ca e treaba lor si a clientilor care isi permit. Si nu o considera ca o palma trasa.
      Pentru fiecare buzunar exista cate o posibilitate.
      La fel si varianta asta. Exista oameni interesati de ea. Asta inseamna ca trebuie sa tacem, pentru ca exista altii care nu si-o permit? Daca tot ai gandirea asta comunista, te invit sa te muti in Coreea de Nord. Acolo toti sunt la fel, fara diferente. Si acolo CHIAR ca nu ai posibilitatea sa faci ceva cu viata ta.

    • Cosmin spune:

      Promit sa-mi aranjez lucrurile gen Zen Style in telefon,ca sa-mi indepartez energiile astea rele!As pleca in Coreea,dar am si acolo internet si pot scrie aici!Cu respect!

    • Ana spune:

      Georgi, ai lov iu!

    • Mira 2 spune:

      În general copiii au tendinţa de a ajunge la acelaşi nivel sau mai sus decât părinţii lor. Exemplele de care spui tu, cu colegii care lucrează în hypermarket sunt nişte excepţii. Eu nu ştiu pe nimeni în situaţia asta.
      Dar ştiu şi oameni, aşa cum spui tu, care s-au luptat foarte mult, inclusiv oameni de la ţară care au fost nevoiţi să facă naveta din clasa a 5-a pentru că nu avut şcoală generală în sat sau au stat la internat de la 14 ani ca să faca liceul – asta se întâmplă în mod frecvent. Şi am toată admiraţia pentru ei.

    • DANA spune:

      Subscriu. Ora de lectura: dor doi copii stingheri cu pozitii inadecvate citesc (cine stie ce…), la muzeu la fel, nu vad alti copii in jur, ceea ce e important, caci copii invata mult si unii de la ceilalti. Faptul ca fac desen, pictura, karate ori alte optionale, o ora , doua pe zi nu e suficient pt. închegarea unor prietenii durabile.Eu am copilul la inot si merge acolo sa inoate… nu are timp de multa socializare, se termina ora platita si gata…La scoala in pauza e distractie, legi prietenii…Ca sa nu mai zic de parinti…le stiu ei pe toate? De unde au competenta sa predea copilului o gramada de materii diferite? Si wtf de unde bani dc. stai acasa si faci pe profesorul…

  • andrada garbovan spune:

    Homeschoolingul este o varianta foarte buna, mai ales ca eu sunt convinsa ca invata mult mai multe si mai bine decat la scoala. Legat de faptul ca nu au colegi, este gresit gandit…sunt multe tabere de homeschooling, comunitati cam in toate orasele importante din Romania care fac intalniri dese cu parintii si copii ceea ce inseamna ca se pot lega prietenii frumoase inca de mici. Legat de scoli, din fericire exista si scoli si gradinite care fac astfel de activitati. Mai trist este ca sunt foarte putine locuri sau sunt destul de costisitoare. In Cluj, de exemplu exista scoala si gradinita Waldorf care este tare frumoasa, nu scumpa dar cu f putine locuri. Am avut la facultate o colega care a studiat si la gradinita si la scoala pana in clasa 12 acolo si va spun sincer ca nu era deloc prostuta, ba chiar primea.bursa si toate proiectele le facea foarte lejer si logic si frumos. Avea mai multi prieteni si era mult mai sociabila decat multi dintre noi ceilalti care am studiat in scolile traditionale. Acum ea este antreprenor iar noi, majoritatea lucram in multinationale care nu au nimic de.aface cu studiile terminate. Asa ca se poate! Felicitari parintilor!Fetita mea este.mica inca dar ma gandesc f serios ca daca cumva nu reusim la Waldorf sa ajung si eu la HS.;)Succes!

    • Jedi Kids spune:

      Nu, nu avem nici o matusa tamara, nu facem afaceri cu statul…suntem doi specialisti IT care am lucrat întotdeauna pentru firme private. Viata noastră nu e de huzur. Sotul meu lucrează noaptea la priectele lui IT, face fise pentru copii, citeste si se documentează. La fel si eu. Suntem obositi…dar merita!

    • Jedi Kids spune:

      Andrada, si noi impartasim părerile tale! Raspunul de mai sus legat de matusa Tamara este pentru Cosmin ?

  • Sonia spune:

    Si pe mine ma intereseaza partea legala, pentru ca ma gandesc serios la aceasta optiune pentru copiii mei.

  • Anca spune:

    Ce-ar fi fain de stiut in completare este cum se poate face homeschooling in Romania? Citisem ca nu e chiar legal sau recunoscut, dar nu sunt sigura ca retin bine. Si ce optiuni ai cand materia incepe sa te depaseasca. Poti sa transferi copilul la ore normale? Toate bine si frumoase cu Imperiul Roman dar ce te faci cand fizica trece de masurat volume si greutati?

    • Jedi Kids spune:

      Exista site-uri online pentru invatamantul la distanta. Poti verifica Khan Academy de exemplu, e folosit si de adulti.
      Invatamanul in RO este obligatoriu. In orice moment depui cerere de înscriere nu poti fi refuzat. Copilu va fi transferat de la scoala din SUA la care e inmatriculat acum la o scoala din RO. E acceasi procedura ca a unui copil venit din străinătate la o scoala din RO

  • Daniela spune:

    Si acum întrebare de baraj: se poate în România? Adică se pot da ceva examene naționale pe baza homeschooling?
    Eu încă mă întreb: dacă ma pot descurca lejer cu materiile de generală/gimnaziu, oare cu disciplinele de liceu mă descurc?
    De asta ezit la ideea asta, deși nouă ca părinți ni se pare geniala.

  • Cristina C spune:

    Foarte fain ce face tata cu cei doi baieti. Insa, pentru succes, eu zic ca e musai ca parintele care se ocupa de educatia scolara sa: aiba aptitudine pedagogica (sunt destui antitalent la asa ceva), sa stie informatia care trebuie predata din toate domeniile, sa aiba timpul necesar si muulta rabdare, sa fie pasionat. De ex., eu as sti ft bine sa explic si sa predau copiilor la istorie, geografie, romana, matematica, desen si muzica, insa n-as putea sa predau notiuni de chimie si fizica, nici macar din clasele mici. In sensul ca n-as avea creativitatea necesara predarii unor astfel de materii cu exemple si experimente concrete, nu strict dupa manuale cum ar putea invata si la scoala.
    Personal, mi-ar placea ca fiicei mele sa-i placa la scoala asa de mult cum mi-a placut mie. Abia asteptam ziua de luni sa ma vad cu colegii, in vacante ma plictiseam dupa prima saptamana. Am amintiri super frumoase din timpul scolii, pana si emotiile de la lucrarile de control sau in asteptarea notelor de la lucrari imi placeau. Poate oi fi eu atipica 🙂

  • Alexandra spune:

    Se poate cred si in Romania. Eu am retras fetita de la gradinita! Acum invata din mers engleza, franceza si ceva maghiara si le practica in vacantele pe care nu le petrecem in Romania (diverse motive….) A terminat programa de grupa mare si incepem cea de pregatitoare doar la 5 ani. Stie sa citeasca si este mult mai dezinvolta, sociabila si darnica decat atunci cand era la gradi. Mai odihnita si receptiva la informatie, dar si mai putin bolnava. Multi vor spune ca tii astfel copilul intr-un glob de cristal dar nu este asa. Daca ai timp si esti atent la cerintele copilului tau afli cu surprindere ca invata foarte mult acasa.Comunica in engleza cu alti copii dar si adulti, are inca inocenta copilariei! Bacalaureatul se poate da si in engleza si este international. Scoala este in Ungaria si se poate face online. Nu stiu in Romania cum este cu bacalaureatul poate ne spune cineva care a trecut prin aceasta perioada.

  • eu spune:

    Cum se vor adapta acesti copii realitatii cand parintii nu vor mai fi ?
    Ce nu inteleg eu, de ce nu pot merge la scoala normal ca toata societatea iar restul experimentelor de tuns copaci si masurat aere sa le faca dupa orele de la scoala. De „gagici” si „prietene” se pare ca nu se poate pune problema datorita numarului mult prea mic de copii cu care interactioneaza.
    Nici eu nu ma duc la lucru la program si nu ma trezesc dimineata, dar copiii mei nu trebuie sa devina la fel de dezaxati ca si mine, obligatia mea ca parinte este sa le arat ce e normalul, iar ei pot decide cand vor, daca vor, ca normalul nu e pt ei. Nu am nici un drept sa ii stic eu pe ei, se pot strica si singuri.

  • Cornelia spune:

    Mie mi se pare deplasata aceasta actiune, de homescholling.Si asta pentru ca observ la parinti un protectionism exagerat. In fond da, scoala romaneasca e cum e dar pana la urma asta e rolul nostru de parinti, sa-i ajutam si sa-i indrumam pe ai nostri copii in incercarile si greutatile vietii.Evident nu militez acum pentru ideea de a cali copii print-o expunerea exagerata la realitatea cotidiana.Doar constat ca rolul de parinte e unul complex dar asta nu inseamna ca trebuie sa devenim la propriu profesorii copilor nostri.

  • Oana spune:

    Felicitari! Ar fi grozav sa ne scrii periodic despre ce si cum ati mai facut. Ai vreun blog unde te putem gasi?
    E greu, dar nu imposibil. Iti trebuie multa vointa si perseverenta. Se pare ca voi ati reusit.
    Cat despre ocaziile de socializare sunt atatea si atatea… Nu doar scoala este loc de socializare.
    Si eu am reflectat de multe ori la aceasta varianta. De la un anumit punct in colo pot aparea dificultati impuse de disciplinele in sine. Oricate am stii, am cunoaste, sunt situatii in care doar profesorii pot fi de ajutor! E un subiect amplu.
    Mult succes!

  • Cornelia spune:

    si cu corecturile de rigoare, graba strica treaba 🙂
    * copiii
    * printr-o expunere
    *copiilor

  • Ana spune:

    EXCELENT. Chiar cred cu tarie ca este un exemplu minunat. Mi-ar placea sa am si eu timpul necesar sau jobul potrivit sa pot face homeschooling. Este minunat! Felicitari si chiar as vrea sa aflu mai multe.
    Salutari de la Sibiu. Ai fost minunata! 🙂

  • Robo spune:

    Imi place ideea.
    As vrea sa te intreb insa cum o sa va descurcati cu materiile reale importante, anume matematica, fizica etc.

    E adevarat ca eu nu stiu ce se mai preda acum in gimnaziu la aceste materii, dar daca ma gandesc la ce am facut eu in gimnaziu, sunt sigur ca eu acum nu as fi in stare sa rezolv toate problemele de mate/ fizica pe care le-am facut in gimnaziu, asa incat sa pot fi profesor pentru copiii mei.

    La materiile umane cred ca m-as descurca, desigur nu fara efort semnificativ, dar cred ca m-as descurca.
    Insa la materiile reale nu cred, mai ales ca nu e vorba doar de a rezolva toate problemele din manual, ca la clasa cred ca se mai fac si alte probleme, din culegeri etc mai ales pentru pregatirea pt admiterea la liceu.
    Plus ca un profesor de mate ar trebui sa le poate explica copiilor mai mult decat cum se rezolva o anumita problema, ar trebui sa le explice algoritmi de rezolvare, principii, cum abordezi problema etc iar asta nu se poate face decat daca tu insuti ai rezolvat la viata ta foarte multe probleme, ceea ce nu e cazul cu oamenii care au terminat alte facultati.

    Poate sotul tau are pregatire intr-un profil real si atunci situatia e mai simpla, dar ideea de baza pe care vreau eu sa o transmit de fapt este ca mi se pare ca e o greseala sa avem impresia (noi parintii) ca putem face fara probleme treaba unui profesor.

    Sunt desigur de acord ca scoala noastra are multe probleme si ca e mare pacat ca nu se pune accent decat pe memorare si rezolvare mecanica de probleme. Dar in acelasi timp nu cred ca e floare la ureche pentru orice parinte sa se asigure ca transmite copilului cunostintele minim necesare pentru a fi admis la liceu.

    • Robo spune:

      Plus: in ceea ce priveste predarea materiei, este probabil ca pentru a putea explica ceva ca lumea, sunt destule cazuri in care nu e suficient doar ce scrie in manual, sunt necesare cunostinte si care nu sunt acolo, ca de aia pentru a fi prof de mate trebuie sa faci facultate de mate, nu doar liceu.

      Iar daca luam in considerare ca nu e vorba doar despre 1 materie (sa zicem ca esti IT-ist si stii mate foarte bune), ci despre cel putin 4 (mate, fizica, chimie, biologie), mie mi se pare de-a dreptul imposibil.

      Pe de alta parte, se stie ca un copil retine un procent f mic din ce invata la scoala dupa un anumit timp, care nu e deloc lung (cred ca dupa 1 an mai ramane cam 10% daca imi amintesc bine ce am citit), deci intr-un sens nici nu conteaza faptul ca tu ca parinte nu ii poti oferi acelasi nivel de cunostinte ca un profesor (mai bine mai putin dar care sa ramana decat foarte mult din care copilul nu mai retine nimic).

      Deci sunt interesat despre problema asta. O solutie evidenta ar fi pregatirea pentru examen cu un profesor adevarat, doar pt materiile la care se da examen. Cred ca se face pregatire pt admiterea la liceu oricum, chiar si daca mergi la scoala, deci nu ar fi nici o diferenta.
      Sau poate pt materiile ca matematica, copilul sa aiba profesor inca de la inceput.

    • Gabriela spune:

      Exact asa se procedeaza. Homeschooling-ul nu presupune ca nu poti angaja 2-3 profesori pasionati care sa predea copiilor materiile la care parintele simte nevoia sa fie ajutat.

    • Moni spune:

      Asta e adevarul , ai punctat bine: profesorii de materii reale gen mate fizica chimie au facut o groaza de probleme la viata lor ( mai degraba in timpul carierei decat in faculta), stiu o groaza de algoritmi si rezolvari si pot da explicatii in detaliu pas cu pas la rezolvari. Mama mea si acum ca e la pensie inca mai rezolva probleme de chimie pentru admitere pentru ca ii face placere. Ar putea rezolva probleme de acelasi nivel la mate si fizica? Nu cred…

    • Jedi Kids spune:

      Pentru noi, materiile reale nu sunt o problema. Amandoi suntem absolventi de facultati tehnice, ingineresti. Sotul meu a mai studiat si psihologia. Asa cum ziceam in articol… noua ni se potriveste.

    • o femeie spune:

      Robo, pe mine ma sperie nivelul liceului. Fata de tine, eu sunt as la reale ( mate, fizica, chimie, educatie financiara), la astea lucrez cu copilul cu drag si copilul e captivat si prinde idei si ma provoaca cu intrebari si a 2a zi. Dar la limbi straine am fost mereu in dificultate, asa ca ma prinde cu cate o intrebare: cum spun in engleza la … asa ca am cautat impreuna pe google translate si cautat impreuna site-uri si filmulete si repetat dupa ele :).
      Astea sunt ok pt varsta fetei de 8 ani, dar peste 5 ani…voi fi depasita, clar, nu voi putea lucra in x directii in acelasi timp, plus serviciu.

  • Anca spune:

    De acord cu Robo

  • Ana spune:

    Bai nush ce sa zic… Teoretic suna ok si in mod evident veti feri copii de traume imbecile comuniste (ne mai trebe multe generatii pina scapam).

    Admir faptul ca aveti o incredere in voi remarcabila…
    Eu predau doar doua materii, si mi se pare ca_cunoasterea nu se termina niciodata!…dupa tzispe mii de ani de studiu si zshpe diplome, si cu toate ca-n modestia-mi crunta sunt desigur mini-geniu, tot la genunchiu’ broastei ma simt uneori si n-o sa cuprind veci pururi amin cunoasterea cita exista.

    Ii drept ca n-o sa-i transformati in Leonarzi, poate nu-i nici scopul, dar cum poate deveni un parinte si matematician si filolog si vorbitor de 2 limbi straine cel putin – sa nu uitam limba materna care tre vorbita si explicata la perfectie – si fizician si chimist?…
    De aia-s profi, sa aiba fiecare sertarul lui de informatii, pe care sa-l aprofundeze si sa-l transmita cit mai bine.

    E drept si ca in clasa de 30 de copii, la o lectie de 50 min = reiese ca proful se dedica 1.66 minute fiecarui copil, in conditiile in care nu are nici o lectie de predat. Deci poate ca timpul petrecut cu parintele, chiar daca nu e el super profi, e mai calitativ si ramine ceva intre urechi. La scoala, probabil copilul e mai distras.

    Mult succes! Mai exista si ideea de profesori privati, alesi pe spinceana, care mai tirziu sa predea copiilor ce parintele nu mai poate.

    • ancky spune:

      Ca parinte de copil ce din toamna incepe clasa pregatitoare, inteleg de ce unele persoane aleg sa isi educe astfel copilul. Pana la urma scopul principal este sa le facem procesul de invatare interesant si atractiv, sa isi doreasca sa afle cat mai multe, sa nu se plictiseasca sau sa se plafoneze. Din motivele descrise de tine noua nu ni se potriveste, pentru ca desi suntem persoane educate, informate si cu un nivel de cultura ridicat, nu ne putem asuma o astfel de responsabilitate. Nu ma consider destul de pregatita pentru a fi profesorul copilului meu, ma pricep la limbi straine, geografie, astronomie (din astea l-am si invatat deja), m-as descurca la istorie, limba romana cu mult studiu in prealabil. Sotul meu s-ar descurca pana la un nivel cu matematica si materiile reale. Dar amandoi muncim, nu este o optiune sa renuntam, cand am putea face asta cu program si simt de raspundere?
      Copilului nici nu cred ca i s-ar potrivi, el isi doreste compania altor persoane, copii, fara prezenta noastra. Stiu ca ii poti duce la diverse activitati, il ducem si acum si sunt de acord ca invata mult, dar nu atat de des cat are el nevoie.
      Noi am ales pana la urma o scoala privata, vor fi 15-18 elevi in clasa si din cate am vazut educatia este de calitate. Pentru noi cred ca asta a fost solutia potrivita.

    • Jedi Kids spune:

      Intr-adevar exista si varianta unor profesori privati si mai exista posibilitatea unor site-uri educationale online facute buni specialisti in domeniu. Unele sunt in engleza precum https://www.khanacademy.org/ . Chiar si Printesa promova lunile trecute un site cu exercitii online. Incep sa apara si site-uri in limba romana. Daca incepe sa te intereseza subiectul o sa vezi cate optiuni ai online!

  • Ana spune:

    Nu se pot deschide scoli private in Ro? O mina de parinti cu pruncii lor, un sediu simpatic, 10-15 copii maximum in clasa, profi tineri si entuziasti cu minim 5 ani experienta? Nush, zic si eu, o alternativa mai sanatoasa homeschoolingului dar si scolii clasice.

    • Moni spune:

      Asta cu profesori tineri e cam discriminatorie, nu e corect sa stabilesti valoarea ca profesor a unui om dupa varsta. Daca toti profesorii cu vechime ar disparea subit cum ar mai putea ei sa le impartaseasca din experienta lor profesorilor tineri? Orice discriminare e urata, inclusiv cea pe motive de varsta.

    • Ana spune:

      A nu, Moni, n-am vrut sa discriminez dupa virsta. Pacat ca iei comentariul meu ca discriminatoriu, nu am scris si nici gindit absolut nimic negativ la adresa profesorilor vechi. Esti tu profesor vechi si de aia o iei personal? UIte, si mama mea este, preda de 40 de ani si este divina.
      Din contra, am scris „minim 5 ani de experienta” – experienta nu e deloc de neglijat, uneori mai importanta decit cantitatea de stiinta pe care-o ai in cap. Daca nu stii sa interactionezi cu copiii si nu stii sa asiguri transferul, foaie verde.

      Si aici iar ma explic, nu discriminez pe cei fara experienta 🙂 Oricum ma intorsc, discriminez pe careva :))
      Exista si varianta de profesori/invatatori pensionari.

      Ce voiam sa spun e ca uneori profesorii „stabiliti”, in mijlocul carierei, sau cum sa le zic, is mai greu de extras dintr-o scoala si plantati in alta.

      Repet, nu e nici o judecata de valoare.

    • Moni spune:

      OK, am inteles acum. Nu am luat-o personal, am zis asta pentru ca stiu persoane (tinere) care s-au facut profesori asa ca ultima optiune (de cariera), si nu pentru ca le plac copiii si vor sa ii invete. Intotdeauna mi s-a parut nedrept cand auzeam pe altii zicand ca acesti profesori tineri sunt mai buni/dinamici/deschisi la minte etc decat cei „invechiti” care sunt lipsiti de chef si m-am nimerit sa imi exprim frustrarea pe faza asta chiar la comentariul tau. Mama a fost profesor si intotdeauna i-a ajutat si i-a indrumat pe profesorii aflati la inceput.
      Cat despre experienta, e cu doua taisuri, pe de o parte e nevoie de experienta, pe de alta parte trebuie sa li se dea o sansa sa faca experienta (altfel nu vad cum).
      Anyway, am gresit cand am presupus ca ce ai zis suna a discriminare.

    • Ana spune:

      Ok, Moni, ne-am lamurit si impacat, copii cu mame dascale (bune!) ce suntem 🙂
      Asta mi se pare si mie tragic, sa te faci profesor ca ultima optiune. Apai ce iubire de merserie e aia? In cazuri de astea, intelegi perfect varianta de homeschooling.

      Eu n-as face altceva pe lume, dar e greu, daca chiar vrei sa fii un prof bun si sa te culci seara linistit ca n-ai prostit pe nimeni si ca n-ai tras chiulul!… Adica eu nu ies din „modus prof” decit rar, mereu ma gindesc hmmm, ce activitati sa mai aplic, ia uite, afisu asta de pa strada ar fi o tema buna de discutie, string materiale de te miri de pe unde, samd. Si nu, nu e naspa si nu-mi ingradeste viata privata, inseamna numai ca ma intereseaza foarte tare! 🙂

      Exista insa si multi indolenti, violenti, nestiutori… si ma gindesc mereu cum naiba ramin in functie si reusesc sa prosteasca pe toata lumea?…

      Asta cu tinerii-dinamicii-deschisii-la-minte n-am apreciat-o niciodata nici eu – ca oricum nu apreciez nici o compartimentare de nici un fel, indiferent in ce domeniu ar fi.

      Cit despre experienta ar fi fain daca s-ar face tandemuri la clasa, invatatoarea/profesorul vechi si unul nou care vine si sta o luna intreaga la clasa respectiva, sau mai mult, sau mai putin, sau face ture prin diverse clase sau scoli. Si nu numa sta si se uita, ci preda in acelasi timp, sau face activitati mai micute. Asta mi s-ar parea mie adevarata educatie a viitorului prof!
      Ca altfel, profii is izolati in clasa lor si altceva nu mai vad – idei, feluri, sisteme.

      No, visez si io cai verzi pe pereti. Gata cu trancaneala ca am deviat.

      Pe scurt, mi se pare o mare responsabilitate homeschooling, dar probabil ar fi ok cu muuuulta investitie si planificare atenta a activitatilor (sa nu se lase p-afara nici un skill pe care l-ar dezvolta scoala), cu profesori externi etc. Succes!

    • Lili spune:

      Doamna/Domnisoara Ana, oare as putea lua legatura cu dvs pe e-mail?Eu mi-as dori mult sa devin profesor (sunt absolventa de Litere si actualmente lucrez in multinationala.Nu mi se mai potriveste mediul si tare mi-ar placea sa lucrez cu copiii).Doar ca nu am niciun fel de experienta.Stiu doar ca trebuie sa incep prin a sustine examenul de titularizare.Si sunt atatea lucruri care m-ar interesa.De la cineva cu experienta.

    • Ana spune:

      Lili, multam de mesaj! Eu predau limbe streine la adulti si am facut formari ulterioare, pe linga la faculté de litéré, lucrez in alta tara, deci nu-s musai persoana cea mai potrivita sa te informeze.

      Sunt si avantaje si dezavantaje, ca peste tot.

      Cel mai interesant ar fi sa abordezi un prof pe care-l stii tu cumsecade, poate chiar fost prof de-al tau, ii spui „domnule/doamna, acordati-mi 10 minute din timpul Dvs. sa va pun niscaiva intrebari, apreciez experienta Dvs si m-as bucura daca m-ati ghida umpic in aceasta noua cale.” dupa 10 minute te ridici si pleci, ii respecti timpul, daca ei te mai retin foarte bine. In general un prof pasionat te tine si-un ceas :)) Si apoi mergi la altul si la altul. Roaga-i sa vizitezi la clasa – cu permisiunea directorului. Daca rogi frumos oamenii si le explici ca nu esti un spion, nu au de ce sa te refuze.

      Avantaje sunt multe, comparat cu multinationala care-ti minca ani din viata. Sunt si dezavantaje, tre sa investesti mult timp in aceasta noua eventuala meserie, sa inveti mult, uneori munca efectiva la clasa este ultima veriga din lant – ca ii atita administratie si pregatire si corectare si blalala in jurul unui curs…

      Sa te gindesti bine si sa te informezi inainte. Poti sa incepi si daca nu-ti place, sau nu e pentru tine, pleci mai departe, ca doara nimic nu e batut in cuie pe lumea asta si poti sa-ti schimbi viata si meseria cind vrei. Numai sa vrei.

      Ma gasesti aici (Printzi, e voie cu mailuri?):
      annamaria.spalapalaria@gmail.com

    • Ana spune:

      PS Lili, daca as fi in Ro m-as baga in asta

      http://teachforromania.org

      Daca e chiar asa cum suna, e misto!

      Pe cine căutăm?

      Ne dorim în primul rând candidații cu o motivație puternică de a produce un impact pozitiv în educația și societatea românească, care vor deveni acei profesori inspiraționali, capabili să producă transformări incredibile în dezvoltarea elevilor cu care lucrează. În procesul de selecție nu comparăm candidații, ci evaluăm conform unui model intern de selecție construit pe competențe și abilități.

      Ce vei preda?

      Poți fi învățător sau profesor în programul nostru, indiferent de specializare, studii absolvite și modul psihopedagogic, acestea nefiind criterii eliminatorii de selecție.
      Vei fi încadrat în învăţământul primar sau gimnazial, in funcție de nevoile școlilor din comunitățile cu care lucrăm, cât și de preferințele și disponibilitatea ta de plasare.

      Unde vei preda?

      În acest an şcolar, programul Teach for Romania își va concentra eforturile în urmatoarele județe: Brăila, Brașov, București, Călărași, Constanța, Covasna, Galați, Giurgiu, Ialomița, Ilfov, Prahova, Teleorman, Tulcea, Vâlcea, Vrancea, situate la o distanţă de aproximativ 3 ore de Bucureşti.
      Posturile pe care le vor ocupa candidații Teach for Romania vor fi atât în zone urbane cât şi în zone peri-urbane şi rurale, care corespund cerințelor programului.
      Scopul nostru este să acoperim toată România până în anul 2020.

    • Lili spune:

      Multumesc Ana.O sa studiez linkul.

    • Orhei Gabriela spune:

      D-na Ana, dati sfaturi, sunteti dascal, dar scrieti „umpic” in loc de „un pic”?!?!?

    • Ana spune:

      🙂 Gabriela, era o glumă, am scris foarte multe cuvinte pocite:
      limbe streine, faculté de litéré, afișu asta de pă stradă, mîncă (in loc de mănâncă), io in loc de eu, desigur incriminatul „umpic”, ați observat probabil că scriu cu î din i și asa mai departe.

      Aceste mai multe întorsuri de limbaj le fac pentru stăpînesc limba română și mi-e dragă într-atît încît să-mi permit jocul de-a cuvintele. Și asta nu înseamnă că nu-mi respect limba.

      Dar pot foarte bine și să nu mai scriu. 🙂
      O zi excelentă, Gabriela!

      P.S.: Formula de adresare „Doamnă/Domnule” este întotdeauna urmată de numele de familie.

    • cristina spune:

      Învățătoarea fiului mei este foarte tânără dar are niste practici comuniste de te doare capul:pedepse,tipat,buline,dar afara din clasa….
      Si eu m-am bucurat când am vazut ca este tânără si frumoasa,stiind ca asta ii influențează pe copiii,dar acum as prefera orice alta învățătoare!

    • Ana spune:

      Vai oribil! Asta a invatat ea inseamna de la profesorii si parintii ei si nu le trece prin filtrul propriu si nu stie ca se poate si altfel.
      Si nu puteti face reclamatie? Toti parintii? Unde-s multi puterea creste! Pe mine ma enerveaza impostorii astia de vad roșu-n fata uăchilor!

    • Cristina spune:

      Am încercat orice,de la discutii cu ea la discutii cu directoare,i se gaseste scuza ca este tânără si fara experienta. Eu il voi muta,nici nu vreau sa ma gândesc cum ar fi cu învățătoarea asta la clasa întâi,ca ea le da bulinele negre pe bandă rulantă la clasa pregatotoare, iar copiii nici nu stiu din ce cauza iau aceste buline.
      Are 20 de ani si spune ca e stresata,ma întreb ce va zice peste 10 ani,si mai important ce va face peste 10ani,daca acum urla ca nebună la niste copiii de 6ani?

    • Ana spune:

      Cristina, ia-ti repejor copilul si muta-l cit mai repede. Foarte multi isi lasa copiii in clase gresite de frica de-ai muta, serios. Ca ce-o sa zica doamna, ca daca-l mut poate o sa fie mai rau blalala. Actioneaza cit mai repede!

      Imi pare rau ca nu se iau masuri impotriva ei.

    • Printesa Urbana spune:

      Exista scoli private, dar sunt destul de scumpe, din ce am aflat…

  • Ioana spune:

    Mie mi-a plăcut enorm la școală și n-am avut experiențe traumatizante, deci cred că aș fi pierdut o parte frumoasă a vieții dacă nu aș fi mers la școală. Din punct de vedere al copilului aș spune un răspicat ”nu” pentru homeschooling.
    Pe de altă parte, ca părinte, mi-ar fi plăcut să pot face o excursie cu copilul în jurul lumii timp de un an-doi și în timpul acesta el să nu fie nevoit să meargă la școală ci să fiu eu atât mama cât și profesoara. Asta ar merge cu un copil din clasele primare. Mai încolo nu cred că nivelul de cunoștințe al unui adult poate să cuprindă toate materiile, fie el și Einstein.

  • Ana spune:

    Iara io: am guglit dupa scoli private. Si-am gasit. Sunt in Bucu, in Cluj…

    Fleur à l’oreille 🙂 🙂
    „Taxa pentru anul şcolar 2014 – 2015 este de 550 de euro pe lună, urmând ca aceasta să fie de 600 de euro pe lună pentru clasa pregătitoare şi de 620 de euro pe lună pentru clasele I – VIII.”
    doamne feri.

    • Oana spune:

      Cam atat costa un an de facultate la taxa, in perioada 2004-2009 cand am fost eu studenta la Cluj.

    • ancky spune:

      2200 eur/an vom plati noi in Cluj, scoala internationala cu program traditional. Programul este de 8 ore, deci nu va fi nevoie de afterschool. In Cluj mai sunt 2 scoli la acelasi nivel de pret si altele 2 la preturile spuse de tine (dar sunt pe sistem britanic). Noi am facut niste calcule si avand in vedere cat am fi platit la afterschool si pe orele de engleza sau stiu eu ce, acest tarif nu este foarte mare si beneficiile au fost evidente dupa ce baietelul a fost o saptamana la proba. Sunt de acord insa ca in multe locuri nu sunt o optiune, pentru ca nu exista in toate orasele, pentru un anumit nivel de venituri sunt costisitoare.

  • feedback spune:

    ” În decembrie eram deja înscriși la o „școala umbrelă” și am început orele acasă.”

    Inteleg ca baietii sint inscrisi la o scoala, dar ca in realitate nu frecventeaza acea scoala. Directorul, profesorii acelei scoli ce-au spus, cum au reactionat? Au fost de acord pur si simplu sau e o treaba lejer ilegala?

    Dat fiind ca e prima data cand aud asa ceva, si ca nu am mai intalnit alte astfel de cazuri, unele intrebari imi vin spontan si le pun din curiozitate, nu malitios. 🙂

    Scoala este o institutie, iar profesorii sint o autoritate, personal nu reusesc sa imi imaginez cum casa poate lua locul acelei institutii, si cum parintii pot lua locul profesorilor. Cunosc mame care nu reusesc sa-i invete pe copiii lor sa cante la pian (desi predau altor copii), ca nu reusesc sa-i invete pe copiii lor o limba straina (desi e profesoara si preda limba straina respectiva), etc., adica pana acum am intalnit doar situatii in care fiecare isi juca rolul care il avea. Sa intalnesc persoane care sint si parinti si profesori pt aceiasi copii, si aceia sa fie si copiii lor… trebuie sa recunosc ca e o raritate.

    Oricum, nu vor putea chiuli, nu vor putea copia, nu se pot lua la tranta, nu vor fi umiliti sau insultati, nu vor avea ocazii multe sa infrunte, sau sa invete sa infrunte situatii mai putin placute pt ei dar care ii pot ajuta in viitor, cred ca acest sistem ii priveaza de unele aspecte, bune sau rele, in bine sau in rau.

    Chiar reusiti sa respectati „orarul”? Fac lectii si cand sint obositi, sau plictisiti, sau nu au chef de scoala, asa cum ar face la o scoala normala? As cere si orarul, si ti-as mai pune vreo suta de intrebari :)) dar nu vreau sa te simti pusa la zid si nici nu vreau sa exagerez, pt ca nu asta mi-e intentia.

    E interesant dar nu, nu cred ca mi-ar placea. Succes

    • D. spune:

      Homeschoolingul este legal in Romania si scoala umbrele este tot legala…
      Inteleg ca este prima data cand auzi de conceptul asta, dar tot e agresiv comentariul tau.

      In plus, inteleg ca chiulul, copiatul, insultele, bataile si umilintele sunt obligatoriu asociate cu ideea sanatoasa de scoala, ca asa ne facem doar oameni si ne pregatim de viata „reala”… cool!

    • feedback spune:

      „Homeschoolingul este legal in Romania si scoala umbrele este tot legala…”

      Fie cum zici tu, nu cunosc detalii despre subiect, dar conform acestui link vad ca scoala- umbrela trebuie sa fie in strainatate… adica e legal dar in afara Romaniei.

      „Pentru a fi legal, copilul trebuie să fie înscris la o şcoală-umbrelă din străinătate care să-i poată elibera o foaie matricolă şi o diplomă de absolvire. ”

      http://www.economica.net/copiii-educati-acasa–raspunsuri-la-intrebari-stringente-despre-miscarea-homeschooling-in-romania_98332.html

      „Inteleg ca este prima data cand auzi de conceptul asta, dar tot e agresiv comentariul tau”

      Fiind eu cea care a scris comentariul, permite-mi sa stiu mai bine daca am vrut sau nu sa fie agresiv. Si n-am vrut, de asta am si subliniat ca nu e malitios comentariul. Daca totusi a fost, imi va spune autoarea articolului, careia m-am adresat 🙂

      „In plus, inteleg ca chiulul, copiatul, insultele, bataile si umilintele sunt obligatoriu asociate cu ideea sanatoasa de scoala, ca asa ne facem doar oameni si ne pregatim de viata „reala”… cool!”

      Cred ca toti elevii au chiulit sau copiat macar o data, si cred ca isi mai amintesc si acum emotiile de-atunci. Ca acum nu o mai recunosc, e alta poveste. Ca unii au chiulit/ copiat tot timpul si nu o data, iar, e alta poveste. Eu am fost sefa de clasa si imi amintesc si acum frica cu care am chiulit la o ora toata clasa. La emotii de-astea ma refeream eu, care, bune sau rele cum or fi, se intampla Doar in scoala. Desigur ca lista cu exemple de astfel de emotii e lunga, dar nu mai zabovesc.

      Cat despre umilinta, tranta sau insulte….viata este frumoasa, dar oamenii nu sint perfecti, si da, oricat ni s-ar strepezi dintii, ele exista in viata reala, in toate scolile. Si cred ca putin te formeaza si ele. Sau macar iti dau ocazia sa intelegi cum trebuie sa te comporti.

      Deci da, e „cool”. Ca „cool”-ul meu nu e la fel cu al tau… e alta poveste 🙂

    • Jedi Kids spune:

      Raspunsuri la intrebarile tale gasesti in acest articol foarte bine documentat
      http://homeschooling.urbankid.ro/faq/

    • feedback spune:

      Ah, intrebarile mele erau pt tine, se voia un soi de taifas la o cafea, o ocazie pt cititori sa citeasca raspunsurile, sa gaseasca ce ii intereseaza, nu o lectura rece si o documentare in privinta unui subiect care (pe mine) nu ma intereseaza.

      Multumesc… oricum. 🙂

  • Rox spune:

    Ma surprinde faptul ca nu v-ati facut planuri pe termen lung…
    In final tot vor avea nevoie de o diploma care sa ateste faptul ca acești copii au studiat ceva chiar daca dupa un model „atipic”.
    Sunt intru totul de acord cu cei care ii compătimesc pe acești copii pentru faptul ca le vor lipsi anumite experiențe sociale (prietene, găști sau chiar antipatii pentru anumiți profesori).
    Daca sunteți atât de dezamăgiți de sistemul de învățământ românesc, de ce nu luați in considerare relocarea in alta tara, cu un sistem mai propice preferințelor voastre?

  • Carla spune:

    Devine curând și asta o modă, veți vedea.Practic ne întoarcem înapoi când copiii de „familie bună” făceau școală acasă cu profesor privat (pian, franceză, etc).
    Desigur, părinții care nu dispun de cunoștințele necesare și/sau de timp vor plăti pe cineva.
    Veți rupe netul în două căutând preparatori pentru home schooling.
    Ce să zic, cui se potrivește, bine, mie una mi-a plăcut la școală și copiilor mei la fel.

    • Mira 2 spune:

      Sistemul se potrivește copiilor foarte slabi sau foarte inteligenți. În rest e snobism.

    • Gloria spune:

      O asemenea observatie o poti face doar in cazul in care ai experimentat ambele sisteme (lucru de care ma indoiesc). Nu cred ca sunteti in masura sa decideti ce se potriveste copilului altuia. Parintelele este cel mai in masura sa decida ce este sau nu potrivit pentru copilul lui. Cei mai multi au trecut prin sistemul cladic dar nu au habar ce inseamna homeschooling. Ei se inspira din parerile altora la fel de habarnisti.

  • Oana Maer spune:

    Buna si felicitari!

    Ma intereseaza scoala umbrela daca puteţi împărtăşi… Materia si programa sunt în engleză sau română?

    Mulţumesc anticipat pentru răspuns,
    Oana

  • Gabitzu spune:

    1. Ce am mai invatat eu la scoala a fost cum sa interactionez cu diferite cadre didactice ( unele chiar cam ostile as putea spune) sau chiar colegi dificili- cred ca asta m- a pregatit oarecum pentru viata realaa cum lucrand intr-un mediu multinational( cand copilul e numai acasa si la activitati controlate unde parintele e mereu prezent life skills de felul asta nu sunt necesare)
    2. Pe termen lung avand in vedere globalizarea, copilul nostru o sa traiasca/ lucreze cu copii crescuti peste tot in lume ( nu e numai ca educatia la HS e mai buna decat crede parintele ca se obtine prin scoala de stat locala). De ex. o prietena s-a mutat in California, toti copii in clasa a 5-a au o tableta, nivelul e cu totul diferi. Nu stiu ce pregatire au parintii din articol dar eu nu l- as putea aduce la un nivel cat de cat comparabil de pregatire.

  • dia spune:

    Cumnata mea se ocupa de „scolirea de acasă” a 3 prichindei. Nu se întâmpla in Romania, dar ideea de baza ramane oricum. Au trecut deja aproape 2 ani si lucrurile merg frumos. Ca sa progreseze dintr-un an in altul, copiii dau examene stabilite de programa educațională. Cumnata mea incorporeaza o gramada de activități practice in programul lor zilnic, ceea ce mi se pare esențial. In ceea ce privește prietenii, copiii merg si ei dupa „școala” la tot felul de activități.. S-au înfiripat prietenii frumoase acolo. Timpul extra pe care il ai pentru joaca mi se pare esențial. Stiu ca nu e pentru oricine varianta asta. Recent am vazut un documentar despre sistemul de învățământ din Finlanda. Bazat pe aceleași principii si considerat unul din cele mai bune sisteme din lume, pe baza statisticilor privitoare la procentul de persoane ce absolvă o universitate.. Bebele nostru are doar câteva saptamâni si deja ne facem planuri in legătura cu asta:))

    • Mira 2 spune:

      Daca ar fi sa ne bazam pe statisticile referitoare la persoanele care sunt absolvente de facultate, România ar fi în vârful topului …

  • SARA spune:

    Este adevarat ca invatamantul la noi in tara lasa mult de dorit, dar ideea de homeschool-ing mi se pare deprimanta. Mie mi-a placut enorm la scoala, din clasele mici pana la facultate (din care am facut doua). Pe sotul meu l-am cunoscut la liceu. Sincer nu mi se pare ok pentru copil sa invete acasa, i se taie din start sansa proprie de alege. Normal ar fi ca cel mic sa vada cum e, sa mearga la scoala macar o perioada, apoi sa incerce invatatul acasa si abia atunci ar putea alege. Mi-as fi urat parintii sa ma fi tinut acasa (iubeam inceputul anului scoalar, cand imi cumparau parintii ghiozdan si penar), oricate lucruri m-ar fi invatat, mi se pare sufocant si nu cred ca cineva se poate descurca sa predea mai mult de clasa a patra (de aceea sunt si profesori diferiti in gimnaziu, nu?). Si a organiza nenumarate activitati si intalniri pentru copil si ore cu diferiti profesori (meditatii) nu mi se pare o solutie, practic ii alcatuiesti tu un orar si il plimbi de colo colo. Homeschoolingul poate fi o ultima solutie in cazul unui copil caruia nu ii place la scoala sau nu isi doreste sa mearga si atunci da, parintii trebuie sa caute astfel de solutii.

    • Gloria spune:

      Argumentul Dvs. mi se pare unul pur sentimental. „mi se pare deprimant”, ” iubeam inceputul anului scolar cand imi cumparau parintii ghiozdan si penar.”, „mi se pare sufocant”. Apoi veniti cu si acuzati cu convingere pe toti ca nu ar fi in stare sa predea decat pana la clasa a 4a. Sunteti convinsa ca daca Dvs. nu puteti nici altii nu pot. Dar altii pot si vor. Si ei si copiii lor. Apoi va luati de posibilitatea de a invata cu profesori in particular. Cei de la scoala pot, dar nu si cei homeschooled. De ce? Cat despre orar, vreti sa spunei ca cei de la scoala sunt mai avantajati pt. ca le face scoala orarul, dar cei care fac scoala acasa sunt dezavantajati pentru ca isi fac orarul impreuna cu parintii, sau de ce? Cine are mai putina libertate? Daca ati veni cu o argumentatie bazata pe experienta sau observatie baxata pe studiu ati fi mai credibila. Nu uitati ca parintii care aleg sa faca homeschooling cunosc deja sistemul cladic, pentru ca au trecut prin el, si cu aceasta experienta in spate aleg ei homeschooling pentru copiii lor. Inca nu am citit argumentul nici unui parinte care a terminat in regim homeschooling care sa ne spuna de a ales siatemul public pentru copil. Acela ar avea greutate poate, restul argumentelor conta nubsunt decat pareri personale prea putin fondate pe adevar sau experienta.

  • o femeie spune:

    Acum cateva luni am calculat costurile jobului, mai intai in bani si apoi in timp. Raspunsul e: enorm!!!! Si am inteles de ce amica mea a ales sa lucreze acasa 4 ore in loc ca mine, 8.5 ore: iese per total mai bine! : nu plateste ca mine hainele de munca, abonament autobuz, nu alearga dupa buz si rupe pantof, nu isi face pachet de munca in iecare dimineata, nu are concedii doar ca mine, scumpe, cand toti au concedii etc.

    In rest, mai am in jur copii ce fac homeschooling, sunt inscrisi la scoala umbrela americana, platesc aprox. 2 mii dolari pe an ( si da, am calculat si cat ma costa pe an: ghiozdan, uniforma de scoala, incaltaminte tipica de scoala, after school, activitati de de vara etc). Am intrebat parintii cum fac cu socializarea si am aflat asa: ca s-au grupat mai multi copii, sunt ca o clasa mica ( 5 copii – sper sa nu confund cifra) de varste diferite, si homeschooling-ul e pe rand acasa, 1-2 parinti s-au specializat pe ceva diferit, ii duc la piscina/ore de pictura/grup de germana /engleza etc. si fac multe ore afara, in natura, inclusiv iarna.
    Copiii au prieteni din clasa dar si din vecini, pt ca au mult timp de joaca!

    As putea face si eu, pana la urma copilul invata si din faptul ca parintele isi da interesul si e un exemplu bun, nu e relevant ca eu nu sunt as la engleza dar a invatat repede cand m-a intrebat cateva cuvinte si nu le stiam, a vazut am cautat pe google translate si pus si sunetul, si acum a prins si face la fel singura. Noi am ales sa nu mai ducem copilul la extra activitati decat la dans de grup( unde suntem null pointer exception) dar la piscina si patinat si olandeza invata cu tati( si zau ca merge, a invatat sa inoate intr-o luna), engleza si botanica si chimie si fizica si cusut si tricotat cu mine, iar joaca in parc e in fiecare seara cu prietenele ei timp de 1-2 ore. E ok acum ca are copila 8 ani, dar la nivel de liceu nu voi face fata, ea ma va depasi.

    • Moni spune:

      Interesanta remarca despre costurile jobului, adica haine de lucru, cost de naveta, timp (mancarea eu nu as pune-o la socoteala, pentru ca mancam oricum zilnic) dar totusi parca nu ar da cu minus: socializarea de la lucru e importanta, sansa de a te imbraca in haine mai bune si de a te aranja sunt lucruri pozitive care fac bine la psihic, independenta financiara ( salar mai mare) are multe avantaje.
      Cat despre socializarea copiilor in diverse activitati, cred ca e putin diferita dinamica de grup intr-un cerc de copii care studiaza ceva de care sunt interesati si care le place ( karate, pictura, modelaj, astronomie etc) si dinamica dintr-o clasa cu mai multi copii care invata impreuna mai multe subiecte si care au fiecare preferintele si aptitudinile lor ( nu au fost triati inainte dupa afinitati). Si nu inteleg de ce acei copii ar avea mai mult timp liber decat cei care merg la scoala, ei nu au teme? La scoala materia e multa si ritmul de parcurgere e sustinut, temele de acasa sunt necesare pentru a asimila cunostiintele si a le intelege.
      Eu nu zic ca nu sunt copii care ar avea nevoie de homeschooling, cum de exemplu sunt cei foarte destepti, cei cu probleme de invatare care nu tin pasul cu clasa si cei bolnavi care petrec mult timp in spital si nu pot merge la scoala, dar la restul de copii nu prea inteleg. Parintii ar putea ajuta la teme si la explicatii suplimentare celor primite la scoala.

    • Mira 2 spune:

      Ai spus foarte bine: „temele sunt necesare pentru a asimila cunoştinţele şi a le înţelege”.

  • Diana spune:

    Blogul unei românce din SUA care-si „homeschool” copiii

    https://enjoyinghomeschooling.wordpress.com/about/

  • Ana Maria spune:

    E o opțiune foarte interesantă si cu siguranța HS are multe beneficii dar eu cred ca sunt si cateva dezavantaje. Oricât de mult ar socializa copiii in parc sau la activitățile afterschool nu cred ca se compara cu modul de socializare de la școala, care e pana la urma o instituție. Eu cred ca școala ne pregătește si pentru viața, pentru job, sau cel puțin asa ar trebui. E vorba de o anumită conduita, de un set de reguli, de abilitatea de a interacționa cu copii sau oameni cu personalități diferite. Tocmai aceste abilitați ar trebui dezvolatate încă de la școala, aceea a lucrului in echipa, a competitivității constructive, adaptabilitate. Felicitări autoarei pentru curajul de a încerca ceva atât de nou si diferit, sper sa fie soluția cea mai buna pentru ei.

  • mamaocupata spune:

    Puteti sa dati cu rosii, dar din punctul meu de vedere homeschoolingul e ca tratatul bolilor pe net. Sigur, scoala din ro are enorm de multe hibe, de aia am emigrat, mcar copilul sa scape, dar parerea mea e ca atata timp cat instruirea in cadrul scolii e facuta de profesori calificati, care au studiat fiecare niste ani pt specializarea lui, tu ca parinte, oricate studii ai avea, si oricate programe pe internet ai urma, pur si simplu nu poti fi 10 in 1…

  • carmen spune:

    Homeschooling-ul e o idee care m-a intrigat de ceva timp. Sunt de acord ca sistemul de invatamant este un sistem uniform, menit sa serveasca toate tipurile de personalitati si nevoi, ceea ce da, suna gresit. In plus, rolul lui este sa scoata „masini”. Asta nu este neaparat incorect, primesti x ani educatie si resurse gratuite, pentru ca mai tarziu sa returnezi aceste costuri avand un job din care platesti taxe pentru bunul mers al societatii. Sunt de acord ca unii vor mai mult de la ei sau de la copii, nu sa fie prinsi in acest sistem.

    Inteleg ca homeschooling-ul poate fi facut cu profesori si ca ai toate sansele mai apoi sa intri o universitate (desi asta nu inseamna tot sa intri in sistem?). In plus copiii sunt sociabili, nu au probleme de integrare si sunt aparent fericiti.

    Dar sunt cateva lucruri cu care nu sunt de acord, si poate poate cineva sa ma elucideze.

    1. Copiii nu au foarte multa intimitate. De la 12 ani copilul incepe sa se indeparteze de parinti si sa isi doreasca viata lui. Rebeliunea in fata parintilor si a profesorilor are rolul sau in formarea adolescentilor. Daca stau 70% din timpul lor cu parintii nu ajung la un prea-plin? Cred ca e natural ca daca copilul se supara pe parinti, sa aiba cui povesti si sa aiba un refugiu. Ma indoiesc ca orele de pian sau de basket asigura asta.

    2. Lucratul de acasa. Desi sunt oameni care lucreaza mai bine de acasa, nu e o modalitate valida pentru toata lumea. Acasa devine si loc de somn, si de mancat, si de relaxat, si de pierdut vremea si de invatat. OK, sunt multe ore petrecute afara, dar acasa nu mai e doar un loc relaxare, ci are multe alte intrebuintari. Si da, invatatul e o joaca si copilul se distreaza. Dar totusi informatiile nu pot fi asimilate fara un efort. Si mie imi place ceea ce lucrez, dar asta nu inseamna ca nu e dificil uneori, din toate punctele de vedere.

    3. Vorbim de copii si cum ii influenteaza si cum se adapteaza si tot asa. Dar parintii? Chiar rolul nostru este doar sa asiguram evolutia urmasilor care ne poarta genele? Ce inseamna pentru creierul unui adult care timp de 16-18 ani isi petrece cea mai parte a timpului printre copii si adolescenti? Si parintele are dreptul la o viata personala, iar homeschooling-ul, daca e facut de parinti, e un job full time. La fel ca si copiii, si parintii au nevoie de viata personala. Chiar daca acest sistem are numai avantaje pentru copii, sunt beneficiile atat de mari incat sa justifice acest sacrificiu?

    Imi dau seama ca daca esti acolo, nu vezi ca un sacrificiu. Dar suntem animale sociale, avem nevoie sa traim printre oameni asemenea noua. Mi se pare un univers inchis pentru toti cei implicati, care ironic se considera foarte deschis pentru ca este liber sa isi aleaga programa. Ce se intampla dupa 18 ani, cand copilul pleaca la universitate sau se angajeaza? Nu e toata viata parintelui data total peste cap, pentru ca si-a implicat toate resursele in copii?

    Sa nu se inteleaga ca judec pe cineva. Poate acest sistem functioneaza perfect pentru unii. Dar cred ca ar trebui sa ne punem intrebarile astea si sa raspundem sincer, daca ne gandim sa ne educam copiii acasa.

    Mult succes.

    • Andreea Ilie spune:

      Perfect de acord!

    • TEO spune:

      Punctul 3 e cat se poate de adevarat.
      E minunat sa ai un copil, dar vreau sa fac si altceva in viata asta nu doar copil. Toata ziua doar copil. Ador sa merg la birou, sunt si zile cand urasc ce e drept. Ador clevetelile cu colegii, sa haiducesc pe strazi cu vreo colega….Si sincera sa fiu nu mai vreau sa stiu de geometrie si trigonometrie si de comentarii literare si de solfegii si fotosinteza si ce o mai fi fost. Asa bucuroasa am fost cand am luat bacul si am dat examen la facultatea care mi-o doream si urma sa studiez doar ce ma intereseaza, desi total nu am scapat, mereu aparea cate o materie ce o detestam, umpluturile vietii.
      Si acuma sa o iau iar de la capat???????????????? Imi iubesc copilul, dar nu dragule o sa mergi la scoala, nu iti place la stat, scoatem bani si eu si taicatau vedeam noi de unde, si te duci la privat, nici asa nu iti place, iti alegi in ce tara vrei sa mergi si gasim noi vreo solutie, dar eu nu mai vreau sa aud de nici o materie. Ai lipsuri, ore in particular.
      Am si proiecte personale dragi, tot felul de activitati in care si el mai incolo se poate implica, nu vreau sa las totul balta ca sa ii predau acasa.
      Nu imi pasa cum suna pt unii care citesc, dar asta simt.

  • Andreea Ilie spune:

    Ce prostie! Mie nu mi se pare deloc laudabila initiativa! O data ptr ca tatal sau mama nu au cum sa fie pregatiti cu adevarat pe toate materiile ( nu cred ca poti fi absolvent de mate,info,litere,desen,etc. toate in aceeasi viata) plus ca le fura efectiv copiilor sansa de a socializa in grup. La scoala, colegii nu ti-i alegi si tocmai ca este un grup destul de neomogen din punct de vedere al caracterelor si personalitatilor , e o ocazie perfecta pentru a invata copilul sa se integreze si sa poata lucra cu orice tip de om.
    Sorry, dar nu apreciez deloc deloc proiectul acesta!

  • Firma D.D.D spune:

    De mult timp ma gandesc ca ar fi o idee buna! Va rog sa mai postati articole pe blog despre aceasta tema

  • Adriana B spune:

    „Nu ne-am făcut planuri pe termen lung. Ştim doar că-i vom observa pe copii şi ei ne vor spune ce avem de făcut”.

    Eu cred ca un plan pe termen mediu si lung este absolut necesar inainte de a face orice alegere importanta pt viitor. Asta inseamna sa stabilim unde vrem sa ajungem / finalitatea pe care ne-o dorim (eg. pt noi un criteriu important ar fi diversitatea optiunilor oferite copilului de catre sistemul respectiv), evaluand cresursele de care avem nevoie si (eventual) stabilind un plan de rezerva daca ceva nu merge cum ne-am propus. De exemplu, in cazul nostru, ce facem daca la un moment dat, nu vom mai putea sustine material continuarea scolii in regim privat? Similar, banuiesc ca si in cazul HS-lui sunt situatii obiective care pot interveni, nu depinde intotdeauna doar de ceea ce ne “spun” copiii.

    Dincolo de resurse si optiuni, cred ca mai este si o componenta personala care trebuie luata in calcul: homeschooling-ul nu se potriveste oricarui copil. Sunt temperamente in cazul carora rigoarea unui proces de invatare organizat ajuta. In plus, pentru unii copii un mediu de grup (cu tot ceea ce presupune el: lucru in echipa, comunicare / colaborare pe subiecte academice si, de ce nu, competitie in forma moderata) ii provoaca in sensul bun al acestui cuvant.

    Personal, am optat pt varianta invatamant de grup (in varianta pe care am considerat-o cea mai potrivita pt noi) + activitati de genul HS in timpul liber. Altfel spus, profitam de orice oportunitate de invatare, de orice interactiune benefica dezvoltarii copilului (in directii care la scoala nu sunt incurajate asa cum ne-am fi dorit, de cele mai multe ori din considerente obiective).

  • Georgiana spune:

    Homeschooling-ul nu este reglementat prin lege in Romania. Nu as spune ca e ilegal ci ca nu este…nicicum, neexistand din cate stiu o lege in acest sens. Asta nu inseamna ca nu se poate realiza ca dovada povestea din acest articol. Pentru cei care intrebau mai sus ce vor face parintii cand materia „ii va depasi”. Probabil ca cine isi pune astfel de intrebari are in minte programa scolara pe care am parcurs-o noi toti, aceea f incarcata din care multi n-am retinut si n-am folosit prea multe:)) Insa copiii fiind inscrisi la o „scoala umbrela”, ma gandesc ca aceasta scoala nu e in Romania deci probabil nici nu studiaza dupa programele din Romania. Ori din cate stiu programele scolare din vest sau State sunt mai aerisite decat ale noastre. Asa ca parintii nu vor ajunge sa predea prea curand (sau deloc) integrale sau derivate:)

  • Jedi Kids spune:

    Daca ati mai citit din postarile Printesei probabil ca stiti cine e Elon Musk ( indiciu: Tesla).
    http://anonhq.com/elon-musk-admits-to-unschooling-his-children/

  • DanielaB spune:

    Buna ziua, sunt din Brasov si am doi copii – o fetita in clasa a IV a si un baietel in clasa a VI a. Intentionez sa incep, din acest an, acest sistem de predare acasa. Ma retin insa cateva temeri si de aceea as vrea sa iau legatura cu parinti din Brasov care fac acest lucru. Va rog sa ma ajutati cu orice informatie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *