Când se strică aparatul de pupi…

În mijlocul unei zile foarte pline, reușesc să-mi fac timp să merg la baie. Nu apuc să mă instalez, că vine peste mine la baie Sofia.
– Hai, măi Sofi, am și eu nevoie de puțină intimitate la toaletă…
– Mami, am venit doar să-ți spun că e atât de bine când ești tu cu noi!

Brusc, nevoia mea de intimitate e depășită de cea de auzit declarații siropoase de la prima născută.
– De ce, gâza mea de primăvară?
– Păi, că ne strângi la piept, ne spui că ne iubești, ne dai pupi mulți…
– Serios? Îți place că te pupăcesc mereu? Știi, eu nu-s pupăcioasă în general, nu-mi place să ating alți oameni, doar pe voi, pe voi v-aș strânge în brațe fără pauză.
– Știu, mami, se vede.

Îmi zâmbește tolerant așa, dar parcă îi e și puțin milă de mine. Se gândește și ea că o fi greu să simți atâta iubire tot timpul. Sau poate se gândește că mă doare burta. Iese din baie, dar lasă ușa deschisă, pentru că la rând stă frate-său, care și el avea o mare nevoie de a intra peste mine la toaletă.

– Mami, tu ești cea mai iubită!
– Mulțumesc, iubire! Ai putea să-mi spui asta ceva mai târziu, după ce ies din baie, poate?
– Nu, tebuia să-ți spun acuma, altfel îmi expoda capun!

A tras ușa după el. Am rămas singură în baie. Ce plictiseală… Am ieșit și eu repede după ei. Sofia m-a luat repede în primire.

– Auzi, mami, vreau să-ți văd burta.
Îmi ridic bluza și-mi cobor betelia pantalonilor. Își trece degetele peste cicatricea cezarienei, vechi de cinci ani și jumătate.
– Te mai doare?
– Nu, puiule, a trecut de mult durerea.
– Îmi pare rău că te-am durut.
– Mie nu, iubito. A meritat să mă doară. Ia uite ce fetiță minunată am acum!
– Și un băiețen minunat! ne ajunge din urmă și Ivan.
– Da, corect. Aoleu!
– Ce e, mami??
– Stați așa, nu mișcați!

Mă privesc amândoi de jos în sus, derutați.
– S-a stricat aparatul de pupi! Aaaoleu, acum n-o să se mai poată opri, trebuie să pupe tot ce prinde, muah muah muah…

O zbughesc amândoi ca iepurii în timp ce eu, cu buzele țuguiate ca o trompetă, mă reped să-i prind și să-i pup și ei se fac că se împiedică, pun gheara pe ei, îi pup pe unde-apuc, se eliberează, se trag unul pe altul, fug, apoi vin înapoi, după asta sunt și ei aparate de pupi care se strică, încerc să le opresc din butoanele din buric, nu merge, dom’le, ia, cu ele la service, trebuie să le reparăm cu metoda gâdilatului, în timpul ăsta ei mă pupă la foc automat pe haine și pe păr, vai, e nevoie de mai multe mâini, să-l chemăm pe tati de la serviciu, aaa, să comandăm niște piese de schimb, uite, e nevoie de o țeavă de piele cu diametrul de cinci degețele grase, nu știu ce ne facem…

Ei, cum să-mi pară rău că m-a durut!

Sursa foto: mamă pupând copiii via Shutterstock.com

9 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *