Mesajul unui procuror: noi nu avem soluții să salvăm Justiția, dar voi aveți: ieșiți în stradă!

N-am scris zilele astea despre tot ce se întâmplă în țară. M-ați întrebat, unii dintre voi, de ce. Nu e că nu văd. Nu e că nu-mi pasă.

Nu scriu pentru că nu știu ce. Pentru că sunt debusolată și lipsită de speranță cum n-am mai fost, cred, niciodată.

Nu înțeleg cum am ajuns aici și nu știu ce se mai poate petrece să scăpăm cu bine. Adică desigur, știu, prezență scăzută la vot etc etc, dar cum, cum este posibil să trăim acest film prost, să nu putem împiedica jaful care se petrece de atâta vreme, asta nu pricep.

Și ce mă paralizează este lipsa mea de soluții. Pur și simplu nu știu ce să mai fac. Am scris, am ieșit, am vorbit, am chemat oamenii la protest. Mai mult de atât nu știu, nu pot.

Apoi, de dimineață, mi-a scris o cititoare. Procuror într-un oraș din provincie. M-a rugat să vă transmit următoarele, iar eu am citit și m-am mai gândit. Totuși, acum aproape un an am reușit să facem să fie anulată o ordonanță mișelească, ieșind în stradă, vorbind și scriind mult despre asta. Trebuie să putem face asta din nou, mai ales că ce vor să facă de data asta este de zece, de o sută, de o mie de ori mai grav.

Mesajul doamnei procuror către voi va rămâne anonim, căci se teme pentru siguranța ei și a familiei. Îl aveți mai jos.

Sunt procuror de 4 ani, la un parchet mare din țară și mamă a doi copii superbi, ca toți copiii din lume. Sunt teribil de îngrijorată cu privire la viitorul lor și al tuturor românilor, în general.

De câteva zile nu pot dormi gândindu-mă la soluții pentru stoparea masacrării codurilor (penal și de procedură penală) și constat, cu stupoare, că NU SUNT.
Nu știu dacă sunteți în temă cu felul în care schimbările vor afecta modalitatea de desfășurare a anchetelor penale, dar o sa copiez câteva exemple de pe paginile de Facebook ale colegilor mei.

“De ce te mai afectează și pe tine modificările propuse pentru codul de procedură penală?
Să zicem că ai o fată adolescentă care cade victima unor traficanți de persoane. Aceștia o bat, o violează și o obligă să se prostitueze.
Cumva, reușeste să scape.
Face plângere la procuror împotriva traficanților și îi indică foarte clar, cu nume și prenume.
Procurorul este obligat să înceapă urmărirea penală cu privire la faptă pentru a strânge probe.
S-ar impune și niște măsuri de supraveghere tehnică pentru a proba infracțiunea.
Dacă propunerile de modificare a articolului 307 din Codul de Procedură Penală, a articolului 83 din Codul de Procedură Penală și a articolului 94 din Codul de Procedură Penală sunt aprobate așa cum sunt, procurorul trebuie să-i aducă imediat la cunoștință autorului calitatea de suspect. Dacă nu face asta, toate actele ulterioare sunt nule.
Acesta află că s-a făcut o plângere față de el. O să ia toate măsurile să nu mai poată fi supravegheat.
O sa aibă dreptul să fie înștiințat și să participe la orice audiere a victimelor și martorilor.
O să aibă dreptul să consulte dosarul de urmărire penală și să afle numele și adresele martorilor. Acest drept nu-i va mai putea fi restricționat mai mult de 10 zile.
Oare cine ar mai formula plângere sau ar depune mărturie în acest context?
Și să ne gândim că aceste reguli o să fie valabile în cazul tuturor infracțiunilor, inclusiv de terorism, pedofilie, trafic de droguri sau corupție.”

Exemple ar fi multe, dar ideea principală este că guvernanții noștri vor schingiui codurile pentru asigurarea scăpării lor. Și nu ar fi o problemă atât de mare dacă ar face modificările astea nominal (spre ex, nu se pedepsește infracțiunea de mărturie mincinoasă pentru tovarășul Tăriceanu), dar ceea ce se dorește depășește cel mai terifiant coșmar și afectează toată societatea într-un mod pe care încă nu-l putem percepe.

De ce ți-am scris ție? Nu știu, jur.

Poate pentru că sper în implicarea ta și pentru că felul în care tu abordezi problemele civice face mase de oameni să se miște din inerția asta în care zac, așa cum și pe mine, ca și pe mulți alții, m-au mișcat și motivat toate campaniile despre care am citit pe blogul tău.

Poate pentru că tu ajungi la sufletul oamenilor altfel decât o pot face eu, din postura în care sunt (o maaare de 200 de prieteni pe Facebook și maxim 10 prieteni reali, procuror hulit că vrea putere și abuzează de oameni nevinovați, beneficiind evident de un salariu uriaș și de numeroase facilități din partea statului, cum citesc de câteva zile pe site-uri foarte vizualizate de români).

Pentru că îmi doresc să cred că putem schimba ceva (în afară de job, pentru că atât eu, cât și alți colegi ne vom da demisia dacă schimbările astea vor avea loc).

Astăzi, alături de mulți alți colegi, voi protesta în fața instanțelor.

Sper ca faptul că ieșim în stradă să arate cât de gravă este situația asta fără precedent.

Îți mulțumesc pentru timpul acordat citirii acestui mail și sper să nu fie cu supărare că am îndrăznit să îți scriu. Știu că aceasta ar trebui să fie o perioadă cu liniște, pace, iubire și fericire, dar în contextul actual este utopic.

Cu stimă, drag (și multă revoltă, din păcate)

Un procuror dintr-un oraș din România

În acest moment protestează în robe, în fața instituțiilor în care lucrează, magistrați din mai multe orașe ale țării. Mulții afirmă își vor da demisia dacă aceste schimbări vor intra în vigoare.

Cred că trebuie să ieșim în continuare în stradă, să le scriem parlamentarilor pe care i-am votat, noi sau alții, să protestăm, să scriem mesaje forurilor internaționale, presei internaționale. Cel mai prost lucru pe care-l putem face este ce făceam eu la începutul acestui text: să stau și să mă simt groaznic că nu fac nimic. Nu e totul pierdut, DACĂ ne exprimăm dezaprobarea. Demn, elegant, pașnic, dar astfel încât să fim văzuți și auziți. Voi scrie mai mult despre asta, voi ieși în stradă, vă rog și pe voi să faceți la fel.

Nu putem lăsa așa ceva să ni se întâmple, nici nu putem emigra cu toții. Pentru noi și pentru copiii noștri, această bătaie de joc trebuie oprită.

Sursa foto: justiție via Shutterstock.com

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4198

27 comentarii

  1. Imi vine sa urlu neputinta noastra. De ce nu suntem lasati sa ne dezvoltam ca tara? De ce romanii de-ai nostri se gandesc doar la binele propriu, fac totul sa devina dracul de Dragnea presedinte si noi sa ne afundam in iad? De ce trebuie sa traim in frica, in inflatie? De ce????????

  2. Atât de mult îmi doresc un cadou de la tine! Dacă vrei, folosesc și expresia des întâlnită în zilele acestea: ” în spiritul sărbătorilor „. Este adevărat , îți ia o secundă în plus, dar ca să fim chit, alege-ți și tu un cadou. Articolele legate de politică/proteste, semnalizează-le cu orice vrei tu, literă, semn. Știu, vei spune că e pentru binele colectiv, nu încurajezi către un partid sau altul.
    Ai putea totuși să faci asta?

    Ți-am spus cât de mult îmi doresc?!:-)

    • Acesta nu e un articol politic. E un articol despre supravietuirea noastra in tara noastra.

      Dar de ce-ti doresti acest cadou de la mine?

    • Vizavi de acest subiect ce privește legi sau candidaturi ori subiecți politici ( fac referire și la alte articole scrise de tine ) am un sentiment ce mă răvășește de-a dreptul și de acum câțiva ani am decis să stau departe de orice fel de informații ce ating acest subiect. Și cum unii sunt avertizați de publicitate, recunosc, eu vreau să evit fix asta.

    • LS,

      Faptul ca vrei sa eviti „asta” este decizia ta pur personala, pe care o respect dar asa cum o respect pe a ta, la fel de mult o respect pe cea a autoarei acestui blog si a tuturor celor i se alatura…si vreau sa o aud/le aud!

      Din pacate „eu nu fac politica” este egal cu a nu-ti asuma responsabilitatea de cetatean a oricarei tari. Ca cetatean al oricarei tari pe acest pamant, prin simplul fapt ca te-ai nascut in interiorul granitelor ei, ai obligatia de a participa la democratia (acolo unde este democratie) acelui stat. Aceasta obligatie nu este optionala! Prin vot, prin a-ti face vocea auzita, esti responbil pentru ceea ce se intampla in acea tara. Au murit oameni ca noi (si alte milioane de oameni pe acest pamant) sa putem vota. Avem datoria de a onora acest drept prin…a spune „nu coruptiei”.

      Ceea ce se intampla acum in Ro este foarte grav. Ro este la un foarte mic pas de a redeveni dictatura. Separarea puterilor (independenta justitiei) in stat nu se negociaza sau vinde intr-o democratie…repet, oriunde pe acest pamant.

      Este foarte trist ca inca sunt atat de multi oameni care…tac si nu isi asuma responsabilitatea propriului destin si mai ales ca…tacerea lor are un impact greu asupra celorlalti.

    • Vorbim despre acest articol sau despre altul? Adica nu cred ca un articol intitulat „Mesajul unui procuror: noi nu avem soluții să salvăm Justiția, dar voi aveți: ieșiți în stradă!” ar mai avea nevoie de o semnalizare ca este un articol despre ceea ce se intampla in politica zilele acestea. Si e foarte bine ca Ioana are curajul sa ia atitudine in aceste probleme si sa isi exprime deschis, cu nume si prenume, optiunile. E foarte rar ca cineva cu audienta mare sa isi riste numarul de cititori publicand asa ceva. La fel cum e foarte rar sa nu te ascunzi sub un pesudonim atunci cand comentezi la astfel de articole.

  3. Nu te feri sa postezi astfel de mesaje, Ioana, multumim si pentru acesta! Daca nu influencerii influenteaza oamenii sa iasa in strada si sa faca ceva pentru binele lor(si nu ii influenteaza doar cand vine vorba de cumparat produsul X sau Y), atunci cine? Sunt foarte multi oameni care te urmaresc si au incredere in tine si in faptul ca-ti doresti tot ce e mai bun pentru copiii tai, atunci profita de asta si educa oameni sa iasa in strada si sa nu taca, pentru ca tu faci parte dintre cei care pot si au puterea asta, de-asta ti s-a adresat tie si doamna procuror. Eu ti-am distribuit articolul sa ajunga la cat mai multa lume!

  4. Oare LOR nu le este frica pentru fetele lor, părinții lor, nepoții lor? Dacă vor fi răpiți, bătuți, escrocați, cine o sa-i apere? Cine o sa depună mărturie dacă ar asista la un atac asupra lor?
    Faci un lucru minunat prin faptul ca postezi astfel de articole!
    Mulțumesc!

  5. si procurorii pot actiona si schimba. Gasim un procuror/avocat puternic si dam romania si indivizii aia in judecata ACUM la CEDO.

    Mai pe gustul meu este sa caut 2 avocati buni si 10 de rachetzi rusi rashi in cap care sa se apuce de haiducie si sa fure de la toti psd-istii si sa dea la saracii aia de nu au toaleta in casa si nici curent electric. Cu asa lege scapa repede rachetzii.

    • Din câte știu eu, nu poți acționa la CEDO decât dacă ai epuizat toate căile de atac în țara ta. Adică, da, poți depune acțiune și acum la CEDO, dar nu va fi admisă.

      Nu asta e calea, din păcate.

      Referitor la racheții ruși, ce-i oprește apoi pe ei să extindă ”mandatul” pe care l-au primit și să se îndrepte împotriva oricui, dacă tot nu suportă consecințele? 🙁

  6. e f bine ca ai scris despre asta! daca era dupa spiritul sarbatorilor, poate ca n-am fi avut decembrie ’89.

    cred ca doamna procuror si colegii dansei, la fel ca cei idn magistratura, pot, totusi, sa se faca auziti si sa schimbe si ei ceva. sa aiba proteste, greve etc.

    aceste jeguri care isi fac cadouri legislative pe banda rulanta zic despre noi, care iesim in strada, ca suntem platiti, neinformati sau manipulati. dar cand oamenii din sistem, cand oamenii in mainile carora stau actele de justitie din tara asta, de la pedepsirea unui violator la retinerea unui traficant de droguri, fac tam-tam in strada…ce-o sa mai zica scarbele astea din parlament? ca nici ei nu stiu despre ce vorbesc? ca sunt dezinformati? ca nu se pricep?

    deci solutii cred ca au si ei, procurorii. sper sa iasa ceva bun din mizeria asta.

    • @andreea, au fost cateva mult mai triste, bine ca nu le-ai prins. :-(( mi se pare inacceptabil insa ca la atatia ani de atunci sa revina sentimentul asta de neputinta!

  7. Te apreciez foarte mult. Pentru tot ce faci si scrii. Daca ai vreo idee despre ce putem face sau poate ne scrie vreun cititor, astept un semn. Iti urmaresc articolele, asa ca nu are cum sa scape :). Sofia si Ivan sunt foarte norocosi.

  8. Pasnic???? Dragilor, pasnic, calm si demn nu o sa ne aduca vreodata vreo schimbare.
    Trebuie sa le dam foc. La propriu. Si-asa legalizeaza ei terorismul si alte practici penale.
    Ar trebui aplicate pe ei prima data, dar cu ei in pozitia de victime.

    Despre ce protest pasnic e vorba? Are cineva senzatia ca ii arde undeva de lumea din strada??? Anul trecut erau la inceput, n-aveau atata tupeu. Din pacate, sunt 100% sigura ca doar o revolutie ca cea din 89 mai poate schimba ceva.

  9. Ce văd că scapă în majoritatea analizelor este faptul că segmentul progresist al societății românești a fost tot timpul minoritar sau ultra-minoritar în comparație cu segmentul conservator, de aceea și progresul social a fost relativ limitat sau mai degrabă impus de sus în jos prin forma de organizare a statului (gen modelul birocratic francez în secolul 19 sau cel comunist sovietic după 1945).

    Ce se întâmplă acum, ca efect al evoluției tehnologice și al accesului universal la social media, este separarea acestor grupuri în „bule” mai mici sau mai mari, unite prin idei comune, surse comune de informare, speranțe comune de la viață, moduri relativ comune de creștere a copiilor (da, și asta) etc. Voi știți însă ce idei se plimbă prin bula conservatoare? Râdeți de „statul paralel”, de poveștile cu Soroș, dar realizați că există oameni care le iau în serios, care cred la rândul lor că democrația este în pericol din cauza dictaturii procurorilor, ghidați de cercurile eventual sioniste din America?

    Acei oameni nu sunt neapărat dezinformați – au fost doar tăiați de pe lista succesului în lumea modernă. Sunt părinții noștri ieșiți la pensie acum 10-15 ani pe legi speciale și grupe de muncă trecute „pe nașpa” pe cărțile de muncă la închiderea fabricilor comuniste; sunt oamenii care se duc cu tramvaiul la cine știe ce slujbă mizeră și prost plătită iar seara deschid pe „antene” și „etno tv” (sau ce mai e la modă acum). I-ați ascultat pe părinții voștri pensionari cum cred că „alții sunt de vină”, că „țara asta nu e lăsată să se dezvolte” și cum din când în când scapă câte o răutate la adresa „imperialiștilor”, ascunzându-și în același timp admirația față de marii vecini de la răsărit? Ei votează, ei sunt în spatele acelor deputați, senatori și miniștri – și votează cu un anumit partid sau cu un anumit grup de partide fiindcă, undeva, în subconștientul lor s-a format legătura între acel partid și „competență”. Practic toți ceilalți, fără excepții, sunt niște incompetenți. Da, ăștia ne fură, dar știu să conducă țara.

    Ieșit în stradă? Sigur. Sunteți însă pregătiți să ieșiți zilnic sau măcar săptămânal pentru încă 10 ani de acum încolo? Nu, nu sunt retoric.

    • Eu una văd în jurul meu o mulţime de oameni tineri, cu copii şi locuri de muncă ok care cred în teoria conspirației (poveștile cu Soros, statul paralel, dacii care au stăpânit lumea, occidentul cel rău). Şi probabil că îsi cresc copiii în acealaşi spirit.
      Nu ştiu de ce are toată lumea impresia că „numai” părinţii „noştri” pensionari sunt cei care cred în lucrurile astea. Nu este adevărat.

    • Pai si ce facem cu pensionarii astia? Ii impuscam? Asteptam sa moara? Poate mai bine asa, ca oricum mor cu zile de frig si de boli si de subnutritie. Mai grav e cu nepotii…

    • Nu trebuie neaparat sa te uiti la tv ca sa iti dai seama ca influentele straine mai mult sau mai putin binevoitoare interesului nostru exista (mi se pare oarecum firesc sa fie, pb. sunt oamenii influentabili) din cele mai vechi timpuri, au fost romani, au fost tatari, turci, unguri, rusi, americani.. etc. Noi ne comparam mereu cu stadiul de evolutie (gandire, mod de viata, nivel de trai) cu alte tari, ca acolo e mai bine, e firesc sa fie asa, fiindca uitam ca avem istorii diferite, ca abia de acum 100 de ani suntem o tara, ca am fost iobagi pana nu demult.. care tara vestica sau scandinava a fost jefuita si umilita cum am fost noi? Nu spun ca e bine asa cum sintem acum, dar trebuie sa muncim cu noi insine si sa avem rabdarea de a ne ridica ca si popor pe un nivel de evolutie superior, trebuie ca acea „bula” civilizatoare sa ajunga la o masa critica. Este firesc sa mai ardem din etape, dar lucrurile nu se intampla in ritmul in care ni-l dorim noi, este nevoie de constientizare in primul rand la nivelul majoritatii. Altfel vom construi forme fara fond la nesfarsit.

    • Poate daca nu se mai pune atata cenusa in cap si se cauta scuze, poate se reuseste sa se gaseasca puterea de a fi responsabil…ca un adult.

      Nu este Ro singura tara care are un trecut trist si dureros insa este printre putinele care nu si-l asuma. De exemplu, nu am auzit un cerut de iertare oficial oferit urmasilor celor care au fost deportati (de la evrei, romi, la oamenii care au fost pedepsiti similar pentru ca i-au ajutat), asa cum nu am auzit o scuza oficiala oferita regelui Mihai pentru ca a fost alungat si umilit. Si da, toti acestia o merita, nu pentru ca asa spun eu, ci pentru ca asa este omeneste.

      Ce incerc sa spun…romanii nu sunt/nu au fost indreptatiti sa apeleze la scuze, nici acum si in nici un moment de la 1989 incoace. Apelatul la scuze este egal cu o anestezie a tuturor neuronilor. Indiferent de ce i se intampla unei persoane, unei natii, acea persoana, acea natie are si ea un cuvant de zis si… voteaza, isi face auzita vocea…sau nu. Acea persoana, natie isi asuma sau nu, responsabilitatea propriului destin.

      Din pacate, 28 de ani sunt si prea multi pentru ca Romania sa isi revina. Balcanismul din unii romani (sens negativ al acestui cuvant) ii trage inapoi, ii tine pe loc si le viscereaza verticalitatea.

      Lipsa acuta de o educatie civica (si nu spun ca toti ar trebui sa aiba doctorate in stiinte politice ci doar SA VREI sa inveti despre istoria tarii tale si responsabilitatile de cetatean, din surse de incredere) atrage dupa sine consecintele. Ignoranta comfortabila in care unii romani aleg sa traiasca nu este datorata trecutului ci propriilor alegeri.

    • Nu este vorba de cautat scuze, poate mai degraba cauze, asa cum si tu incerci sa cauti si ai gasit cateva: dezbinarea noastra, faptul ca nu suntem uniti pentru a ne asuma greselile trecutului si de avea responsabilitatea propriului destin ca si natie. Referitor la alte tari care acum sunt democratic mai evoluate decat Ro si cu un trecut similar, te rog sa-mi dai exemplu, ca eu nu am gasit.
      Scuze publice, cel putin evreilor, au existat dupa 89, imi aduc aminte chiar de un memorandum citit in Parlament de presedintele Basescu referitor la aceasta chestiune (mi se pare ca a fost o regula ca toate statele in cate au existat practici antisemite sa isi ceara oficial scuze poporului evreu). Problema in acel momorandum mi s-a parut „condamnarea” oficiala a maresalului Antonescu. Consider ca o personalitate atat se complexa, care a condus intr-o perioada atat de dificila ar trebui judecata in contextul istoric, nu scos din context.
      Da, ar trebui sa ne stim ISTORIA adevarata pentru a avea o perceptie corecta asupra realitatii, dar dimpacate fiecare perioada a manipulat istoria in favoarea interesului existent la acel moment al clasei conducatoare.

    • Mihaela,

      Faptul ca mereu accentuam cat de greu si sumbru ne-a fost trecutul (si nu se neaga acest fapt, asa este) si ca de aceea lucrurile se misca atat de greu, este o scuza. Trecutul nu se uita insa nu trebuie sa ne defineasca.

      Scuza este si faptul ca „nu facem politica”, ca „de ce sa votez ca oricum nu se schimba nimic?”, ca „sa iti faci vocea auzita nu are nici un efect in Ro”, etc. Este mult mai comod sa te complaci decat…sa incerci.

      Nu a existat/exista o scuza oficiala fata de cei deportati. Exista pasi timizi gen interzicerea negarii Holocaustului, un monument istoric, un proiect care atesta atrocitatile, toate facute disparat de-a lungul acestor 28 de ani…dar nu o scuza.

      Raspuns la cee ce intrebai: doar cateva din tari care au avut un trecut cat de cat similar cu al nostru si care au reusit „sa se adune”…Croatia, Cehia, Slovenia, Lituania.

  10. E enervant ce se intampla in tara.
    1. Lipsa de incredere in altii – nu mai avem incredere in politicieni, medici, instalatori, ITsti (puteti adauga orice meserie aici, cred ca toate sunt desfintate). Societatea duce lipsa de incredere in oameni, mai ales pentru ca suntem des furati, se profita pe urma noastra, cativa oameni (nu toti) fac treaba de mantuiala, fara profesionalism, si asta aduce la o generalizare incorecta. Inca mai sunt profesori buni, doctori buni, taximetristi de treaba, dar lucrurile astea nu sunt mediatizate.
    2. Influenta media – sustinatoare subiectiva a unei singure parti a informatiei. Fara sa vrem, citim informatiile care ne confirma o anumita parte a povestii, fie ca e Antena 3 sau Digi. Subiectele sunt prezentate ca si catastrofe ce pot sa se intample, si aici ma refer la ambele parti, nu doar Antena 3. Mi-a placut la Radio Guerilla ca au intrebat avocati sustinatori ai ambelor parti, oameni care chiar au habar de cum e folosita o lege. Si daca ei au pareri distincte, ei care lucreaza cu legile zi de zi, eu cum pot sa imi dau seama daca o modificare e buna sau rea?
    3. Societate bazata pe confort, egocentrista – oamenii prefera o seara linistita in locul unei iesiri in piata (chiar cu riscul pierderii libertatii in viitor). Asa ca lumea, din comoditate sau lipsa de cunostinte, timp, etc.., adopta parerile celor pe care ii apreciaza: in cazul meu Ciolos, in cazul altora: persoana care i-a marit salariul ca sa aiba inca o paine pe masa.

    Solutii, nu stiu. Protestul pare ca nu ii afecteaza prea tare. 🙁

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *