Abuzurile sexuale între copii la grădiniță

În ultimele săptămâni mi-au scris mai multe familii cu povești îngrozitoare despre abuzuri sexuale între copii, care au loc în grădinițe, fără ca educatorii să observe și/sau să intervină, pe motiv că sunt și ei copii, se joacă. Din păcate, abuzul sexual între copii există și poate avea urmări foarte grave dacă nu se intervine rapid.

Am discutat cu psihologi și cu juriști specializați în protecția copilului, ca să am o viziune de ansamblu asupra motivelor pentru care astfel de episoade se petrec, dar și ce pot face părinții victimelor pentru a-și proteja copiii.

Într-unul dintre cazuri, copilul de trei ani (la vremea când s-au petrecut episoadele) a fost abuzat sexual de un băiețel de cinci ani, care i-a băgat celui mic degetul în anus în momente diferite, de mai multe ori, amenințându-l că dacă va spune cuiva, îl va lovi și-l va face de rușine. Abia după doi ani, copilul abuzat i-a povestit mamei ce s-a întâmplat, când copilul agresor deja nu mai era în aceeași grădiniță. Mama a mers la angajații grădiniței și a povestit întâmplarea, dar s-a lovit de acuze cum că cel mic minte și că așa ceva nu se petrece în grădinița lor. Nu s-a investigat nimic, nu s-a luat nici o măsură. Băiețelul a povestit că nu a fost singurul agresat astfel de colegi mai mari.

O altă mamă mi-a scris îngrijorată că băiețelul ei de trei ani este atins în zona intimă de un coleg mai mare, că s-a întâmplat să îl găsească pe cel mic cu șlițul desfăcut. A discutat cu educatoarea, aceasta a vorbit cu părintele băiatului cel mare, care însă a reacționat foarte ofensat și cazul a fost închis.

Apoi, de curând mi-a scris o a treia familie. Durerea lor vine din refuzul băiețelului lor de patru ani de a merge la grădiniță din cauză că un băiețel mai mare îl urmărește peste tot, inclusiv la toaletă, unde insistă să îl privească, încearcă să-l atingă, îl trage de haine și îl amenință că dacă-l alungă, o să-l bată. Părinții sunt rușinați, derutați, frustrați, lipsiți de soluții. Părinții copilului mai mare refuză orice contact, educatoarele spun că așa-s copiii, ce să le faci, sunt curioși, mulți exagerează și inventează.

Ce am observat ca punct comun în toate cele trei cazuri este că aceste situații nu sunt tratate cu seriozitate de cei în măsură s-o facă. În mod normal, familiile implicate trebuie imediat îndrumate către consiliere psihologică, iar în funcție de evaluarea specialiștilor, trebuie anunțate inclusiv Protecția copilului și Poliția. 

Pentru că în toate cazurile de abuz sexual între copii, și cel abuzat și cel care abuzează sunt tot victime. Copilul agresor este probabil agresat la rândul lui acasă, este expus unor comportamente sau materiale nepotrivite vârstei lui, este abuzat sexual de câtre un membru sau cunoscut al familiei, cazuri în care copilul trebuie imediat scos din acest mediu și ajutat să se vindece. Este foarte posibil ca părinții care agresează un copil nici să nu-și dea seama cât de mult rău fac copilului, care ajunge să abuzeze la rândul lui, pentru că asta a învățat că face cel mai puternic din grup. Sau poate copilul este martor al abuzării unui frate mai mare. În orice caz, situația trebuie investigată din toate unchiurile, este extrem de important ca educatorii și îngrijitorii să fie foarte atenți la orice semne că un copil din creșă sau grădiniță este deranjat din punct de vedere intim de un alt copil, să ia imediat legătura cu toți părinții implicați, să ceară evaluări psihologice ale familiilor și să protejeze cât mai mult ambii copii.

Mai ales pentru că nu ne putem baza, iată, pe ajutorul celor care ar trebui să ne semnaleze astfel de episoade și să ne sprijine, cred că este absolut necesar să faceți, ca părinte,  câteva chestiuni simple pentru a preîntâmpina astfel de episoade:

Vorbiți-le copiilor, băieți sau fete (după cum vedeți mai sus, băieții nu sunt deloc feriți de astfel de episoade), despre zonele lor intime. Spuneți-le exact cum se numesc organele genitale, penis, testicule, sâni, vulvă, anus. Explicați-le că nimeni nu are voie să îi atingă în zonele intime în afară de mami sau de tati (sau de medic, în cazuri speciale, dar în prezența unuia dintre părinți), că nimeni nu are voie să le ceară să se dezbrace în fața lor, iar dacă cineva încearcă asta, imediat să spună mamei și educatoarei, indiferent cum ar amenința persoana cu pricina. Nimeni nu are voie să atingă zonele intime ale altcuiva fără să ceară acordul, iar în cazul copiilor, nimeni nu trebuie să atingă zonele intime, cu sau fără acord (excepție fac cazurile medicale).

Credeți ce spune copilul, mereu. Nu vă gândiți că fabulează, că minte, că exagerează. La orice semn că ceva i se poate întâmpla, trebuie imediat să investigați și să protejați copilul. De cele mai multe ori, nu e doar joacă nevinovată.

Urmăriți atent comportamentul copilului. Reținerea lui față de o persoană cu care înainte nu avea nici o problemă poate fi un semn că ceva se petrece.

Dacă cel mic dă semne de regres, refuză să mai facă la toaletă sau la oliță, refuză să mănânce, e apatic, nu mai vrea să se joace sau să meargă la grădiniță, încearcă jocuri de rol cu plușuri, pentru a afla ce-l supără.

Dacă cel mic povestește că s-a întâmplat ceva la grădiniță sau aveți vreo bănuială că se întâmplă ceva, discutați imediat cu educatoarele, care trebuie să ia legătura cu ceilalți părinți.

Dacă educatoarea sau ceilalți părinți refuză să meargă la psiholog sau să discute despre problemă, sesizați Protecția copilului și Poliția, care vor deschide dosar pentru a se asigura că nici un copil nu este abuzat.

Nu lăsați lucrurile așa pentru că vă este rușine. E vorba despre integritatea fizică și psihică a unor copii care nu au discernământ, au nevoie să fie protejați și susținuți.

Salvați copiii oferă expertiză, analiză și consiliere gratuite la centrul lor din București, dacă aveți nevoie de recomandări de terapeuți în provincie îmi scrieți și eu încerc să găsesc pe cineva bun pentru voi, poate chiar gratuit, dacă găsesc înțelegere.

În orice caz, încercați să preveniți astfel de episoade discutând cu cei mici despre intimitate, despre limite, despre a spune nu, și fiți mereu atenți la orice semn. Cunosc atât de mulți adulți abuzați în copilărie de rude sau amici de familie, unii n-au avut puterea să spună părinților, alții le-au spus, dar nu i-a crezut nimeni, și acum se luptă în terapii grele să se repare… Fiți acolo pentru copiii voștri, apărați-i de așa o nenorocire!

Sursa foto: abuz între copii la grădiniță via Shutterstock.com

Pin It

46 Comments

  • Ardeleanca spune:

    Ma doare sufletul! Eu locuiesc in Germania! Si in clasa fiului meu a fost un caz de acest gen! Când ne-au chemat la școala sa ne explice ce s-a întâmplat mi s-a încrețit pielea! Toată povestea dura din timpul grădiniței si s-a descoperit in clasa a treia când băiatul abuzat nu a mai rezistat si a povestit părinților ce i se întâmpla! Imediat băiatul acuzat a fost transferat la alta școala si noi, toți părinții am fost înștiințați de ce s-a întâmplat fără sa fie menționat numele victimei! Ni s-au pus la dispoziție psihologi! Eu am fost socata de-a dreptul. Mama băiatului care a abuzat e învățătoare!
    Am vorbit cu fiul meu despre ce s-a întâmplat si l/am sfătuit cum am putut mai bine! Le spun tot timpul copiilor mei sa vina la noi când cineva încearcă fizic sau verbal sa ii agreseze!

  • Viorica spune:

    Cu un lucru nu pot fi de acord din acest articol: copilul abuzator, indiferent de tipul de abuz, este probabil abuzat acasa, vede la parinti un comportament si il imita. Este fals in cele mai multe cazuri. Fetita mea nestiind cum sa-si protejeza spatiul personal, impingea. Noi nu o respingem niciodata, in nici o forma, nu o impingem, nu o lovim. Asa intra in capul parintilor ai caror copii sunt abuzati ca parintii abuzatorului sunt de vina, nu ca cel mic sau foarte mic reactioneaza de multe ori instinctiv,pentru ca nu stie inca sa-si controleze reactiile. Asa se ajunge la „razboaie” intre parinti. In loc sa se caute solutii se acuza doar parintii copilului vinovat. La gradinita fetitei mele este un copil care cere cu disperare atentie :impinge, loveste, isi da jos pantalonii si isi arata partile intime. Ii cunosc parintii, sunt ferm convinsa ca atunci cand sunt nervosi nu-si dau jos pantalonii. Lucrurile sunt cu foarte multe nuante si este gresit sa pui asa etichete: abuzatorul este si el abuzat, musai! Parintii sunt de vina! Eu as zice sa inviti un psiholog sa-si spuna parerea ca guest post, in calitate de parinti suntem cu totii partinitori. Apropo de psihologi scolari si de gradinte, multi sunt, in cel mai bun caz, inutili. Nu-i vedem, nu-i auzim, nu le vedem munca nicaieri. Stiu ca sunt si exceptii, nu vreau sa generalizez, dar mi-as dori sa fie mai prezenti.

    • Printesa Urbana spune:

      In acest articol este vorba strict de abuzul sexual, nu de agresivitate in general.

      Psihologii cu care am discutat mi-au spus ca, in 99% din cazuri, un copil care abuzeaza SEXUAL este abuzat sexual la randul lui.

      • Robo spune:

        este si intuitiv sa fie asa pentru ca, spre deosebire de comportamentele agresive, comportamentele de abuz sexual nu pot fi decat invatate.
        adica agresivitatea este instinctiva la om si la animale in general, deci un copil agresiv nu e neaparat sa fi vazut asta la altcineva.

        insa sa-i bagi un deget in fund unui alt copil nu prea are cum sa fie decat un comportament invatat, ceea ce inseamna ca acel copil e la randul lui abuzat.

        • Cristiana spune:

          Comportamentul poate fi invatat si altfel decat printr-un abuz direct, fie prin vizualizarea unor imagini de tipul asta, fie prin expunere cumva pasiva. E si asta un fel de abuz, cumva, dar nu chiar direct. Pe de alta parte, comportamentele de genul asta pot fi si instinctive, exemplul comparatiei cu animalele fiind valid. Curiozitatea este un factor important la varste micute cand limitele nu le sunt inca foarte clare. De aia e important sa fie observate si investigate toate situatiile de genul asta. E pentru mine de neinteles de ce multi oameni aleg sa se preocupe mai mult de piureul de avocado si cataplasma cu ceapa ca tratament in loc sa acorde o importanta adecvata si necesara acestui subiect. Ca victima a unui abuz ingrozitor in copilarie (nu e vorba de colegi de gradinita, dar nu imi e strain subiectul), stiu cat de greu te poti vindeca (presupunand optimist ca exista vindecare completa, ceea ce nu prea e cazul). Sper ca incet sa deschidem cu totii ochii si sa limitam dramele astea….

        • Gloria spune:

          Exeprientele mele ( in Romania dadeam cursuri de engleza zilnic picilor de varsta de gradinita dar in program ” afterschool”):

          Baietel de 5 ani gasise reviste porno in casa unui unchi si incerca sa exerseze pe o colega pe care o gasise singura la toaleta.

          Au trecut cam 2 minute pana cand am observat ca lipsesc 2 pici in acelasi timp m-am dus sa vad ce se intampla. El isi daduse pantalonii jos si o impingea pe ea sa puna gura pe penisul lui- fetita parea jenata dar nu scotea un sunet.

          Calm, l-am indepartat sub pretextul ca intarziem la film si trebuie sa se opreasca. Am continuat programul dar i-am luat separat pe baiat si pe fetita sa inteleg ce se intamplase fara a dramatiza. Noi aveam un safe space separat cu un truth bunny unde ne spuneam totul foarte calm si deschis intre 6 ochi ( desi truth bunny mai avea doar un ochi)- deci faptul ca l-am luat separat nu a socat.

          Mi-a povestit de revista si tot ce vazuse in revista in detalii – am inteles de la el ca nu isi vazuse parintii sau alti adulti complet dezbracati – nu am perceput ca ar fi fost abuzat. Analizase revista indelung si in repetate ocazii si trecuse la fapte- nu era prima data pentru el si ii facea placere.
          Fetita in schimb vazuse in schimb parintii facand asta si nu i se parea in sine o agresiune (nici mama nu plangea ) dar nu i se parea nici ceva placut mai degraba avusese impreisa din datile cand ii observase pe parinti ca e o obligatie a fetelor.

          Am oprit parintii si am discutat cu fiecare in parte. Parintii fetitei au considerat ca nu trebuia sa discut deloc cu fetita, sa o iau de acolo si atat. Fetita a incercat sa zica ceva dar a fost oprita: taci din gura, e rusine! A fost ultima data cand am vazut fetita.

          Tatal baiatului era tare rusinat dar cumva incredul. Baiatul foarte senin i-a confirmat faptele si a mai dat exemple de alte dati cand se intamplase si ca ” fetitele asta plang din orice”…

          Au plecat brusc dar cel putin o data pe luna reveneau si ma anuntau de progresul in discutiile cu copilul in subiectul asta si la sfarsitul anului copilul mi-a atins sanul cand mi-a intins flori si si-a cerut senin scuze ca a atins corpul meu personal ( sic!).

          Sunt sigura ca si fetita ar fi beneficiat de discutii deschise, calme si prietenoase dar nu stiu ce s-a mai intamplat.

          La randul meu in copilarie , un baiat de 10 ani considerase ca e ok sa imi bage degetele in vagin cand aveam 4 ani si eu nu am spus nimic desi cursese sange-nu pentru ca m-ar fi amenintat ci pentru ca parintii mei considerau ca e rusine sa vorbesti despre orice legat de sex, organe sau altele. Erau mai multi baieti prezenti si radeau in hohote- imi rasuna in urechi vocea tatalui meu: sa nu ne faci de ras! si cumva simteam ca tocmai asta faceam. Asadar am tacut. Il vedeam pe golan din cand in cand- ma feream, nu am mai iesit la joaca, am evitat turmele pana la starea de adult.

          2 takeaways:
          1 nu neaparat abuzati la randul lor dar poate expusi ( filme porno, reviste chiar si desene animate porno) mai ales la picii lasati cu tablet/ telecomanda, tastatura in mana nesupreavegheati.
          2: gata cu rusinea asta deplasata- sa vorbim deschis si prietenos cu picii, fara drame si pretiozitate- vor intelege

          • Dana spune:

            Gloria, cu comentariul tau ai completat in mod fericit articolul. Felicitari pt atitudinea sanatoasa cu care ai tratat situatia copiilor, cat si pentru cordialitatea cu care ne-ai impartasit aceste lucruri, considerate inca tabu in societatea noastra.

          • Alexandra spune:

            Gloria, ce abordare deschisă și prietenoasă! Felicitări! Mi-aș dori să fie și la noi așa…

    • O spune:

      Buna! Cred ca este o diferenta uriasa intre a impinge/musca/smulge jucaria si comportamentele descrise in articol. Unele comportamente pot fi instinctuale, dar bagatul degetului in fundul altui copil nu se poate numara printre acestea. Unele lucruri le mai invata si prin parc (impinsul, cuvinte nepotrivite), dar sa obligi un alt copil sa se dezbrace nu!

  • luiza spune:

    mi-a crescut pulsul citind 🙁 am un baietel de 4 ani si din cand in cand ii mai spun, la baie sau cand il schimb ca nu are voie sa il atinga nimeni, doar noi, medicul de fata cu noi, bunica care mai are grija de el. mi-e teama ca oricata educatie i-as da tot poate, doamne fereste, sa treaca prin asa ceva. uitandu-ma la inregistrarea odioasa din lift, simteam cum ma sufoc de furie. efectiv e inaceptabil sa fie astfel de oameni in libertate.

  • Ardeleanca spune:

    In cazul băiatului abuzator din clasa fiului meu nu știu care ar fost motivul care l-a determinat sa aiba un astfel de comportament abuziv!

  • Robo spune:

    voiam sa spun ca eu cred, din experienta proprie, ca abuzul sexual intre copii este mult mai frecvent decat ne place noua parintilor sa credem si este prezent si la varste mari ale copiilor, as zice pana la liceu (ca dupa aia vorbim de viol etc, nu ca n-ar exista).

    eu imi amintesc f bine ca la mine la bloc de exemplu copiii se duceau in grupuri in tufisurile din parc sa-si atinga genitalele unul altuia.

    apoi, mi-amintesc perfect cum in scoala generala era un fel de gluma intre baieti in care se loveau mai tare sau mai incet cu mana in testicule si intotdeauna era unul care lua mai multe lovituri decat altii.

    de pipaitul fetelor s-a vorbit deja.

  • Hera spune:

    Aici copiii sunt invatati sa spuna. Si noi am avut o situatie in care un unchi, bine intentionat de altfel, a verificat daca s-a spalat cum trebuie si pentru ca nu se spalase, l-a spalat el (are si el un baiat cu un an mai mic, erau amandoi in baie fusesera la nisip si aveau la propriu nisip peste tot). Juniorul meu are 8 ani, i s-a parut ciudat ca unchiul sa il mai spele odata in zonele intime. M-a sunat imediat. Eu am sunat-o pe sor-mea, sora mea a vorbit cu sotul ei si i-a spus clar ca noi nu permitem ca cineva sa il atinga. Am vorbit si cu adultul si i-am explicat ca il lasam sa se spele singur de la 6 ani si data viitoare sa il puna sa se spele el de 3 ori dar sa nu mai puna mana pe el. Situatia a avut partea buna: stiu acum ca reactioneaza foarte rapid daca e atins.

  • antonia c spune:

    „Nimeni nu are voie sa atinga partile intime in afara de mami sau de tati”. 🙁 mm, si daca tocmai mami sau tati ating copilul nepotrivit? 🙁 ce sansa mai are atunci?

    • quasimodo spune:

      Aici este problema.

    • Ioana spune:

      Copiii nu sunt roboti; chiar daca au primit mesajul „daca e mami/tati e ok”, ei au totusi sentimente si se pot simti inadecvat, sau chiar ciudat, prost. Ei isi dau seama prin felul in care se simt ei insisi ca ceva nu e in regula. Problema atunci este ca nu are cui sa spuna, pentru ca parintii sunt tot universul lor de siguranta. Dar se manifesta intr-un fel – poate cu alti copii, poate devin agresivi si aici ar trebui sa intervina comunitatea (a propos de sunat la politie si protectia copilului).
      Lasand subiectul comentariului la o parte, vreau sa atrag atentia asupra faptului ca suferim in general de „gasitul problemei”. In sensul ca, iata avem acest articol de constientizare si nu gasim de spus decat „dar daca…”, „dar atunci…” – cu aerul ca oricum nimic cu e bun si pierdem vremea cu din astea – daca am interpretat gresit, imi cer scuze, mie asa imi suna comentariul tau. In loc sa ne concentram pe faptul ca suntem atat de departe de a da copiilor nostri o educatie sexuala sanatoasa, ca ar trebui sa ne bucuram de orice pas mic.

  • Dan spune:

    Nu văd aici în text unde se trage linia între comportamentele normale (curiozitatea copiilor) și zona abuzului. Altfel toți avem amintiri în zona anormală sau aparent anormală – la bloc în orașul industrial comunist în care am trăit de la 2 la 19 ani aveam un băiat cam cu 3 ani mai mare ca mine, îl scotea taică-său doar pe el la „iarbă verde” prin spatele aleilor din parcul central, unde ulterior am descoperit singur la o anumită vârstă că se întâmplau tot felul de lucruri inacceptabile social, nu neapărat între adulți. Acel copil fugea constant de acasă, avea probleme de învățare la școală iar mama lui a avut la un moment dat și o tentativă de suicid, urmată de o cură prelungită de medicamente prescrise de psihiatru. Evident, nici un adult în perioada respectivă nu știa nimic sau nu voia să știe nimic, că oricum toți aveau o „viață grea și chinuită”.

    • Georgi spune:

      Pai, de exemplu, acel copil de 5 ani care introduce degetul in anus si amentinta pe celalalt copil ca nu trebuie sa spuna la nimeni si ca il face de rusine, clar a vazut undeva acel comportament, sau e chiar el abuzat acasa. Din start stie ca face ceva nepotrivit, altfel nu ar avea cum sa ameninte intr-un mod atat de violent, prin inducerea fricii. Nu la varsta aia. E evident ca acel copil a primit un astfel de tratament (sau a vazut… poate are frati/ surori abuzate si el participa involuntar) si incearca sa il proiecteze asupra altcuiva, sa vada cum este sa fii in pozitia de dominator. Nu ar avea cum sa stie, la varsta aia, ca faci pe cineva sa taca doar daca ii provoci frica si ameninti. Nu la 5 ani. E mai mult decat evident ca doar imita un comportament, ma indoiesc ca resimtea vreo placere sexuala prin ceea ce facea.

      De exemplu, cand eram eu copil si erau curiozitatile alea intre copii, erau jocurile alea, gen „eu mi-o arat pe a mea si tu pe a ta”. Si acolo radeam ca prostii si cam atat. Stiam de la parinti ca „e rusine” ce facem, dar tocmai de-aia ni se parea amuzant. Nimeni nu ameninta pe nimeni, nimeni nu a ramas cu sechele sau frici. La fel cu clasica revista Playboy. Si unchiul meu avea atsfel de reviste ascunse sub canapea si ma holbam cu verisoara-mea la ele, cand parintii erau la servici. Si ne hlizeam ca tutele.

      Sper ca a fost un exemplu destul de ok. Sper sa mai contribuie si altii cu exemple de „Asa da” si „Asa nu”.

  • luiza spune:

    eu recitesc articolul si comentariile si mi se pare ireal ca la topicuri legate de alaptat, diversificare etc sunt atatea raspunsuri, mesaje contradictorii, discutii peste discutii, iar la un subiect ca acesta – mie personal mi se pare mai important acesta (prefer un copil crescut cu lapte praf, cu care s-a discutat vs un copil fara educatie sexuala, dar alaptat tzz ani) sunt asa putine pareri/raspunsuri 🙁

    • Printesa Urbana spune:

      dap. trist. 🙁

      • Luisa spune:

        Sau poate pur și simplu suntem de acord cu ce s-a scris și atunci nu mai este atât de trist și de alarmant sau de intrigant.

    • Irina spune:

      pai, luiza, topicurile despre alaptat si diversificare si purtat si mai stiu eu ce sunt ocazii ca cititoarele sa se bata cu pumnii in piept si sa arate ce MAME-s ele in comparatie cu celelalte. la o tema de genul asta reactia este „mie n-are cum sa mi se intample”.

  • CR/ST/AN spune:

    E posibil ca acel copil „abuzator” să fi primit prea multe supozitoare pentru tratarea diverselor răceli.

    Iar el s-a gândit că e un soi de joacă, nu cred că putem să încadrăm această manifestare la abuz conștient. Oricum e un comportament deviant.

    Însă educatoarele de la grădiniță sigur puteau să își facă meseria cu mai multă responsabilitate și să nu ascundă gunoiul sub preș…

    • Simona spune:

      Ma indoiesc sincer ca, in momentul administrarii supozitorului, i se spunea ca, „daca spune cuiva va fi lovit si facut de rusine” :-/…chiar daca refuzam sa credem ca se poate intampla asa ceva, realitatea ne da peste nas si trebuie sa intelegem ca numai prin educatie (a noastra si a copiilor nostrii) putem preveni sau minimiza o nenorocire.

  • Irina spune:

    nu cred ca toate gesturile/actiunile cu conotatie sexuala pleaca de la abuz, in cazul copiilor. hai sa ne gandim la masturbarea la copii, de exemplu. nu e ceva ce ei vad la adulti si apoi repeta. e ceva instinctual ce decurge din descoperirea propriului corp. apoi, unii copii aplica descoperirile proprii pe corpurile altor copii. nu stiu daca toate comportamentele lor de natura sexuala au la baza experiente traumatizante. dar as vota cu sapte maini pentru incalzirea globala a parintilor fata de copii pe teme ce tin de sexualitate. si sper ca si educatorii/invatatorii/profesorii se vor lepada cat mai repede de politica strutului.

    • Alexandra spune:

      Eu cunosc personal un baietel de vreo 5 ani care a descoperit singur prin masturbare ce ii facea placere si apoi a hotarat sa aplice descoperirile lui si pe corpurile altor copii,in cazul asta al unei vecine cu vreo 2 ani mai mare decat el,deci vreo 6-7 ani.Fetita nu a refuzat si au fost prinsi in fapt,dezbracati,in timp ce-si atingeau reciproc partile intime chiar de bunica baiatului.Intrebati daca au mai vazut pe cineva facand asta au raspuns amandoi ca nu,dar ca erau curiosi sa vada cum arata corpul sexului opus si ce efecte au atingerile asupra lor.Ca nu au crezut ca e ceva gresit si ca erau curiosi sa vada ce se intampla.Au fost destul de reticenti in a vorbi despre ce altceva au mai facut si daca era sau nu prima data.Baiatul a spus ca nu era prima data si nici prima fata cu care incercase si ca singur a descoperit ca ii placea sa fie atins in zonele intime,apoi a vrut sa arate si altora,dar numai fetelor.
      Mai stiu si de cazul unui baiat de 4 ani care fiind invitat acasa la o colega de gradinita a fost prins de mama fetei in timp ce o dezbraca pe aceasta cu mainile lui pana la chiloti .Intrebat ce s-a intamplat a refuzat sa raspunda si a ceut sa mearga acasa imediat.

      • Irina spune:

        da, asta spun, ca unii copii ajung sa caute „parteneri” cu care sa experimenteze ce au descoperit pe cont propriu. si eu stiu cazuri si stiu ca trebuie tratate cu mare atentie si delicatete.

  • Cineva spune:

    Nu ma gandisem niciodata la asta… Copilasii mei sunt inca nenascuti (voi avea gemeni) si clar intentionez sa ii educ in acest sens.

    Totusi, indiferent de motivatia copilului abuzator, nu ma vad lasandu-mi copilul nici macar 10 minute in plus intr-un loc unde este posibil asa ceva.

    Si, cu toate ca nu am intentia sa ii educ violenti, vreau sa ii dau la cursuri de autoaparare de la cea mai mica varsta posibila. Nu ca sa agreseze, ci ca sa se poata apara de agresiune (atunci cand toate incercarile de a aplana pasnic situatia esueaza).

    Simpla idee ca cineva ar putea sa-i faca asa ceva copilului meu imi ridica parul si nu cred ca vreau sa stiu cum as reactiona intr-o astfel de situatie. 🙁

  • Ileana D. spune:

    Eu imi imaginez ca o mama careia copilul ii spune ca a fost agresat la grainita se poate transforma intr-o leoaica pregatita de orice pentru asi apara puiul – vorbit cu conducerea gradinitei, cu autoritatile, cu parintii copilului agresor samd. Insa privind in perspectiva mama noastra si educatia „comunista” primita poate de aceasta (e rusine aia, nu vorbim de ailalta) sunt capabila sa inteleg de ce poate unii parinti se simt rusinati sau doresc doar sa ascunda ce s-a intamplat juniorului / junioarei.

    Lucrul care deci ma intriga cel mai tare in cazul descris de Ioana este ca personalul gradinitei nu a reactionat corespunzator. Vorbim de niste oameni care asta fac toata ziua, lucreaza cu copii, presupusi profesionisti. Deci ar trebui sa aiba pregatirea necesara pentru a identifica un abuz si a coordona o astfel situatie delicata. In schimb ei dau vina tot pe copii – ca sunt mici, ca vorbesc prostii, ca inventeaza lucruri, ca sunt prosti si habar nu au. Pur si simplu nu inteleg de ce copii sunt atat de nerespectati si nebagati in seama de toata lumea!

    Dupa cum se spune – eh copii ce sa faci!

  • Narcisa Vesela spune:

    Parintii mei au auzit prima data cuvantul s-e-x din gura mea cand aveam 5 ani (am auzit la randul meu de la verisorii mei). M-au intrebat ce inteleg eu prin asta si adevarul e ca nu stiam mare lucru. Au luat decizia sa imi spuna despre ce e vorba, numind toate organele si explicand ca tine de partea intima a unei relatii intre adulti. Fara povesti cu albinute si flori. Am avut dintotdeauna o gandire logica deci nu era loc de interpretari. Am fost destul de surprinsa la momentul respectiv si chiar ma intrebam de ce or vrea oamenii mari chestia asta, dar ulterior am avut un avantaj in fata celorlalti copiii care se ascundeau prin scarile blocurilor sa se caute fiecare de ce are in pantaloni. Stiind despre ce e vorba, nu am avut curiozitati de genul. Stiu cat de neadecvat poate fi comportamentul copiilor la varste fragede (am copilarit printre multi de seama mea) cat de mult se amuzau pe seama asta si cat era de rusinos incat cei care cadeau victime sa se ascunda de parinti. Educatia sexuala este inca privita ca un subiect tabu iar copiii isi satisfac curiozitatile din ce in ce mai tineri. Suntem pe primul loc in Europa la capitolul cele mai tinere mame si asta din lipsa totala de educatie. Nu ne place sa vorbim despre asta cu copiii nostri, folosim diminutive si poreclim parti anatomice si ne miram de ce apar comportamente neadecvate.

  • Cristinik spune:

    ….subiect fierbinte, dar mai ales trist….Trist pentru ca inca exista atat de multi parinti care nu isi cred copiii, care prefera sa traiasca in negatie si sa inchida ochii…. Si trist pentru ca si la atatia ani dupa comunism tot mai gasim subiecte ca „sex” sau „abuz” sau „maltratare” tabu….nope! sa nu vorbim! sa nu le spunem copiilor! sa ne ascundem dupa usi incuiate si dupa minti intunecate….. De ce oare generatiile tinere, care au devenit parinti si au crescut la randul lor in libertate si democratie, prefera sa se ascunda dupa dogme si credinte din strabuni decat sa vada realitatea din fata lor?!?
    Eu am un baiat de 4.7 ani. De vreo doi ani ii repet aceleasi lucruri – ca organele genitale sunt intime, nu are voie sa le atinga nimeni inafara de mami si tati, ca trebuie sa spuna „nu” si sa caute ajutor daca cineva incearca sa il atinga sau daca incearca sa ii faca orice lucru care il face sa se simta inconfortabil, ca nu trebuie sa discute sau sa mearga cu persoane straine, indiferent daca sunt copii sau adulti, si mai ales de ce nu trebuie sa plece de langa mami sau de langa tati….. I-am povestit despre relatiile intime dintre adulti (nu i-am descris filme porno, insa i-am vorbit suficient de simplu si deschis incat sa inteleaga el), despre cum apar copii si ce inseamna sarutul (asta pentru ca la un moment dat avea obiceiul de a ma pupa si la sfarsit scotea limba si ma lingea). E adevarat ca toti copiii sunt curiosi si ca la un moment dat vor sa experimenteze cu „descoperirele” lor despre organele proprii sau ale sexului opus, despre placere si tot asa….insa, daca noi, ca parinti, am discuta deschis cu ei despre aceste subiecte nu cred ca ei ar mai incerca sa se ascunda, sa caute sa experimenteze fara stirea sau acordul parintilor…..
    Iar cand vine vorba despre „experimentare sub amenintare”….cred ca putem fi cu totii de acord ca acolo e vorba despre abuz clar….daca cineva refuza sa faca ceva sau sa accepte sa i se faca ceva si atunci este amenintat pentru a i se obtine supunerea, asta se numeste abuz….Iar un copil nu poate invata acest joc de putere decat de la altcineva care il exercita asupra lui sau de fata cu el….

  • Elena spune:

    Subiectul acesta, cu abuz asupra copiilor, nu imi este necunoscut din pacate.
    La 11 ani, inainte de revolutie, am ramas la scoala sa fac „de servici”( cine isi aminteste sau a trait vremurile : maturam clasa, stergeam tabla, aranjam scaunele…se facea curatenie in clasa dupa ce plecau toti copii). Colega mea de banca era bolnava si asa am ramas singura. La plecare, usa pe care ieseau copii era inchisa , asa ca m-am dus la usa pe care ieseau profesorii. Si aceasta era inchisa. Am strigat daca mai este cineva in scoala…si da, era, portarul. Care a venit, m-a luat in brate , si-a bagat mainile pe sub uniforma mea si a inceput sa ma mangaie si sa ma sarute pe gat. Am inghetat si tin minte revolta pe care am simtit-o. Si i-am spus clar : ” Lasa-ma jos sau te omor!” Senzatia a fost ca daca nu inceteaza incep sa-l musc, sa-l zgarii …sa fac orice ca sa scap. Numai sa nu-i arat cat imi este de frica. Probabil surprins de reactia mea mi-a dat drumul si mi-a deschis usa. De cand am iesit din scoala si pana am ajuns acasa este o gaura neagra pentru mine, nu-mi mai amintesc. Primul lucru a fost sa-i povestesc mamei mele ce mi-a facut acel monstru . Iar atitudinea pe care au luat-o parintii mei, reactia tuturor care m-au protejat si faptul ca acea persoana , care abuzase si profesoare si alte colege, fara ca nimeni sa nu spuna nimic, a ajuns pe mana Militiei de Moravuri ( pe vremea aceea una dintre cele mai cumplite situatiie),a facut ca acel episod sa se estompeze in timp…Desi si acuma, ma mai trec frisoane cand imi amintesc. Insa s-a luat atitudine si nimeni nu a pus la indoiala nici un minut ceea ce spuneam eu.
    Ceea ce a fost extrem de important pentru mine in acele momente, si mai tarziu, studenta fiind, a fost ca am fost invatata sa ma apar verbal sau fizic, depinzand de situatie, sa fiu sigura pe mine si sa stiu ca familia imi este mereu alaturi.
    Alte abuzuri am suferit din partea colegilor baieti, mai mari in general, care erau la varsta de „pipait fetele”. Nu am fost o persoana violenta niciodata, insa atunci cand s-au pus mai multi pe mine sa ma bage in toaleta baietilor sa ma pipaie in pauza….au regretat cu totii. I-am batut pe cativa de au ajuns la cabinetul medical al scolii. Apoi, nu am mai fost deranjata de baieti
    A fost si hartuirea , cunoscuta ca „bulling” : am suferit dar nu am aratat, si am devenit mai ironica si mai sarcastica decat ei. Si am citit mai mult si am discutat mai mult cu parintii care m-au ajutat sa-mi dezvolt aceste capacitati, care din pacate nu imi sunt innascute. Dupa cateva victorii impotriva bandei de „bulling” s-au lasat pagubasi si cu asta, pentru ca parea ca nu ma afecteaza si incepusera sa iasa ei mai sifonati din confruntarile verbale si sa ajunga de rasul scolii.
    Studenta fiind am fost atacata seara in parc, cand ma intorceam de la cursuri. S-ar fi sfarsit rau, erau 3 barbati, dar niste lovituri surpriza bine plasate si boxul facut din chei in palma au dovedit ca fac „minuni” in aceste situatii. Si politistilor le-a fost usor sa-i identifice pe cei 3 dupa urmele pe care le-am lasat.
    Pentru toate acestea, care nu au fost usor de trait, le multumesc parintilor mei. Ei mi-au dat increderea sa le spun mereu ce mi se intampla, nu m-au desconsiderat niciodata, m-au crezut si m-au ajutat sa imi dezvolt capacitatile de aparare. Fiecare situatie grea m-a ajutat sa castig mai multa incredere ca pot sa ma descurc, ca ai mei sunt acolo sa preia problema cand ma depaseste si sa o rezolve.
    Acelasi lucru fac acuma si cu fiul mei de aproape 4 ani. Este de datoria mea ca mama sa-i dau toate mijloacele prin care sa se poata proteja in aceasta jungla care ne inconjoara, fara violenta, cu inteligenta si cu suport neconditionat din partea mea. Si din experienta spun ca asta functioneaza, cu sau fara cursuri de arte martiale ( nu am facut niciodata arte martiale), insa cu informatiile de care copilul are nevoie pentru a judeca o anumita situatie, in functie de varsta pe care o are. Cu exercitiu, multa rabdare si comunicare cu copilul, cu mare incredere in cel mic, se poate ajunge la independenta ca adult, empatic si in acelasi timp puternic.

  • Ion spune:

    Imi imaginez ca sunt destui parinti care nu stiu de unde sa înceapă sau nici macar nu isi pun problema.

    Cred cu tărie ca avem o sansa doar prin educare/ informare.
    Ceva similar campaniei „Pentru o viata sanatoasa faceti miscare 30 de minute pe zi.” Nu stiu ce institutie e responsabila in Romania, in UK vad pe tv indemnuri de la nspcc pentru parinti sa vorbeasca „PANTS” cu cei mici. E un cantecel cu dinozauri care imi suna in cap desi nu am copii si au resurse pe site inclusiv pentru educatori
    https://www.nspcc.org.uk/preventing-abuse/keeping-children-safe/underwear-rule/

    Putem sa sugeram/ cerem ceva similar. As aprecia daca stie cineva o adresa de mail sau macar idei apropo de cine ar avea forța pentru o astfel de campanie?

    • Elena spune:

      Multumesc Ion, cred ca este o idee foarte buna, si daca as fi persoana publica si as avea mai mult timp in afara de acela de a-mi creste copilul ( sunt mama singura) as face chiar eu aceasta campanie. Daca nu se va ocupa nimeni pana mai creste piciul meu, probabil ca o voi face.
      Mai ales ca vad ca este o lipsa in educatie in a invata copii cum sa se apere in diverse situatii. Si acest lucru este ceva ce se poate face inca de la varsta de cresa, copii inteleg mai mult decat pare la prima vedere.
      Notiunea de „personal” sau „privat” este una dintre primele notiuni care se pot invata, mai ales tinand cont de „egoismul” primilor ani de viata. Si pentru asta trebuie respectat „spatiul privat” si „lucrurile personale” ale copilului de la cele mai mici varste.

    • Cristiana spune:

      Exista campanie (one in five – underewear rule) in toate tarile Uniunii Europene. Eu nu locuiesc in Romania, deci nu stiu cum si daca e implementata, dar materialele exista, uite:

      http://www.underwearrule.org/posters_ro.asp
      http://www.underwearrule.org/film_ro.asp
      http://www.underwearrule.org/source/Printtalk_ro.pdf
      http://www.underwearrule.org/source/Printsecret_ro.pdf

      Exista si un clip: https://www.youtube.com/watch?v=ssurdVqxoA0 Nu stiu daca apare pe la televiziuni, eu aici l-am vazut de cateva ori (probabil e de multe ori, dar eu nu ma prea uit la tv).

      Sunt resurse utile, zic eu. Sper ca sunt si folosite… Exista si o carticica: https://issuu.com/councilofeurope/docs/kiko_ro

      Asociatia responsabila pentru Romania apare pe siteul one to five , dar intrand pe siteul lor nu am gasit vreo informatie. Unul din planurile mele, ca fosta victima a abuzului sexual in copilarie, e sa infiintez un ong care sa se ocupe cu educatia in domeniul asta. Sper sa gasesc oameni care sa mi se alature si sa si reusesc. Momentan imi este imposibil, pentru ca nu am depasit eu insami trauma suficient, dar cred ca pana la urma voi reusi 🙂

  • o femeie spune:

    As vrea sa mai rog autoarea blogului sa mai scrie un articol despre sexualizarea timpurie a copiilor si cauzele din familie. Am descoperit in jurul meu familii care spuneau ca pe ceva normal ca ei dorm si fac sex in camera cu copiii mici, ca doar ce stiu ei, nu pricep sau dorm. Copii de pana la 3-4 ani!
    Am crezut ca sunt cazuri izolate dar cu stupoare am dat acum cativa ani peste un blog (simona tache) unde mai multi comentatori au descris situatii asemanatoare.

    Nu subestimati copilul, este mic dar retine si aceste experiente din copilaria timpurie revine, fie prin flash-uri de memorie, din subconstient.

    La fel cu tv-ul, ganditi-va de 2 ori cand lasati la tv nesupraveghiat, sau le vreun film. Tot din gama acestor discutii o alta mama descria amuzata ca a descarcat de pe torente Alba ca zapada si lasat copilul si peste ceva timp a descoperit ca nu era varianta din 1938 …
    Cum nu am tv, de cate ori nimeresc la socri (au 3 tv-uri ce merg continuu) imi sar in ochi ca multe emisiuni sunt sexualizate (tv show-uri romanesti, unele publicitati, nu doar filmele) – dar e posibil sa fiu exagerata si sa nu mai fiu obisnuita cu antenele 😀 – si cand am cerut parerea rudelor am aflat cu stupoare ca ei nici nu au remarcat ca gluma e cu mesaj diferit. Dar copiii retin si copie.

  • Ioana spune:

    Salut! Stiti cumva vreun ONG care se ocupa de prevenirea abuzului sexual asupra copiilor? As dori sa voluntariez in acest domeniu si „unde-s doi, puterea creste”.
    Mersi!

    • Printesa Urbana spune:

      Exista cateva ong-uri care fac educatie sexuala in scoli, nu stiu sa existe ong-uri care previn abuzul sexual, nu prea poti face asta decat prin educare si informare…

  • sa-ti spun ceva spune:

    draga printesa urbana, esti buna de dictator! stergi comentariile care nu iti convin,desi era vorba despre copii, si de unul dintre motivele care au dus la astfel de intamplari, faimoasele ong-uri care imprastie teorii lgtb prin scoli, sub numele de dezvoltare personala sau educatie pt sanatate. incepand de la scandalul de la Cosbuc din 2013, pana la faptul ca scolile refuza sa ofere un raspuns in scris daca educa elevii in spiritul lgtb si educatiei de gen, fara a avea acordul scris al parintilor. ofi bine, o fi rau?

    dar inteleg acum mai bine de ce „la capatul celalalt al iubirii” nu mai este nimeni. este greu sa iubesti un tiran. si tu te incadrezi perfect, prin ceea ce ai facut! succes in a baga gunoiul sub pres si a baga capul in nisip, precum strutul! titlul de „printesa” ti l-ai pus singura? ….si-un praz verde!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *