Odată, o mamă s-a scufundat într-o cadă cu spumă

Doamne, de când aștept baia asta. Cred că sunt patru ani. Sau șase? Oricum, de inacceptabil de mult timp aștept baia asta. Ar trebui să zic mulțumesc că totuși apuc să fac duș aproape în fiecare zi, să am pretenții la o baie cu bule, auzi, ce tupeu. De când mă spăl dimpreună cu copiii, barem sunt curată.

Dar baia cu spumă, eeei, acolo e altă treabă. Liniștea. Apa parfumată. Liniștea. Auzi bulele de spumă cum se sparg: pâc pâc pâc. Aaaah, relaxarea. Te scufunzi înceeet în apa caldă, te întinzi cât ești de lungă, îți scoți degetele la celălalt capăt al căzii și le miști pe rând, parcă să te asiguri că ale tale sunt, că tu ești acolo în spuma aceea moale, care pocnește încetișor. Lași capul pe spate și închizi ochii. Simți cum apa te mângâie peste tot, e cald și pace, ca în burta mamei. Stai așa o vreme îndelungată, apoi scoți o mână, apuci cartea pregătită din vreme și citești câteva pagini. Decadența supremă.

Închizi iar ochii, te scufunzi cu totul, apa îți cuprinde părul, urechile, pleoapele. Rămâne doar nasul afară, să se bucure de aroma sării de baie.

Stai până ți se zbârcesc degetele și simți cum un strat de piele părăsește relaxata ta persoană. Apa s-a răcit, mintea s-a golit. Ieși regește învăluindu-te în prosopul cald, pus special pe calorifer. Te ștergi pe îndelete, apoi te bagi în pat, unde adormi buștean.

Da, uite o baie din asta vreau și eu. Și o s-o am orice-ar fi. M-am pregătit pentru ea toată ziua, de fapt, toată luna, ba nu, stai, de șase ani visez la baia asta. Am pus apă în cadă, am pus și sare de baie, spuma e gata, pufoasă și parfumată. Mă dezbrac tacticoasă, las hainele în dormitor. Închid telefonul, refuz să fiu deranjată. E momentul pe care-l aștept de atâta vreme! Intru în baie. Pun prosopul pe calorifer, să se încălzească bine până ies.

Trag aer în piept. Bag un picior în apă. Bulele mici de spumă se dau la o parte, pocnind pâc pâc. Bag și al doilea picior. Aaaah, liniștea. Bulele. Apa. Mă așez în fund. Au, ce naiba-i asta? Oh, balastiera din plastic a lui fiu-meu. O scot din apă amuzată, o pun pe margine, plină de spumă.

Mă întind. Închid ochii. Când să scot degetele de la picioare în capătul celălalt al căzii, se deschide ușa.

– Mami? Sunt gata!

La naiba. Am fost descoperită.
– Vin și eu.

Fetița de șase ani face un țup direct pe burta mea. Spuma zboară pe pereți, bazinul meu trosnește.
– Dă-te mai încolo, mami, să încap și eu.

Mă ridic în fund, închid ochii la loc. O să mă bucur de baia asta! Nu-i nimic că e și fetița mea cu mine, ba chiar mai bine, ne bucurăm împreună de momentul meu unic.

Fetița și-a adus cu ea găletușe și castronașe, două Else și un cățel de pluș pe care-l spală. Eu îmi văd de zenul meu, când pac, se deschide iar ușa:
– Mami, mi-am adus vapoiul din iego!

Deschid un ochi. Băiețelul nu glumește. Are cu el o chestie amorfă din zeci de piese colorate și tari de lego.
– Dă-te mai încolo, mami, să iansez ia apă vapoiul!

Stau cu genunchii la gură la mijlocul căzii. În dreapta, băiețelul aruncă piese de lego în apă. În stânga, fetița face lecții de înot cu Elsele.

Măcar e cald. Și miroase atât de frumos.

– Hahaha, mami, ai văzut cum ies pârțurile la suprafață? Ca niște submarini. Ce chestie, eu credeam că nu poți să vezi pârțurile, dar uite, mami, ia uite, încă unul.

– Putem să mai dăm drumul la niște apă rece în cadă. Asta a ta e cam fierbinte.
– Auzi, mami, mai stai mult? Nu prea avem loc de tine…

Închid ochii. Liniște evident nu e. Mirosul s-a alterat, ca să mă exprim elegant. Spuma a fost ucisă de palmele lor mici. Apa e de-acum călâie, cum le place lor. Mi-au amorțit picioarele și mi-a înghețat spatele.

– Aveți dreptate, o să ies.

Mă consolez cu gândul la prosopul cald de pe calorifer.

Încerc să ies regește din cadă, alunec în balta rezultată în urma lansării la apă a vapoiului, mă duc aiurea într-o parte și aterizez cât sunt de lungă pe gresie. Măcar acum sunt întinsă…

Copiii izbucnesc în râs.

– Ce amuzantă ești mami, mereu ne faci să râdem.

Mă ridic. Caut orbește prosopul cu ochii la petele roșii de pe fundul meu, sigur până mâine se fac vineții. Prosopul nu mai e pe calorifer. Se pare că am tras de el în cădere, și acum zace ud lângă mine, în băltoacă.

– Mami, să aduci un mop și să aduni apa aia, să nu alunecăm și noi, Doamne ferește, spune fetița.

Desigur. O să aduc. Stai numai să-mi adun de pe jos speranțele fărâmate.

O să mai încerc chestia asta peste cinci, șase ani. Deocamdată zic că și dușul e bun, barem durează puțin și nu e periculos…

Sursa foto: femeie făcând o baie cu spumă via Shutterstock.com

Pin It

55 Comments

  • Miruna spune:

    Pâc pâc-ul ăla de-nceput cum a foooost… Tocmai am făcut și eu o baie imaginară cu tine. Sper să nu se supere domnii soți :))))))

  • Ana spune:

    Amuzanta postare:)
    Totusi,am vazut ca mult posturi au acest aer de asteptari spulberate din diverse motive.Nu inteleg de ce nu este respectata nevoia ta de timp personal.Nu le explici copiilor ca vrei sa faci lucruri fara ei,nu coopereaza sau episoadele pe care le povestesti sunt singulare si mai haioase?
    Sunt curioasa pentru ca vad din ce in ce mai multe mame care se „martirizeaza” in orice situatie,renunta la orice pentru capriciile copiilor si se simt superioare celor care nu stau in permanenta lipite de copii. Ca sa folosesc exemplul de aici,sunt de genul:Faci baie cu spuma singura si ii spui copilului sa iasa afara?!Esti o mama rea si sigur ii produci copilului o trauma.

    • Printesa Urbana spune:

      ei, nu o lua si tu asa in serios. am scris sa ne amuzam, nu sa ne martirizam. adica nu stiu despre alte mame, eu ma distrez foarte bine cu copiii mei si ei stiu asta, asa ca nu ma lasa niciodata trista, singura in baie. 😛

  • Ivona spune:

    As vrea sa am si eu lejeritatea necesara pentru a face baie cu fetitele mele, insa stanjeneala mea din cauza nuditatii ar fi simtita de ele si ar strica distractia.
    Pana una,alta si eu astept baia mai sus mentionata de mult timp.

  • Irina spune:

    mai devreme mi-am pregatit o baie cu spuma cu aroma de mango si coriandru. aveam pusa la indemana si cartea si o bere rrrece. doar ca pana la urma n-a fost atat de placut precum as fi crezut, pt ca a intrat peste mine motanul. s-a cocotat pe marginea cazii si a inceput sa vaneze cocoloasele de spuma si suvitele mele de par. m-a gheruit de m-a zapacit. si nu s-a lasat dus, desi l-am stropit cat am putut de convingator. mi-am strigat sotul, care se uita la tv in sufragerie, sa vina sa ia motanul. nu m-a auzit din primele 3 incercari, asa ca a trebuit sa strig tare. ma rog, am urlat. m-a auzit, iar asta a fost bine. a venit. doar ca f nervos ca de ce urlu la el. m-am enervat si eu. dupa un schimb de amabilitati, a luat motanul de langa cada si mi-a inchis usa. cand sa imi recapat zenul, motanul a inceput sa se jeleasca la usa baii, cerand sa-l reprimesc. din sufragerie a aparut sotul (si mai) nervos ca nu se poate uita la tv in liniste din cauza mieunaturilor. asa ca…na! cand nu se aliniaza planetele, e pacat de spuma aia misto.

  • S spune:

    Doamne-Doamne, cum am tremurat de emoție, socoteam acum cat are Ivan si cat mai am eu pana sa creasca si baietelul meu cel mic…si sa mi se întâmple si mie baia in cada. Deocamdată am 4 ani si 3 luni de la ultima baie in cada si credeam ca o sa mai treaca vreo 2, ca sa aiba si mezinul 3…m-ai facut sa sper. Sa rad. Dar acum imi cam vine sa plang. Dar e 100% real ceea ce ai descris, citeam un comentariu cu mamele care se maturizează si nu explica copiilor ca au nevoie de timp pentru ele:)). Or, un copil mic mananca de 5 ori pe zi si daca ai doi copii la vârste diferite…inseamna 10 mese de pregatit. Deci nevoile mamei sunt in asteptare, nu din cauza de martirizare, ci pt ca altfel nu se poate. Ma cam enervez cand aud ca, de fapt, s-ar putea si altfel, dar sunt eu incapabilă sau vreau sa ma martirizez. Realitatea e alta si anume ca sunt momente care durează ani, cand copiii sunt mici, sub 3 ani, trebuie supravegheati permanent si nu prin camera video, ci, acolo, aproape, sa nu cada cu capul de perete, si cu greu găsim timp sa mergem la toaletă sau sa facem un dus foooooaaarte scurt, sa ne spălăm pe dinti, în timp ce rugam pe altcineva (dacă avem pe cine) sa stea cu copiii. Deci asta cu martiriul, e cam tendentios si cam lipsit de legatura cu realitatea.

    • Ana spune:

      Comentariul meu nu a fost tendentios,a exprimat o perceptie pe care o am in legatura cu multe mame pe care le-am intalnit.Da,sunt convinsa ca de multe ori are de a face cu o ineficienta organizare de timpului din motive de exagerare.La un copil mic din 5 mese cred ca 2 subt lapte,deci ce pregatesti mai exact?Supravegheat permanent sub 3 ani?!Nu doarme deloc,nu se joaca niciodata langa tine? Cand fata mea era mica ii puneam apa si jucarii de plastic intr-un lighean si „pescuia „acolo minute bune in baia in care eu eram in cada.Se poate,exagerarile nu te fac o mama mai buna,doar una mai obosita.Oricum,topicul e amuzant,sa nu il transformam intr-unul contradictoriu doar pentru ca ii se pare cuiva ceva.

      • S spune:

        Da, pregatesc, ca ii dau lapte matern scos cu pompa, ceea ce imi ia 30 de min, cu tot cu spalat, sterilizat. Deci, sa nu ne dam cu parerea despre viata altora, ca ni știm cum e.

  • Marina spune:

    Toata viata de adult am facut dus in fuga asa incat nici nu mai stiu cum e sa faci baie in cada. In plus, daca apuc sa fac o data pe an una, ajung sa racesc ca se deschid prea tare porii :D. Daca mi-ai fi spus pe la 18 ani ca nu voi mai face bai lungi in care voi citi jumatate de carte, nu as fi crezut.

    Planurile pe termen mediu, atunci cand vom renova baia , este sa scoatem cada definitiv, acum este doar un prag peste care trebuie sa sarim ca sa facem un dus. Da, ne adaptam si noi cum putem …

  • Ana Banciu spune:

    Povestirea e super haioasa si sincera d asta te citesc cu drag. Ce nu inteleg eu de ce atata asteptare pt o baie binemeritata:-) pt ca sunt convinsa .ca o meriti din plin.
    La mine in primul an si jumatate nu s a pus problema .ca era .ca agatat de mine. Dar, de cand a crescut si se super distreaza cu tatal lui, baia mea e doar baia mea 😉

  • S spune:

    Chiar ma preocupa mult chestia asta cu nuditatea si, daca nu te intreb pe tine, prietena mea de nădejde, alături de care imi cresc copiii, atunci pe cine? Asa ca, te rog, spune-mi cum e de facut cu nuditatea mamei si cu baietelul mic (Nu discutăm de san, ca aia sunt ai lui, nu ai mei). Cu fetita am facut baie impreuna, pe la 1 an jumate a apucat-o frica de spălat pe par si refuza orice coliere de protecție, asa ca făceam baie cu ea, o pregăteam bine psihic ca vine momentul călătorului si cand ea începea să țipe, la mine in brate, intra sotul meu in baie aducând în zbor tot felul de personaje-Sofia călare pe Minimul, Ambele călare, James, etc…am depasit momentul, pe la 3 ani. Da, are enorm de multe jucarii:))). Dar cum e de facut cu baietelul? Concret, il las sa ma vada fara slip? Ce zic psihologii, ca trebuie sa fi studiat tu problema, înainte de a lua o decizie?

    • S spune:

      Momentul în care o plătesc pe par, nu momentul calatorului:))), telefonul meu e nebun si are o viatap proprie:)

      • Bubulina spune:

        Eu am baiat de 2 ani jumatate si pana acum nu m-am ferit de loc de el. Probabil mai tarziu, in functie de reactiile lui voi decide momentul exact, nu voi sta fara slip in fata lui. Pana pe la 1 an jumatate a facut baie ori cu mine, ori cu tati, apoi a vrut singur. Dar vine putin in baie cand fac baie (fara sa ceara in apa pentru ca nu ii place cada plina si nici spuma in apa) si apoi ma sterg si ma imbrac de fata cu el daca este in camera. Este ceva firesc si natural…

    • A_A spune:

      Eu am doi baieti de aproximativ 8 ani si respectiv 5. Mergem la inot – inclusiv toti 3 la distractie sau ei cu profesorul si eu pe langa in bazin pe alt culoar sau eu la sauna si ei cu profesorul. Ne schimbam toti 3 la vestiarul femeilor – cel mare dupa 8 ani nu va mai avea voie – si nu sunt eu singura goala de acolo ci muulte alte femei de diverse forme, marimi si varste. Din pacate – nu stiu cum este la barbati la vestiar – multe se si plimba goale golute prin vestiar, stau de vorba…fara sa simta nevoia sa se acopere deloc. Ce observ la baietii mei dar si la multi altii care tot in acel vestiar se schimba (este un club de sanatate care nu s-a gandit ca ar fi bine sa faca si un vestiar pentru copii pana in X ani) este ca n-au nicio treaba cu mine goala, alte doamne sau domnisoare sau fete mai mici sau mai mari goale. Nu le baga in seama, face parte din normalitate. Prin urmare acasa nu ma feresc cand ma schimb cand se intampla sa fie prin preajma si niciunul nu comenteaza nimic. Au si o sora si fac baie toti 3 – cu spuma- se mai hlizesc ei cate un pic la cate un fundulet gol dar e doar in spirit de gluma. Ei merg la bazin de la 1 an si ceva cu mine prin urmare e ceva la care au fost expusi dintotdeauna, probabil de aceea nu vad nimic altfel in a avea in jurul lor femei goale, inclusiv pe mama lor.

    • Madalina spune:

      Acum cred ca e tarziu sa faci asta. Daca nu te vede de la inceput, probabil ca nu face parte din normalitate. Ceea ce e ok, daca tu nu simti ca e ok sa te vada dezbracata.

  • Claudia spune:

    Amuzant!
    Ma regasesc deplin in context, doar ca eu am o singura stricatoare de spuma. Drept sa spun, nici nu mai stiu sa fac baie cu spuma. Daca am norocul si prind o fereastra in care sa nu fiu deranjata, ma simt ciudat in cada, nu mai stiu cum sa “frec menta”. Tot am senzatia ca trebuie sa ma grabesc, sa ma spal repejor, sa imi limpezesc bine parul, sa una, sa alta…
    Daca da buzna peste mine uraganul, macar stiu ca ma spala cineva pe par sau pe spate, asta daca nu vrea sa sara in cada asa imbracata cum este. Sa mai zic ca imi face inventarul?! “mami ale piele, mami ale tzitzi, mami ale buic, mami are…” are de toate mami, inclusiv riduri si vergeturi 😂😂. Dar, nu as schimba nimic din ce am acum, jur! Cu toate ca uneori dau ochii peste cap, bolborosesc ca o mamaie niste comentarii neintelese de cei din jur, viata e asa misto cand doua maini micute iti mangaie fata si auzi cuvintele magice “te uibesc mami!”

  • Corina spune:

    Incearca intr-o dimineata dupa ce lasi copiii la gradi, ca sa ai sanse reale sa spargi singura bulele de spuma. 🙂

    Mi-a placut sa visez cu ochii deschisi alaturi de tine, iar finalul este foarte real.

    Comentariul dnei cu motanul arata ca intr-adevar uneori nu se aliniaza planetele pt noi. Dar luam ce e bun in fiecare moment.

  • gabitza_sta spune:

    Cred ca sunt chestii si chestii, referitoare la viata noastra cu / fara copii. Eu am o singura fetita, e maricica acm (7 ani), evident nu pot vorbi din perspectiva a doi copii. Dar la noi in casa (unde suntem doar noi 3 si niciun ajutor) a existat de cand ea a fost mica, conceptul de importanta a fiecarui membru al familiei, nu doar al copiilor. Asta inseamna ca si ea trebuie sa faca mai putin galagie cand tatal ei (sau eu) dormim, ca o zi din wk-end ma trezesc eu mai devreme (cand se trezeste ea) si a doua zi celalalt parinte (ca sa apuce ambii cinstit sa doarma pana mai tarziu daca doresc), si tot asa.
    M. stie ca ies cam o data la 2 sapt cu prietenele mele in oras, seara dupa program, ca tatal ei se duce la sala de 2 ori pe saptamana, ca ea este importanta pentru noi, cea mai importanta, dar ca si nevoile noastre conteaza si este important sa aiba si ea grija de noi, nu doar noi de ea.
    Si eu fac baie cu ea des, imi face super mare placere, nu avem cada ci doar dus asa ca ne spalam pe cap, ea se joaca si face tot felul de solutii, de amestecuri din sampoane, balsamuri si geluri de dus, este un moment bun sa mai vorbim si de anatomia corpului si sa radem si sa ne jucam si sa chicoteasca cand imi zice ca baietii sunt altfel decat fetele, si eu ii explic exact cum intreaba, fara sa fac ochii mari sau sa para ca intreaba cine stie ce ciudatenie.
    Dar suntem si mai mult, nu doar parinti si cred ca e important pentru ei sa constientizeze asta : mami si tati al meu ai si eu nevoie de timp pentru ei, iar in momentele alea ei pot face altceva. Pot sa stea cu celalalt parinte, pot sa se joace, sa se uite la un film care ii captiveaza, etc. Prin vara, cand avea vreo 6 ani jumate ne-a intrebat de ce nu plecam si noi intr-un city break, doar noi doi, ca ea poate sa stea si cu matusa ei, ca sa ne relaxam si noi putin.
    Daca fetita mea intra peste mine in baie atunci cand fac baie, in functie de dispozitia in care sunt ii zic ca poate sta langa mine sa se joace, sau o rog sa iasa si sa ma lase sa stau si eu singura. De cele mai multe ori o las sa stea cu mine, nu ii zic sa plece, dar sunt momente in care i really need some time alone. Cred ca este important pentru ei sa stie ca sunt centrul universului nostru de parinti (ca si iubire, daruire, etc) dar asta nu inseamna ca suntem “sclavii” lor si totul se invarte doar in jurul nevoilor lor. Si prin sclavii, am zis ca o ironie amuzanta, nu vreo rautate….
    G.

    • Andreea R. spune:

      G , you’re my hero! Sunt perfect de acord cu tine, keep it up!

    • andreea spune:

      Excelent comentariu, ce ai descris tu aici pare o relatie foarte sanatoasa pentru un copil si viitor adolescent / adult, ceva de acest gen mi-as fi dorit sa am si eu cu mama mea, nu sa ajung la 27 ani sa imi reproseze ca nu vorbesc deschis cu ea. Mi-ar fi cam imposibil tinand cont ca in copilarie relatia a fost rece si distanta in permanenta.

    • Dia spune:

      Corect! Asta e ideal. La fel facem și noi cu băiețelul nostru. El e cel mai important pt noi, dar dacă nu avem un pic grija și de nevoile noastre nu ajungem nicăieri. Din pacate multe mame nu au nici pe departe ajutorul care le trebuie și când au o ora liberă ca doarme copilul nu mai știu pe ce sa puna mâna… asta e realitatea din păcate. Ca mamele și exagerează și martirizeaza e adevărat, dar lipsa ajutorului e un lucru mult mai acut in multe familii

  • eu spune:

    recunosc ca am tras o portie buna de ras! imi pare rau ca te-ai lovit bineinteles, sper ca nu e grav dar macar ai facut frumos haz de necaz si de toata intamplarea! mi se pare o satira reusita 😀

  • maddy spune:

    poate nu am starea de spirit buna acum, la momentul lecturii, dar aceasta intamplare nu m’a amuzat deloc, chiar m`a intristat. dupa ce ca nu ai putut sa`ti tragi sufletul in baie, ai mai si cazut pe gresie, treaba dureroasa si periculoasa (cele mai grave accidente din casa au loc in baie spun unele statistici). mi`e greu sa cred ca sotul tau nu poate sta o ora cu copiii in living sau alta camera ca sa faci si tu o baie. normal ca singura in casa cu 2 copii nu poti face baie ca nu ai cum sa ii supraveghezi, dar daca e si tatal copiilor in casa, cred ca poate sa iti ofere o ora de solitudine in baie.

  • Laura spune:

    Uneori când sunt la dus aud plânsete de copii (cel mare 3 ani, cel mic 2)…opresc apa sa ascult….nimic, pornesc apa….din nou..
    Când ies de la baie îmi privesc soțul iscoditor, incercand sa mi dau seama daca am stat prea mult.
    Sunt veșnic obosită fizic și psihic; poate când mă voi întoarce la muncă voi fi mai ok.

  • Irina spune:

    Eu am baiat si nu mi-am pus problema sa fac baie cu el. Altfel, sunt destul de relaxata prin casa, s-a mai intamplat sa ma vada semi sau complet dezbracata (cand ma schimb sau ma sterg dupa baie etc. si el apare fix atunci sa ma intrebe ceva, de ex.). Dar asta cu baia a fost exclusa din start. Nu stiu sa explic de ce, dar clar nu mi-a priit mie ideea.
    Am prietene care au facut sau fac baie cu baietii lor si n-as spune niciodata ca e „bine” ca mine sau ca altii. Tin minte insa ca intr-o zi, vorbind pe tema asta, l-am intrebat pe barbat daca ar fi facut baie cu fata noastra, in caz ca am fi avut una. S-a uitat la mine ca la o nebuna.
    Chiar sunt curioasa si intreb: din ce stiti, tati care sa faca baie/dus cu fetele lor sunt la fel de numerosi ca mamele care se spala impreuna cu baietii lor?

    • Robo spune:

      as zice ca sunt mai putin numerosi, posibil mult mai putin numerosi.
      eu port slip cand se intampla sa fac dus cu amandoi copii.
      in general ma feresc sa ma vada fata dezbracat, dar nu ma feresc exagerat, nu fac mare chestie din asta.

    • Clau spune:

      Momentan, pitica 1 an si 9 luni, se intampla uneori sa faca dus cu tati, ca asa este situatia. Nu facem tamtam, dus in general face cu mine, se schimba de fata cu ea fara sa acordam prea multa importanta. Dar in general cand isi face dus inchide usa la baie. Probabil pe masura ce creste o sa poarte slipi si o sa se fereasca. Cam asa sta situatia la noi, nu stiu daca e bine sau nu, dar noi suntem bine asa 😊

        • Cristina spune:

          Noi avem o fetita de 3 ani si 5 luni.
          In general face baie cu mine.
          Dar si cand face cu tatal ei, el e complet dezbracat.
          Si cand se schimba, nu se fereste sa nu-l vada.
          Din punctul de vedere, e benefic pentru viitor.
          Zic asta prin prisma copilariei mele.
          Dar adultul oricum nu ar trebui sa se simta stingher, pentru ca ii transmite starea si copilului. Altfel, e mai bine in slip.

  • A_A spune:

    Prima si ultima mea baie cu spuma – de fapt nu sunt adepta nu ca nu as avea timp sa zicem poate chiar si o data pe saptamana – a fost cu fetita mea la munte. Aveau la pensiune o cada uriasa care imbia fix la asa ceva. Cum doar cu sotul nu s-a putut pentru ca dormea cu ceilalti 2 copiii in camera alaturata, aveam doar varianta dusului sau a unui mic rasfat in doua. Ne-am rasfatat cam o jumatate de ora. Ai mei copii sunt obisnuiti cu baiele cu spuma pentru ca au voie o data pe saptamana toti 3. Se joaca, imprastie apa, se cearta, se balacesc etc. Ii supraveghez stand langa ei si citind ceva pentru a nu pati …diverse.

  • Maria spune:

    Bravo!!!!!!

  • Dia spune:

    Nu cred ca e vorba de martiraj si nici de faptul ca tatal lor nu poate sta o ora cu ei pana mama se desfata cu o baie calda! (In plus, ce stiti voi despre cat timp petrece tatal lor cu ei?) Si nici baia nu mai poate fi ca inainte de copii. E placerea de a scrie despre mici dorinte si usurinta cu care ele pot fi implinite partial aducand chiar mai multa bucurie astfel. Tocmai pentru ca sunt copii in preajma a caror bucurie e atat de plina si autentica. Pielea lor parfumata si moale dupa acea baie e implinirea suprema a acestei dorinte vechi. E timp pentru toate, de ce am grabi si forta lucrurile?

    • Ana spune:

      Scuze,mi se pare super exagerat sa renunti la orice ,mic sau mare pentru a satisface capriciile altora in permanenta.
      S-a spus mai sus,sunt mame care spera sa fie mai ok atunci cand merg la serviciu pentru ca acasa sunt peste masura de obosite fizic si psihic .Sa fim mai echilbrati si sa intelegem ca uneori avem nevoie de timp pentru noi.Nu orice interactiune cu copiii e autentica , deplina si dadatoare de bucurii supreme.Poate sunt eu mai bizara,dar ma bucura uneori mult mai mult sa imi aranjez parul decat sa fac puzzle cu copilul.

      In fine,fiecare face cum considera.In ceea ce ma priveste am integrat copilul in viata mea si nu invers. Am reusit sa fim toti 3 (cu tati) linistiti si ,in principiu,relaxati.Am reusit sa am timp pentru bai,manicura etc fara ca nimeni sa fie frustrat.Se poate sa te bucuri de primii ani ai copiilor si fara sa fii mereu obosita sau sa astepti 4 ani sa faci o baie.

  • Maria spune:

    Bravvvvvvvoooooooo!!!!!!!!!

  • Livia spune:

    Este nemaipomenita povestioara voastra. Si cred ca de fapt te-ai relaxat cu adevarat cind ai scris 🙂

  • Anda spune:

    Eu nu te inteleg sincer.daca iti propui sa faci o baie inchizi usa la baie le spui copiilor ca tu faci baie si gata.copii tb sa inteleaga ca e momentul tau si gata.poate i-ai obisnuit tu prost .baietelul meu are 2 ani si 7 luni.cand vreau sa fac baie inchid pur si simplu usa sotul se joaca cu el si toata lumea e fericita.

  • Florina spune:

    Eu o s-o fac deseara (baia) si abia astept, o sa ma scufund sa ma spal pe cap si o sa-mi pun muuuulllt sampon ca ador mirosul samponului meu, iar copiii, copiii….. vor fi deja adormiti la ora la care mi-am planificat eu baia asa ca voi sta cat voi dori, fara LEGO, printese, papusi si alte nebunii, doar eu, macar atat mi-a mai ramas si mie, e un o libertate pe care n-am de gand s-o cedez, nici macar lor, minunilor mele 🙂

  • Dia spune:

    Sunt sigura ca fericirea si implinirea Ioanei nu stau intr-o baie sau o manichiura. Aceastea sunt lucruri futile, de suprafata. Ioana scrie, se implineste in actul artistic, celelalte completeaza si nu sunt primordiale, de aceea s-a amuzat descriind scena cu o usoara emfaza.
    Si apropo, una e sa ai un copil, si alta doi, trei sau mai multi. Se schimba prioritatile.

    • Ana spune:

      Corect,nici nu scriam despre Ioana,scriam despre mine. Eu am bucurii futile si de suprafata.Prioritatile se schimba si cu un copil si cu 10,important e sa nu uiti ca si tu esti prioritara uneori ,iar cei din jurul tau sa inteleaga asta si sa se comporte ca atare.
      Ioana e multumita cu situatia pe care o are.Multe mame se simt insa mult prea obosite,epuizate si fara chef de viata doar pentru ca se simt datoare sa indeplineasca cel mai mic moft al copiilor. Se poate si fara ,copiii vor fi mai echillibrati intelegand ca nu doar ei conteza in orice moment.Asta e experienta mea,despre ea vorbesc.

      • S spune:

        Păi atunci imi cer scuze, eu am inteles ca vorbesti despre mame care se martirizeaza si care de fapt sunt prost organizate (nu din proasta organizare, ci din prudenta nu mi-as lasa copilul miscator abia biped sa pleoscaiasca intr-un lighean pe gresia din baie, dar, asa sunt eu, mai fricoasa) si chiar ma simteam aiurea. Imi ziceam ca, uite, nici macar nu pot sa mai zic ca am o viata grea, sigur, conform propriilor alegeri (copilul meu de un an nu pricepe neam faza cu timpul propriu al mamei, oricâte scheme i-as face, iar fie-mea de 4 ani se bucură.. .ca un copil mic atunci cand plonjează cu Ariel si Sofia-intai sirena, în cada peste mine), ca imediat se gaseste cineva sa imi spuna ca ma martirizez (=tortura?????!!!!!!!), ca sunt prost organizată, sa imi dea sfaturi, recte exemplul personal. Ceea ce e …nasol. Adica dupa ce ca ti-e greu, mai afli ca esti si prost. Dar, pesemne, oi fi inteles gresit. Eu doar voiam sa ma cain putin, ca e …terapeutic, asa, sa mai vorbesti si cu alte sclave Isaura, dar, citind lecțiile de viață de m-am gandit ca mi le dai, zic, stai, ca am gresit grav blogul. Însă, e evident, o mare neînțelegere, tu te rezumai la experienta ta si erai toata o empatie…de unde si faza cu martiriul.

        • Ana spune:

          Era vorba despre cum nu am scris despre Ioana,ci despre mine.Si da,primul comentariu era despre mame care exagereaza.Nu am empatie pentru persoanele care se plang ca le e greu ,dar nu vor sa faca nimic pentru a schimba situatia.Unui copil nu ii faci scheme,in principiu il inveti prin exemplul personal.Eu tie nu ti-am spus nimic personal,nici ca esti prost organizata,nici ca te martirizezi (desi,hei,daca simti nevoia…).Eu am discutat opunand experienta mea unor actiuni care ,din spusele celor ce le pun in practica,duc la rezultate mai putin dorite cum ar fi lipsa de somn suficient, asteptarea timp de 4 ani pentru o baie in cada,spalat pe dinti in fuga si doar in cazul in care copiii sunt supravegheati de altcineva.Sper totusi ca acel cineva exista si ca periajul dintilor nu e amanat pana la majoratul copiilor.Mai pe scurt,credeam ca impartasim experinte din care putem invata,exemple prin care putem da idei de „mai bine,mai eficient etc”. Sper insa ca esti singura care priveste blogul acesta ca pe locul unde corul sclavelor Isaura isi plang litania obosita doar pentru ca asa isi justifica ideea de „copilul e totul pentru mine”

          • S spune:

            Daca citesc eu bine, acest articol al Ioanei incepe „de cand astept baia asta, de patru ani, sau poate de sase”…Alegerile sunt ale fiecăruia dintre noi, nu trebuie sa ni le validam prin a da altora in cap. Uite, Ioana asa a ales, eu asa am ales, sa ne creștem copiii în maniera asta. Tu ai ales altfel. Sper ca toti copiii, si ai mei, si ai tai, sa fie fericiti. Eu, personal, nu imi dau cu parerea despre cum sunt alte mame. Doar atat am insistat sa iti spun. Sa nu iti dai cu parerea.

            • Ana spune:

              Pai tocmai de asta scriu pe un blog,ca sa imi dau cu parerea! Am ratiune,am pareri,mi le exprim.

              In rest sunt total de acord,sa fie toti copiii fericiti indiferent de cum alegem noi sa ne intepam intelectual in mediul virtual.

              Apropo, cand cineva spune ca asteapta de mult timp ceva,nu inseamna ca asta a ales.Caz in care ,cel mai probabil,ar spune „nu am facut cutare lucru pana acum pentru ca”…
              Doar o parere:)

          • S spune:

            Eu nu spun ca unele mame sunt superficiale, indolenței, egoiste. Tu esti cea care vorbesti despre mame care exagerează, adică despre altii si nu te rezuma in a împărtăși experienta ta proprie. Eu nu cred ca exista exagerări în dragoste. Si, ce sa fac, asa simt eu, copiii mei sunt totul pentru mine si asa inteleg eu sa le arat asta. Sigur, as putea sa plătesc 2 filipineze, cate una pt fiecare copil si eu sa fac si baie singura, sa imi beau si paharul de șampanie în cada, sa imi citesc si romanul săptămânal, în cada, sa vina Teo la masaj zilnic, sa merg la sala zilnic si seara la cina cu sotul in oras. In alt oras, in alta tara, macar o data pe luna. Daca am renuntat la toate astea, am facut-o pentru ca asa simt eu acum. Vreau sa stau cu ei, sa ii respir, sa ma calareasca, sa le dau mancarea facuta cu mana mea, asa imi vine. Da, imi e f greu, dar vor crește. Si eu ma voi intoarce încet, cel mai probabil nu complet, la vechile rasfaturi. Dar, cred ca cel mai bine ar fi sa ne cunoastem si sa purtam aceasta conversatie doar intre noi două…a devenit cam personala:)))). Ma gandesc ca vom fi amandoua surprinse. Placut, sper …

            • Ana spune:

              Hahaha, sa stii ca ar trebui sa ne cunoastem! Nu locuiesc in Romania,dar sigur am gasi o cale … Cred ca ar putea sa fie o surpriza placuta,de ce nu:)

      • Alina spune:

        Ana imi pare foarte rau ca nu pot sa iti dau like!
        Dia, uneori femeile au nevoie si de rasfat doar pentru ele. Pentru ca dupa rasfat si lucruri de suprafata te simti mai frumoasa, mai fericita, mai dornica de sex cu partenerul, mai cu chef sa te joci cu copiii, etc
        Fiecare are experienta proprie evident, dar nu toate lumea vrea sa renunte si la singurele 30 minute singur pentru copii (oricat de iubiti ar fi) tinand cont ca acestia au si tata si alte rude care ii pot distra jumatate de ora in loc sa se uite la tv/telefon/pc
        Copiii trebuie inteleaga ca si dorintele celorlalti sunt importante asa cum si dorintele lor sunt puse pe primul loc de cele mai multe ori

  • Simona spune:

    Oh, ce de mai am de asteptat! 🙂

  • Vaaai, cat am ras! Am trait si eu experienta asta. la mine lipseste baietelul, dar fetita si-a facut treaba perfect 🙂

  • Seamana tare mult cu povestile mamei mele de cand eram eu si sora mea mica :)). Tot la o baie visa si ea.

  • nina spune:

    Am citit povestea tragi-comica:)) m-am distrat pe tot parcursul ei. :)) Sper ca intr-un viitor foarte apropiat sa ai parte – singura! – de baia inspumata si parfumata, si bine-meritata.
    Singurul lucru cu care nu sunt de acord e expunerea corpului gol in fata copiilor. Acestea sunt motivele mele:
    – cum deosebeste un copil o situatie normala de una abuziva, e o linie destul de fina intre normal si abuz atunci cand parintele sta dezbracat complet langa copil, fara costum de baie. Pentru ca, din pacate, exista si parinti dezaxati, incestuosi. Nu e cazul vostru, bineinteles, dar copiii vorbesc intre ei si unii pot accepta in continuare un abuz de natura sexuala doar pentru ca afla de la alti copii ca si ei fac baie cu parintii si ca ar fi normal, si pana sa realizeze ca nu e ok ce li se intampla, pot trece … cativa ani;
    – la ce varsta a copilului inceteaza baia impreuna? De exemplu, sa aiba fetita 14 ani si inca sa faca baie asa impreuna cu tatal, ar fi destul de ciudat;
    – copiii acum sunt micuti si inocenti, dar mai incolo s-ar putea trezi in ei unele ganduri mai putin inocente, de matura sexuala, mai devreme decat at fi bine;
    – copiii pot dezvolta complexul lui Oedip.
    Mama mea nu era pudica si iesea dezbracata complet de la dus si venea asa si se imbraca in dormitor. Mereu m-a deranjat lucrul asta, imi intorceam privirea, simteam nevoia sa se acopere macar cu un prosop. Din discutiile pe care le aveam pe afara, cu alti copii (am copilarit in anii ’90 cand copiii ieseau si se jucau in fata blocului) am aflat ca mama mea nu era singura care facea asa si ca existau si alti copii care simteau la fel, nu voiau sa-si vada parintele dezbracat prin casa. Nu pot sa explic de ce gandeam noi asa pe atunci, pe la 10-14 ani, dar nu va mint.
    Sper sa nu credeti ca v-am judecat, e numai un punct de vedere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *