Ți-am desenat timpul, mami, a ieșit greu din cap, dar uite ce frumos e!

Acum câteva zile, am plecat de-acasă la o întâlnire și, înainte să ies, Sofi mi-a zis:
– Mami, te aștept cu un cadou.

Mereu ne face cadouri. Desene de-ale ei, pe foi sau mai mici, colorate sau alb-negru, în care pune mereu oameni schematici cu zâmbete mari, de arătăm toți ca niște broaște, sau curcubee, soare, flori, toate zâmbesc, și tigaia în care desenează ouă zâmbește.

Timpul. Ok, o să-mi facă un vârtej sau un ghem sau un ceas sau un calendar, mi-am zis.

Când m-am întors, mi-a zis că nu e gata cadoul, că timpul nu i-a ieșit din cap, să mă aștept, își cere scuze.

După somnul de prânz, a rămas în camera ei încă o oră, în timp ce eu scriam și fratele ei sforăia. A ieșit victorioasă cu acest desen al timpului, despre care mi-a explicat cele de mai jos.

– Mami, acesta e timpul. Un domn și o doamnă sunt tineri și locuiesc împreună și se iubesc. Apoi, el se urcă într-o rachetă, că asta e meseria lui, și trece cu ea printr-o gaură neagră, iar când se întoarce, el e neschimbat, iar ea e foarte bătrână și s-a mutat într-o casă mai mică, doar pentru ea. Timp.

M-am holbat ca vițelul la gaura neagră o vreme.

– Uau, Sofi, cum te-ai gândit tu la așa ceva?
– Păi mai știi că am vorbit despre găurile negre acum câteva zile?
– Am vorbit, dar nu chiar atât de detaliat, nu m-am gândit că ai înțeles atât de bine ideea, e un lucru complicat.
– Nu e complicat, mami. A ieșit mai greu din cap, e adevărat, dar nu m-a durut sau ceva. Mai greu mi-a fost când am desenat elefantul ăla, cu trompa aia lungă…

Timpul. Ceva ce curge în mai multe feluri, în funcție de unde și cum ești. Ceva ce ai sau n-ai, în funcție de cum alegi să privești. Sincer, nu mă așteptam să primesc lecții de filosofie de la un copil de nici șase ani. Dar mă bucur că am privilegiul acesta. 🙂

Aveți și voi gânditori din aceștia? Sigur aveți, toți copiii sunt geniali! 🙂

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4174

10 comentarii

  1. asa e si Ilinca mea…spune lucruri care te lasa cu gura cascata…totul e fff simplu, insa nu avem noi ochi sa vedem si minte sa intelegem…insa ei au asa ceva.Sa avem grija sa ii pastram asa si sa nu le limitam orizonturile

    • daa, wow, ce film! m-a rasturnat de-a dreptul!

      eu am vazut, copiii nu, e prea devreme pentru ei. 🙂

  2. Complet din
    senin, ieri ma intreaba fii-mea(4 ani si 4 luni): stii cine e Doamne-Doamne? Un nene batran care aduce binele …!!! NU am vorbit multe pe tema asta cu ea, dar stie de Doamne-Doamne, ne aude zicand Doamne Fereste sau Sa dea Domnul. Presupun ca asa a facut conexiunea cu binele…. Si eu am ramas masca!

  3. Fetele au o inteligenta emotionala fantastica si empatie cu tonele. Le ajuta mult si de multe ori sunt way ahead of their age.
    Fiica mea de 4.7 ani acum 3 zile „Mami, eu stiu cum este haina lui Mos Craciun dar nu stiu cum e a lui Mos Nicolae pentru ca nu l-am vazut niciodata’. Nu m-am gandit vreodata ca nu am idee de cum arata Mos Nicolae la fel cum nu mi-am pus problema ca sunt 2 diferiti deci clar fratele din 6 decembrie e diferit de primul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *