Ți-am desenat timpul, mami, a ieșit greu din cap, dar uite ce frumos e!

Acum câteva zile, am plecat de-acasă la o întâlnire și, înainte să ies, Sofi mi-a zis:
– Mami, te aștept cu un cadou.

Mereu ne face cadouri. Desene de-ale ei, pe foi sau mai mici, colorate sau alb-negru, în care pune mereu oameni schematici cu zâmbete mari, de arătăm toți ca niște broaște, sau curcubee, soare, flori, toate zâmbesc, și tigaia în care desenează ouă zâmbește.

Timpul. Ok, o să-mi facă un vârtej sau un ghem sau un ceas sau un calendar, mi-am zis.

Când m-am întors, mi-a zis că nu e gata cadoul, că timpul nu i-a ieșit din cap, să mă aștept, își cere scuze.

După somnul de prânz, a rămas în camera ei încă o oră, în timp ce eu scriam și fratele ei sforăia. A ieșit victorioasă cu acest desen al timpului, despre care mi-a explicat cele de mai jos.

– Mami, acesta e timpul. Un domn și o doamnă sunt tineri și locuiesc împreună și se iubesc. Apoi, el se urcă într-o rachetă, că asta e meseria lui, și trece cu ea printr-o gaură neagră, iar când se întoarce, el e neschimbat, iar ea e foarte bătrână și s-a mutat într-o casă mai mică, doar pentru ea. Timp.

M-am holbat ca vițelul la gaura neagră o vreme.

– Uau, Sofi, cum te-ai gândit tu la așa ceva?
– Păi mai știi că am vorbit despre găurile negre acum câteva zile?
– Am vorbit, dar nu chiar atât de detaliat, nu m-am gândit că ai înțeles atât de bine ideea, e un lucru complicat.
– Nu e complicat, mami. A ieșit mai greu din cap, e adevărat, dar nu m-a durut sau ceva. Mai greu mi-a fost când am desenat elefantul ăla, cu trompa aia lungă…

Timpul. Ceva ce curge în mai multe feluri, în funcție de unde și cum ești. Ceva ce ai sau n-ai, în funcție de cum alegi să privești. Sincer, nu mă așteptam să primesc lecții de filosofie de la un copil de nici șase ani. Dar mă bucur că am privilegiul acesta. 🙂

Aveți și voi gânditori din aceștia? Sigur aveți, toți copiii sunt geniali! 🙂

10 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *