Stai liniștită, mami, majoritatea copiilor fac ce face al tău!

Majoritatea copiilor mici țipă când nu le convine ceva.
Își dau cu mâinile peste cap când sunt supărați.
Mușcă.
Aruncă mâncare pe jos.
Nu vorbesc cu străinii.
Se tăvălesc furios pe jos când li se spune NU.
Nu vorbesc perfect la doi ani.
Adorm greu și se trezesc des când sunt mici.
Se înțarcă greu.
Refuză să respecte anumite limite, deși le-ai explicat de sute de ori de ce nu au voie acolo.
Preferă dulciurile oricărei mâncări și privitul la desene oricărei alte activități.
Vor să adoarmă pe mami, legănați sau purtați.
Rețin ca buretele și repetă cuvinte urâte.
Refuză să meargă de mână pe stradă.
Vor să facă ei singuri lucruri pe care încă nu le pot face.
Se desprind greu de mami, plâng și se înfurie mai mult când se regăsesc cu ea.
Mănâncă mai bine la grădiniță decât acasă.
Te întrerup când vorbești cu alt adult.
Au nevoie foarte urgente, în schimb când îi chemi tu să faci ceva urgent cu ei, nu te aud, au altele mai importante de făcut.
Nu vor să împartă.

Cu toate acestea, majoritatea copiilor ajung adulți normali, perfect funcționali, pentru că toate cele de mai sus sunt etape firești în dezvoltarea lor.

Nu-i cazul să te duci la medic, să crezi că ai făcut ceva greșit, că e ceva grav în neregulă cu ei. Copiii trec prin schimbări foarte mari, într-un timp foarte scurt. De cele mai multe ori, nici ei nu știu ce li se întâmplă. Sunt surprinși de ceea ce simt, de ce fac, se supără și se frustrează. Îți simt dezamăgirea și frustrarea și asta face lucrurile și mai grele pentru toată lumea.

Ce poți face este să te informezi despre etapele de dezvoltare ale copilului. Să ai în preajmă câteva mame cu copii de vârsta copilului tău sau puțin mai mari, ca să vezi că nu doar vouă vi se întâmplă.

Să-ți alegi bătăliile. Sunt lucruri care trebuie să fie cum spui tu (reguli de siguranță, respect față de alții, igienă, sănătate, etică și lege), sunt lucruri care pot fi cum vrea copilul. Nu face un conflict din orice.

Ține minte mereu că și el e o persoană cu nevoi. Copiii știu foarte bine ce le trebuie și renunță greu la ce-și doresc. Când îi poți da ce cere fără ca asta să încalce vreo regulă, dă-i. Când NU, spune NU și așa să rămână.

Copilul are nevoie să-l îndrumi fără să-l controlezi. Să-l înveți fără să-l constrângi. Să-l educi fără abuz de putere.

Dă-ți și ție tot ce-i dai lui: iubire, iertare, blândețe, timp. Ca să ai resurse de răbdare atunci când el face lucrurile dificile.

Va fi mai ușor în timp. Dacă reușești să dai la o parte toate grijile, să accepți că nu e nimic în neregulă cu copilul tău, că așa sunt toți copiii, te vei relaxa și te vei bucura de toate peripețiile voastre, la care te vei uita peste o vreme și-ți vei spune doaaamne, că stresată mai eram. E  normal. E parte din jobul de mamă. Dar îl poți face un job mai ușor cu informare și cu un mic sat care să te ajute să nu mai simți greșită. Un sat format din una, două familii cu copii de vârste apropiate, un bunic, un vecin.

Și știi ce mai fac toți copiii? Cresc. Repede. Și al tău o să facă la fel, și-apoi o să ți se facă dor de el mic și imprevizibil…

Curaj, mami, nu ești singură! Suntem milioane și supraviețuim foarte bine!

Sursa foto: copil mic via Shutterstock.com

11 Comments

  • Liliana spune:

    Câtă nevoie aveam de acest text! Mulțumesc, Ioana! ❤️

  • Florentina spune:

    Mulțumesc! 💗

  • Cristina spune:

    Copilul, după un weekend petrecut la taică-su, cere insistent de dimineață să mănânce uitându-se la desene. Eu îi spun că nu, să vină să mănânce la masă, în bucătărie. Ea se enervează și încearcă să mă lovească.
    Atât de bine a venit articolul tău…De multe ori mă întreb și eu dacă fac ceva greșit, sau ce aș putea face mai bine. Unele lucruri le pot face eu mai bine, unele trebuie doar să le accept ca parte din etapa ei de dezvoltare.

  • Iulia spune:

    Sunt de acord, dar, eu tooot caut etapele acestea de dezvoltatoare suni găsesc nimic abundent in informații.
    Ma puteți ajuta?
    Pt bebe am wonder Weeks, însă pt Fetița de 4 ani, nu.
    Mulțumesc!

    • Printesa Urbana spune:

      Cartile lui Daniel Siegel sunt foarte bune. Laura Markam. Nu exista copii rai, de Janet Lansbury.

  • Nico spune:

    Foarte bine a picat aceasta descriere. Iti multumesc!!!
    Chiar credeam ca am gresit pe undeva…

  • Anca Radu spune:

    Poate nu as fi pus punctul pe mami. Sunt foarte multi tatici implicati in educatie si in unele cazuri se streseaza mai mult decat mamicile cu privire la comportamente/evolutie. In rest, multumesc pt articol! Ca de obicei, unge bine acolo unde trebuie, ce trebuie 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      e adevarat, insa 90% dintre cei care citesc aici sunt mame, 9% nu au copii, om avea si tati un 1%, mai scriu si cu si despre ei, dar cel mai mult si mai des, pentru mame scriu, ca pe ele le vad, pe ele le inteleg cel mai bine, ai lor sunt cele mai multi ochi de aici.

  • Cora spune:

    Ehe, daca mi-ar fi spus cineva asta putin mai devreme…

  • Olga spune:

    Și eu aveam nevoie de acest text!
    Mulțumesc Ioana! 🤗

  • Anca spune:

    Ce faci când copilul tau, se găsește sa își facă nevoile tocmai in geam? Asa ceva nu am auzit. Nu am mai văzut. Trebuia sa nu il las, pai nu am știu ca face asta, nu l-am văzut. Am izbucnit rău de tot pentru ca nu m-am așteptat. Pentru ca mi s-a părut lipsit de respect. Știu ca e mic, știu ca nu face intenționat. Dar ce ar trebui sa fac eu când nu ma astept la asfel de lucruri? Sa nu ma supăr?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *