Bătaia pe hiperglicemie

Ieri am fost martoră la ceva fin, se pare că e noua modă la petrecerile pentru copii (sau o fi veche și mi-a scăpat mie). Fiți atenți, treaba se petrece așa.

Imediat după ce aniversatul suflă în lumânări și chiar înainte să li se aducă mini-petrecăreților tortul, cineva adună toți copiii grămadă, sparge deasupra lor o pungă cu bomboane sau caramele sau oricum, ceva sărăcii colorate și dulci de-ți sar dinții de la locul lor să se ascundă.
Ca la un semnal, copiii se împing, se tăvălesc, se trag de haine așezați în patru labe, își dau pumni în cap, se calcă unii pe alții pe cap ca să adune în punguțe gata pregătite cât mai multe chimicale din astea.
Știu, o să ziceți ca-i pinata, dubioșenia aia de obicei în care copiii trebuie să lovească în același timp cu niște bâte un măgăruș de carton atârnat deasupra lor care când se sparge, revarsă peste copii tone de bombonele, dar acum observ nici măcar efortul minim de a face ceva pentru dulciurile alea nu mai există (nu că ar fi fost o idee bună să dai bâte copiilor și să-i îndemni să facă zob un animal, fie el și de carton, ca să se amuzie și să facă rost de niște dulciuri). Acum pur și simplu plouă cu bomboane în capul copiilor, iar ei sunt invitați să se îmbrâncească pentru a aduna cât mai multe.

După asta, concursul continuă: fiecare devorează cât mai multe, cu ochii la competitori și la măselele lor, pline de maglavais lipicios.

După care, în aproape comă glicemică, sub nas li se pune felia de tort. Pe care o devorează, că doar tortul e sfânt, v-a explicat Ivan deja cum stă treaba.

– E prea dulce, mămicule? Ia cu niște suc, să alunece mai bine. Cola nu mai e, ce zici de niște Sprite?

Peste cinci minute, auzi din toate părțile.

– Luca, Mariaaaa, hai, mergem acasă că ia uite, e 8 seara, trebuie să ne culcăm, mâine mergem la grădiniță.

Brusc, începe haosul ăla nasol. Minipetrecăreții încep alt fel de tăvăleală, cu volum triplu la sonor. Sunt luați pe sus în urlete de fiare sălbatice de către părinți care se scuză încurcați: nu știu ce-are, dom’le, de mult n-a mai făcut așa, chiar nu știu ce-o fi cu el, așa dintr-odată să înceapă să urle, nu-l recunosc, zău…

În altă ordine de idei, fără nici o legătură, după ce copiii învață să-și înghită mucii, adică să-i tragă așa pe gât, viața e frumoasă, vă zic. Nici de aparatul de aerosoli n-am mai avut nevoie în ultimele luni. Nici otite n-au mai făcut… Aș fi putut crede că e puterea magică a uleiurilor esențiale, dar nup, e puterea magică a înghițitului de muci. În plus, parcă nici nu mai cer așa de des de mâncare. 😛

Sursa foto: petrecere cu multe dulciuri via Shutterstock.com

Pin It

181 Comments

  • S spune:

    Mulțumesc pt articolul cu nuditatea in fata copiilor, nu am apucat la momentul respectiv. Foarte bun si bine venit. Da, astept cu interes vremea când bebe mic va fi cooperant si ma va lasa sa ii scot mucii cu aspiratorul (stiu ca nu esti pentru, dar bebe mare are 4 ani si jumate, polipi mai nou, nu a facut niciodata otita, nu a luat niciodată antibiotic, reteta fiind aerosoli cu ser si batista bebelusului de 3-5 ori pe zi) si va primi si sedinta cu panadol/nurofen sau ce dracii mai trebuie sa înghită un copil bolnav. Pana atunci (estimez/sper ca in jurul vârstei de 3 ani) e cam nasol. Eu nu i-am dat ciocolata deloc fetiței pana la 3 ani, doar dulce facut in casa, gen pandispan cu vișine, plăcinte si acum i-a scris lui Mos Nicolae ca vrea…un televizor de ciocolată.. .nu, n-am prea lasat-o nici la televizor:))). Cred ca daca ii dădeam cate un pic de ciocolată si un pic de disney jr, ar fi mai putin dorita…:)

    • Printesa Urbana spune:

      oh, ai facut foarte bine. copiii care primesc tv de mici vor SI MAI MULT TV, la fel si cu dulciurile. cu cat mai tarziu, cu atat mai bine.

      • Rox spune:

        Încep prin a spune că sunt de acord cu politica ta generală de limitare a tv-ului si a dulciurilor. Dar nu sunt de acord cu faptul că dacă primesc puțin vor vrea, apoi tot mai mult. Restricția totală nu cred că funcționează, dar e mai ușor de gestionat decât moderația.

        TV – Când era mică aveam video si pe unele casete, la sfârșitul filmelor, erau câteva minute de desene. Aveam voie sambata și duminica dimineata puțin si atat. Fără urlete că vreau și marți si miercuri si joi etc. Și nu-mi puneam pe ascuns când eram singură acasă.
        Dulciuri – nu aveam in casa chestii de la magazin (Existau și în anii 80. Relativ oribile, dar existau cât de cât). Singurul lucru pe care il primeam ocazional era cate o patratică de ciocolata cand găsea mama la unguri sau la sârbi. Una, nu toată tableta. Nu pândeam sertarul să mă îndop pe ascuns, știam unde e și cât am voie. Ocazional mâncam o prăjitură de casă. Nu pândeam momentul să rad juma’ de tavă, știam că atâta se mânâncă o dată și gata.
        Nu că eram eu mai cu moț, ci pentru că am fost educată în spiritul moderației. Dacă ceva mi-a fost interzis total, apăi fix acolo am „scăpat” cu prima ocazie.

        • Paula spune:

          Rox, la mine nu a functionat moderatia. am scapat in toate, mai ales in dulciuri. si tv am vazut prima oara la 7 ani, in ’90, cand am venit de la tara de la bunici la scoala la Bucuresti. adoram desenele animate, dar aminteste-ti cum erau ele atunci si ce dezastru sunt azi (exceptandu-le pe cele vechi si mai bune), cata violenta includ.. sunt copii care au acces de la 6luni-1an la tv, tableta, telefon…mi se pare ingrozitor! si da, din tot ce vad la toate prietenele mele, copiii vor mai mult atunci cand primesc. si adultii cedeaza, pentru cateva clipe de liniste, ceea ce e foarte trist.

        • Mamadedoi spune:

          Si eu zic ca vor mai mult, si din una, si din cealalta. Sau poate depinde de varsta copiilor. Al meu are 4 ani si putin, dupa fiecare episod mai voia unui, apoi inca unul, totul se termina cu nervi si plans, intotdeauna. Pana cand am limitat programul de desene animate la 30 min, numai sambata si e mult mai bine.

  • Ada spune:

    Hihihi, n-am asistat (inca) la un astfel de scenariu, dar ma confrunt la gradinita(de stat) cu o alta manie a junk food-ului. Stiti ca piticii de 3 ani, poate 3 ani si putin, conform programului national minunat “laptele si cornul” primesc zilnic, la final de program, aceste 2 “delicatese”. Problema devine interesanta daca nu s-ar fi creat in clasa un iures in care nimeni nu mai mananca la pranz, nici macar gustarile dintre mese, cele de fructe, ca sa astepte ora 17:00 si sa sara pe nemernica aia de paine goala.
    Partea buna ca am gasit motiv sa o invat pe cea mica sa ofere: la saraci ca n-au ce manca, la pasarele ca le este foame. Astept, totusi, frunctele si legumele primite de la stat…inca sper…

    • Alina spune:

      Asa cum pâinea nu e buna pentru copil, asa nu e buna nici pentru pasari (care nu au voie sa manance sare deloc). Arunca painea la gunoi, nu o da la pasari. Pt pasari merg orice fel de seminte nesarate si neprajite

      • Cristina spune:

        Buna replica cu gunoiul in loc de pasarele!Probabil te-ai gandit ca nu se arunca destula mancare la gunoi, sa mai contribuim si cu un corn, ca sa nu dauneze zburatoarelor!Cand atatia mor de foame… din putul gandirii

        • Coca spune:

          Ca bine zici. Da-le naibii de zburatoare, ca si-asa-s prea multe si nu-s bune de nimic. Noi suntem importanti, ca vorba aia, suntem fiinte superioare.

  • Andreea spune:

    Mie moda cu petrecerile pentru copii mi se pare o gaselnita menita sa aduca bani firmelor de organizari de evenimente. Nu spunem nimeni sa nu sarbatorim ziua copilului, dar nu cu bugete despre care am auzit ca s-ar invarti si la cateva mii de lei.

    • Mira2 spune:

      Ce mentalitate meschină.

      „Găselniță menită să aducă ban firmelor organizatoare de evenimente”

      • Madalina spune:

        Fiecare e liber sa „investeasca” cat poate. Urata gandire. Suna un pic a invidie.

      • maddy spune:

        nu mi se pare o gandire meschina. sunt 2 categorii pe care poti sa le „mulgi” cu succes si anume miresele si parintii (prin copii). astia pot cumpara aproape orice la suprapret.
        in anii `90 zilele de nastere se sarbatoreau in apartamentul de bloc sau casa unde locuia copilul, cu 5-6 copii invitati si niste adulti, se pregateau sandwichuri si prajituri de casa, un tort, si ce frumos era. acum daca ai face asa ceva probabil unii ar zice ca esti sarac sau zgarcit. trebuie sa inviti toata grupa/clasa daca se poate, eventual sa le oferi pachete cu cadouri la final.

        • o femeie spune:

          si acum se mai face la fel. Fiica mea vrea urmatoarea petrecere cu 4 prietene. Am avut ani cand am mers in parc de distractii ca familie, ani cu petreceri la loc de joaca.
          Fiecare insa alege( parintele).

        • Mira2 spune:

          Mi se pare meschin „ss-ti bagi unghia in gât” pentru unii fac bani. In urma unor activități legale.

        • Roxana spune:

          Eu i-am organizat chiar AZI petrecerea de 4 ani an baiatului meu. Si-a dorit sa seebeze cu colegii lui de la gradi. Am inchiriat o locatie pt 3 ore, le-am dat copiilor niste mancare, adultilor niste cafea, toata lumea a fost super super happy. Nu-i puteam invita acasa, Bogdan este destul de protector cu jucariile lui 😀 plus ca nu cunosteam parintii. Plus nebunia produsa de 6-7-10 copii mici. Petrecerile copiilor nu sunt obligatoriu scumpe si pline de pinatta cu bomboane. Pot fi cu muzica, baloane, trambuline, pictura pe fata si o felie de tort. Noi ne-am distrat.

  • Monica spune:

    Am fost si.noi la vreo 4 prtrecrti de genul. Horror. Jur. Atatia copii salbatici la un loc, rar am vazut. Cred ca salilea acelea sunt facute si amenajate de asa natura incat sa scoata tot ce e mai rau in prunci.

  • Madalina spune:

    Noi stam in Spania, unde pinata e nelipsita la petreceri. Tin sa te contrazic un pic, in sensul in care pinata nu se (mai) zdrobeste violent, are un fel de sfoara de care copiii trag, si atunci se deschide continutul.
    Desi dupa cum am spus, pinata aici e traditie, n-am vazut niciodata un episod pe care il descrii tu in articol. Copiii culeg bomboane, fiecare cu strategia lui (al meu s-a prins ca daca sta in 4 labe cand toti ceilalti stau in picioare, culege primul bomboane si isi alege ce ii place), apoi le duc parintilor. Parintii aleg daca si cat primeste fiecare copil, dupa bunul plac. Eu de obicei le pastrez si i le dau cu masura, saptamani sau luni intregi dupa eveniment. Dar scandal si urlete, n-am vazut vreodata. Toate astea au de obicei legatura cu educatia, mai putin cu cantitatea de zahar. Eu daca-i spun copilului ca plecam, plecam fara nici macar un comentariu.

    • Printesa Urbana spune:

      de la o cantitate de zahar incolo, nici o educatie nu cred ca mai face fata, din pacate. cortexul prefrontal, cel responsabil cu ratiunea, acolo unde stau si regulile si respectul fata de ele, preda controlul, iar creierul reptilian, cel animalic, devine stapan, e o chestiune de supravietuire.

      • Madalina spune:

        Pai cine spune ca dulciurile trebuie consumate toate acolo, pe loc?

        • Printesa Urbana spune:

          nu stiu cine spune, eu stiu ce-am vazut. isi indesau in gura cate doua trei odata, n-am vazut vreunul sa le puna deoparte.

          • lili spune:

            ai mei le pun deoparte..

            ce au primit de craciun majoritatea nu sunt nici acum desfacute. am o gramada de dulciuri in casa primite de sarbatori si zac nedesfacute..( sau le mai mancam noi parintii pe ascuns) copiii stiu unde sunt, ca doar sunt ale lor, nu le-a confiscat nimeni, si totusi nu se reped in ele. Si cand manaca dulce, mananca putin, nici nu pot prea mult . Si cand primesc ceva vin sa imi dea mie , sa le pun deoparte. Nu ii obliga nimeni, nu le-a cerut nimeni asa ceva si nici nu am facut caz daca vreodata si mare Tamtam cand s-a ma intamplat sa manace mai multe dulciuri decat am crezut eu de cuviinta.

      • Madalina spune:

        Si clar, de la o varsta in sus, parerea mea, dupa 3-4 ani, copilul ar trebui deja sa stie cat e ok sa manance si ar trebui deja sa stie ca o bomboana e mai mult decat suficienta.
        Si da, asta face parte din educatie. La fel si situatia in care protesteaza la plecare, e 100% educatie, de la o anumita varsta in sus.
        Un copil de 4-5 ani, ar trebui sa fie deja familiarizat cu reguli, limite si respect. Deci cand mama/bunica/bona/tatal, spun: hai sa mergem, copilul isi pune pantofii, geaca, isi ia rucsacul singur (parte din responsabilizare), si se indreapta spre usa. Fara proteste si comentarii.

        • Cristina B spune:

          Pe bune? Un copil de 4 ani isi ia haina si rucsacul, isi pune pantofii si, fara proteste si comentarii, isi ia apartinatorul de mana si pleaca acasa, de la o petrecere cu multi copii – care ii sunt si prieteni, tort si jucarii diverse…..Hmmmmm, cred ca daca face asta, copilului de 4 ani ii este frica de apartinator, daca nu are curajul de a spune ca mai vrea sa stea putin, daca nu stie sa negocieze si se supune instant, ” fara proteste si comentarii”
          Copiii mei se supara si sunt dezamagiti cand trebuie sa plece dintr-un astfel de loc, tocmai de aceea ii anunt din timp, ca sa am timp de cele 5 10 min pe care ei le cer inevitabil. Dar sa se supuna instant la 4 ani….nu cred ca tine nici de educatie, nici de respect…ci de altceva.

          • Madalina spune:

            No shit? Adica fiului meu ii e frica de mine? Hai sa-ti explic, mai exista si o alta varianta.
            Stie ca va mai merge si la alte petreceri, e satisfacut cu distractia de care are parte in mod constant in viata, la locuri de joaca merge frecvent, are intalniri dese cu prietenii, asa ca nu il apuca disperarea daca stie ca petrecerea e gata.

            Se poate respect si intelegere fara frica sa stii. N-a primit in viata lui lovituri, pedepse, amenintari. Doar respect, care neaparat trebuie sa fie reciproc, si incredere, da. Stie ca mami nu-l minte, nu-l pacaleste, si daca mami zice, atunci are ea un motiv, de care el e constient.

            In cazul asta, capra vecinului e ok, speri sa nu suferi prea tare din cauza asta. Exista si copii cu bun simt, daca-s educati in spiritul asta. Iar bunul simt si respect fata de reguli, nu se obtin cu violenta.

            • Cristina B spune:

              Madalina, ma bucur daca la voi a functionat. Eu personal nu am intalnit nici un copil de 4-5 ani care sa se supuna asa, decat din teama, si nu traiesc in jungla.
              Si nu era vorba de tine personal sau de copilul tau, tu ai vorbit la modul general in comentariul tau („Un copil de 4-5 ani”, „mama/bunica/bona/tatal”) iar eu m-am referit tot la modul general…imi pare rau ca ai inteles altfel. Iar de suferit nu am de ce, dimpotriva…eu sunt perfect ok cu copiii mei, nu iti inchipui ca stau acum si plang ca ai mei sunt ‘incapatanati” si altii sunt gata oricand sa faca ce spune mama sau tata.
              Zi faina iti doresc! 🙂

              • Madalina spune:

                Nu, nu e dispus sa faca oricand ce zic eu. Dar a inteles ca exista „lupte” care merita duse si „lupte” in care nu castiga din motive argumentate.
                Iar de la petreceri plecam intotdeauna mai spre sfarsit, cand il vad ca e obozit si bate in retragere.
                Eu il cresc singura, departe de familie si orice ajutor, si l-am tratat mereu ca pe un adult, in sensul ca am discutat mereu deschis cum, de ce, daca si pentru ce. O fi el mai intelegator, nu stiu. Cert e ca nu avem probleme.

              • lili spune:

                ncii ai mei nu urla si nu se tavalesc pe jos..sigur protesteaza, mai comenteza, dar in timp ce o fac se imbraca . Si nici nu am vazut copil care sa faca asa showuri in astfel de cazuri si nici eu nu traiesc in junga, avem prieteni cu copii..

        • Anca spune:

          Ei și dacă mai vrea copilul sa stea sa se mai joace puțin și își negociază câteva minute in plus cu părinții, nu e ok? Fără comentarii nu îmi sună neapărat a educație, cât a dresaj. Eu sunt absolut dispusă să discut și să le ascult copiilor mei părerile și dorințele, ne înțelegem foarte bine. Altfel și eu am fost la petreceri de copii destule, vreo două chiar cu pinata, unde nu am văzut astfel de manifestări. Copiii și-au adunat frumos ce au găsit, dulciuri și jucării, au mâncat cate în bomboană daca au avut chef și apoi au continuat joaca.

    • Roxana spune:

      Corect, tine de educatie. Inclusiv de educatia asupra a ceea ce mancam si cat dulce bagam. Deci o dubla educatie. Noi stam in Belgia, la fiecare aniversare, sarbatoritul ofera petrecaretilor o punguta cu diverse (da, incepem sa strangem cu 5 luni inainte tot felul de prostioare). In majoritate, toti dadeau bomboane, ca ieftin si scapa usor. Pana cand noi ne-am hotarat sa oferim cate o jucarie. Daca tot oferi, macar sa faca ceva bun cu punguta. Dupa cateva incruntari, picii au luat punga iar parintii au inceput sa copieze metoda. Din nou, tine de educatie (nu numai referitor la comportamentul in spatii publice dar si accesul la dulciuri).

  • Corina spune:

    Sunt de acord cu tine, o nebunie petrecerile astea de copii. Ai uitat sa mentionezi de snitelele cu cartofi prajiti sau piure, nelipsite din orice meniu de party, pt ca altceva „nu mananca copiii”.

    Eu am norocul sa fi nascut ambii copii vara si incerc sa le fac ziua afara, dar si asta poate fi o provocare cand nu ai curte proprie si nici buget de mii de lei.
    Anul trecut am organizat un super picnic in parc, si a fost minunat

    • Ana spune:

      Snitelele cu piure sunt rele?

      • Oana spune:

        Normal, te omoara direct. Doar daca nu is snitele de soia cu piure de quinoa. Nu stiu cum am reusit sa supravietuim generatia noastra cu snitelele si piureul mamelor noastre, ca pe vremea aia nu se auzise de atatea fite din astea vegane.

      • Dana spune:

        În capul unora, da. Sunt foarte rele. Morcovi cruzi și un brocoli la abur pe pat de praz, gătit prin expunerea la soare, ca să fie cât mai natural – asta e ok și doar asta. Nu cumva să ne abatem de la calea cea dreaptă. Dacă îi mai dai și cartofi prăjiți, din când în când, ești un părinte complet denaturat. Tre să-i creștem ca pe niște preoți budhiști: fără prăjeli de niciun fel, fără TV, fără să știe gustul ciocolatei. Practic, să-i creștem într-o realitate virtuală, ei nu fac parte din lumea în care trăim, ci dintr-o alta, altfel. Eu nu zic că lucrurile astea sunt bune, DAR nici nu sunt atât de rele… ca în orice altceva pe lumea asta, secretul stă în măsură. Moderația e totul. Dar ce contează… chestia asta cu mommy shaming este atââât de răspândită. Asta se întâmplă când unele mame au senzația că poartă împlântat, în ADN, stindardul dreptății absolute și universale. Și de la înălțimea propriilor lor piedestaluri, totul li se pare mic, mic. și urât în jur. În fond, nimeni nu mai e ca ele. Iar acolo sus, aerul e așa de rarefiat.. și de obtuz… Nu-i ușor. Trebuie să le înțelegem.

        • Rox spune:

          Nu e cazul să o dăm în extreme. De la prăjeală la aiureli vegane bio, avem câteva sute de opțiuni decente și (mai) sănătoase.

          Nu cred că te omoară un șnițel, dar e o prăjeală. De ce să prăjești în baie de ulei bucata aia de carne când poți să o faci la grill sau la cuptor? Chiar și șnițelul se poate coace la cuptor, nu-i neapărat să fie prăjit. Bagi niște calorii de care efectiv nu ai nevoie.
          Nici cartofii nu te omoară ocazional, dar eu știu familii care nu „recunosc” drept garnitură nicio altă legumă. Zi de zi de zi cartofi cu ceva carne. Nu vezi în veci un spanac, o fasole verde, o mazăre, o conopidă. Varză doar in veșnicele sarmale. Musai cu porc. Apoi ne mirăm că suntem o nație de obezi.

          • Oana spune:

            Ah, caloria! Cel mai mare dusman al omului secolului 21!

          • rodica spune:

            stii de ce sa prajesti? pt gust! si gustul ar trebui sa fie un motiv ( f important de altfel ) pt care mancam. foare multe mame uita de gust in batalia asta pt mancare bio, cat mai sanatoasa, cat mai vegana. ce bine suna in constiinta mamei brocoli la aburi, cu orez fiert si un piept de pui ca hartia fara pic de ulei, dar sa stii ca se poate sa mananci cam saptamanal cartofi prajiti si cu snitel si cu copanele prajite, delicioase, si sa nu fii nici pe departe obez ( 4 si 7 ani ). si analize bune, ca o sa zici ca au gastrita sau altele.

            • Rox spune:

              Rodica, nu te supara, da e cam naspa dacă singurul mod in care reusesti tu sa dai gust mancarii este prin prajire. Am scris și eu și cineva mai jos despre gătitul la cuptor, dar ai preferat sa ii dai cu extremele de mancare bio sau gatita la aburi.
              N-am gatit la aburi in viata mea, nu am aparat, dar nici prajeli nu fac mai des de o data pe an. Si dacă te intrebi cum pregătesc carnea, scriu din nou de cuptor si de gratar si de tigaie.
              Carnea o marinez intr-un amestec de condimente, toate individuale (nu mixuri gata facute din comert Maggi, Knorr si alte porcarii), le amestec eu intr-un bol impreuna cu apa cat să se facă o pastă care să acopere carnea (mai rar ulei, doar daca e foarte slaba carnea), am peste 30 de borcanase si plicuri cu ierburi aromatice, seminte, condimente pudra etc. Si o dau la cuptor sau o pun in tigaia antiaderenta sau uneori pe tigaia grill, in functie de ce vreau sa obtin. Foarte des o fac cu sos in tigaia de tip wok. De rosii mai des, cu arome asiatice; de smantana mai rar.
              Porc nu cumpăr niciodată. Peste incerc o dată pe saptamana, la fel cum incerc si o zi macar fara carne.
              O sticla de ulei de gatit ma tine cam 6 luni, cel de masline cam tot atata.
              Nu cumpăr chestii bio că nu-mi permit.

              Dar insist că există mii de variante de mijloc între prăjeala în baie de ulei si gatit la abur, toate le poti fac pe atat de delicioase pe cat te pricepi. Că nu iti place tie alt gust in afara de cel de prajit e altă discutie, dar gusturile se pot schimba și educa.

              • cri spune:

                Prajit nu inseamna neaparat baie de ulei, si in wok, tigaie – antiaderenta sau nu – tot carne prajita e. Deci puteti macar sa nu mai exagerati ca voi nu mancati nimic prajit, va rog?

                • Rox spune:

                  Da, Cri, pentru că este fix același lucru să prăjești în jumătate de litru de ulei sau să călești câteva secunde în 2 linguri de ulei. Exact la fel.

          • Alexandra D spune:

            Bine ca ai zis de sarmale. Am niste ciuperci si nu stiam ce sa fac cu ele. Sarmale cu ciuperci si orez scrie maine in meniul meu 🙂
            Multam de idee.

          • Coca spune:

            Banuiesc ca tu esti printre cei care crezi ca romanii de la carnea de porc se ingrasa… si ca mananci doar iaurturi cu 2% grasimi. De la zahar se ingrasa lumea, nu de la grasimile saturate.

        • luiza spune:

          Hmm..pai niste carne prajita in ulei, inainte sa fie tavalit in niste faina si oua + niste carbihidrati simpli din acel piure. Nu zic enimeni ca e dracul, dar poate o friptura pe gratar cu o salata de legume, ar fi mai sanatoase, ce zici? Nu e cazul sa exageram si sa dam in extrema cealalta cu quina, zau asa.

        • Silvia spune:

          Super tare comentariul tau!

          • quasimodo spune:

            Nu le dati prajeli acasa. Cand vor mai creste vor scapa ca vaca-n lucerna. Credeti ca o sa fiti mereu langa ei? Credeti ca nu vor manca cand vor putea? A, stiu, e vorba de educatie. Ha Ha Ha

            • luiza spune:

              De aceea se vorbeste de educatie, nu interdictie, educatie. Cadn stie de acasa, cu argumente, ca nu e bine sa mananci un lighean de gogosi caci crapa ficatul, sau snitele prajite, atunci nu se va duce ca vaca, pardon boul – e baiat, in lucerna.

              un snitel e tot snitel daca e facut la cuptor, cu singuranta nu va face terapie cand va afla ca i-am dat snitel la cuptor nu imbalsamat in ulei.

            • Alma spune:

              Chiar e. Eu nu am mancat prajeli acasa in copilarie si acum am in mare o alimentatie ok. Asta fiindca modelul bunicii si al mamei mele m-a influentat. In ceea ce priveste prajelile pe care le cumparam, stim cu totii ca nimeni nu schimba uleiul atat de des pe cat at trebui si de aceea sunt foarte multe toxine in el…

  • dojo spune:

    Fii-mea anu’ trecut la o petrecere din asta cu pinata. Ia sarbatorita o ranga (OK, o bata mai consistenta) si sparge chestia aia. Apoi astia micii isi dau omor sa umple pungile. Fii-mea se arunca si ea, motiv pentru vecine sa mustaceasca un pic ca si salbatica mea incepe sa se incadreze la sistem, deci se rupe dupa bomboane. Doar ca, surpriza, fii-mea culege toate panglicile din pinata si e satisfacuta ca nu s-a repezit nimeni la ele. 😀

  • gabitza_sta spune:

    Mie nu mi se pare asa o tragedie ce povestesti tu, mai curand o dramatizare a situatiei. Si eu sunt de acord cu ce spunea mai sus Madalina. Daca copii au vreo pinata pe la vreo petrecere, sar, se joaca, o sparg, rad, fug dupa bomboane, apoi M cel mult vine la mine, imi arata „prada”, eu i-o iau si i-o pun deoparte si ea isi poate alege o bomboana pe care sa o manance pe loc. Restul le pun in geanta si de obicei sfarsesc prin vreun fund de dulap si invariabil la gunoi, pentru ca ea fie uita de ele, fie nu o las sa le manance.
    Cred ca e important sa fie o lege a echilibrului in orice, inclusiv in a cantitatii de zahar pe care copii nostri o primesc. Intre tons of sugar si dulceata de capsuni fara zahar, este un drum lung si echilibrat pe care copii pot sa mearga linistiti. Pot sa manance paine cu unt si dulceata (da, da, din aia cu 800 gr / kg de fructe) sau inghetata vara, prajituri facute in casa (cu zahar), sa impartim un desert cand iesim cu totii undeva sa mancam si tot asa.
    M de ex este nascuta la inceput de noiembrie, zilele de nastere i le facem doar in locuri din astea ale pierzaniei de care povestesti tu (am zis in gluma, nu sariti pe mine) si copii in alea 3-4 ore alearga de storci tricourile de pe ei, se joaca, sar, canta, danseaza si toate cele. Primesc si tort, dar primesc si mancare, beau apa, nu suc.
    Exista mai multe versiuni ale aceleiasi povesti si fiecare dintre noi vede diferit, atunci cand ne uitam la acelasi lucru.
    Da, mananca probabil acolo pizza sau piure cu bucatele de pui pane. Really, is that the worse thing that can happen? Imi e greu sa cred ca e asa. Daca in tot restul celor 364 de zile din an, copilul mananca doar sanatos si etc, o masa de asemenea fel la o petrecere (desi zau, ce aveti cu piureul chiar nu inteleg) nu va avea niciun aport negativ. Este o picatura de apa (nesanatoasa) intr-un ocean al meselor sanatoase si de calitate.
    Generatia noastra, a cazut atat de mult in cealalta parte (pe ai nostri, cinstit ii durea in fund ca mancam cartofi prajiti de 5 ori / saptamana) incat am trecut intr-o supra analizare a tuturor lucrurilor, nu cumva sa dam gres la ceva. Pudra de something something (chiar nu stiu cum se cheama) in loc de cacao in lapte, 0 zahar, bio daca este posibil…si povestea poate continua la nesfarsit.
    Sunt norocoasa sa avem multi prieteni, toti cu copii (noi suntem cam singurii care avem 1, restul 2 sau chiar 3) si mergem la multe petreceri. Recunosc ca episoade ca cele pe care le-ai povestit tu, incrancenare copiilor, spasmele hiperglicemiei, eu nu le-am vazut pe nicaieri. Am vazut copii veseli, care s-au distrat si care au petrecut timp impreuna cu prietenii lor.
    G.

    • Cristina B spune:

      De acord! Noi participam la 4-5 de astfel de petreceri anual, copii manaca pizza si tort, cateodata si bomboane (de ciocolata, nu ieftinaturi). Da, e mai mult zahar decat in orice alta zi (dar nu vad o problema aici, atata timp cat in general au un meniu sanatos) iar copiii se distreaza, se joaca, petrec timp impreuna cu prietenii lor. Au fost cazuri in care s-au suparat la plecare, dar le-am explicat ca petrecerea s-a incheiat si ca toti copiii pleaca nu doar noi iar ei, desi dezamagiti, au inteles (au 5 ani jumate, respectiv 4 ani).
      Si chiar daca ar fi atat de tragice aceste petreceri, cum as putea sa ii impiedic sa participe la sarbatorirea unui bun prieten sau a verisorilor cu care au o relatie foarte apropiata?
      In alta ordine de idei, mai este un avantaj al petrecerii la un loc de joaca (pe care il poti organiza exact asa cum vrei, cu ce produse vrei): copiii se distreaza 3 ore, se comanda pizza, tortul poate fi si homemade, iar la final iti iei copiii de mana, aduni cadourile si pleci acasa. Nu ai de gatit, facut curat inainte si dupa musafiri….deocamdata noi nu am organizat o astfel de petrecere, copiii au fost sarbatoriti in cadru mai restrans, acasa, dar anul acest cu siguranta asa vom face….Si asta pentru ca, asa cum zice mereu si Printesa, trebuie sa stim sa ne organizam timpul in asa fel incat sa avem mai mult timp de calitate pt noi si copiii nostri.

    • Alma spune:

      Piureul e facut cu margarina si multa sare….

  • Di spune:

    Nu sustin consumul de zahar, insa ipoteza nu a fost demostrata din punct de vedere stiintific. Copiii devin hiperactivi la petreceri din cauza faptului ca sunt suprastimulati. O petrecere de copii mici ar trebui sa dureze maxim doua ore.

    http://www.bbc.com/future/story/20130722-does-sugar-make-kids-hyperactive

    • Luisa spune:

      Nici eu nu sunt pentru zahăr la copii, dar ce studii am citit în ultimul timp pe această temă arătau că nu zahărul contribuie la hiperactivitatea copiilor. Nu e un motiv să le dăm copiilor zahăr, dar nici nu e el pe post de energizant. În schimb produce ” alte pagube „. 🙂

      • Printesa Urbana spune:

        am citit si eu, studiile se refera insa la o cantitate mica de zahar. ceea ce evident nu e cazul aici…

  • Poppy spune:

    O fi si zaharul, nu zic nu ca si noi incercam sa ii dam copilului cat mai putin, DAR nu cred ca motivul acestor meltdowns de la petreceri este zaharul. Copiii care primesc astfel de petreceri mananca destul dulce si acasa, iar mare parte din invitati mananca si ei zilnic. Sunt aproape sigura ca este faptul ca petrecerea atunci pare a fi in toi iar ei sunt luati pe sus si dusi acasa. Voi ati pleca la jumatatea unei petreceri? Fara sa fiti ofticati de asta? Problemele la petrecerile pt copii sunt multe, una dintre ele fiind alegerea momentului. Seara, intr-o zi din saptamana. Pana se acomodeaza copilul cu spatiul nou si eventual cu necunoscuti, pana initiaza ei un joc al lor, petrecerea deja se termina caci s-au terminat alea 2 ore si oricum deja e vremea de culcare. Cine chefuieste inainte de somn? E normal sa fie agitati si de bucurie, ca nu in fiecare zi se pot vedea cu prietenii/juca la loc de joaca/manca atatea dulciuri. Bucuria de a fi prezenti acolo cred ca intrece orice putere a zaharului. Imi amintesc si acum cat de hyper eram la zile de nastere si cat de sfarsitul lumii imi parea ca trebuie sa plec. Si nu mancam tort si nu beam suc, iar petrecerile se tineau ziua si durau cateva ore bune. Cu toate astea nu voiam vreodata sa se mai termine si le faceam probleme alor mei la plecare.

  • Mihaela spune:

    Pe vremea noastra, fac 35 de ani, nu existau asemenea petreceri si am reusit sa supravietuim, cel putin nu la varste asa mici, prin clasa 6-a incolo imi aduc aminte ca erau parinti cu dare de mana (nici din astia toti) care organizau petreceri, dar foarte restranse, pentru copii. Erau un grup care se cunoasteau bine si parintii, toti cu pretentii care mai de care, asa ca eu nu am participat la o astfel de petrecere (nu eram in grup si nici parinti bogati nu aveam). Acum chestia asta a devenit o moda dimpacate si tu ca parinte esti putin constrans de imprejurari, copilul vede, vrea, ceilalti parinti asteapta sa organizezi si tu, daca nu iti duci copilul, esti vazut ciudat etc…Dar ce ne facem cand copilul are 30 de colegi de clasa, o treime daca nu mai multi din ei se aniverseaza, plus intalnirile voastre cu rude, prieteni, etc, unde se ajunge? Va manca saptamanal, cel putin, dulciuri de tot felul si ce D-zeu se mai nimereste. Nu e ca mananca acum, ca e ziua/ petrecerea/ nunta/ botezul. Vai este o exceptie, replica asta a unora ma omoara. Poate pentru tine nu e nici o problema, ai un copil suuuper educat, cum zicea cineva mai sus, care la 4 ani savureaza cuminte o bombonica si pe restul le ignora cu superioritate/ cumintenie nu stiu, se imbraca si se incalta singur imediat ce l-ai anuntat ca e vremea de plecare. Dar ce sa vezi, nu toti sunt ingerasi dupa cateva bomboane, tort sau altele, ba chiar te feliciti ca ai reusit sa nu manace tot ce si-ar fi propus, de plecat fara mataiala nici nu se pune problema. Aici nu e vorba doar de educatie, tine si de multe alte lucruri.

  • Overachiever spune:

    Ideal ar fi ca discernamantul copilului sa fie la purtator. in sensul ca alegerile lui sanatoase sa nu fie doar contextuale , la mama acasa unde nu e expus la zahar si televizor. E ca si cum te-ai pretinde a fi cea mai serioasa doamna pe o insula pustie. Azi e inconjurat de zahar, maine de fast food,poimaine de tigari si alcool. Daca aseara ai fi fost la un majorat , ai fi fost martora unor treburi de iti venea probabil sa pui un furtun de pompieri cu apa rece pe ei,sa-i trezesti la realitatea TA, in care nu consumi 3 vodka orange in mai putin de o ora. Si ideal ar fi ca copilul tau major sa bea doar o bere la majoratul cu pricina sau..in prezent…sa manance doar tortul la perecerem picilor. Eu personal ca parinte ma straduiesc sa normalizez in cantitati cat mai safe posibil si zaharul si tv si microbii sa nu ajunga un scapat alergic la mirosul de gogosi prajite in ulei. Asta pentru mine ar denota ca copilul simte mai mereu ca vrea sa scape..din realitatea mea..de pe acum. Recomand sa normalizati acest mic spatiu de alegeri mai putin sanatoase si in ceea ce priveste partenerul de viata, sa nu ajunga un scapat care sa pice in patru labe powerless in fata colegelor de 26 de ani in team building, mai ceva decat dupa o piniata 🙂

  • clau_roz spune:

    Mie nu mi se pare chiar asa grav, petreceile sunt ocazionale, nu zilnice, inr estul timpului educi si ii dai copilului cat consideri tu. Mai grav mi se pare, sa-i interzici constant muulte si apoi cand da de ele sa faca excese. Stiu ca, cartofii nu-s prea ok nutritional vorbind..sau ca carbo si proteina nu e recomandat, dar noi am mancat asa ani buni si n-am patit nimic grav, nu zic ca at fi ideal, dar clar din ocazii de numarat pe degete nu patsc nimic. La al meu copil n-am observant nicioadata activarea, lipsa de intelegere din cauza hiperglicemiei. Cel mult de la oboseala..

  • Mira 2 spune:

    Nu-mi dau cu părerea despre zahăr, buluceală etc pentru că au fost destule comentarii pe temele astea.
    Mie mi se pare sinistră acțiunea de a lovi cu bâta balonul acela în formă de animal. Sau în orice formă. Grotesc.

  • Estsanatlehi spune:

    Stiu ca iti place sa tot repeti chestia asta cu prea mult zahar ii face pe copii temporar hiperactivi, dar e pur si simplu o prostie, e un urban legend, ca si raceala pe care o faci de la curent. Sunt total de acord cu limitarea dulciurilor, dar exista destule motive cu adevarat stiintifice pentru care trebuie sa o facem, nu are nici un rost sa mintim, ca astfel pierdem din credibilitate si in ceea ce priveste argumentele corecte. (Vezi: pai copilul meu nu face istericale, nu devine neascultator, nu fuge ca turbat, etc. nici de la juma’ de kilogram de ciocolata, asa ca nu are cum sa-i faca rau dulciurile.)

    Esti genul care in general se informeaza inaintea de a scrie, asa ca te rog sa o faci si pe tema asta, ca e chiar importanta…
    http://www.livescience.com/55754-does-sugar-make-kids-hyper.html
    http://www.yalescientific.org/2010/09/mythbusters-does-sugar-really-make-children-hyper/

  • Mihaela spune:

    Printeso, nu spuneai tu in alt articol ca iti astepti copiii cat au nevoie? Ca de multe ori pur si simplu nu vor sa mearga undeva si incerci sa le respecti decizia si sa le dai spatiu, sa negociezi cu ei? Imi amintesc un exemplu in care o asteptai pe Sofia sa termine de desenat, sau in care ai asteptat in masina sa stea in scaun.

    Poate zaharul nu are nicio legatura cu agitatia si pur si simplu copiii nu vor sa plece de la petrecere.

    Nu vad de ce doar pentru ca au mancat zahar intr-o seara trebuie luati pe sus si nu li se permite aceeasi negociere si ingaduire, de parca brusc nu mai au discernamant din cauza zaharului.

    • Printesa Urbana spune:

      de ce, ti se pare ca sunt de acord cu orice fac parintii din episodul pe care l-am descris? 🙂

      nu mi-am luat pe sus copiii niciodata, de fiecare data plecam civilizat de mana, dupa ce le-am dat ragaz sa se desprinda si ei au inteles ca trebuie sa plecam.

  • Ana spune:

    Nici unul dintre obiceiurile cu care noi am crescut nu sunt bune.Totul trebuie aruncat.
    Zaharul te face sa o iei razna ,urland si agresand pe cei de langa tine.Snitelul iti omoara ficatul ,painea este sarata si dauneaza pana si pasarilor.Mos Craciun iti distruge perceptia despre adevar.De Dumnezeu nu mai zic nimic,asta e ceva ce te iti dauneaza rau de tot.O palma primita la 5 ani te trimite la psiholog la maturitate,sau te lasa cu sechele permanente. Da cu batul de lemn (numit si ranga,daca nu stiati)intr-un animal de carton,pazea ca miscarea urmatoare este sa omoare si unicornul sau calutul familiei pentru ca are aceeasi forma cu pinata!Ma rog,poate trage cainele de coada,oricum ceva oribil sigur se va intampla
    Te asculta copilul ?Rau,inseamna ca e mort de frica.Normal este sa urle,sa nu vrea sa faca ce il rogi,sa stai si sa il astepti pana ii vine cheful,pentru ca tu cresti un copil liber,nu ii distrugi personalitatea cu ideile tale.Stai,care idei?! Nu ,habar nu ai de nimic-copilul este maestrul de la cate trebuie sa inveti. Normal, maestrul poate sa fie si violent cu tine,e ok.Daca este violent cu cei de varsta lui,trebuie sa aiba o atitudine superioara si sa paraseasca scena luptei cu un suras de Buddha.
    Ma sperie indarjirea cu care vrem sa ne aliniem la noile idei despre cum se cresc copiii.Nu am vazut rezultatele concrete,suntem prima generatie care aplicam regulile inovative ,dar suntem convinsi ca rezultatele vor fi cele mai bune.Pentru ca asa spun specialistii in care avem incredere oarba,desi nu i-am verificat in timp.
    Echilibrul intre nou si vechi nu poate exista,ca s-ar putea sa vina mamaie din vechea garda si sa ne omoare cu cartofiii prajiti si checul cu zahar.Si evident,cu replica fatala,”nu ti-e rusine” care, stie toata lumea, are efect letal pentru personalitatea ta.
    Opriti planeta,vreau sa cobor!

    • Cri spune:

      Ana, esti minunata! Cata dreptate ai!!!!

    • Irina spune:

      comentariul tau, ana…:-)
      nu ma regasesc 100% in ideile despre cresterea copiilor promovate relativ recent, dar nici nu cred ca felul in care erau crescuti copiii pe vremea alor nostri era aprioric ok. dar comentariul tau sintetizeza excelent niste chestii intr-un fel cu care rezonez. bravo! iar surasul de buddha si „stai! care idei?!” m-au cocosat de ras.

    • Madalina spune:

      Ai uita de Koln, fara de care nu merge sa mai cresti pui mici si fericiti. Alfie Koln.

      • Robo spune:

        Da, e ridicol Koln asta, auzi ce prostii cica sa nu-mi bat si sa nu-mi pedepsesc copilul. Pai in primul rand ca eu l-am facut eu il omor daca vreau si-n al doilea rand copilul trebuie sa stie de frica pentru ca altfel ti se suie in cap – e bine stiut ca copiii sunt rai din nastere deci trebuie altoiti ca sa iasa oameni din ei, altfel ies infractori.

        • IQ spune:

          @ROBO, nu serios, chiar trebuie sa citesti la Koln ca nu trebuie sa-ti bati copilul ca sa n-o faci? Credeam ca sunt chestii de bun simt. Sau altfel spus, cei care au tendinte din astea n-o sa inceteze ca au citit sau au auzit ei la Koln. Iar astia ca tine stiau deja asta, e oricum modelul de parenting pe care-l aplica, cu sau fara Koln, deci ce nevoie mai e sa-l tot bagati in fata? Asumati-va ca asta e metoda VOASTRA de parenting, nu ca a zis specialistul lui peste si neaparat trebuie sa faceti cum a zis el.

          In alta ordine de idei, am mai facut solicitarea asta o data, revin pentru ca in momente de genul asta imi doresc taaaare mult sa existe niste butoane de Like si Dislike. Se poate face ceva in sensul asta? Totusi, la cat de mega-vizitat si citit este blogul asta, ar fi un gest de respect la adresa milioanelor (daca am inteles corect) de vizitatori sa fie actualizat un pic din punct de vedere tehnic.

          • IQ spune:

            Ca sa fie mai clar, ma refer la butoane de Upvote si Downvote, nu Like de dat pe Facebook, ca ala nu ma incalzeste cu nimic. Pur si simplu un sistem (pe care-l au si masculii alfa – colegi de blogareala) prin care publicul sa arate ce-i place si ce nu, eventual sa penalizeze anumite comentarii (la multe Downvote-uri comentariul este ascuns). Ce ziceti, se poate implementa?

          • Irina spune:

            butoanele la care te referi au existat aici pe blog acum niste ani buni. nu e vb de vreun delay tehnologic.

          • Robo spune:

            Pai unii tre sa citeasca, nu vezi ca nu citesc dar vorbesc? Sa nu-ti bati copilul chestie de bun simt?! Nu la noi in tara, la noi 2 treimi din parinti isi bat copiii, despre ce vorbesti?!

            Apropo, noi nu folosim nici o metoda de parenting. As zice ca nici nu exista asa ceva, o metoda (sau daca exista, e sarlatanie). Crezi ca eu stau cu cartea in fata ca sa vad ce trebuie sa fac cand copiii fac una sau alta?

            Eu zic ca cei care critica cartile astea nu le-ar mai critica daca ar citi macar o pagina dintr-una. Pentru ca si-ar da seama ca nu sunt decat lucruri de bun simt acolo, cum zici tu. Nu e religie si nu e ideologie sau satanism. Doar bun simt.

            In loc sa citeasca macar o pagina insa, vocifereaza impotriva a ce-si inchipuie ei ca e acolo.

            • Madalina spune:

              Da Robo, sa nu-ti bati copilul e chestie de ….umanitate, nu de bun simt. Nu trebuie sa ma inchin la sfantul Koln ca sa stiu asta.
              Iar, nu trebuie sa bat cărări la 100 de conferinte de parenting ( din care unii se imbogatesc), ca sa stiu ca pedeapsa si comportamentul abuziv asupra oricarei fiinte vii, nu aduce nimic pozitiv.
              Iarasi, nu trebuie sa citesc 10 carti de „parenting” ca sa stiu ca iubirea si joaca sunt minunate.
              Oricum, cei cate isi abuzeaza copiii nu se ating de carti de parenting pentru simplul fapt ca nu-i intereseaza.

            • Raluca spune:

              Eu nu l-am criticat pe Kohn sau ce scrie el. Am criticat unele idei de parenting care reies din postarile ioanei si din comentarii si din discutiile pe grupurile de parenting. Dar cred ca ai inteles asta, dar na, trebuia sa speculezi cumva pct meu slab, respectiv ca nu l-am citit e Kohn. Pffff….vad ca nu-i asa bine sa fii sincer, poate fi folosit impotriva ta.

            • S spune:

              Robo, credeam ca esti ateu si, uite, aflu de prin comentarii, ca te închini la alfie kohn:))). Sa iti fie jenă! Imagineaza-ti ce prost ma simt ca eu ma închin si la Haim Ginot si am o iconita cu Laura Markham si fo doua cu Daniel Siegel (te bănuiesc si pe tine ca ti-ai stricat ochii cu blestematiile lor, recunoaste). Sincer, e o chestie de bun simt sa nu iti bati copiii, dar din cărțile astea am invatat multe, multe lucruri despre comunicarea cu copilul, despre cum sa ii arăți copilului ca il iubesti, ca il susții, despre cum sa iti reprimi sarcasmul, despre cat de dureroasă este critica, despre cum sa tratezi sentimentele fratelui mai mare la nașterea celui de al doilea copil si, restul vietii apoi:) si multe, multe alte lucruri pe care chiar nu le stiam. De fapt, tot ca sa învăț sa devin un părinte si un om mai bun, citesc si acest blog. Rezonez, de cele mai multe ori, cu Ioana si, acolo unde avem opinii diferite, ma opresc, cercetez, ma gandesc, ma raliază sau imi mentin parerea, dar nu o respect mai putin pe a ei. Nu inteleg satira, exagerarea, aruncarea cu …noroi, în cel mai bun caz, în ceea ce este denumit „metoda” de parinteala. Pt ce consumul de energie, vorbe, metafore, cand e asa de simplu sa nu mai citesti ce scrie Ioana M.si sa il citesti pe vreun popa, vreo revista care te invata cum sa iti cresti copiii, sau, mai bine, sa nu citesti deloc, ca cauzeaza:). De ex, mie imi plac snitelele de mor, leșin sa le tavalesc prin piure cu muuuult unt, smantana dulce si lapte, dar, pt ca am citit (prost obicei,numai belele iti aduce)cartea lui mencinicopschi-„parinti altfel” si blogul „pediatrucluj” al dr delia chira, ma feresc sa ii dau fetiței mele…foarte des (mănânc pe ascuns:), asa ca primeste o dată la 2 saptamani, cel mai des. Sigur, toți știm că uleiul prăjit nu e ok, dar, uneori, cand citesti expres ca nu e bine sa consume copiii snitel, chiar nu ii dai snitel. Nu stiu daca o palmă la 5 ani te trimite la psiholog la maturitate, dar toată atitudinea (foarte apreciată, constat, fără surprindere) superioară, mistocareala, copilul vazut ca un mucos care trebuie sa stea la locul lui, sa fie agresiv, doar cu ceilalți copii si cu jucariile, nu cumva si cu mamica (adică sa discearnă bine „maestrul” cui executa scuipatii), totul in numele moderatiei (iubirea moderata a copilului fiind calea indicată, nu cumva sa exagerăm cu iubitul asta, ca e de porc), toata aceasta filosofie de bazar va trimite sigur pe viitorul adult la terapie (dacă are bani, daca nu, va supraviețui ) care e alta chestie rușinoasă, ca, ce, dom’le, eu nu am fost la terapie si uite ce deșteaptă si frumoasa sunt. Iar povestea asta cu…o palmă la 5 ani…e asa comuna, ca nu merita analizată. Ideea e ca, în loc să ne oprim si sa zicem, „poate că o fi avand dreptate fata asta, e si destul de umblata, a mai citit pe ici, pe colo, are si cariera, si copii, si bărbat, hai, sa vad, sa incerc sa nu mai golesc pungile de caramele in stomacul copilului, sa nu ii mai dau ulei prăjit, etc, o luam personal si ne simtim parinti naspa si …se activează reacția de autoaparare, în varii forme.

        • Maria spune:

          La ce comentariu ai facut ,inseamna ca nu ai inteles nimic din ce a vrut sa spuna Ana sau mai bine zis cred ca faci pe prostu ,nu ca nu ai fi inteles.Bravo Ana,un comentariu super!!!!

        • Madalina spune:

          Amuzanta rautatea comentariului tau.
          Un pic cam agresiv pentru un simplu comentariu, nu? Clar e ca da, poate ca totusi unii dintre noi au nevoie de Koln ca sa stie ca nu-i ok cu frica, bataie si pedepse. Cel putin asta reiese din comentariul tau.

    • Lavinia spune:

      Ana, genial comentariul tau! Cata dreptate ai! Pacat ca nu gandesc mai multi ca tine 🙂

    • Robo spune:

      Ana, am vazut in schimb rezultatele concrete ale felului in care si-au crescut copiii generatiile vechi – eu cel putin le vad in fiecare zi, atat pe strada cat si la televizor.
      Si nu stiu tu, dar mie nu-mi plac aceste rezultate.

      Adica, tu crezi sincer ca se poate sa fie mai rau de atat? Nu de alta, dar mai avem un pic si ne strangem de gat unii pe altii pe strada, noi romanii, deci ce te ingrijoreaza mai precis – cumva ca poate peste 30 de ani oamenii care sunt copiii acum vor fi cat de cat respectuosi unii cu altii pentru ca parintii lor i-au tratat cu respect cand erau mici?!

      Serios acuma, nu stiu zau pentru ce-ti faci griji. Sau poate esti de parere ca tot ce e vechi e bun din simplul motiv ca e vechi sau ca ceva vechi e bun doar pentru ca „n-a murit nimeni din asta”.

      Oricum, ai exagerat grosolan in ceea ce ai scris despre noile metode de parenting (noi pentru Romania, ca altfel nu-s noi deloc) dar presupun ca n-are nici un sens sa discutam despre asta, pentru ca stii si tu foarte bine ca ai exagerat.

      • Ana spune:

        Robo,sincer nu cred ca am exagerat,cu atat mai putin ca am exagerat grosolan.
        Rezultatele vechii educatii le vad si eu.Sunt materializate in noi.Si vad ca noi putem recunoaste cand gresim,suntem dispusi sa ne schimbam,nu suntem refractari la tot ce este nou (ceea ce ma gandesc ca si cautam pe blogul Printesei,idei noi),ne-am adaptat cu mult success unor societati diferite de cea romaneasca deci am fost pregatiti sa o facem si chiar gandim cu creierul nostru alegand ce e bine si ce e rau ,nu doar repetand clisee.Nu am avut depresii in copilarie (nu ma refer la cazuri extreme de familie) ,iar la maturitate ne depasim problemele asa cum sunt convinsa ca ai citit prin multe comentarii de pe acest blog.Mai pe scurt suntem niste oameni normali,cu parti bune si rele, ceea ce cred ca e firesc.Nu cred ca este vreunul pe aici care isi bate copiii regulat cu sau fara motiv.Cred insa ca sunt multi celor carora le-a scapat o palma,dupa care au suferit nedrept de mult fiind pusi la colt de zeii parentingului si emulii lor.Si asta,din punctul meu de vedere,este foarte rau.

        Nu imi este frica de copiii care vor fi respectuosi,ci de cei (multi) pe care ii vad educati ca fiind singurii beneficiari ai respectului,pe care ei insa nu il datoreaza nimanui.Incepand ,de fapt mai ales,parintilor. Imi este frica de faptul ca ,daca lumea se va strange de gat pe strada,copilul meu o sa fie o victima sigura pentru ca o sa creada ca daca se uita in ochii agresorului si ii vorbeste despre iubire,o sa ploua cu inimioare si nebunul o sa asculte brusc Imagine by Lennon.
        De fapt,pe strada ma gandesc ca mai au putin si se strang de gat cei fara nici o educatie,care vor exista indiferent de ce idei noi sau nu bantuie mapamondul parentingului.Sper ca nu esti atat de optimist sa crezi ca ei se vor imputina/disparea pentru ca tu iti educi altfel copilul.Concret,Printesa a spus de multe ori ca nu a fost educat conform noilor idei,insa ma gandesc ca nu bate oameni pe strada cand e nervoasa.De unde rezulta ca educatia primita a fost buna.Poate nu perfecta,insa a rezultat un om care isi doreste sa fie mai bun,constient fiind ca este loc de mai bine.Mi-e frica de cei crescuti cu ideea ca mai bine nu se poate.
        Sunt convinsa ca ai vazut paragraful unde ma refeream la echilibrul dintre vechi si nou,ma intreb asadar de ce presupui ca as considera tot ce e vechi ca fiind bun.Si te intreb de ce consideri ca tot ce este nou si neverificat este bun,doar pentru ca nu este vechi?
        Clarific,sper sa fie clar(ca redundant sigur e:): gasesc exagerarile periculoase si sunt convinsa ca negarea tuturor metodelor vechi este o exagerare.

        • Dia spune:

          Ana, concret, cam ce metode vechi de educație a copiilor ar trebui păstrate in prezent? Concret întreb. Ca eu din păcate nu cunosc pe nimeni din generația mea( începutul anilor 80) care nu a fost lovit/pedepsit etc. Ca așa se câștiga respectul in multe familii. Acei copii de atunci stau pe canapelele psihologilor azi ca sa ierte. Mda, și chiar și doar o singura palma poate sa facă rău enorm. Oricum, aștept ceva concret. Mulțam

          • Ana spune:

            #Dia, faptul ca parintele stie si intelege mai bine decat un copil mic.Acum multi sunt convinsi de contrariu,ceea ce poate sa fie chiar periculos.

            • Dia spune:

              Ana, merci de răspuns. Sunt de acord, in cazul unui copil mic parintele trebuie sa supravegheze și sa ghideze copilul. Cred însă ca un copil trebuie lăsat sa exploreze, intr-un mediu safe și cu anumite limite. Și asta se extinde și la alte componente din parenting. Deci trebuie găsit un echilibru. De acord ca a-l lasă pe copil sa facă absolut tot ceea ce dorește e detrimental, la fel cum e și a-l împiedica constant sa facă ce vrea pentru ca știi tu mai bine ca părinte de trebuie. E greu de găsit acel echilibru, dar trebuie încercat.

          • Roxana spune:

            Eu am primit cateva palme. Nu multe. Si le tin minte pe toate, fiindca le-am primit in momente de vulnerabilitate: de fata cu prietenele mele, cand nu stiam impartirea si tabla inmultirii, cand radeam prea tare cu frate-miu pe bancheta din spate…n-am fost un copil batut, DAR ma jur ca tin minte fiecare palma si rusinea care a venit dupa…

        • Robo spune:

          @Ana
          uite mai jos unde cred eu ca ai exagerat grosolan:

          Te asculta copilul? Rau,inseamna ca e mort de frica.

          copiii mei ma „asculta” in aprox. 80% din timp si nu cred ca cineva a spus altcuiva ca daca il asculta copilul inseamna ca e mort de frica; de fapt, toti parintii vor sa fie ascultati de copii, doar ca astia mai „progresisti” nu sunt dispusi sa fie ascultati de frica, ci sa aiba o relatie de cooperare cu copiii

          Normal este sa urle,sa nu vrea sa faca ce il rogi,sa stai si sa il astepti pana ii vine cheful,pentru ca tu cresti un copil liber,nu ii distrugi personalitatea cu ideile tale.

          e normal sa urle uneori si nu pentru ca tu cresti un copil liber, ci pentru ca si noi, parintii, mai urlam uneori;
          asa cum ai zis-o tu rezulta ca cineva lasa copilul sa faca absolut ce doreste, ceea ce e nu numai o minciuna, ci si o manipulare – absolut nicieri in nici o carte sau blog de parenting nu se zice asa ceva

          Nu ,habar nu ai de nimic-copilul este maestrul de la cate trebuie sa inveti.

          pe asta de unde ai mai scos-o doamne iarta-ma?
          sau ai vazut-o pe facebook undeva, la gramada cu 1000 de alte rahaturi aspirationale, si ai presupus ca toti parintii progresisti (nu stiu cum dracu’ sa le spun, ca eu nu ma consider progresist in privinta parentingului) gandesc asa?
          realitatea e ca ce se crede e ca si parintii au de invatat de la copii, nu numai viceversa.
          ceea ce e departe de „tu nu ai habar de nimic, copilul este maestrul”

          iar ce avem noi adultii de invatat de la copii s-a spus de sute de ani, nu odata cu parenting-ul: e vorba de candoare, de mirare, de curiozitate si alte chestii din astea pe care noi adultii le-am pierdut, ocupati fiind cu ratele la casa si masina.

          nu esti de acord?

          Normal, maestrul poate sa fie si violent cu tine,e ok.

          pofftim?! poti sa fii oare mai tendentioasa?

          Daca este violent cu cei de varsta lui,trebuie sa aiba o atitudine superioara si sa paraseasca scena luptei cu un suras de Buddha.

          fraza asta nici macar nu are sens.
          poate voiai sa spui „daca cineva e violent cu el, ar trebui sa paraseasca scena cu un suras de Buddha”
          ceea ce ar fi o exagerare grosolana.
          una e sa incurajezi copilul sa evite conflictele FIZICE, si alta e ce spui tu.

          sper ca am reusit sa te lamuresc de ce ai exagerat grosolan.
          comentariul tau e in cel mai bun caz un fel de pamflet – amuzant dar nu prea.

          • Ana spune:

            @Robo
            Nu m-ai convins deloc.Iata de ce:

            cred ca cineva a spus altcuiva ca daca il asculta copilul inseamna ca e mort de frica
            Ba da,a spus.Primul comentariu dupa cea care a spus ca o asculta copilul si ca pleaca de la petrecere fara proteste,a fost ca o face de frica

            normal sa urle uneori si nu pentru ca tu cresti un copil liber, ci pentru ca si noi, parintii, mai urlam uneori;
            asa cum ai zis-o tu rezulta ca cineva lasa copilul sa faca absolut ce doreste, ceea ce e nu numai o minciuna, ci si o manipulare
            Prin urlat ma refeream la zbierat,plans etc nu doar la ridicarea tonului.Am vazut prea multe cazuri de copiii care urlau si se tavaleau din varii motive in timp ce parintii justificau asta prin faptul ca e ok, e crescut fara restrictii comuniste ,ca sa cred ce spui tu.Chiar daca nu asta scrie prin carti,foarte multi asa interpreteaza,deci…

            Nu ,habar nu ai de nimic-copilul este maestrul de la cate trebuie sa inveti.
            pe asta de unde ai mai scos-o doamne iarta-ma?
            De pe acest blog,unde prin comentarii sustinute se spunea ca un copil se naste bun,noi il stricam cu aiurelile noastre.Poate se naste neutru si noi il canalizam spre in fagas sau altul.Asta nu se poate,nu?

            Normal, maestrul poate sa fie si violent cu tine,e ok.
            pofftim?! poti sa fii oare mai tendentioasa?
            Cred ca as putea e meteu loc se mai rau.
            De pe aici am inteles ca e ok sa iti arda copilul o palma si un picior intr-o criza de furie,raspunsul e sa il iei in brate si sa ii borbesti despre iubire.

            Daca este violent cu cei de varsta lui,trebuie sa aiba o atitudine superioara si sa paraseasca scena luptei cu un suras de Buddha.

            fraza asta nici macar nu are sens.
            poate voiai sa spui „daca cineva e violent cu el, ar trebui sa paraseasca scena cu un suras de Buddha”
            ceea ce ar fi o exagerare grosolana.
            Ai dreptate cu privire la exprimare.Ai inteles insa corect mesajul.
            La articolul despre bullying se spunea ca e rau sa se bata copilul cu un alt copil.La articolul copil vs invatatoare,toate mamele zen spuneau ca e normal sa vad un copil furie neagra si sa dea in invatatoare.E buna violenta numai impotriva adultilor?

            Comentaroul meu nu era un pamflet,nu infieram nimic prin el.Imi exprimam doar parerea cu privire la atitudini pe cate le gasesc exagerate

            • Robo spune:

              Din pacate nu ma am nici timp nici disponibilitate sa mai continui, mai zic doar 2 lucruri.
              1. Ca nu stiu cine a zis nu stiu ce (aia cu frica). O fi zis. Dar asta nu inseamna ca e ok sa generalizezi si sa spui ca toti parintii interesati de ideile noi de parenting gandesc asa.
              Nu suntem o secta, sa stii. Nu e o religie, nu ne indoctrineaza nimeni.
              Singurul lucru pe care-l avem in comun, noi parintii progresisti, e ca suntem interesati sa fim parinti mai buni.
              Uneori citim aceleasi lucruri si intelegem diferit sau chiar gresit. Alteori citim si suntem de acord cu unele lucruri dar nu si cu altele.
              Nu generaliza.

              2.Daca copilul tau te loveste intr-o criza de furie tu ce faci mai precis?
              Ii tragi si tu una inapoi?!
              Eu ii spun sa inceteze si ma ofer sa-l tin in brate daca vrea, da.

              • Ana spune:

                Ai dreptate,nu are rost sa continuam.
                Raspund doar la ce acest.comentariu:

                -nu am generalizat,nu am spus niciodata „toti”
                -nu doar religia indoctrineaza
                -nu doar parintii progesisti isi doreac copiii mai buni,ci toti parintii care iso iubesc copiii
                -cand copilul meu a avut crize,l-am izolat respectiv l-am luat de langa alti copiii daca era in public si uneori l-am pedepsit cu restrictii;spre fericirea mea,tantrumurile au fost rare;pana acum (5 ani jumate) nu are probleme din cauza asta

                • Robo spune:

                  Hahaha, incredibil.
                  Eu am spus ca ne dorim sa fim parinti mai buni dar tu ai inteles ca ne dorim copii mai buni.

                  Vezi, asta e diferenta dintre mine si tine: eu nu cred ca copiii sunt rai si deci nu cred ca pot fi mai buni. Eu cred ca eu pot sa fiu un parinte mai bun, ca sa cresc un viitor adult echipat pentru fericire.

                  • Ana spune:

                    Nu am inteles gresit,pur si simplu am citit in graba.
                    Deci,ne dorim sa fim parinti mai buni pentru a creste copii mai buni.Mai bun nu inseamna ca au fost rai, atunci ai spune copii buni) ci ca binele poate deveni mai bine.
                    Asta chiar e o diferenta intre noi,ei nu speculez rahaturi.

                    • Robo spune:

                      Pai ai citit in graba dar ai decis inconstient sa interpretezi conform gandirii tale, nu a fost aleator.
                      Se numeste act ratat (freudian slip) si este relevant pentru felul in care gandesti.
                      Iar asta se vede pentru ca in continuare spui ca vrei un copil mai bun. Eu nu vreau un copil mai bun, ai mei sunt buni indiferent cum ar fi pentru ca eu pur si simplu nu gandesc in termeni de bun/rau despre copii.

                  • Raluca spune:

                    Robo. Hahaha! Ce mai zbucium, ce mai freamat! Cat consum de energie! Sa iei fiecare fraza a Anei sa o diseci. Pfffff… Analiza pe text nu alta!

          • IQ spune:

            @robo, mai usor cu expresii de genul „doamne iarta-ma”, ca o sa creada lumea ca si crezi in ceea ce zici si creezi confuzii pe-aici. Bine ca l-ai bagat pe „dracu'” doua randuri mai jos, sa fie foarte clar ca nu folosesti doar una dintre entitatile despre care crezi ca nu exista, ci pe ambele, si ca esti extrem de coerent cu tine insuti.

    • Raluca spune:

      Ana, super comentariul tau. Exact pe sufletul meu, am crezut ca-s eu nebuna ca gandesc asa. Da uite ca mai exista cineva. Conform parentingului asta la moda, pe care-l propovaduieste si Ioana de altfel, tre sa ne-nchinam la copil ca la sfintele moaste, altfel suntem denaturate.
      Cu zaharul, la fel. Cum om fi supravietuit frate, generatia noastra, cu atatea gogosi, prajituri, si cozonaci?

      • Andra spune:

        De supravietuit clar am supravietuit cu totii. si cu gogosi, si cu cozonaci, si cu lapte praf de la 3 luni si ciorbica de la 4 luni. Faza e ca eu de exemplu nu am chef sa mai „supravietuiesc” si nu vreau sa supravietuiasca nici copiii mei. Eu vreau sa traiesc frate, sa ma bucur de viata, de sanatate, sa calatoresc si la 70 de ani, nu sa iau un pumn de pastile zilnic… Am supravietuit si cu bataie si pedepse, umilinte. Am supravietuit si cu scoala de rahat la care am fost obligati sa mergem. Omu are o capacitate uimitoare de a se adapta.. adica, au supravietuit oamenii in lagare naziste, ce dumnezeu…

        Dar nu mai este vorba despre supravietuire!! eu vreau sa traiesc din plin, sa am un corp sanatos, un spirit sanatos si o minte la fel. vreau ca la 60 de ani sa pot sa fac sport, sa urc un munte, sa fac sex… nu sa stau sa invart sarmale, in capot, cu tatele pana la buric si cu ditamai burta si fundu – ca asa arata majoritatea femeilor de 60 de ani din Romania. de barbati nici nu mai zic cum arata la 60… si nu ma refer la partea estetica, ci strict la partea de sanatate fizica. Partenerul meu e din alta tara, alta cultura si el mi-a semnalat un aspect pe care eu, ca romanca, nu il vedeam pentru ca facea parte din normalitatea mea: in Romania foarte foarte multi oameni, tineri si batrani, au gura plina de carii, de dinti stricati, le miroase gura…Asta tine tot de sanatate si de grija pentru propria persoana. Evident e lipsa de igiena si educatie, pt ca atunci cand parintii nostri erau ocupati cu supravietuitul, sa ne invete sa ne spalam pe dinti si sa avem grija de corpul nostru, nu era o prioritate… Asa ca eu una, ma repet, m-am saturat sa supravietuiesc. Vreau sa ma bucur de viata si sa ma respect, iar respectul pentru mine insami se manifesta si in grija pe care o acord corpului meu. Asa ca sa ma indop cu gogosi si cozonaci nu e o optiune decat f rar.

  • Irina spune:

    ridicol, neridicol, koln are un dom meserias rau!

  • Raluca spune:

    Robo, nu stiu cine exagereaza mai mult, tu sau Ana? Da, cei din generatia noastra (nascuti in anii 70-90) mi se par mult mai respectuosi si politicosi decat generatiile de dupa noi, cu toate „traumele” la care am fost supusi. De ex pe vremea mea nu existau profesori batjocoriti si agresati de elevi ca acum.Nici eu nu-s de acord cu cresterea copiilor in violenta, dar nici cu atitudinea asta, copilul nostru stapanu nostru, noi suntem adulti defecti tre sa ne tratam la psiholog, copilul e fiinta perfecta iar daca are un comportament nedorit e sigur din vina parintelui. Pai cu asa mentalitate, o sa crestem o generatie de dl Goe.
    Haide totusi sa nu cadem in extreme si sa pastram o cale de mijloc.

  • Alexa spune:

    eu ma retrag, ai destui fani, nu-mi fac griji ca te afecteaza, totusi vreau sa-ti spun ca pe mine m-a afectat, mi-a facut rau sa citesc asa ceva. Nu sunt de acord cu zaharul si nici cu pinata… dar sa descrii asa grotesc niste copii la o petrecere… Eu inteleg ca nu sunt ai tai si nu-s perfecti dar nici chiar asa. Ai avut o zi restanta de zgripturoaica sau ceva?… Who does that?!? ne-ai umplut de venin. Si chestia cu mucii?! Pe bune?! Wtf?!? Noroc bun.

    • Lili spune:

      ai dreptate Alexa, simt exact ca tine…..ai lor sunt perfecti mega destepti niste genii si ei niste parinti progresisti care stiu exact ce sa faca si cand si totul e minuntat..NU. totul e doar Marketing,.SI da , au destui fani..ne putem retrage linistite 🙂

  • Raluca spune:

    Recunosc ca nu l- citit pe nenea asta, koln, dar observ din postarile Ioanei cam care-s ideile lui si unele nu mi se par ok deloc. Nici sa-ti cresti copilul dupa „cartea de bucate” nu mi se pare ok. Asta cu non violenta sunt chestiuni de bun simt nu tre sa fii expert in parenting sa-ti dai seama ca copilul nu tre sa fie batut.

  • ALFIE KOHN spune:

    KOHN, oameni dragi, ma cheama ALFIE KOHN. un google simplu va poate lamuri. macar numele sa mi-l stiti, daca tot vorbiti de mine recunoscand ca nu m-ati citit, dar ca invart chestii dubioase.
    multumesc si scuze ca am intervenit.

    kohn. alfie kohn

    • Raluca spune:

      Scuze, m-am luat dupa Robo care a scris „koln”

    • ALFIE KOHN spune:

      Robo a scris asa ca reactie ironica la persoana care a facut primul comentariu cu referire la Alfie K. fara sa-i stie insa numele.

      • Robo spune:

        Esti tu sigur ca nu-i stiu numele.
        Adica intelegi ca am scris un comentariu ironic dar ti se pare ca stalcirea intentionata a numelui („Koln asta”) nu se potriveste cu intentia ironica.

      • ALFIE KOHN spune:

        tocmai asta spuneam (sau voiam sa spun): ca tu ii stii numele si ca erai ironic, gresind deliberat ca sa tusezi greseala comentatoarei de mai sus. „persoana care a facut primul comentariu cu referire la….fara sa-i stie numele”.

  • Diana spune:

    Articolul asta nu este despre o nenorocita de pinata, nici despre bomboane, nici despre copii. Este despre PARINTI BUNI şi PARINTI RAI. Nu exista părinti normali, terminati cu argumente aruncate, pur si simplu categoria asta dispare din online. Copiii au meldowns care au la baza parenting bun (si-au pierdut temporar baza de siguranță şi o vor rapid inapoi, meditează la ceva important si părintii i-au tulburat, sa simt fortati sa ia decizii, etc) si meltdowns care reflecta parenting rău (sugar rush de la pinata vieții, părintii care au EȘUAT în a avea răbdare, a explica, a educa pozitiv). Desigur ca orice părinte calificat face diferența intre astea doua categorii, e ingroup versus outgroup. De la pinata, la snitel, la televizor, la interacțiuni părinte-copil, cezariană, alegerea sistemului de educatie, alăptare, petreceri de prunci whatever, nu exista NORMAL adică modal, în interiorul curbei lui Gauss. N-ai cum sa iesi bine dacă o tii pe mijloc. O rupem aici în empatie, lacrimi, holding hands, ocazional în dovezi stiintifice care ne validează (except when they don’t, dar atunci le ignoram sau explicam savant cum sta treaba), dar numai cu părintii buni, noi intre noi, ego masaj reciproc. Prostii cu pinatele lor sau cu alte găselnițe ‘fine’ cum sarcastic se exprima printesa merita ridiculizati public. Dimpreună cu pruncii lor. Ceilalți care carcotesc cu moderatia, calea de mijloc sau alte scuze pentru care sunt părinti rai sunt admonestati superior. Nu exista nicio polemică aici, dar cu siguranță exista dogmatism. Puteti cauta ce subiect vreți, pe orice forum de părinti şi mai devreme sau mai târziu it all boils down to that. Mai trist e ca toti au argumente valabile dar evident ca nu se asculta reciproc pentru ca fiecare are sabia dreptății la centura. Si eu vreau sa cobor de pe planeta, cum plastic se exprima cineva.

    • Robo spune:

      Da, ca pe restul subiectelor oamenii nu sunt divizati – parentingul e problema. In rest e numai lapte si miere, insa dogmaticii cu parinteala de rit nou vin si divizeaza lumea. Plus progresistii si sexo marxistii.

      Daca astia ar tacea din gura, totul ar fi peachy.

    • Robo spune:

      @Diana
      Uite eu nu mi-am lovit copiii nici macar o data.

      Sa inteleg ca ar trebui sa le trag cate una macar saptamanal, ca sa nu fiu la extrema, ci sa ma inscriu la mijloc pe curba lui Gauss?!

      Ma omorati cu moderatia asta. Moderatia se aplica la lucrurile rele, in alea tre sa fii moderat. Lucrurile bune in schimb nu se fac cu moderatie.

      • Mihaela spune:

        Doamne ce o mai scoti pe asta in fata cu batutul.

        dat copilului un ou kinder=bagat in spital cu vanatai

        Compari batutul saptamanal cu cateva bomboane nenorocite, tort si snitel cu piure la o petrecere.

        Stii la ce ar ajuta moderatia? La critica altor parinti.

        Complet de acord cu tine Diana, mai ales cu partea „Copiii au meldowns care au la baza parenting bun (si-au pierdut temporar baza de siguranță şi o vor rapid inapoi, meditează la ceva important si părintii i-au tulburat, sa simt fortati sa ia decizii, etc) si meltdowns care reflecta parenting rău (sugar rush de la pinata vieții, părintii care au EȘUAT în a avea răbdare, a explica, a educa pozitiv).”.

        • Robo spune:

          O bag pe asta cu bataia pentru ca nu e un subiect minor. Nu a zis nimeni ca un ou kinder este egal cu bagatul in spital, asta e interpretarea ta rauvoitoare.
          Ce s-a zis in schimb este ca bataia nu inseamna doar bagat in spital, bataie este chiar si o palma data la fund, oricat nu va place sa auziti asta.
          Pentru parintii care nu vor sa fie criticati exista Savatie Bastovoi.
          Cei care inteleg ca critica te ajuta sa te schimbi (sa nu mai dai nici macar o palma) pot sa citeasca si prin alte parti decat la Savatie.

          • Mihaela spune:

            da, dar acum nu se discuta de bataie, se discuta de dulciuri.

            adica, stiu ca titlul e „Bataia pe hiperglicemie”, dar cu siguranta bataia nu e pusa la propriu acolo, in mare e vorba doar de dulciuri.

            din punctul meu de vedere orice parinte care isi da interesul e un parinte bun. 🙂

            • Robo spune:

              eu doar i-am dat un exemplu Dianei despre cum e absurd sa vorbesti de moderatie cand e vorba de comportamente bune.
              Ca asta era ideea ei, deplangea lipsa de moderatie.
              De asta am vorbit de bataie, dar puteam sa vorbesc si de cocaina de exemplu, doar ca n-avea nici o legatura cu copiii.
              In exemplul meu poti sa inlocuiesti „bataie” cu „cocaina” daca preferi si atunci argumentul ar suna asa „eu de exemplu nu am tras niciodata cocaina pe nas, deci sa inteleg ca ar trebui sa mai trag din cand in cand ca sa fiu la mijlocul curbei lui Gauss?”

      • Dia spune:

        Vai mai Robo, dar bătaie chiar deloc? Pai tu nu știi ca bătaia așa, cu moderație( nu prea severa, din când in când doar și sa nu lase urme) ajuta la formarea caracterului unui copil? Sa nu mai spun ca așa se câștiga respectul.
        Și ce toată povestea cu Alfie asta care scrie cam de când m-am născut eu in anii 80 dar e tot „nou” pt România- ce știe el dom’le, doară nu o sa ascultam de el și sa creștem micutii domnii Goe? Ca lumea merge minunat așa cum e. Acuma chiar m-ai dezamăgit, nu cred ca mai pot sta pe grup.

        • Robo spune:

          @Dia
          da, bataie cu moderatie.
          daca e asa buna, parintii ar trebui sa se bata si unul pe altul, nu doar ei pe copii.
          cu moderatie, desigur, max. 1 scatoalca / zi.

          • Mihaela spune:

            @Robo: nu le poti face pe toate. majoritatea parintilor nu pot sa le faca pe toate. de aia apare moderatia si in lucrurile bune.

            si mancare sanatoasa, si sport, si educatie, si serviciu, si curatenie si si si.

            sigur, sunt cativa care au posibilitati financiare/timp etc, dar majoritatea trebuie sa faca niste alegeri.

            e ca si cum m-as lua eu de tine acum ca nu ai un abdomen cu patratele (doar ca exemplu). pai de ce nu ai? ca e sanatos sa faci miscare, si ar trebui sa faci mai des. la modul ideal, da, ar trebui, dar…timp. copii. e motiv asta sa te simti vinovat sau cu ceva inferior altora care au patratele?

            la fel si la bomboane si snitel cu piure vs fara zahar deloc.

      • Diana spune:

        Clar este dintre părintii buni, nu stiu de ce pui asemenea întrebări cu răspuns evident.
        Dar ca sa nu întrebi, las aici şi motivele pentru care eu sunt în părinte rău (ca deja am stabilit ca aici nu merge cu etichete modale nici curbe gausiene)
        1. În cei 6 ani jumate, copilul meu a fost lovit de mine de doua ori. Prima data am povestit chiar la tine pe pe blog, a doua oara s-a întâmplat vara trecuta. Nu contează contextul, nici regretele sau tensiunea, nici măcar ca a fost o palma. Aici nu sunt deloc ironica, chiar nu sunt de acord cu bătaia, trasul de urechi, pălmuta la fund, în nicio doza. Însă tot fac parte din alea doua treimi (iarăși neironic).
        Nu mai povestesc de muntii de cercetare care arata ca nu neapărat bătaia în sine e cea care traumatizeaza ci tot bagajul care vine cu bătaia. Părintii care Isi bat copiii au mai multe sanse sa fie ne-empatici, distanti emoțional, neglijenti cu copii, antisociali,mai putin educati etc. Bătaia, palma sau amenințarea de multe ori vin la pachet cu abuzul emoțional şi abuzul emoțional este cel care traumatizeaza cel mai tare. De aici si ciondaneala cu ‘eu am primit cate una si îs ok, îmi iubesc părinti’ versus ‘n-am sa pot uita palma aia sau bătaia aia’. Da sunt de acord ca nu e bine sa facem analiza analizei, mesajul trebuie sa fie clar că bătaia, în nicio forma, nu e ok.
        2. Tatăl lui nu l-a lovit niciodată dar a strigat la el. Ba mai mult, l-a lăsat la desene, i-a dat sarmale de la bunica la cină, i-a dat dulciuri când nu eram pe faza.
        3. Si eu îi dau dulce, nici măcar nu e tot timpul de casa, păcătuim cu infamul Kinder măcar de doua ori pe săptămână când iese de la tenis si cere. Nu contează ca e după efort fizic intens, ca miroase a transpirație ca un adult venit de la coasa, s-a stabilit deja ca zaharul alb e dușmanul unu al copiilor. Nici măcar ca metabolismul creierului se face cu glucoză, ca acesta trebuie dat în directă relatie cu nivelul activității fizice bla bla (chestii seci de stiinta). Ba chiar îi dau sa bea cacao, nu stie ce e ala carob, nici stevia, nici sirop de agave (desi merita sa facem o analiza a acestor înlocuitori considerati sănătoși). Nu mai zic de quinoa şi alte exotisme (si chiar nu stiu cum au supraviețuit generatii de oameni în zona temperat continentala fără lucruri din astea esențiale, la fel cum nu stiu cum supraviețuiesc inuitii fără dieta mediteraneana si cu atâta carne si grăsime în sistem).

        3. Copilul meu mănâncă şi snitele şi chiftele şi piure, uneori cere paste la cină sau chiar piftie sau salata de boeuf (la sărbători ca atunci avem din astea). E sub intervalul de greutate optim pentru varsta şi înălțimea lui dar iarăși, astea sunt detali stiintifice seci, no one cares.

        4. În situația expusă de prințesă, al meu şi-ar fi umplut obrajii de caramele lipicioase şi eu l-as fi lăsat. Sigur nu ar fi mâncat tortul dupa şi mi-ar fi pus punga în brate după ce ar fi trecut euforia vânătorii. De fapt, i-am lăsat plasa cu dulciuri primita de la facultate la el în camera, la îndemâna, si pot spune ca e relativ neatinsă. Desigur, dacă era mai impulsiv si cu probleme de control inhibitor as fi avut alta strategie, dar în parenting nu exista sa adaptezi strategiile după copil. Ori esti într-o tabăra, ori în cealaltă.

        5. Am făcut recurs la recompense si penalizări (nu socuri electrice sau bătaie, doar retragere de privilegii) în situații punctuale si chiar au funcționat. Desigur, faptul ca au funcționat nu arata decât ca mi-am dresat copilul ca pe catel, ca nu sunt cu nimic mai buna decât Pavlov si Skinner care au folosit aceste tehnici barbare pe necuvantatoare.

        6. Nu mi-am dorit sarcina, toată perioada m-am luptat cu depresie. Nu contează ca acum as face moarte de om pentru copilul meu, sigur cortizolul din sarcina fucked up with his system asa ca atunci când apar probleme e clar de unde: ori de la copilul neiubit din pântec, de la cele doua palme, de la dulciuri sau snitele. Sau de la cele doua ore de desene pe săptămână, ca primește şi din alea.
        Nu mai zic ca sunt psiholog, asta clar e în măsură sa arate ca nu numai ca nu sunt la mijlocul curbei, da sunt undeva la capătul ala negativ.

        Si lăsând ironia la o parte, întotdeauna am sa recunosc meritul popularizarii stiintei, grupurilor de suport pentru părinti, diseminarii de lucruri noi (eu sunt mare consumatoare de stiinta). Blogul asta are merite clare, asta când nu o ia pe arătură si pune la zid te-miri-ce. Atunci simt nevoia sa comentez.

  • Ana spune:

    Ma intreb daca cei ce scriu ironic ca bataia cu moderatie este buna sint incapabili sa inteleaga ce vor ceilalti sa spuna sau pur si simplu interpreteaza rau voitor totul.Ideea nu era sa iti bati copilul ci ca,daca ai facut-o,sa nu o iei razna simtindu-te cel mai rau parinte de pe planeta.Evident,aici se va specula din nou ca asta inseamna sa iti omori copilul si sa te doara in fund.Absolut deloc,vorbesc despre parinti care sunt preocupati de educatia celor mici,nu de cei abuzivi.Exact,o palma nu e un abuz.Este ,sigur ,ceva nedorit insa nu te trimite la psiholog decat daca este in colaborare cu multe,multe alte comportamente negative repetate sau foarte violente.
    @Dia,ceva din vechea educatia care ar trebui pastrat este ca ,atunci cand copiii sunt de varste mici si cu experinte foarte limitate,parintii stiu ce este mai bine pentru ei.Se vehiculeaza foarte des ideea ca de fapt copiii stiu mai bine,ceea ce mi se pare chiar periculos pentru ca nu reflecta realitatea.Si da,ideile gen Kohn sunt noi.Peste tot pe planeta,cei de 50-60 ani au aplicat (in general) cam aceleasi metode ca la noi.Kohn si restul sunt pentru parinti 30-40 ani,cu copii mici.Si spun asta pentru ca am lucrat multi ani intr-un spital de pediatrie unde erau doctori din America,Anglia,Canada,Brazilia,Europa,tari arabe.
    So totusi,acceptati tot ce e nou doar pentru ca suna bine si nu e vechi?
    In fine,exact cum spunea Diana,este despre parinti rai sau buni, cale de mijloc nu exista.Adica,ai momente cand esti bun,momente cand esti rau.Neahhh,asta e de mare porc. Faptul ca nu i-ai dat nici o palma copilului si i-ai limitat consumul de zahar te trimite automat oe locul castigator.Desi copilul este inca foarte mic pentru a se vedea ce si cum.
    @Robo,ai fost batut sau traumatizat in copilarie?

    • Robo spune:

      Ana, o palma este un abuz. Adica, gizas craist.
      Este un abuz nu numai din punct de vedere legal, ci din orice punct de vedere vrei tu. Este chiar definitia abuzului.

      Uite asta e problema fundamentala, de asta insist cu bataia (ca imi reprosa cineva ca o tot bag la inaintare). O palma data copilului este abuz. Abuzezi de forta ta superioara si de ascendentul pe care il ai asupra copilului. Asta e tot.

      Eu am fost batut de 2.5 ori cand eram mic, sunt un caz fericit – unul din putinele, ca in rest majoritatea si-o cam luau pe atunci. Am fost batut atat de putin pentru ca maica-mea nu l-a lasat pe taica-miu sa ne bata, ca alfel ne-o luam si noi la greu, el fiind crescut cu bataie si cu trimis de-acasa la 18 ani (sa munceasca). Le tin minte foarte bine episoadele alea, by the way. What’s your point?

      Apropo, acceptam ce e nou nu pentru ca suna bine, ci pentru ca are SENS. Daca ceva e vechi si are SENS, il acceptam si pe el. Deci regula e ca acceptam daca are sens, fie nou fie vechi. Intamplator, lucrurile vechi care se vehiculeaza in materie de parenting nu au sens, de aia le acceptam pe astea noi.

      • Ana spune:

        My point is, esti atat te agresiv verbal,de zeflemitor,de tendentios si „my way or the highway”(adica neacceptare) incat ma gandeam daca aceste atitudini iti verifica teoria conform ele au ca sursa primara o educatia violenta.
        Un abuz este folosirea unor metode (negative)in exces.O palma nu este un abuz.
        Cand spui ca ceva are sens pur si simplu este abstract.In cazul de fata,sensul este actuali copii -viitori adulti mai respectuosi,mai empatici etc.Ai vazut rezultatele concrete?Daca nu,atunci crezi ca are sens.

        • Robo spune:

          Bine ca tu sustii bataia la copiii dar eu sunt cel agresiv pentru ca te contrazic. Ai pus aici un comentariu mega-zeflemitor la adresa parenting-ului si implicit a unei categorii de parinti dar te deranjeaza cand si altii sunt zeflemitori.

          Folosesti gresit cuvantul abuz, verifica dex-ul.
          Oricum, cuvantul in sine nu conteaza, desi e clar ca aveti o sensibilitate la el.
          Ce conteaza e ca nu e ok sa-ti lovesti copilul, din orice punct de vedere.

          Dar trebuie sa vrei sa intelegi asta, altfel nu-ti poate explica nineni.

          Apropo, ai vazut comentariul meu im care detaliez exagerarile tale grosolane din primul tau comentariu la articolul asta?

          • Ana spune:

            Mai incerc
            NU sustin bataia,sustin ca o palma nu te duce la psiholog decat daca e adaugata la multe alte aspecte negative. Si ca a il demoniza pe cel care a dat-o este exagerat.
            Am verificat DEX,nu il folosesc gresit cuvantul abuz.Cuvantul in sine conteaza,pentru ca poate induce ideea unui comportament mult mai rau decat ceea ce este,de fapt.
            Nu esti zeflemitor doar cu mine,ci cu multi altii care nu iti impartasesc ideile.Ai dreptate,eu nu m-am referit decat la un sistem.Partea cu „implicit la parinti” a venit de la tine.
            Nu caut explicatii pentru mine,imi exprim o parere contrara vederilor tale.

        • Dia spune:

          Ana, da, o singura palma e mai ok decât o palma in fiecare zi. Absolut!! Nu contesta nimeni asta. Dar, tot abuz se cheamă. Fie el și de o zi. O palma am luat de la taica-meu și mi-o amintesc de parca a fost ieri.. anyways.
          Mi se pare aberant ca in poziția in care suntem azi, cu tot accesul la informație, la ajutor, etc unii dintre noi( nu zic de tine) încă cred ca o pălmuța nu face nimic rău. Ba câteodată chiar trebuie. Părinții noștri nu au avut acces la nimic din ce avem noi acces, nu le caut scuze. Eu cred ca mulți din cei care spun ca bătaia e ok( chiar dacă rar) sunt pur și simplu copleșiti, încearcă sa scape de vina pe care o au când își lovesc copilul și nu știu altcumva cum sa o facă…dar sa nu comparam zaharul cu bătaia!!

  • Raluca spune:

    Robo si Dia, voi aveti o obsesie cu bataia. Si nu despre asta e vorba. La voi e totul sau nimic, alb sau negru. Nici eu nu mi-am lovit vreodata copilul nici macar cu o palma dar nu pot sa fiu de acord cu stilul asta de educatie, copilul meu stapanul meu, il respect dar nu pretind ca si el sa ma respecte, nu ridic niciodata vocea ca sa nu-l traumatizez, sunt zen in permanenta pt ca ce naiba, sunt adult si tre sa fiu perfect, daca copilul are un comportament negativ sigur a gresit parintele cu ceva, intotdeauna este vina parintelui, etc….Despre astfel de exagerari vorbesc, care razbesc din unele postari ale autoarei si nu numai. Dar voi na , dati-o inante cu sarcasmul si cu argumentul bataii.
    Cat despre 2/3 care-si bat copiii permiteti-mi sa am unele rezerve cu privire la procentul asta. In cea mai mare majoritate, aia de-si bat copiii sunt oameni simpli, fara educatie, saraci (si material si cu duhul), multi sunt alcoolici. Astora daca le dai sa citeasca Alfie Kohn o sa se uite oricum ca curca-n lemne.

    • Robo spune:

      Pai uite, Ana zice ca o palma nu e un abuz, desi este un abuz din toate punctele de vedere. Ce zici, o fi degeaba obsesia asta, avand in vedere ca opinia asta ca nu e abuz e larg raspandita?

      Si cine a sustinut pe aici ideea ca copilul meu e stapanul meu, daca tot ai pomenit de exagerari. Arata-mi macar un cuvant din care sa reiasa asta. Sau ti se pare ca daca eu nu cred ca sunt stapanul copilului asta inseamna automat ca el e stapanul meu? Alta cale nu exista, nu? In schimb ma acuzi pe mine ca vad lucrurile doar in alb sau negru. Frumos.

      Da, da, numai saracii si needucatii isi bat copiii, excelent, chiar lipsea dispretul/prejudecata fata de saraci pe aici.
      Si doar saracii si needucatii isi bat si/sau omoara nevestele, noi astia mai cu bani asa suntem feriti, ca noi suntem crema si banul te face superior din toate punctele de vedere, se stie.

      • Raluca spune:

        Robo, Da, agresivitatea domestica e mana in mana cu saracia (de toate felurile, inclusiv materiala). O sa vezi statistic ca-s covarsitor mai multi aia saraci (material si cu duhul) si care-si bat copiii (si nevasta), decat aia educati si care traiesc decent (dpdv material) si care-si bat copiii (si nevasta). Eu nu zic ca nu-s si din a doua categorie, dar mai putini. Si asta pt ca, cu cat sunt mai mari frustrarile si mai mic nivelul de educatie, cu atat omul e mai primitiv si mai violent.

        • Robo spune:

          Arata-mi si mie statisticile alea, te rog. Ca saptamana trecuta a fost omorata de sot o femeie care nu era saraca, nu de alta.
          Si in viata exista multe surse de frustrari, nu numai lipsa banilor.
          Scuza-ma, dar esti atat de plina de prejudecati incat nu sunt sigur ca mai vreau sa continui sa-ti raspund.

          • Raluca spune:

            Robo, perfect daca nu-mi mai raspunzi. Crede-ma, o sa supravietuiesc. Oricum, un perete ar fi mult mai receptiv decat tine! Haha!

            • Robo spune:

              Receptiv la ce? La aia ca e ok sa-i mai tragi copilului cate o scatoalca, ca e „one off”?

              • Raluca spune:

                Robo Nu am scris nicaieri ca sustin palma. Asta e tot ce ai inteles tu, atata poti, asta e. Zic ca ne pierdem vremea inutil sa ne raspundem reciproc. Hai, larevedere, drum bun!

          • Raluca spune:

            Da, normal ca exista mai multe surse de frustrari decat lipsa banilor. D-aia-s si bogati frustrati care-si bat copiii si nevasta. Doar ca proportiile -s altele, saracia si lipsa educatiei e lucru dovedit ca predispun la violenta. Gizas, tu chiar ai probleme de intelegere (si logica)!

            • Robo spune:

              Dar da-mi statisticile alea pe care mi le-ai promis, ca pareri din astea nefondate pe altceva decat pe prejudecati pot emite si eu.

              • Diana spune:

                https://www.jrf.org.uk/report/relationship-between-poverty-child-abuse-and-neglect-evidence-review

                Asta e o sinteza narativă a cercetării pe tema, publicată în 2016.
                A nu se înțelege ca la case mai mari nu apare abuzul, acum vorbesc strict de relatia saracie-abuz. Si e evident ca e asa: cei mai săraci ai cele mai putin resurse, inclusiv suport în parenting, au mai putina educatie, mai multi stresori cotidieni (cu putin resurse de a le face fata), mai multe boli cronice, mai multe sanse sa fie abuzatori de substanțe. Tot ei sunt cei care tind sa Isi căsătoreasca mai devreme copiii, înainte de împlinirea majoratului, sa îi exploateaze economic, sa îi depriveze de educatie formală sau sa ii descurajeze sa o continue (tot pe criterii economice). Si evident sa îi neglijeze. Si astea sunt forme de abuz, asta ca sa nu acordam tratament preferențial abuzului fizic si sa dam falsa impresie ca asta e singura drama cu care se confrunta milioane de copii.

                • Robo spune:

                  Pai intai ca studiul este despre relatia dintre saracie si child abuse & neglect, adica abuz fizic, sexual, emotional si neglijenta. Sunt 4 lucruri diferite.
                  Apoi, studiul spune ca desi exista o asociere, saracia nu este nici necesara nici suficienta pentru child abuse & neglect, adica nu e o cauza – which was kinda my point

                  Afirmatia Ralucai cu care eu nu sunt de acord este urmatoarea:
                  „In cea mai mare majoritate, aia de-si bat copiii sunt oameni simpli, fara educatie, saraci (si material si cu duhul), multi sunt alcoolici.”

                  Ca sa spui ca majoritatea celor care isi bat copiii sunt saraci, trebuie sa ai o informatie simpla: cati din cei care-si bat copiii sunt saraci? Daca nu ai informatia asta, doar speculezi.

                  Apoi, oamenii astia saraci si needucati sunt mai susceptibili la indoctrinarea religioasa si poate de aia isi bat copiii, pentru ca religia i-a invatat ca barbatul e seful si celelalte. Nu putem sti, nu?

                  In afara de asta, chiar aici pe blog sunt oameni ne-saraci si educati ca Raluca care spun ca o palma la fund e ok (adica spun ca abuzul fizic e ok), ceea ce inseamna ca afirmatia este invalidata chiar de autorul ei.

                  Eu personal nu cred ca majoritatea celor care isi bat copiii sunt saraci, cred ca la noi in tara si saracii si ne-saracii isi bat copiii cam in aceeasi proportie. Asta pentru ca aud multi ne-saraci care spun ca-si bat copiii, nu de alta. Chiar si aici pe blog. Repet, o palma e bataie si e abuz, indiferent de ce-o spune oricine.

                  • Diana spune:

                    Si palma/bataia nu intra la physical abuse sau imi scapa mie ceva? Sinteza discuta despre relatia dintre saracie si multi-abuz, ala fizic e doar unul din cele multe. Si da, de cele mai multe ori vin la pachet, in viata reala e greu sa le separi chirurgical (de ex. cum putem vorbi doar de abuz sexual fara sa vorbim si despre abuz emotional si fizic)?

                    Nimeni nu a zis ca saracia cauzeaza abuzul, nici eu, nici Raluca, nici articolul. E o oarecare diferenta intre factor de risc si factor cauzator direct si de obicei cauzalitatea directa se testeaza in situatii controlate, cand tii constanti factorii de risc si posibilele variabile perturbatoare. Statutul socio-economic e un factor de risc, nu un factor cauzator, la fel cum bataia in copilarie e un factor de risc pentru probleme emotionale ulterioare (pentru ca s-a observat ca cei batuti au mai multe probleme emotionale ulterior decat cei nebatuti), insa nu putem dovedi cauzalitatea. Noi vorbeam de ‘a predispune’ sau a ‘se asocia’ nu de ‘a cauza’. Interpretarea ta ori e rauvoitoare, ori oleaca ignoranta, ori putin din amandoua.

                    • Robo spune:

                      Pai tocmai ca intra, dar uite, eu iti mai pun o data afirmatia Ralucai de la care a pornit totul.

                      „In cea mai mare majoritate, aia de-si bat copiii sunt oameni simpli, fara educatie, saraci (si material si cu duhul), multi sunt alcoolici.”

                      Exista o asociere intre saracie si mai multe forme de abuz + neglijenta. Hai sa zicem ca exista o asociere si intre saracie si bataie, desi daca bagi bataia la un loc cu alte 3 lucruri, nu poti sa stii cu care din ele se asociaza mai precis, pentru ca daca ma intrebi pe mine, saracia chiar cauzeaza neglijenta, deci asocierea s-ar putea sa fie cea mai puternica cu neglijenta, nu neaparat cu abuzul.
                      Dar sa zicem. Sunt de asemenea de acord ca saracia e factor favorizant pentru abuz si pentru neglijenta.

                      Dar asocierea asta nu dovedeste faptul ca majoritatea celor care-si bat copiii sunt oameni saraci si fara educatie – pur si simplu nu exista vreo dovada pentru asta atat timp cat nu i-a numarat nimeni.

                      Deci nu, nu vorbeam despre „a predispune” sau „a se asocia” – sau poate tu vorbeai, eu insa vorbeam despre afirmatia asta a Ralucai cu majoritatea, afirmatie care implica faptul ca saracia duce la abuz (ea chiar a dat si o „explicatie” a mecanismului exact, a zis ca saracia te face primitiv sau ceva).

                      Eu chiar sustin, fara a putea bineinteles dovedi cu cifre, ca abuzul fizic e prezent in proportie comparabila si la oamenii ne-saraci/educati ca si la cei saraci/ ne-educati. Pentru ca toti aia pe care-i aud eu ca-si mai altoiesc copiii sunt din bula mea, adica oameni ne-saraci si educati.

                  • Raluca spune:

                    Robo, te las in delirul tau, cum ca eu, care-s si educata si nesaraca (uluitor, cum de ti-ai dat seama?) , sustin abuzul fizic. Fie ca tine.
                    Ok, aplici cea mai „buna” metoda de parenting, confirmata, nu-i asa, de marele specialist A.K., pe care eu, in ignoranta mea nemasurata, nici nu l-am citit (ba chiar i-am stalcit numele, haha!), esti intruchiparea parintelui perfect, am inteles asta. Lasa-ne pe noi, profani in ale parentingului, cu convingerile noastre, nu te mai chinui sa ne impui „adevarul” tau. Lasa-ne asa, imperfecti cum suntem si ACCEPTA ca nu-i poti face pe toti sa fie dupa chipul si asemanarea ta.
                    Hai, relax si nani, e si maine o zi.
                    PS: vai de copiii tai, cand vor fi adulti si vor gandi altfel decat tine.

          • Mira2 spune:

            Pe lumea asta exista si excepti.

            Da, si eu sunt convinsă că sărăcia și lipsa de educatie ( care de multe ori merg mana in mana) sunt un mediu favorizant pentru violența domestică.

      • Lee spune:

        http://otiliamantelers.ro/mami-inima-noastra-s-frant/

        Uite un incident care ilustreaza, dupa parerea mea, mentalitatea gen „copilul e stapanul meu”. Sa nu uitam ca autoarea textului e un nume de rezonanta al noului val de parenting in Romania. Imi permit sa analizez putin cazul: copilul se supara, nu se precizeaza de ce, „ii spune mamei ceva” (banuiesc ca nu vreo politete) si face un gest voit de sfidare (ii fura telefonul din rucsac). Mama i-l smulge din mana. Copilul, bineinteles, „plange foarte tare” (sau cu alte cuvinte, urla). Mama se simte vinovata pentru reactia ei si incepe sa rationalizeze cele intamplate, isi spune ca a avut o reactie disproportionata din cauza propriilor traume din copilarie, bla bla bla. Isi cere imediat scuze fetitei, ii acorda atentie sporita, nu stie cum sa o mai impace. Fetita recurge la un gest care mie imi miroase putin a manipulare emotionala, deseneaza o inima franta sub care scrie ‘mami’, iar mami, bineinteles, se simte si mai prost. Focusul se muta pe vinovatia mamei, comportamentul initial al copilului devine un detaliu minor de care nu mai vorbeste nimeni. In final, cele doua se impaca, totul e bine si frumos, dar:

        1. Copilului nu i se explica in mod clar de ce nu e in regula ce a facut.

        2. Daca copilul e om si merita respect, (sa nu i se smulga telefonul din mana), mama nu e si ea om si nu merita si ea respect (sa nu i se ia telefonul din rucsac)? Daca copilul merita scuze, mama nu merita si ea scuze din partea copilului?

        3. Ce invata copilul din incidentul asta? Nu conteaza ce fac, e destul sa plang „foarte tare” si sa desenez inimi frante si mama imi va cadea la picioare.

        Nu spun sa nu fii empatic cu copilul, sa nu inveti sa vezi dincolo de comportamentele lui nepotrivite, sa nu incerci sa ajungi la inima lui. Dar sa il si educi.

    • Dia spune:

      Raluca, da, eu bătaia o văd ca pe un nu absolut. Alb pe negru. Și sper sa nu îmi lovesc niciodată copilul. Sper și sa nu tip la el. Lucrez mult cu mine pentru asta și nu e mereu ușor. Și nu, nu sunt zen mereu. Care părinte e așa?? Toți trecem trecem prin momente grele. Dar sa nu confundam lucrurile. Sa nu confundam agresivitatea cu zaharul. Sau agresivitatea cu desenele animate. Sau agresivitatea cu șnițelele. Ca nu ieșim nicăieri. Nu o sa susțin niciodată ca ce rău ii face un părinte copilului sau dacă ii mai da zahăr din când în când sau il pune un pic la desene animate. Dar sa nu incurcam oalele. Bătaia cauzeaza un risc crescut de afecțiuni psihice, comportament antisocial, agresivitate later on și multe altele. Punct. Dacă chiar e nevoie de evidentă pentru asta, pot trimite.
      Și nu, băiatul meu nu e stăpânul meu. Nu cred ca e anormal sa aiba preferințe, opțiuni, momente mai proaste. In care eu, ca adult și ca mama sa încerc sa ii fiu aproape. Ca nu poți fi zen mereu, asta clar. De asta încerci și cauți ajutor. Toți avem momente. Orice numai sa nu spune-ți ca bătaia e ok( nu ma refer la tine aici). Ca îl lovești și îți pare rău pe urma ca nu știi ce sa mai faci, uite ca înțeleg și asta. Toți venim cu un bagaj. Trebuie sa conștientizezi și sa te tratezi. Dar sa lovești și sa crezi ca e ok in ciuda a ceea ce știi acolo e problema.
      Cât doar despre cei săraci și ne-educați care isi abuzează copiii in România, dream on. Se întâmpla la fel de frecvent in „casele bune” de la oraș. Dar asta doar dacă admitem ca și pălmuța e bătaie și nu trebuie sa fie lovit copilul cu ciocanul.

  • Raluca spune:

    Robo, o palma data la fund, one off, NU este bataie. Da, este un comportament nedorit, dar se intampla, pt ca si parintii sunt oameni, nu sfinti sau ingeri. Ca si copiii lor. Vedea-v-as cu un copil dificil, care urla si se da cu curul de pamant de „n” ori pe zi, cand va e lumea mai draga, sau care alearga bezmetic in strada iar voi sunteti obositi si stresati de la serviciu, sa va vad atunci cat de „zen” mai puteti fi. Haide totusi sa traim „in the real world”.
    Copiii sunt f diferiti unii sunt easy (cum e al meu, slava Domnului), altii deosebit de dificil. Desi nu-s de acord cu palma ii inteleg perfect pe parintii celor din urma, ca le mai scapa cate una la fund. Asta nu-i face parinti rai, dupa parerea mea, ci doar oameni, cu calitati si defecte. Nimeni nu e perfect, asa ca hai sa nu aruncam cu pietre cat nu suntem in pantofii celuilalt, mai „pacatos” decat noi, pt ca nu stim ce circumstante de viata are, nu stim cum e copilul lui, ce temperament are, etc.
    Asa ca, in concluzie, mai multa toleranta si mai putin sarcasm, va rog.

    • Robo spune:

      Ce inseamna „one off” pentru tine? Adica una data in toata viata lui? Aia da, presupun ca e ok. Daca insa prin one off intelegi ca nu ii mai tragi una imediat, in schimb ii mai tragi inca una maine sau data viitoare, atunci te compatimesc si pe tine si pe copiii tai.

      Daca barbata-tu ti-ar trage cate un „one off” din asta de fiecare data cand il enervezi, presupun ca ai fi ok cu asta.

      Eu te asigur ca traiesc in lumea reala in care copiii mei ma scot din sarite si de 10 ori pe zi in anumite zile. Doar ca eu nu le dau „one off”-uri din astea pentru ca nici nu-mi vine, si chiar daca mi-ar veni nu le-as da pentru ca e inuman, inutil, gresit din punct de vedere moral si ilegal.

  • Raluca spune:

    Robo, n-ai inteles. E vorba de toleranta si de a-i intelege si pe parinti. Nu vorbesc de aia care intr-adevar isi bat copiii, desi si aia pot fi intelesi la o adica. One-offul asta nu este bataie, mai studiaza definitia bataii. Si eu am mai primit palme la cur de la ai mei (si nu doar o data), dar in niciun caz nu m-a traumatizat asta, nici macar nu prea mai tin minte cum si de cate ori. In schimb da, nu pot sa uit cand maica-mea ma jignea, ma eticheta cu „proasta”, „tampita”, sau cand mi-a spus o data ca ma uraste. Cuvintele si „raceala” unui parinte pot face muuuuult mai mult rau decat o palma data cand si cand la cur. Si acum am resentimente din cauza cuvintelor si a lipsei de afectiune, astea mi-au ramas in minte, nu palmele. Bunica-mea in schimb, desi mi-a dat si ea palme la fund, mi-a spus ca ma iubeste si mi-a aratat multa afectiune. Ei bine, pe ea am simtit dintotdeauna ca o iubesc, cu tot cu palmele date la fund, la ea imi faceam „sedintele de psihoterapie”.
    Ce vreau sa zic e ca faceti prea mult tam tam cu palma data la fund (care in opinia mea nu cred ca a traumatizat pe nimeni).
    Cat despre copilul nostru stapanul nostru, cam asta transpare din unele postari si comentarii, nu am atata timp sa stau sa caut unde am citit.Asta am inteles eu, cu mintea mea subiectiva. Nu am zis nicaieri ca tre sa fie invers , noi stapanul copilului dar Consider ca este firesc sa existe o oaresce autoritate din partea parintelui in rel cu copilul.

  • Raluca spune:

    Daca zic ca nu cred ca a traumatizat pe nimeni o palma la fund, nu inseamna ca sustin asta. La fel, daca zic ca-i inteleg pe parintii care au mai avut scapari d-astea, nu inseamna ca sustin palma. Ceva de genu daca nu esti cu mine, esti impotriva mea. Iara, ne ducem in cealalta extrema, alb sau negru. Da, stiu, e greu cu logica asta.

    • Robo spune:

      Pentru ca ai adus vorba de logica, afirmatia „o palma la fund nu a traumatizat pe nimeni” violeaza logica pe multiple planuri. Iata de ce.

      1. Nu exista „o” palma (adica una). Cine da „o” palma o da si pe urmatoarea. Azi sau maine sau data viitoare, nu conteaza cand – poate tie ti se pare ca e vorba de CATE o palma, dar de fapt pentru copil e vorba de o copilarie in care a fost batut.

      E ca si cum ai spune „o tigara nu a omorat pe nimeni” – e corect, dar rareori e vorba de „o” tigara.

      2. Tu poti sa crezi ce vrei despre o palma la fund, dar afirmatia „nu a traumatizat pe nimeni” nu se bazeaza pe nimic altceva decat pe faptul ca tu vrei sa crezi asta.
      Ok, poate una nu a traumatizat, dar poti sa spui la fel despre 2? Dar despre 3?
      De la cate palme incolo devine traumatizant? 100? De ce nu 101, ca nu-i mare diferenta intre 100 de palme si 101 de palme, corect?

      3. O afirmatie este adevarata daca poate fi aplicata si altor situatii similare. Asa ca repet intrebare asta, pe care ti-am mai pus-o o data: daca sotul tau iti da o palma „care nu a traumatizat pe nimeni”, esti ok cu asta?!
      Probabil nu esti ok, corect? Probabil crezi ca n-are dreptul sa faca asta, corect?
      Pai si tu de ce ai dreptul sa-i dai copilului chiar si o palma? Raspunde-mi la asta, nu e retoric.

      Vezi problema acum?

  • Laura spune:

    Participarea la ziua de naștere a unui copilaș n ar trebui sa fie privita și judecată atât de aspru
    Bineînțeles că se consuma dulciuri, suc și tort dar asemenea evenimente sunt ocazionale…
    Micuții sunt galaciosi și neastâmpărați datorita vârstei.
    Nu toți părinții își permit să organizeze zile de naștere pentru micuți cu produse bio, fara zahar, vegane sau mai știu eu cum.
    De cele mai multe ori resursele financiare nu permit mai mult…până la urmă contează și atmosfera și bucuria din ochii lor.
    Putina relaxare in asemenea cazuri nu cred ca ne face niste părinți mai puțini buni.
    Eu am înțeles de fapt ce a vrut să zică Ana.

  • Ana spune:

    @Robo
    Vad ca nu am buton de raspuns la comentariul tau (penibil)despre freudian slip.
    Eu gandesc despre copilul meu ca este om,adica poate fi si bun si rau si cu multe nuante intre.
    Asa cum spuneam,mi-e frica de cei care cred ca nu e loc de mai bine.
    De fapt,ce faci tu pe un blog unde se vorbeste mult despre lipsa de agresivitate si empatie?!
    Oricum,e atata lipsa de echilibru si atata ipocrizie pe aici,incat ma voi alatura celor care nu vor mai vizita acest blog.Nu ca asta at face vre-o diferenta….

    • Robo spune:

      Nu, copilul nu poate fi rau. Bine si rau sunt categorii morale, iar copilul nu poate inca discerne intre bine si rau. De aia nici nu are discernamant dpdv juridic – nu e intamplator, sa stii.
      Iar acuzatia de ipocrizie este o mizerie la care recurgi pentru ca ti s-au terminat asa zisele argumente.
      Drum bun.

      • Misa spune:

        Exact!
        Hmmm, cum a-i putea oare sa-ti vezi copilul ca fiind rau?!
        D-asta nu ne-au crescut bine parintii nostri! Iata, nu ne dam seama ca de fapt noi suntem rai, si proiectam stupid asta asupra copilului!

        • Misa spune:

          Scuuuze, pentru neatentie! Nu-mi vine sa cred ca am facut o asemenea greseala de ortografie!!!
          Bineinteles in exprimarea avuta mai sus “a-i” se scrie legat!!!
          😀

      • Ana spune:

        Ba da,poate sa fie rau.Nu are discernamant juridic pentru ca nu realizeaza daca ce a facut e bine sau nu.Asta nu inseamna ca tot ce face este bun.Un copil,la fel ca orice alt om,are momente cand este bun si cand este rau.
        Nu mi s-au terminat argumentele,ci doar rabdarea de a citi atatea exagerari si rastalmaciri. Si da,este multa ipocrizia la multi care scriu pe aici.
        Pa

        • Robo spune:

          O sa zici ca exagerez, dar n-am ce face: una e sa faci rau si alta e sa fii rau. Copiii pot sa faca rau, fara indoiala. Dar asta nu inseamna ca sunt rai, vreodata. De ce e importanta nuanta asta? Pai pentrubca pe unul care e rau poti sa justifici ca trebuie pedepsit, insa pe unul care nu-si da seama ce face nu prea poti sa justifici de ce l-ai pedepsi.

          Cat despre ipocrizie, hai sa iti arat cum esti tu ipocrita: cand e vorba de bine/rau, spui ca copiii sunt oameni.
          Pe de alta parte, esti ok cu bataia aplicata copiilor (sau ma rog, cu palma, whatever, cum vrei tu) desi nu exista nici un alt om caruia sa-i faci asta (sper).
          Presupun ca in cazul asta copiii nu mai sunt oameni, corect? Ca daca ar fi, ar trebui sa ai aceleasi standarde fata de orice om, indiferent daca e copil sau nu.

          Deci cum justificam faptul ca copiii nostri sunt singurii oameni pe care consideram ca e ok sa-i batem in timp ce spunem ca sunt oameni, deci la fel ca orice om pot fi buni sau rai?
          E sau nu e ipocrizie?

          Edit: uite parenting-ul asta de care faci tu misto spune sa tratezi copilul in primul rand ca pe un om, adica sa respecti in el faptul ca e om.
          Printre altele, asta inseamna sa nu-l bati, stii? Ca e un drept al omului sa nu fie batut. Gen.

        • Dia spune:

          Ana, etichetarea asta a copiilor in „buni” și „rai”, labeling cum ii zicem noi pe aici sta la baza agresiunii. Dacă ești rău, trebuie sa fii pedepsit. Nu, copiii nu sunt rai. Nu se nasc rai. Lumea asta nenorocita începând din leagănul vieții lor ii face adulti disfuncționali și „rai”.

  • Misa spune:

    Am de joaca, asa ca voi scrie cu liniuta. :))
    -Voi cei ce sustineti ca o palma nu te duce la psiholog, ce raspuns i-ati da unei prietene care va spune “nu draga, sotul meu nu e violent, m-a lovit doar o data, ma jigneste doar cand nu sunt cuminte, ma eticheteaza doar pentru ca merit!”

    -Nu aveti respectul copiilor, pentru ca nu il daruiti! Unde exista dragoste, exista incredere, respect, fericire.

    -Cand exista iubire, nimeni nu este supus nimanui!

    -Citesc blogul asta pentru ca ei vad iubirea asa cum o vad si eu. In totalitate! Banuiesc ca suntem diferiti cu un singur aspect, insa cu asta m-am obisnuit, caci nici eu nu stiu daca am luat cea mai buna decizie.

    -Da, toti credem ca detinem adevarul absolut! Si chiar il detinem!
    Adevarul NOSTRU absolut!

    Baietelul meu are 3 ani jumatate. E bun, cald, minunat! Ca toti copiii de altfel. Nu, nu se uita la desene, nu mananca strop de zahar, nici vegan ca nu stiu sa-i fac si nu-mi permit mereu, nici prajeli de vreun fel, nu merge la gradinita si nici nu cred ca o va face, nu traieste izolat de copii, e perfect sanatos si luminos. Mai avem un “nu” pentru ceva dar nu e cazul sa dezvolt.
    Stam cu chirie, eu nu merg undeva unde sa primesc niste bani muncind, uneori avem foarte multi bani, uneori ramanem doar cu 10 lei “in casa”, vrem sa ne mutam la tara sau din tara, dar nu exista zi in care sa nu rad cu lacrimi.
    Pur si simplu suntem diferiti! Am invatat in timp sa nu judec ci doar sa constat! Atunci m-am eliberat!
    Am scris mai mult decat voiam, acum ma grabesc la joaca. E cea mai buna terapie!

  • Raluca spune:

    https://www.google.ro/amp/venturesafrica.com/poverty-is-the-main-cause-of-domestic-violence-in-nigeria-noi-polls/amp/

    Nu e chiar ce trebuie, dar acu chiar n am timp sa cau studii. Sigur am citit pe undeva. Aici e vorba de violenta asupra femeii in Nigeria, cauzata de saracie.
    Da nici nu-ti tre studii pt asta. Uita-te, in jur, in media si o sa vezi ca abuzurile in familiile sarace (si cu multi copii) prevaleaza.Nu-ti tre studii sa vezi asta pt ca e simplu sa-ti dai seama de ce se intampla. Dar cum spuneam, asta nu exclude violenta in familiile bogate, doar ca saracia predispune la asta.
    In rest, da, pot sa fiu de acord ca loviturile repetate (inclusiv la fund) pot traumatiza. Dar nu la asta ma refeream.

    PS. N-am promis pe nicaieri ca-ti dau vreun studii.

  • Raluca spune:

    Robo , atat eu cat si Ana, NU sustinem palma (la fund sau oriunde). Asta tu nu intelegi. Ca una e sa vrei SA INTELEGI un comportament si alta e SA SUSTII acel comportament. Gata, eu am terminat. Mergi in pace.

    • Robo spune:

      Da’ eu nici n-am zis ca sustineti.
      Eu combat afirmatii de genul „o palma nu a traumatizat pe nimeni”, „o palma nu e bataie”, „e ok din cand in cand” etc.
      Da stiu ca s-ar putea sa te mire asta.
      Daca credeam ca sustineti nu pierdeam atata vreme.

      Insa afirmatiile de genul asta, desi poate nu sustin, ajuta la perpetuare si ofera o scuza sau justificare celor care o fac.

      Asta se numeste mentalitate si eu impotriva ei lupt.

      Ca altfel aia care zic ca e bine sa bati copiii sau chiar cred asta sunt putini – majoritatea care bat spun ca e un rau necesar, iar eu exact cu asta am o problema, nu numai cu sustinerea explicita a bataii.

      • Ruxandra spune:

        Nu vreau sa intervin aiurea in discutie, dar eu cred ca cei care spun ca o palma e ok vor, de fapt, sa-si protejeze copilul din ei care a fost si este in continuare ranit, vor sa-si protejeze parintii (am cunostinte care isi divinizeaza parintii si nu pot sa accepte faptul ca si ei au putut gresi vreodata cu ceva, mai ales in relatia cu ei), si nu in ultimul rand, vor sa se protejeze pe ei insisi, sa nu-si recunoasca neputinta in a se controla sau in a gasi metode mai bune de educatie.

        De asemenea, cred ca ar trebui insistat si pe alte forme de violenta si abuz in afara „palmutei”, cum ar fi ciupitul, stransul cu putere, trasul de perciuni/urechi etc. La prima vedere nu par a intra in categoria „bataie”, dar sunt si ele la fel de grave.

        Iar pentru cei care spun ca „am crescut cu bataie, zahar, prajeli etc, si uite ce bine am ajuns”, de unde stiti ca ati ajuns bine datorita lor, si nu in ciuda lor?

  • Mirela spune:

    Pfuai ai mei sper sa nu ajungă la asemenea petreceri. Citisem pe undeva niste sfaturi ptr petrecerile de copii , unde autoarea blogului punea cantități enorme de bomboane, haribo și alte minuni să se servească toți…la începutul petreceri ptr ca sa nu mai mance aia micii așa multa mâncare. Deci există și mai rău.
    App nu am mâncat deloc bomboane, caramele când eram mică și că sa vezi nu mi-au placut nicicând .. in aproape 30 de ani am avut o carie( genetica nu e de partea mea, ambii părinți au dinți rai).

  • Raluca spune:

    Robo, vad ca te afecteaza rau cand oamenii nu au aceeasi parere ca tine. Ai o problema in a ACCEPTA ca nu-i poti face pe toti sa fie dupa chipul si asemanarea ta.
    Am inteles, esti parintele perfect care aplica metoda de parenting perfecta, confirmata de insusi marele specialist A.K, pe care eu, in ignoranta mea absoluta, nu l-am citit (shame on me).
    Lasa-ne pe noi, profani in ale parentingului, sa fim asa, imperfecti, in lumea noastra plina de abuzuri impotriva copiilor si nu mai incerca sa ne impui „adevarul” tau. Grow up si accepta ca nu toti gandim la fel.
    Hai, acu relax si la nani cu tine!
    Ps: faceti ceva cu mesajele, cand apare unu nou, cauti acu-n caru cu fan ca sa-l gasesti.

    • Robo spune:

      Nu-ti mai lovi copilul, e atat de simplu. Daca il lovesti, macar nu mai propovadui aberatii gen „o palma nu a traumatizat pe nimeni” doar ca sa nu te simti tu vinovata.
      Daca totusi il lovesti si trebuie sa cauti aprobarea altora ca tine, nu o face pe blogul asta, ca aici locuiesc eu si eu nu am nici o simpatie pentru batausii (ca sa nu zic abuzatorii) care vor sa si bata si sa si doarma linistiti noaptea.

      Deci existau foarte multe piedici ca sa nu ne intalnim, eu si cu tine, dar tu le-ai depasit pe toate.

      Si in delirul tau, insisti ca cineva vrea sa te faca dupa chipul si asemanarea lui.

      Nu e cazul. Cineva doar trebuie sa le spuna in fata batausilor ca tine ce sunt, mai ales daca vin in casa altora si mesteca in continuu ca un pic de bataie e ok.

      Asta pentru ca nu mi se pare corect sa si bati si sa fii si linistita in interior. Nu. Ce faci tu e gresit si e rau din orice punct de vedere, de la moral la legal si eu sunt ala care o sa-ti spuna asta pana o sa-ti intre in cap sau o sa renunti sa mai vii aici (la alegerea ta).

      PS vai de copii tai acum, ca ii bati.

      • Raluca spune:

        Cu logica ta stramba, tragi concluzia ca-mi bat copilul si-s o batausa. Ok, fie ca tine. Te las cu fixatiile tale. Hai, pa, nu meriti osteneala!

        • Robo spune:

          N-am nici o problema cu oamenii ca Diana de exemplu care spun „da, mi-am lovit copilul, dar stiu ca e gresit”.
          Asta e, e treaba lor.
          Cu aia ca tine care insa spun „ce mare branza ca l-am lovit”, am o problema.

          Cred ca e a zecea oara cand imi spui „pa” si ca nu merita osteneala, si totusi revii de fiecare data.

          E destul de clar ca stii si tu ca e gresit sa-ti bati copilul, asa ca nu mai insista, recunoaste asta fata de tine insati si renunta sa mai cauti intelegere aici, ca nu o sa gasesti, atat timp cat nu spui „da, e gresit”.

          Pocaieste-te mai intai daca vrei iertare :-)))

      • S spune:

        Robo, daca înființezi o sectă, te rog, nu ma uita. Plătesc si cotizație.

  • Raluca spune:

    Citat: „Eu chiar sustin, fara a putea bineinteles dovedi cu cifre, ca abuzul fizic e prezent in proportie comparabila si la oamenii ne-saraci/educati ca si la cei saraci/ ne-educati. Pentru ca toti aia pe care-i aud eu ca-si mai altoiesc copiii sunt din bula mea, adica oameni ne-saraci si educati.”

    Exact asta fac si eu. Sustin, fara a putea dovedi cu cifre, ca maj celor care-si bat copiii sunt cei saraci si needucati. Mai iesi din bula ta si poate o sa ti se schimbe viziunea. Hai, get over it, accepta ca am alta parere decat tine.
    Cheers.

  • Luana spune:

    @Misa

    Lemmeguess, nu esti sigura daca e bine sa fii antivaxxer sau nu si de-aia nu detaliezi „acel amanunt” :))? Si nu, nu te cunosc, dar citindu-te am avut, cumva, aceasta intuitie, pari genul. Iubire de neuroni n-avem…

  • O alta Dia spune:

    Mi se pare atat de evident ca nu e ok sa lovesti, incat parca mi se par zadarnice toate dezbaterile cu toate argumentatiile de pe lume. E simplu: nu lovim. Pe nimeni! Pentru simplul fapt ca nu rezolvi nimic cu bataia. Ba mai mult, la copii, insamnatezi un instinct animalic, de lupta, de raportare la lume ofensiv – defensiva. Cum sa stie copiii ca nu e normal sa lovesti daca ei insisi au fost tratati ca atare? Nu numai o palma la fund, dar si o palma verbala poate fi traumatizanta. Ce e in sufletul unui copil care stie ca oricand poate fi lovit? Inchide ochii si asteapta fara nicio aparare. Daca parintii nu-si protejeaza copiii de astfel de tratamente, nu stiu cine o va face in mod real si autentic pe lumea asta…

  • ADRIANA spune:

    Aveti o obsesia cu palma??? Ca doar la bataitza vad ca va limitati marea majoritate.
    Eu am o obsesie cu vorbitul urat, jignitul, lipsa de respect….de genul: esti prost, ma dezamagesti, esti urat, nu esti bun de nimic, mai bine nu existai, pleaca, mars la tine in camera, idiotule….Ai facut un copil, un ghemuletz mic de om care in fiecare zi creste putin si sa il tratezi asa. Offff.
    Cel mai des intalnesc: vorbitul urat, apoi palma la fund, trasul de par, ciupitul, impinsul….cam in ordinea asta.
    Parca e o razbunare a celui mare contra celui mic ca ii strica directia si linistea. Or fi nu stiu dezamagiri ca nu e asa cum vrei tu.
    Ca si in cuplu ajungi la vorbit urat nu cand iubesti, ci cand esti plictisit, satul si sictirit de cel de langa tine pt ca nu e asa cum vrei tu.

  • Miki spune:

    De ce sunt impotriva bataii?
    Am 40 de ani acum. Insa tin foarte bine minte cand aveam 5 ani, eram la serbare, imbracata in Craiasa zapezii, iar tata, nervos si rusinat fiind ca nu spusesem poezia in fata tuturor, inclusiv a familiei invitate la serbare, m-a smucit din grupul de copii, m-a tras dupa el afara din gradinita, m-a tarat pe scarile blocului pana sus la etajul 3, a incuiat usa, mi-a ridicat rochita alba de craiasa, mi-a tras jos ciorapii albii si mi-a tras o palma peste fund! Parca a fost ieri. Eram atat de socata… Imi curgeau lacrimile pe obraji. Se scurgeau pe rochita cea alba. Nu m-a durut fizic palma peste fund! Dar emotional a fost un cutremur! Zeul meu – Tata, Dumnezeul sa il odihneasca, putuse sa imi faca asa ceva! A fost singura palma data de Tata, dar nu am uitat-o niciodata!
    In schimb, mama imi dadea cate o palma dupa cap in mod frecvent. Cand ma ajuta la lectii. O enerva ca nu intelegeam cate ceva. Si bufff ma trezeam cu o palma aplicata! Nu stiu ce credea. Ca ma reseteaza si ca o sa inteleg mai bine problema la mate… Si acum ii reprosez palmele date aiurea! Ea zice ca asa se facea educatie pe atunci!
    Mai mult, cand eram in gimnaziu si apoi in liceu faceam sport de performanta. Antrenorul, fiind o fire foarte nervoasa, ne mai batea la fund, chiar cu pompa de umflat mingile, cand, potrivit parerii lui, nu jucam bine. La unele fete functiona metoda! Incepeau sa se miste mai bine. Eu, in schimb, ma incapatanam si nu mai faceam nimic in teren. Si, culmea, unii parinti erau de acord cu bataia aplicata! Ai mei nu au fost! Doar ei aveau dreptul…
    Acum am o fetita. Are aproape un an si jumatate. Nu i-am dat nici o palma. Stiind cat de mult am suferit eu din cauza corectiilor date de parintii mei, nu pot concepe sa o lovesc! Sper sa nu fac niciodata asa ceva!
    Mi se ridica parul in cap cand il aud pe tati, scos din minti cateodata de neastamparata cea mica, ca o ameninta ca ii va da doua la fund, desi nu a facut asa ceva niciodata. Eu nu pot accepta nici sa o ameninte cu bataia! Iar ea se uita la el cu ochii mari si nu intelege ce zice tati… In momentul acela imi aduc aminte de o micuta craiasa a zapezii, care din cauza emotiilor nu a putut recita poezia la serbare, tarata cu forta de un tata furios…
    Buni a invatat-o pe fetita mea sa zica Na na na. Se loveste si zice Na na na. Am fost in stare de soc cand am auzit prostia asta. Nu stiu exact in ce context i-a pomenit buni de bataie. Stiu ca buni nu o bate. Doar ca am auzit-o pe buni spunand ca nu ii poate da un covrigel fiindca ii va da mami Na na na. I-am explicat-o lui buni sa nu ii mai spuna de bataie in niciun context! Deoarece in familia asta nimeni nu bate pe nimeni!
    Insa e atat de greu sa te lupti cu mentalitatile… Cel mai greu!
    Eu atat sper: sa nu imi dezamagesc niciodata copilul! Sa ma respecte asa cum il respect si eu!

  • Miki spune:

    In completare la ce am scris mai sus:
    Subliniez ca nu am ajuns sa fac psihoterapie din cauza palmelor primite in copilarie!
    Dar m-au marcat pe viata!
    Tocmai din cauza asta nu voi face copilului meu asa ceva!
    Oricum nu inteleg ce se poate obtine cu bataia. Respect, sigur nu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *