Somn? Da, vă rog. O să-l iau pe tot, puneți și la pachet (p)

În unele seri, ațipesc în timp ce le citesc copiilor povestea de seară. Iar până ajung să mă culc, sunt atât de praf de somn încât nu-s în stare să pun la locul lor lucrurile care aterizează la mine-n pat de-a lungul zilei: piese de lego, haine mici și mari scoase din uscător, cărți, căni de plastic și Else de cauciuc. Le dau frumușel la o parte cu tot cu cuvertură și mă trântesc pe saltea, îmi vâr dopurile în urechi și cu ultimul 0,5% din baterie, sting lumina. Peste trei secunde dorm buștean. Da, s-a întâmplat și să adorm în hainele cu care am venit din parc cu copiii. N-am murit, ba chiar am dormit foarte bine. Nu recomand, dar na, dacă se întâmplă, nu-i nenorocire.

Iubesc somnul. Renunț bucuroasă pentru el la mâncare, filme, scris, ieșit cu prietenele. SOMN, nene. Cea mai prețioasă resursă! Ce păcat că nu poți face rezerve…

Când eram de vârsta copiilor mei, aș fi dat orice să nu dorm, nici ziua, nici noaptea. Când mă trimitea mama la culcare, mă întindeam pe salteaua mică din camera de somn, iar când închidea ușa în spatele ei, săream de sub pătură și mă jucam cu orice, cu ciorapii din picioare, cu detegele, inventam lumi și personaje nenumărate care să mă țină trează. Mi se închideau ochii, dar nu mă lăsam, mă jucam cu încăpățânare. Când auzeam pașii mamei pe hol, mă aruncam pe saltea și închideam ochii, prefăcându-mă că dorm buștean. Ea întredeschidea ușa ușor, iar eu chipurile mă odihneam ca un înger. Cum închidea ușa, cum săream iar la joacă. Sigur că spre seară picam din picioare de oboseală, dar nici atunci nu mă lăsam, amânam culcarea cât mai mult, ca să mai stau cu mama și cu tata, să mă joc, să steau pe-afară cu copiii de la bloc.

Pe atunci, nu-mi plăceam să dorm pentru că nu voiam să pierd viața. Când dormi, e ca și cum n-ai fi. Iar mie îmi plăcea să fiu.

Acum, trei decenii mai târziu, mi-am dat seama că nu pot trăi obosită. Când nu dorm două nopți la rând, mă simt ca un mort ridicat din sicriu și pus la lucru. Creierul mi-e ca o melasă, ochii îmi fug în cap, amețesc și mă cuprinde greața. Să dorm a devenit una dintre cele mai mari plăceri ale vieții pentru mine.

Cum reușești să le faci pe toate? mă întreabă lumea la conferințe sau la lansări.

Dorm, le răspund.

Ce faci pentru tine? mă întreabă.

Dorm, le răspund.

Pentru că dacă nu dorm, nu sunt eu. Nu pot scrie bine, mă enervez repede cu copiii, nu am poftă de mâncare, sunt mereu confuză și nervoasă, nu-mi priește nimic, nu-mi place nimic.

În weekend dorm la prânz cu copiii și savurez fiecare minut de absență din viața mea. Seara mă predau cu bucurie pernei și plapumei mele moi, iar dimineața nu m-aș mai da jos din pat, deși uneori mă înțeapă în coaste un camion mic din lemn.

Desigur, acum nu mai pot dormi cât îmi doresc. Din cauza oboselii extreme, somnul meu s-a stricat. Am nevoie de întuneric perfect, liniște perfectă și completă nemișcare lângă mine. Nu pot dormi în mașină, tren sau avion, în schimb am ațipit la terapie o dată (deh, să stai întins pe canapea în liniște, cu ochii închiși, cine mă poate acuza, serios acum), altă dată am adormit la pensat.

Noaptea, am nevoie de draperii groase sau mască de somn, de dopuri de urechi, de o saltea tare pe care să n-o împart cu nimeni, de o carte la culcare și un sfert de pastilă de melatonină ca să pot da STOP tuturor gândurilor din capul meu și să mă las să adorm și să dorm.

E suficient un vecin mai gălăgios sau o rază de lumină printre draperii ca să nu mai pot dormi deloc, oricât de obosită aș fi.

Și stau să mă întreb: de ce oare n-oi fi dormit când am avut ocazia? Mă uit la copiii mei, pentru care cea mai bună veste din lume e că nu trebuie să doarmă la prânz. Îi înțeleg perfect, nu vor să piardă nimic. Când ești copil, viața e un carusel. Nu vrei să se oprească niciodată!

Dar hei, fără somn nu se poate, mai ales când ești mic și corpul tău are nevoie de pauze ca să funcționeze. Și uite-așa eu sunt acum mama care-și cheamă copiii la somn, iar ei ar face orice să mă păcălească și să mai stea treji puțin. Îi înțeleg atât de bine…

Lasă că ajung ei la vorba mea, și ce-or să mai vrea ei să doarmă, când or să aibă copii care n-or să-i lase. Ce simpatică e viața asta, cum se învârte ea și ne arată că da, mama avea dreptate…

 

Am scris acest text la invitația Dormeo®, care a decis să aducă și în România Ziua Internațională a Somnului, pe 16 martie. Asta ar trebui să devină zi liberă oficială, dar să și vină cineva să stea cu copiii, să putem dormi de la cap la coadă, cu mici pauze de mâncat ceva bun! Iar cât suntem treji putem să ne facem un cadou tematic, Dormeo® are în perioada asta oferte speciale și reduceri de până la 60% la majoritatea produselor. Doar zic Dormeo și mă ia somnul! Îmi plac mult saltelele și topperele lor, le recunosc imediat în hoteluri și pensiuni! Găsiți AICI pagina cu oferte speciale pentru un somn odihnitor.

De mai bine de 16 ani, Dormeo® ne face somnul mai bun cu sute de modele: saltele, toppere, perne, pilote, lenjerii de pat, articole pentru camerele de zi sau accesorii pentru baie, dacă nu aveți un produs Dormeo® în casă (ar trebui să remediați asta), sigur cunoașteți pe cineva care are mai multe. Eu le-am cumpărat și mamei, și bunicii, saltele și toppere, dacă nu le-am lăsat să doarmă cât am fost mică, să le facilitez un somn bun măcar acum! 🙂

Oare și persoanele care nu au copii sunt la fel de disperate după somn, sau o fi un sindrom exclusiv P.C. (post copil)?

Sursa foto: doamnă foarte obosită via Shuterstock.com

 

Pin It

22 Comments

  • Georgiana TLP spune:

    Am ajuns ca la fiecare telefon pe care-l dau sa întreb dacă persoana dormea cumva..în mintea mea, toată lumea care poate dormi oricând, asta face..si ei îmi răspund „nu, nu dormiiiim, facem cutare si cutare” …iar eu nu înțeleg de ce sa nu dormi când poti, eu asta as face….da, cred ca e un sindrom PC 😁

  • Ioana spune:

    Persoană care nu are copii aici: Si inainte de copii esti chiaun de cap daca nu dormi, dar n-as putea sa aproximez cum se compara oboseala mea cu a cuiva cu copii. Pentru mine a mea e cea mai horror aici si acum. Teoretic pot intelege ca cea a parintilor e mult mai grea/indelungata, dar practic nu pot realiza asta :))

    Si noi vrem sa ne luam o saltea de la Dormeo pentru ca din ce-am vazut/auzit pana acum ele sunt cele mai confortabile. Eu merg pe principiul ca daca tot stau in pat cate 8 ore (sa zicem) pe zi macar sa stau in cea mai confortabila pozitie posibila si in cel mai pufos pat. Iar din review-urile apropiatilor vorbind Dormeo a iesit castigator. 🙂

  • Ioana spune:

    Vai, mama adormea invariabil la pensat!! Îmi amintesc că mergeam cu ea și cât timp stătea cu vopseaua pe sprâncene mă chinuiam să fac o fărâmă de conversație. Nu aveam cu cine, mama era în cu totul altă lume, nu înțelegeam cum e posibil să adormi așa într-un loc străin și atât de expusă. Însă când mi s-a întâmplat și mie, am descoperit ce prețios e dormitul la pensat. La un moment dat chiar și la dentist era să ațipesc, mai că nu-mi venea să cred. Eu, care aveam fobie de dentist, să adorm pe scaun cu freza în gură?!

    Și toate astea se întâmplă încă în era Înainte de Copii, mi-e teamă de cum o să fiu după.
    Of, și parcă acum câțiva ani veneam din oraș la 2-3 și la 7:30 mergeam la facultate.

  • Doriana spune:

    Pastilele de melatonină se cumpara pe reteta? Functioneaza? Ca am inceput anul cu niste insomnii…
    In rest nevoia de somn o inteleg perfect. E drept ca mi-a luat multi ani dar acum sotul stie ca in weekend dimineata este bona pentru copii, ca mami doarme. Si pana la 12, dar doarme.
    E drept ca dupa treziri tarzii urmeaza bombanelile tip am fi putut pleca, face, drege etc, el fiind o persoana matinala. Insa nu stiu cum pot sotii astia sa se puna in pat la 9 seara si sa adoarma instant, cu televizorul pornit si uneori cu picii langa ei, eventual si cu jucarii in pat. Eu, daca am reusit sa ma bag in pat la 11 sunt fericita, iar daca adorm pana la 1 si mai fericita, ca prind macar 6 ore legate de somn. Doar in weekend reusesc sa dorm 8 ore.

  • carmen spune:

    unde gasim niste masti de dormit? 🙂

  • Lia spune:

    Inainte de copii nu dormeam aproape deloc. Pur si simplu nu simteam oboseala, nu-mi era somn. Cand totusi dormeam (2-3 ore pe noapte) putea fi galagie, lumina, orice! Asta nu s-a schimbat nici acum, pot dormi oricand si oriunde, doar ca acum imi trebuie muuuult somn. De la 9 seara nani, iar la 5 dimineata cand ma trezeste insomniacul meu de un an, as lua-o de la capat cu somnul 🙂

  • Rox spune:

    Eu am fost dintotdeauna o persoana disperata dupa somn. Doar prin perioadele de indragosteala ma mai tineai treaza pe timpul noptii. In rest, abia asteptam sa ma intalnesc cu patul. 😊 am dormit cat am avut nevoie in timpul sarcinii, mi-am permis, ma trezeam doar pentru plimbari la baie si bucatarie. Acum, cu bebe de 8 luni, am nopti si nopti. De regula, cu destul de putin somn. Se intampla si minuni, dar mai rar. Iar eu sunt mai disperata in aceasta perioada Post Copil.

  • Merat spune:

    Doamne, Ioana, asta e cea mai mare drama a mea. Nu am copii, dar somnul meu e un cosmar (get it? :)))
    Nu am neaparat ceva pe partea de intuneric, dar e musai sa fie liniste totala si sa nu miste NIMIC. Si daca cumva am adormit si m-a trezit ceva, la revedere, 3 ore minim pana adrom iar.

    Si niciodata nu adorm de cum ma asez, am nevoie de ritual, de uitat ganduri eheee

    Bine ca mi-ai amintit de melatonina, ia sa mai iau. Nu mi s-a parut vreodata ca m-ar ajuta (am mai incercat de vreo 3-4 ori), dar placebo…

  • Adina spune:

    Eu am adormit on a date cum ar veni, la o plimbare cu elicopterul :))) Eram impreuna de vreo 2 saptamani, omul ardea sa ma impresioneze, eu la fel pe el ca m-am trezit cu noaptea in cap sa fac sandvisuri fancy pentru zborul matinal, dar am sarit calul cu pregatirea, dormisem vreo 4 ore in noaptea aia, asa ca dupa ce am admirat peisajul de sus vreo 15 minute, am bagat o mega sforaiala restul drumului. Am si o poza cu mine dormind cu gura cascata pe scaunul din spate, cu castile pe urechi :)))) Sunt destul de varza daca nu dorm 8 ore pe noapte si mi-e cam groaza de ideea de a dormi mai putin dupa ce vom avea copii…

  • Ady spune:

    E valabil și înainte de copii. În tipul săptămânii dorm 5-6 ore/noapte (mă culc târziu că am senzația că nu am destul timp pt mine) și recuperez în weekend cu 12-14 ore (don’t hate me, please).
    Doar că în weekendul ăsta am bagat 17 ore. M-am trezit în jur de 5 după-amiază, pe la 6 ieșisem efectiv și de tot din pat. Și m-am speriat. Chiar și pt mine părea un pic prea mult și vorbind cu diverși prieteni s-au vehiculat diverse chestii de la sindrom de burn out până la ficat în pioneze. Așa că-n seara asta am programare la medicul de familie pt un consul și o trimitere la specialist, ceva.

    • Doriana spune:

      Rugaminte: cand dormi peste 10 ore te rog sa te gandesti si la cei mai putin norocosi si la le trimiti telepatic macar 5 minute de somn!
      Multumesc anticipat.

  • Marilena spune:

    Si persoanele care nu ai copii vor sa doarmă, te asigur eu !
    Când trebuie sa merg ore de la 8 dimineața îmi pică cerul in cap, serios! Trag de timp, aman alarma încă 5 minute…. așa dulci sint cele 5-10 minute de somn …

    • Lia spune:

      O, da! Alarma! Mi-am luat tel asta dupa copii, il am de peste 2 ani si habar n-am unde-i alarma! Mi-e dor de alarma cu snooze, acum am alarma cu manute mici care ma trag jos din pat!

  • Camelia spune:

    Ce imi place la sotul meu e ca poate adormi in orice pozitie, in orice moment al zilei, ca il pot trezi noaptea si nu se supara, caci adoarme instant la loc. In sarcina si dupa nasterea copilului, asta a fost o mare usurare pentru mine (dupa relatii anterioare in care ramasem putin traumatizata cu stai sa nu te foiesti, sa nu scartai, sa nu sforai cand mai racesti si nasul se infunda).
    Am profitat de orice ocazie sa dorm la pranz langa Micut, uneori abia astept sa vina ora de somnic dupa masa de pranz, jubilez acolo, inauntru, la gandul ca voi sta in pat si nu va trebui sa fac nimic sau sa fiu mereu atenta la ce face Micutul (acum are 3ani si 7luni).
    Seara, povestile au devenit in timp somnifer pentru mine (Tati oricum adoarme citind povestile), limba se impleticeste si cuvintele se inlocuiesc cu altele din vis. Nu e asa, Mami! Dar ce am zis? Bineinteles ca nu e asa, ai dreptate! Noaptea mai imi sare somnul si cate 2ore, asa ca am carticica pe noptiera si recuperez la citit. Sau ma uit la tv fara sonor. E zen si amuzant.
    Lipsa de somn se manifesta la mine prin iritabilitate, lipsa rabdarii, si nu imi place, mai ales in relatia cu cel mic. Daca am putea sa ne jucam in continuu impreuna, ar fi cel mai fericit.

  • Maria spune:

    Eu nu am copii si nici nu planuiesc sa fac (dar imi place blogul si-urmareac de ai buni). Imi place la nebunie sa dorm si reusesc de obicei sa dorm cat am nevoie – 8 ore pe noapte, de a 10 pm la 6 am. Buba mea e ca e musai sa adorm devreme, altfel nu ma odihnesc, caci nu dorm niciodata mai tarziu de orele 6-7. Asa m-am obisnuit de mica, tin minte frustrarea pe care o aveam la scoala pt. ca eu nu vazusem MASH sau Familia Bundy – ca alti colegi – pt. ca se difuzau de la 21:45, cand eu ma bagam in pat (de buna voie! 😂). Uneori ma bucur de un somn dulce la pranz in zilele de we. Somnul e minunat! 😍

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *