Cât i-a luat Sofiei să învețe să meargă pe bicicletă?

N-o să mă credeți, dar a durat cam patru minute.

Fără profesor, fără antrenament, fără s-o țin sau s-o împing. Nu am atins deloc bicicleta ei în proces, doar i-am dat câteva sfaturi, apoi am rămas privind cu gura căscată cum se duce pedalând egal, departe, tot mai departe, curbă, se întoarce, vine spre mine, sigură pe ea, zâmbeștre, trece de mine, repetă asta două ore. Din prima!

Nici nu credeam că așa ceva e posibil, jur. Mă așteptam să fie ușor cu ea, că e foarte sportivă și are echilibru bun, dar chiar să meargă din prima…

De pe la 3 la 4 ani a mers mult cu o bicicletă de echilibru, din cea fără pedale. Acolo a învățat să se țină dreaptă în șa.

Apoi a descoperit trotineta și, deși avea și bicicletă cu roți ajutătoare, a mers exclusiv cu trotineta până acum. Se plângea că bicicleta e grea, merge încet, efort mare la pedalat etc.

Mi-am zis că e momentul să treacă la bicicletă fără roți extra, și am început să caut profesori prin parc, să o ajute să învețe rapid și fără accidente. N-am găsit pe nimeni, ea era foarte grăbită, așa că am zis că ne-om descurca noi. Înainte să plecăm spre parc, am citit un pic pe net câteva informații despre mersul pe bicicletă, cum înveți copilul ușor etc, știind că ea se demotivează rapid și renunță imediat dacă nu îi iese din prima.

Am dat peste acest articol, care a fost de aur. Metoda de acolo a fost infailibilă! Citiți, e lung, dar merită!

Pe scurt, ideea e că nu ajută să alergați pe lângă copil ținându-l de ghidon, nu faceți decât să-l învățați să se bazeze pe altul pentru propriul echilibru, nici să-i faceți vânt și să sperați că o nimerește din prima (sunt șanse mari să cadă, să se lovească și să prindă frică de bicicletă).

Ce trebuie să faceți este să ajutați copilul să deprindă întâi echilibrul pe bicicletă, apoi pedalatul în echilibru. Pentru că dacă de la început pedalează și caută echilibrul, nu va reuși ușor, pentru că atunci când apeși pedala, dezechilibrezi bicicleta și apoi trebuie să o redresezi și e greu să faci asta în procesul de învățare.

Ce am făcut noi a fost așa:

  1. Ne-am asigurat că bicicleta și șaua sunt pe măsura ei (șaua la nivelul șoldului).
  2. I-am pus cască, genunchiere și cotiere (obligatorii, da?).
  3. Am scos roțile ajutătoare.
  4. Am găsit o alee dreaptă, puțin aglomerată.
  5. Am invitat-o să se urce și să uite că are pedale (pot fi scoase, dar eu n-am avut cheie la mine).
  6. Am rugat-o să-și facă vânt cu picioarele pe pământ ca și cum ar fi pe bicicleta de echilibru. A făcut asta dus întors de vreo cinci ori. Se împingea în picioare, apoi le ridica în sus. Am observat că are echilibru bun. Era pregătită pentru etapa următoare!
  7. Apoi am rugat-o să facă la fel, dar să dea din picioare ca și cum ar pedala, dar fără să atingă pedalele, ca să învețe echilibrul cu picioarele care o debalansează. A făcut asta de câteva ori, dus întors.
  8. Apoi i-am zis: când ești pregătită, când ai deja avânt și echilibru, pui picioarele pe pedale și pedalezi.

Și dusă a fost!

A mers ieri două ore întruna, apoi azi alte trei ore. A căzut o singură dată, când se uita în altă parte și a intrat cu totul într-un tufiș. S-a urcat la loc imediat, deși eu mă gândeam că poate o să renunțe.

Îi place mult, prinde viteză, a învățat să ia viraje, ajunge repede de colo colo, încântare maximă!

Nu vă imaginați uimirea mea! Habar n-aveam că așa ceva e posibil!

Urmează acum să facem câteva cursuri de biciclit defensiv, să fim siguri că se descurcă și în situații mai dificile, să evite obstacole, să frâneze, să stăpânească bine bicicleta, dar până atunci, ea se bucură de succesul ei, iar eu alerg după ea cu limba de un cot, pe trotinetă și cu ochii la cel mic, care e și el pe bicicletă (cu roți ajutătoare).

Așadar, mulțumesc, străinule de pe internet pentru explicații și metodă! A funcționat! Citiți și voi articolul, mai las o dată linkul, e aici.

Sursa foto: fetiță pe bicicletă via Shutterstock.com

Pin It

19 Comments

  • Diana spune:

    Super! Da, e posibil, si fetei mele i-a iesit din prima incercare, tot in cateva minute, doar ca ea a vrut sa incerce asta la 9 ani. Bicicleta însă nu e in topul preferintelor ei. Sporturile preferate sunt, in ordinea asta, mi-a spus: patine, inot, trotineta, ski, role, bicicleta. In afara de bicicleta, pe care a incercat-o foarte rar, pe restul le-a deprins destul de repede pe la 5 ani, aia a fost varsta magica in ale sportului.

  • Alexa Carmen spune:

    Chiar o sa ma documentez si eu! Si ce sentiment trebuie sa te incerce cand vezi copilul mergand pe propria raspundere cat mai departe de tine….. Cred ca am nevoie si eu de incurajare <3

  • Ileana D. spune:

    Felicitariiii! Mi se pare un milestone foarte important.

    De cand am aflat ca sunt gravida eu il visam pe asta micu innotand iar sotul mergand pe bicicleta – ambele eventual de la 1 an sau 2…mersul e mai putin important in familia noastra 🙂

    Felicitari inca o data si spor la biciclit!

  • Adri spune:

    Exact asa am invatat si eu sa merg pe bicicleta la 23 de ani. Pot spune ca a fost destul de usor 🙂

  • Florina spune:

    Vine exact la fix articolul asta pentru ca eu chiar intentionez zilele astea s-o scot cu bicicleta ei cea noua afara, a primit-o de ziua ei, asta iarna si n-a iesit deloc cu ea. Abia astept sa vad cat va dura pana sa invete sa mearga singura, eu m-am plimbat toata copilaria cu bicicleta si, mi-aduc si acum aminte cu placere cum o luam la tara pe a bunicului meu si mergeam pe sub cadru, ma chinuiam asa, dar nu ma lasam, placerea facea toti banii. E super tare realizarea fetitei tale, bravo ei, ce tare e pentru noi, ca parinti, sa-i descoperim pe astia mici, ca doar ce, daca i-am purtat 9 luni, doar nu avem impresia ca le stim pe toate, nu? Primavara frumoasa va doresc, fara cazaturi 🙂

  • Ioana spune:

    Era uimitor să învețe în 4 minute. Adevărul e că ceea ce a ajutat o foarte mult a fost bicicleta de echilibru. A mea nu a avut o astfel de bicicleta, dar la vârsta de 5 ani i-am scos rotile ajutătoare și pedalele. Ideea a fost luată de pe YouTube. A învățat incredibil de repede.

  • Lana spune:

    Super! Merci, fetita mai mare a prins rapid,probabil ca stia sa mearga pe trotineta cu 2 roti.Acum sunt in proces cu cea mica,5 ani. La fix cu articolul!

  • Anki spune:

    Si eu cred ca bicicleta fara pedale (de echilibru) e cheia. Cred si am vazut cum se poate trece foarte usor si natural de la ea la o bicicleta normala. Eu nici nu mai recomand rotile ajutatoare.
    Bravo! Plimbari faine sa aveti!

  • Cristina spune:

    A mers pe biciclete de echilibru de pe la 1 an si jumatate pana la 4 ani, cand s-a urcat pe bicicleta cu pedale (fara roti ajutatoare, ca asa am primit-o de la un baiat mai mare) si dus a fost. De atunci merge cu bicicleta si vara si iarna, a trecut la un pegas mezin si in 10 luni a reusit sa toceasca atat cauciucul cat si camera de la roata din spate, de la numeroasele frane puse :).

  • Iolanda spune:

    Confirm cele spuse de cititoarele ce au scris mai sus, bicicleta de echilibru este/ a fost cheia. Baiatul cel mare nu a avut asa ceva – nu stiu la ce ne-am gandit cand am decis sa NU luam asa ceva si a invatat sa mearga cu ajutatoare abia la 5 ani si jumatate. Nu ii face vreo mare placere nici acum la 8 sa mearga pe bicicleta dar poate seamana cu mine, eu ador rolele dar cu bicicleta pot sa nu ma dau ani de zile la rand, nu ma deranjeaza.
    Baiatul cel mic insa a avut bicicleta de echilibru de la 3 ani si acum, la aproape 5 ani poate merge linistit pe cea care a fost a fratelui mai mare.
    Intentionam ca si la fetita sa facem la fel, sa incepem tot cu cea de echilibru.

  • Ardeleanca spune:

    Fata si băiatul meu au învățat sa meargă pe bici tot așa, rapid de tot asta după ce cam un an jumate au fost pe cea de echilibru. Ei au învățat sa meargă cu 2 luni înainte sa facă 4 ani. Sunt ambii născuți in Iunie cu diferența de 3 ani. Procedura de la fata am folosit-o la băiat.
    Juniorul are numai 2 ani jumate dar jn toamna o sa ii luam bici de echilibru. Acum se da pe una cu 3 roti!

  • Elizabeth spune:

    Si eu am fost tot așa uimită când am văzut că băieții mei la 4 respectiv 5 ani, au mers din primele minute singuri cu bicicleta, noi nici nu le luasem bicicleta, aveau trotinete si biciclete din acelea mici cu 6 roti, cu care se dădeau de pe la 2 ani, dar intr-o zi s-au întâlnit cu un coleg în parc care avea o bicicletă destul de mare si așa au incercat-o pe a lui și am rămas surprinsă ce bine mergeau cu ea. Cred ca a ajutat faptul că s-au dat de mici cu trotineta, biciclete mici, mașinuțe cu pedale.

  • Dojo spune:

    Eu am invatat singura la 6 ani, ca nu prea avea cine sa se ocupe de mine (bunicu era prea batran, tata-miu la munca). Am pus fundul pe ea si am pedalat cate putin-putin, pana am stat ca lumea in echilbru pe ea.

    Fii-mea a primit la 3 ani bicicleta ‘normala’, fara roti ajutatoare, ca noi suntem ceva mai spartani de felul nostru. A tinut-o ta-su cateva minute de sit, sa nu pice in freza si dupa cateva ture si-a dat drumul. Are antrenament cu trotineta din aia de plastic, de mergi ca fred flinstone pe ea si pe bicicleta fara pedale.

  • Cora spune:

    Deci bicicleta de echilibru are importanta ei…eu cand vedeam copii cu ea crede ca-i moft…multumesc pentri articol

  • Ana spune:

    Dar de ce, după ce copiii merg cu bicicleta de echilibru, nu trec direct la bicicleta cu pedale, fără roți ajutătoare? Roțile ajutătoare nu îi învață echilibrul, lucru’ pe care ei l-au deprins deja?

    • Robo spune:

      Pentru ca parintii (si evident nici copiii) nu stiu ca copiii pot merge direct fara roti ajutatoare.
      Pe vremea parintilor nu existau biciclete de echilibru (si nici trotinete) si din cauza asta parintii fac ceea ce stiu, respectiv ei stiu ca inainte de a merge fara trebuie sa mergi cu.
      De aia ne si miram ca a fata a reusit din prima.
      🙂
      Eu de ex. cand eram mic am avut tricicleta si apoi direct bicicleta cu roti ajutatoare pt ca nu m-as fi descurcat fara ele de la inceput.

      • Ana spune:

        Mda, să zicem că la primul copil așa funcționează, deși, după raționamentul „părinții fac ceea ce știu”- adică ceea ce au văzut că au făcut la rândul lor părinții lor, ar trebui să îmi bat și eu primul copil.
        Deci poate la primul copil nu-ți dai seama că mersul pe bicicleta cu roți ajutătoare, după ce a avut una de echilibru, nu are niciun sens, ba poate chiar îl încetinește în procesul de învățare, dar la al doilea de ce să nu faci diferit, acum că știi de la primul??
        Sigur, nu ne grăbește nimeni. Copiii au tot timpul să învețe, dar de ce să nu facem lucrurile mai simple?

  • Alina spune:

    Acelasi articol m-a ajutat si pe mine cu baiatul cel mare anul trecut. Avea 4 ani! Eu l-am invatat, nu l-am lasat pe taica-su ca stiam ca nu are rabdare:) a prins repede desi nu mersese pe bicicleta fara pedale pana atunci. Acum la cel mic, ii vom lua fara pedale apoi direct bici mare, nici nu o sa avem nevoie de roti ajutatoare. Mai ales ca o sa ii arata frate-su:)

  • Ionnella spune:

    Baiatul meu are patru ani si jumatate si i-am cumpărat astazi bicicleta cu pedale. Foloseste de la 2 ani bicicleta fara pedale si e încântat inca de ea dar isi doreste sa treaca la cea cu pedale pentru ca asa au colegii lui. Problema este ca toti colegii folosesc rotile ajutătoare si le vrea si el motivînd ca ii este frica fara ele. Am incercat sa ii explic ca el stie deja sa isi tina echilibrul pe bicicleta si ca nu are nevoie de rotile acelea insa el insista. Ce sa fac? Diseara facem prima iesire cu bicicleta, asteptam sa vina tati sa o monteze/ regleze si nu stiu cum sa procedez cu el.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *