Hadi Rahimian, medicul care dă o șansă copiilor nenăscuți

Am crescut într-o familie foarte religioasă. Am fost învățat de mic care-s limitele, ce e legal, ce e moral. Una dintre regulile noastre e asta: dacă ești singurul din oraș care poate face un lucru pe care nu-l face nimeni și de care alții au nevoie, ai obligația să faci lucrul acela.

Obligația. Trebuie să faci ce e nevoie, ce poți și ce alții nu fac deja. Și asta a făcut.

Ca medic ginecolog, Hadi Rahimian a observat că multe femei renunțau la sarcină sau aduceau pe lume copii cu șanse mici la o viață normală pentru că nimeni nu făcea chirurgie fetală în România. Nimeni nu opera bebeluși nenăscuți, iar ei aveau nevoie ca cineva să le dea o șansă. Așa că le-a dat el șansa asta.

Așa a ajuns Hadi Rahimian să fie singurul medic din România care face chirurgie fetală deschisă pe copii aflați încă în uter. Cu alte cuvinte, operează copii înainte ca ei să se nască. Unele intervenții sunt mai ușoare, lucrezi doar cu vasele de sânge ale placentei. Alteori adaugi ori scoți lichid amniotic, sau faci transfuzii de sânge, când unul dintre gemeni nu primește destul de la mamă. În unele cazuri faci o incizie mică în burta mamei, introduci prin uter, prin sacul amniotic, apoi pe gura copilului o sondă de fetoscop (un endoscop mic de tot, cu cameră minusculă în vârf), până în trahee, unde o altă sondă plasează un balon pentru a rezolva hernia diafragmatică fetală.

Puteți urmări sau asculta mai jos interviul video pe care mi l-a acordat dr. Hadi Rahimian, sau, dacă preferați varianta scrisă, o aveți mai jos, integral.

În unele cazuri, cum e cel de spida bifida, anesteziezi mama și fătul din burta ei, identifici cu ecograful care este poziția copilului în uter, tai pielea mamei, tai și uterul, desfaci sacul amniotic, operezi copilul pe coloană, îl coși, pui lichid amniotic la loc, coși sacul, coși uterul, coși pielea mamei și te rogi la Dumnezeu să fie bine.

Emoții, asta simt, îmi spune Hadi Rahimian în cele 30 de minute pe care mi le oferă într-o dimineață, înainte să înceapă consultațiile. La ușa cabinetului lui sunt mereu multe femei, unele programate, altele cu urgențe. În fiecare zi le vede pe toate. Îi sună telefonul întruna. E nevoie urgentă de dvs. la sala de operație. De curând s-a mutat în Băneasa, foarte aproape de maternitatea Regina Maria, unde lucrează zi de zi, ca să nu mai piardă timp în trafic.

Îl cunosc pe Hadi Rahimian de acum șapte ani, când eram însărcinată cu Sofia. Era celebru încă de atunci ca bun ecografist, ca medic care vede repede malformațiile și problemele intrauterine, iar pe cele care pot fi corectate se luptă să le corecteze. Acum cinci ani, când în burta mea creștea incert Ivan, i-am fost pacientă. Am mers la două ecografii, niște sângerări și o lacună placentară ne țineau treji nopțile. Îmi amintesc perfect algomerația de pe hol, vocea lui calmă, organizarea eficientă a asistentei care făcea tot posibilul ca femeile cu burți pline și grele să nu stea prea mult la rând, râsul care se auzea uneori din cabinet, o mamă care a venit plângând, a intrat repede în cabinet, apoi a ieșit cu tot cu Hadi, care a tras-o deoparte și i-a spus încet: Încercăm, bine? Copilul ăsta are o șansă. Au luat-o la biroul de internări și nu mai știu ce s-a întâmplat. Poate copilul ei a fost unul dintre cei 170 de copii salvați de Hadi. Sper că a fost.

Emoții, asta simt. Ai în mână viața mamei, viața copilului, operațiile astea sunt mai dificile, șansele de reușită sunt mai mici, riscul e de cel puțin 15%… Știi cum e? Poți să ai doi pacienți cu aceeași problemă, tu să faci aceeași intervenție, cu aceeași experiență, unul să fie bine, altul să fie rău. Oricât ai încerca, nu depinde doar de tine, mai e și Cineva care te-ajută…  îmi spune Hadi și ridică privirea. Cred că știu la Cine se referă…

Unii copii au câte șanse să le dăm noi să aibă. Pentru mine, un copil nenăscut e un pacient, e un om care are o problemă și vine la mine să-l ajut. Omului de pe pat, chiar și dacă ar avea 1% șanse să fie salvat, i-aș spune să se ducă acasă să moară? Nu, fac tot ce pot să transform acel 1% în șansa lui la viață. Exact așa e și cu copilul nenăscut. Din păcate, uneori malformațiile sunt grave, incompatibile cu viața, și eu am datoria să spun asta mamei. Dar dacă există o șansă ca acel copil să aibă o viață normală sau cât mai aproape de normal, trebuie să încerc. Putem interveni în uter pentru a rezolva sau ameliora problema. Sau ne pregătim pentru momentul nașterii, când ar putea fi nevoie de o intervenție rapidă pentru a salva viața copilului. Datoria noastră este să identificam cât mai mult și mai exact ce nu e în regulă, atât cât ne poate arăta o ecografie, care are și ea limitările ei. Sunt malformații care nu se văd, altele care nu sunt incluse în protocoale, adică lucruri pe care nu ești obligat să le măsori. Poți să vezi lucruri din întâmplare și să diagnostichezi o malformație pe care alt coleg n-a văzut-o. Eu cred că e important să mergi la ecografie în sarcină, pentru că dacă de exemplu copilul are o problemă cardiacă, e nevoie de operație imediat după naștere (caz în care e bine ca mama să nască în apropierea unui spital care permite acest tip de operație, în străinătate sau la Iași, Târgu Mureș sau București).

De când faceți asta, domnule doctor? am întrebat, știind deja răspunsul. Am citit mult despre Hadi Rahimian, am văzut reportaje TV despre el. Cu toate astea, e un om modest, de parcă n-ar opera bebeluși în burta mamei, ci ar coase haine, ar coace pâine sau ar scrie texte, ca noi. Te ascultă și te vede. Apoi îți spune dacă și ce poate face pentru viața ta și a copilului tău.

Acum zece ani am făcut prima intervenție fetală. Văzusem că e mare nevoie de așa ceva și că nimeni nu făcea asta în România, așa că am făcut-o eu. Veneau la mine la ecografii multe paciente însărcinate cărora alții le spuseseră că bebelușul nu are nici o șansă sau că șansele sunt foarte mici.

Ce probleme poate rezolva chirurgia fetală?

O gamă foarte largă, din ce în ce mai multe, pe măsură ce progresează tehnologia. Intervenții relativ simple sunt transfuzia intrauterină, amniodrenajele și amnioinfuziile. Alte operații intervin pe anexele fetale, cum ar fi la sindromul transfuzor-transfuzat, când intervenim pe placentă și coagulăm niște vase de sânge care comunică între cele două placente. Sunt operații care se fac direct pe făt, operații deschise la care echipa e complexă, cu neurochirurg, neonatologi, se pot face excizii ale tumorilor din cutia toracică, asupra rinichilor, se poate interveni și în sindromul CHAOS (Congenital High Airway Obstruction Syndrome), când traheea e obturată de tot. Se poate deschide traheea. Se poate corecta in utero și malformația de mielomeningocel. Se pot face si operații fetoscopice, fără expunerea copilului.

Mai face cineva în România aceste operații?

Operații de genul celor de mai sus, pe făt, din câte știu eu nu mai face nimeni în România. Operații pe placentă da, se fac.

La Hadi Rahimian nu ajung doar femei cu sarcini dificile. Vede multe femei însărcinate, majoritatea cu sarcini sănătoase, la fel cum vede și femei tinere, care nu au nici în plan să rămână însărcinate, și femei trecute de menopauză. Omul este, înainte de orice, medic ginecolog-obstetrician. Când nu repară coloane vertebrale de copii nenăscuți, operează fibroame, chisturi, cancere de col.

Aici e totul mult mai simplu, îmi spune, șansele de reușită la o intervenție ginecologică sunt de 90 sau chiar 99%. Cu un făt în uter, șansele sunt mult mai mici.

M-am gândit să-l întreb pe doctor dacă i se pare că numărul cazurilor de malformații la bebeluși este mai mare în ultimii ani. Poate viața poluată și stresată pe care o ducem are efect dramatic și în burțile noastre, poate genele noastre se strică și ne creează în burtă copii gata bolnavi?

Nu, mă liniștește el, cu tonul acela care face pace în cap și-n suflet, nu am observat c-ar fi mai multe cazuri ca în alți ani, nu cred că sunt. Din fericire, mai multe sunt diagnosticate și mai mulți copii sunt salvați.

Câți copiii ați salvat până acum prin intermediul intervențiilor fetale?

Până acum am intervenit la aproximativ 170 de copii. Cea mai recentă operație a fost acum două zile, am introdus un balon în traheea unei fetițe cu hernie diafragmatică. Teoretic, după toate calculele anterioare operației, a avut șanse foarte mici, dar părintii au zis ca vor să încerce. Operatia a mers bine, copilul e foarte bine.

Când vorbește despre intervenții parcă se însuflețește. Brusc, se ridică, își ia de pe birou tableta și-o pornește. Hai să-ți arăt, îmi spune. Pe ecranul mic începe un clip alb-negru în care văd tuburi, mucoase, lichid prin care plutesc lucruri care seamănă cu niște fulgi albi, mici.

Vezi? Aici sunt buzele fetiței, îmi arată cu degetul pe ecran.

Deci stați, copilul are cât, 20 de cm?

E cam cât tableta asta.

Puțin mai mare decât palma lui. Dacă tot copilul e atât, gura lui e… cât o unghie? Tubul subțire al fetoscopului poartă în vârf o cameră cât un vârf de pix. Odată cu ea coboară și ochii mei pe tubul digestiv al fetiței care mai are de stat în burtă încă patru luni.

Așa, și uite, asta e limba, trecem de corzile vocale, le vezi? Trebuie să avem grijă să nu le atingem. Esofagul. Uite, aici e traheea, și aici plasăm balonul, apoi îl umflăm, puf. Ai văzut?

Am văzut. M-am uitat ca la un film de acțiune, cu pumnii strânși și dinții încleștați. Câteva minute și puf, viața unui copil va fi mai bună.

Dar ce se întâmplă dacă familia nu-și poate permite costurile investigațiilor, intervenției, spitalizării?

De fiecare dată am căutat soluții împreună. Familiile copiilor care au fost deja operați cu succes au înființat un grup de facebook în care oferă altor mame cu probleme informații și recomandări (grupul se numește Mămici cu sarcină la risc și copii prematuri, îl găsiți aici). E foarte important pentru noi ca mama să ajungă la timp pentru o intervenție salvatoare, și ne ajută mult să dăm vestea mai departe, pentru ca un număr cât mai mare de oameni să știe că acel bebeluș nenăscut are o șansă la viață în România.

Mulți dintre părinții celor 170 de copii rămân mereu aproape de medicul care i-a ajutat în urmă cu un an sau zece. Biroul lui e plin cu poze, tricouri de bebeluș inscripționate, tablouri oferite cadou, obiecte personale, diplome și premii.

Uneori îmi scriu, alteori mă sună… Își amintesc de mine de ziua copilului. De data când am pus diagnosticul. De data în care am intervenit prima oară. Când vezi copilul crescând, îți aduci aminte de clipele alea grele, când nu știai dacă o să trăiască. Și pentru că am trecut împreună prin ele, rămânem legați pe viață, îmi spune Hadi când îl întreb dacă ține legătura cu familiile acestor copii.

O dată pe an se întâlnesc toți. Copiii aleargă, se joacă, râd, se fâstâcesc, ca toți copiii. Mă uit la niște imagini filmate la întâlnirea de anul ăsta și nu pot să nu mă gândesc cum ar arăta imaginile de sub ochii mei dacă omul acesta nu ar fi urmat morala credinței sale, dacă ar fi rămas să consulte gravide și să asiste nașteri și să opereze fibroame (nu că ar fi ceva în neregulă cu asta).

Aveți în jur medici tineri, pe care-i formați în chirurgie fetală?

Da, am o echipă formată din medici tineri de la Regina Maria care își doresc să se pregătească. Poate cei mai tineri vor ajunge să fie mai buni decât mine. Operațiile acestea de fapt folosesc tehnici vechi, dar tehnologia avansează repede și cei tineri vor putea face lucruri uimitoare mai târziu.

Tot ce se face la nivel mondial putem face și noi aici, ca aparatură și medici. Ideal ar fi să avem 2-3 centre de chirurgie fetală în țară, deci nu e nevoie de foarte mulți specialiști în chirurgie fetală, dacă sunt 5-6 medici, e suficient. 

Acum niște ani, nu se știa dacă maternitățile private pot gestiona cazurile complicate, nașterile premature.. Înțeleg că nu mai e cazul acum?

Părinții singuri decid unde să nască. După mine, nu există concurență între sistem de stat și sistem privat, ambele sunt sistemul de sănătate din România. Mamele n-ar trebui să fie influențate de reclame, ci doar să se informeze, să vadă realitatea și apoi să aleagă. La Regina Maria la neonatologie pot sta cu același risc și cu aceleași beneficii copii de la 24 de săptămâni, putem face tot ce au nevoie pentru a supraviețui. Singura diferență este că la stat pacientul nu plătește, iar la privat, da. În același timp, facem chirurgie pediatrică, de exemplu, dar nu facem chirurgie cardiacă, nu avem speciașliști, există puține centre în România care fac asta.

La plecare, am făcut o poză împreună. Mi-a strâns mâna și mi-a zis: Scrie ce simți.

Mi-a trecut prin cap că asta face și el. Simte. Salvează. Pentru că n-a putut să n-o facă.

M-am dus acasă și am făcut cum mi-a spus. Am scris ce-am auzit, ce-am văzut, ce cred, dar mai ales ce-am simțit.

Pin It

10 Comments

  • andressa spune:

    Am auzit si eu povesti de la pacientele lui. Daca e datoria lui sa salveze, paote e si datoria noastra sa scriem despre cei care fac astfel de lucruri deosebite, medicina la cel mai inalt nivel, chiar si in Romania unde nu avem cea mai buna tehnologie, din pacate, cel putin nu in majoritatea spitalelor.
    Mai stiu si eu medici extraordinari la Filantropia, oameni care sfidează toate realitățile României de azi, depășesc orice așteptări. E tulburător faptul că se luptă așa, te face să te întrebi care sunt motivațiile lor, după mulți ani de muncă grea, prost plătită, apoi care sunt motivațiile tale să muncești.

  • Cristiana spune:

    Ai scris mi nu nat. Cred ca sunt randurile mele preferate din tot ce am citit de la tine, sau in top, mi s-a parut emotie pura.

    Fiecare cu ce il atinge, pe mine una m-a impresionat tare modestia domnului doctor si faptul ca ii invata pe altii, ba chiar recunoaste ca vor putea ajunge mai buni ca dumnealui. Pasare izolata complet, nici macar rara, prin stolurile teribile ale medicinii din tara.

  • Mira2 spune:

    Mi-a plăcut. E bine să citeşti şi depre lucruri pozitive.

  • Mihaela spune:

    Domnul doctor Hadi Rahimian este un Înger trimis pe pământ să facă minuni și să aibă grijă de sufletele minunate care aleg să plece din Cer la o mamă pe pământ.
    Am născut cu dânsul un băiețel sănătos și o să îi fim recunoscători toată viața!
    În ciuda faptului că este extrem de solicitat, atunci când ești la el în cabinet ai impresia că ești unica pacientă pe care o are, atât de atent și de disponibil este pentru fiecare.
    Un suflet imens, un profesionist desăvârșit, un psiholog fin care „își simte” și încurajează pacienta, mereu vesel, disponibil zi și noapte pentru fiecare mămică în parte.
    Vă mulțumesc, domnule doctor și vă doresc ani mulți, buni, sănătoși și împliniți lângă familia dvs. frumoasă și multă putere de muncă!
    Avem mare nevoie de oameni de calitatea domnului doctor, în toate domeniile, nu doar în medicină…și cred că, în mare parte, îi avem deja, trebuie doar să îi scoatem în față și să îi sprijinim să performeze, să „contamineze” lumea din jurul lor cu lucruri făcute cu răspundere, cu dăruire, cu excelență, care să ne oblige la evoluția de care, noi, ca societate, avem atâta nevoie!
    Mulțumesc, Ioana!

  • Florina spune:

    Domnul doctor mi se pare absolut extraordinar, dedicarea cu care face tot ce face pentru copiii nenascuti din Romania și profesionalismul dumnealui plus credința în Dumnezeu chiar par venite din alta lume. Astfel de oameni ar trebui promovati si nu toate tampeniile care sunt pe tv si care ne-au facut sa nu ne ai trebuiasca televizor in casa 🙁 Tot respectul si admiratia pentru munca geniala a acestui supraom, sa-l tina Bunul Dumnezeu sanatos ca sa poata sa invete si alti medici mai tineri tehnicile acestea absolut revolutionare, iar tie iti doresc multe interviuri de genul asta si pe viitor 🙂

  • Stanescu Diana spune:

    Domnul doctor, pe langa faptul ca e un medic extraordinar este OM. Si asta spune multe despre dansul. Este un medic care iti da inceredea ca totul va fi bine si ca pe mâinile lui esti in siguranta. Si pe langa asta, te mai face si sa zâmbesti. Ma emotionez de fiecare data cand vad sau citesc ceva despre maretia acestui OM.

  • Rox spune:

    Nu sunt nici mamă, nici măcar gravidă, dar așa de tare m-a impresionat articolul… Îi admir până la soare și înapoi pe oamenii care fac lucruri atât de specializate și care nu uită să fie oameni când ajung pe culmile profesiei.

  • Mada spune:

    Un medic exceptional si un om cu o inima de aur!!!

  • Camelia spune:

    Multumim, Ioana, pentru ca ni l-ai facut cunoscut! Sa fie calauzit, in continuare, sa gaseasca luminita pentru micutii care au nevoie de ajutor pentru a veni in aceasta lume!

  • Cinderella spune:

    Acest om este un inger. Prietena mea era f deprimata dupa multe sarcini pierdute, una cu gemeni destul de avansata. Acest om nu i-a facut mare lucru medical insa i-a dat curaj si incredere, a sustinut-o moral, a scos-o de pe toate tratamentele si i-a zis sa mai incerce pentru ca este alaturi de ea. Prietena mea are acum 2 copii sanatosi desi multi medici ii ziceau ca nu va fi in stare niciodata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *