Primele noastre serbări de Crăciun (la 4, respectiv 6 ani și jumătate)

Cuuum, prima serbare la 6 ani juma?

Well, să zicem că până acum am avut noroc. :))

Grădinița la care au mers copiii a fost una Montessori, unde nu s-au practicat niciodată serbările cu poezii și cântece. Vara se organiza câte-o petrecere în grădină, cu baloane și limonadă făcută de copii, iarna ne adunam toți cu prăjituri făcute acasă, copiii se jucau, venea o trupă de teatru să joace o poveste de Crăciun, desfăceam cadourile pe care și le ofereau copiii unii altora, adulții se consolau unii pe alții că lasă că o să vină și vremea când o să doarmă toată noaptea și n-o să se mai tăvălească prin magazine, toată lumea fericită.

Copiii repetau colinde înainte de petrecere, fiecare la grupa lui, dar de cele mai multe ori nu doreau să le cânte în fața publicului, așa că își vedeau de joacă, iar noi de discuții până când se termina vinul fiert și ne duceam  toți acasă.

Sincer vă spun că nu mi-a lipsit niciodată serbarea clasică, în care copiii stau aliniați, dezorientați, transpirați și stresați, cu ochii țintă la mami, așteptând să se termine odată totul și să ajungă la ea în brațe. Știu că sunt și copii care iubesc să cânte, să recite și să danseze pe scenă și serbarea ar trebui organizată doar cu ei, în timp ce restul ar trebui lăsați să facă ce le place mai mult: să asculte din public, să danseze lângă scenă, să recite din brațele mamei sau deloc (mai ales cei mici de tot, cei mai mari pot fi încurajați de manifestările acestea, mai ales dacă nu au cine știe ce încredere în sine, dar sub șase ani eu una nu aș obliga un copil să cânte în fața unui public, fie el format și numai din părinți, pentru el, tot străini sunt, cu 1-2 excepții, mama și tata). Dar na, nu e ca și cum mă întreabă cineva pe mine cum ar trebui să arate serbările, așa că ele curg de zeci de ani la fel, ca părinții să aibă ce filma și cu ce se mândri, iar educatoarele să încheie cu satisfacție încă o bucată de an academic, că ia uite ce frumos se descurcă ele, copiii știu să cânte și să recite.

Ei, anul acesta am avut parte nu de o serbare de iarnă, ci de două! Nu v-am mai spus, dar Ivan a început și el școala din decembrie, are patru ani si e în echivalentul grupei zero din sistemul britanic, în care copiii intră în Reception la 4 ani și fac în joacă exact ce fac la noi copiii din grupa mare. 🙂 Zilele săptămânii, anotimpuri, animale, doar că e în engleză. Dar despre asta într-un alt articol, chiar e intetersant pentru mine cum arată adaptarea la școală, după acomodarea de aproape 9 luni la grădiniță a aceluiași copil.

Revenind, de la nici o serbare în aproape șapte ani de părințeală, pac două serbări. În aceeași zi! Oh, vă imaginați nerăbdarea mea. Mai ales că nici unul dintre copii nu suflase o vorbă despre ce urmează să se întâmple la serbările astea, dom’le, nimic!

Așa. La 10.00 a fost serbarea bobocilor de 4-5 ani, din grupa zero, Reception adică. Sala plină de părinți și bunici roșii în obraji, plus circa 30 de copilași foiți, unii veseli, alții dezorientați. Au cântat câteva colinde în engleză, cu sprijin din partea învățătoarelor și a sfântului Youtube, scurte, lejere, unii chiar au cântat, alții doar s-au legănat de pe un picior pe altul, n-a plâns nici unul, al meu s-a urcat la mine în brațe și a cântat de acolo. Perfect de așteptat, dacă mă gândesc că el nu a fost niciodată genul show-man și că acum trei săptămânu nu cunoștea pe nimeni dintre toți oamenii aceștia.

S-a aplaudat, apoi a sosit un Moș Crăciun simpatic și vorbitor de limba engleză, le-a oferit copiilor câte-un brăduț de lemn frumos pictat, apoi a plecat și gata.

La 11 a urmat petrecerea anului 2, adică a Sofiei. Cu acompaniament la clape din partea profului de muzică, au lălăit cei 15 cavaleri și domnițe patru colinde în engleză, apoi noi i-am aplaudat, le-am făcut poze și ei ne-au prezentat dioramele făcute în grupuri mici în clasă: habitaturi diferite cu animale și caracteristicile lor. Părinții treceau pe la fiecare dioramă și puneau întrebări, iar copiii le răspundeau ce animale sunt acolo, ce mânâncă ele, cum e temperatura în deșert sau pădure sau ocean, fiecare cu ce avusese de reprezentat. Acesta a fost proiectul lor final după șase săptămâni de explorat planeta, și au profitat de serbare să ni-l prezinte (ei la școală nu au materii propriu-zise, în afară de mate, română și engleză, învață integrat, șase săptămâni abordează un subiect prin care ating multe materii, bazându-se pe întrebările și constatările lor, învață descoperind, dar și despre asta în alt articol).

Sofia a cântat din toți plămânii, a prezentat cât și cum a putut ea în engleza ei șchioapă (acum trei luni nu vorbea și nu înțelegea nimic, acum înțelege mult și a început să vorbească, să citească și să scrie în engleză, dar și în română). S-a distrat la serbare atât de mult că duminică și-a aliniat plușurile și ne-a pus pe toți trei, mama tata și frate, să cântâm în fața lor colinde în timp ce ea ne dădea tonul și ne coordona, ca să mai avem serbare, daaaa!

Mi-au plăcut și mie serbările acestea, mă așteptam să fie mai rigid și mai complicat totul, uitându-mă la ce povestesc alții, dar uite că am avut noroc.

Acum începe vacanța și o să am nevoie de tot norocul din lume, căci acum sunt amândoi învățați cu activități și chestii, iar eu numai de făcut proiecte cu ei în vacanță, după un an atât de greu, care m-a lăsat praf, nu mai am putere… O să-i invit la filme de Crăciun de pe canapea, mai un frământat de cozonac, îi mai duc la Therme, la cafenea, domol așa, poate supraviețuim și vacanța asta…
Succes la serbare, mici prieteni și părinți, să aveți la fel de mult noroc ca noi! 🙂

Sursa foto: copii la serbarea de la grădiniță via Shutterstock.com

Pin It

26 Comments

  • Geo spune:

    Interesant. In Uk insa, nu se practica genul asta de serbare.
    La gradinita unde e baietelul meu, grupa PrePrep (3-5 ani), s a organizat o piesa de teatru, o poveste cu cantecele de grup, dar si individuale (copiii mai mari), text si/sau cantat la instrumente muzicale.
    Nu a existat nici Mos Craciun, nici schimb de cadouri, obicei mai mult romanesc.

  • Lee spune:

    Si noi am scapat de serbari la gradinita. Avem o directoare atat de faina incat imi vine sa o iau acasa.
    La Eva (5a6l) s-au facut petreceri in fiecare an, arts&crafts cu parintii, o piesa de teatru cu tematica de craciun, cateva colinde cantate in timp ce se jucau, rontait turta dulce si biscuiti facuti de ei si atat. Toata lumea happy!
    La Adam (2a) va fi o intalnire scurta vineri, secret santa si cam atat. Aseara au avut timp de o ora colinde in curte, 5 cantareti de la Opera. Magic! Si cam asta e tot!
    Urmeaza 2 saptamani lungi si pline. Deja de aseara fiica voia sa facem un experiment cu ceva apa inghetata si munte de gheata. Dar trecem noi si de zilele astea. Alive, hopefully!
    Craciun fericit sa aveti! Si zile domoale!

  • Corina spune:

    Daca acum ei invata in stilul asta la scoala, la ce facultate o sa ii dai? Ei nu sunt obisnuiti cu stilul traditional, deci nu poti sa ii dai la una ce adopta acest stil.

    • Printesa Urbana spune:

      speranta mea e ca vor studia undeva pe-afara, fie emigram cu totii intre timp, fie pleaca doar ei. si oricum, daca afli ce trebuie despre tine intr-un sistem care incurajeaza asta, la 18 ani ar trebui sa te poti adapta oriunde… nu mai sunt copii mici, altfel gestioneaza presiunea, stresul… cred ca de altfel toti tinerii de 18 ani, sau majoritatea, se.pot adapta usor oriunde, daca se cunosc si au o baza academica relativ ok.

      • Claudia spune:

        Excelent raspuns, la fel gandim si noi. Ne poti spune la ce gradi au fost pana acum? Si unde sunt acum? Vrem tot pe model vestic, in cativa ani plecam cu totii.

        • Printesa Urbana spune:

          Gradinita nu o mai pot recomanda, din pacate. Scoala e Verita.

          • Elis spune:

            Buna!
            Te pot intreba de ce nu mai poti recomanda gradinita? Baietelul meu e la aceeasi gradinita, la grupa mica, si stam si noi in dubii daca anul asta sa continue la grupa mare sau sa schimbam. Multumesc!

      • Corina spune:

        Da, si noi speram la fel. Oricum, dupa cum se vede in acest moment, invatamantul de calitate nu prea are vreo sansa in Romania.

      • Mirela spune:

        Mi se pare ca prea se idealizeaza sistemul de invatamant britanic/ finlandez/ etc. Nimic ‘traditional’ nu mai este bun si tot ce se face in sistemul britanic e fantastic. Lucrand intr-o scoala privata in Toronto, am observat ca, cu cat scoala este mai prestigioasa si mai scumpa, cu atat programa scolara este mai incarcata si mai asemanatoare cu ceea ce se facea in Romania. Iar sistemul public de invatamant, din Toronto cel putin, aduce mai mult cu scoala britanica din Bucuresti.
        Il ne faut pas rêver…

        • Printesa Urbana spune:

          eu nu idealizez nimic, VAD cum e aceasta scoala (nu stiu nimic despre scoal britanica din Bucuresti in general), programa nu e incarcata, copiii au timp sa socializeze, se joaca mult, experimenteaza, fac tot felul de proiecte caritabile si creative. nu am ales aceasta scoala pt ca e britanica, ci ca pt ca aici copiii sunt tratati cum i-am crescut si noi. si pentru ca speram in cativa ani sa plecam cu totii de-aici, sau macar ei.

          • Ana spune:

            Nu doar idealizezi,ci si vorbesti urat despre alte optiuni. Si ipocrizia si snobismul sunt mai rele decat serbarea traditionala.
            Nu este nimic gresit in faptul ca li se da copiilor sa invete mici poezii,cantece si nici ca isi inving emotiile si recita pe scena.Nu e ca si cand publicul arunca rosii in copiii care uita un vers.
            Scoala nu trebuie sa te faca adaptabil,ci sa transmita cunostiinte.De fapt,te poti adapta perfect oriunde si fara scoala,insa nu poti avea succes profesional decat cu o pregatire academica solida,nu doar relativ ok.

            • Printesa Urbana spune:

              Te inseli amarnic. Adaptabilitatea unui om depinde enorm de cum este tratat acasa si la scoala. Motivele pentru care tara asta e plina de zombi ambulanti care isi sar la beregata unii altora, se complac in statut de ghiocel, calcat in picioare de oricine, dar cocos cand da cu ochii de altul mai slab, sunt doua: paretingul cu bataia si pusul la colt si sistemul de invatamant, cu invatat mult, pe de rost si degeaba, umilit constant de catre profesor si bagat frica in copil. Ce iese de acolo nu este un adaptabil, ci un om secatuit de resurse, cu zero incredere in el, agresiv, fara urma de compasiune si setat sa moara capra vecinului.

              Meseria si capacitatea de a performa in meseria pe care ti-ai ales-o se invata in facultate, cand te specializezi pe ce ti-ai ales sa faci in viata, nu in ciclul primar. Atunci trebuie sa te descoperi, sa inveti CUM sa inveti, sa iti exersezi skilurile sociale, empatia, ascultarea, puterea de concentrare etc. Cunostine poti lua si din carti, rolul scolii este sa permita interactiunea intre dascal si elev si intre elevi, RELATIA UMANA este cea care conteaza cel mai mult, nu tona de informatii, pe care le gasesti oricum peste tot.

              Nu sunt nici ipocrita si nici snoaba, muncesc din greu pentru banii pe care ii platesc pe scoala asta, am ales sa renunt la multe alte lucruri, nu ca sa ma dau mare, ci pentru ca ani de zile am citit si am analizat lucruri ca sa inteleg ce conteaza cu adevarat pentru un copil. Iar pentru mine nimic nu e mai important ca asta. Poti sa arunci in mine cu ce fel de vorbe doresti, eu stiu foarte bine ce si de ce fac, am si argumente, pe care le ofer cand imi sunt cerute, daca ma aflu intr-o dezbatere civilizata.

              • Ana spune:

                Nu ma insel deloc.Adaptabilitatea nu se are nimic de-a face cu cat/cum inveti la scoala.
                Nu am spus ca te specializezi in ciclul primar, ci ca nu reusesti profesional decat daca ai o baza academica solida.
                Nu am spus ca nu muncesti pentru bani.Nu arunc cu vorbe in tine,imi exprim o opinie pe care o pot evident si argumenta; de mult ori insa,ajung argumentele pe care le aduci chiar tu in ceea publici aici.

                • Cri spune:

                  Bun, si baza academica solida = cunoștințe nu se pot obține decât în sistemul românesc de stat, sau ce anume încerci sa spui? Ca altminteri nu vad de ce ar fi ceva de rau ca cineva alege o școală unde cunoștințele se oferă într-un mod mai prietenos (pentru ca asta e filosofia școlii, nu pentru ca „ai avut noroc” de o învățătoare bună).

                  • Ana spune:

                    Pai sa aleaga fiecare ce vrea ,suntem liberi si nu trage nimeni pe nimeni la raspundere.
                    E totusi contradictoriu (ca sa nu spun ipocrit) faptul ca autoarea unui blog care pormoveaza empatia arunca vesnic sageti catre cat sunt de rele optiunile altora.Chiar nu cred ca a fost la prea multe serbari de cand a terminat scoala,asa ca e mai bine sa vorbeasca doar despre ceea ce stie.

                    • Printesa Urbana spune:

                      Nu arunc cu sageti in optiunile altora, incerc sa atrag atentia ca unele lucruri pot fi facute cu mai mult respect fata de copil (de la felul in care se preda materia in scoli la felul in care sunt obligati in unele gradinite sa recite poezii sau sa se adapteze brusc fara mami, printre straini, fara tranzitie, la palme la fund, pedepse, umilinte, mers cu masina fara scaun auto, lasat cu nemiluita la ecrane etc). Daca tu le vezi ca sageti, ei bine, felul in care ajunge mesajul la tine nu este 100% responsabilitatea mea, mai e si partea ta de interpretare acolo. Poti sa o iei personal si sa te superi, poti sa iti iei ce iti este util si sa duci in viata ta un lucru care sa iti ajute familia, poti sa nu mai citesti etc etc

          • Mirela spune:

            FYI, s-ar putea sa apara supriza ca studentii proveniti din sisteme „traditionale” sa primeasca mai degraba burse la universitati si sa obtine rezultate mai bune. In special pentru ca au o baza buna ce cunostinte si stiu cum sa invete.

    • Mar spune:

      La facutate nu ”îi dai”. Merg ei singuri dacă doresc. Am auzit de unii părinți mai ciudați care îi lasă pe copii să-și aleagă singuri și liceul.

      • Cri spune:

        Cred ca e irelevant din ce tara vine „sistemul”. Până și ideea ca școala ar trebui sa producă „angajabili” mi se pare oribila. Ar fi ideal sa producă oameni inteligenți, curioși și adaptabili, nu niște obosiți care odata ce au scăpat sa nu-și doreasca sa mai vada o carte tot restul vieții.

  • dojo spune:

    Noi am ‘scapat’ anul asta ca au ceva molima in gradinita si prefer sa nu o mai duc. Oricum mai era de mers putin timp, in conditiile in care din ianuarie nu mai suntem aici. A fost insa o experienta exceptionala – mutarea la alta grupa, cu o educatoare minunata din toate punctele de vedere, a fost cea mai desteapta chestie facuta de noi in ultimii ani. A trecut de la faza de oroare, cand auzea de gradi’ la faza de mers cu drag. A invatat si ceva germana, e relaxata intre copii, a inceput sa-si faca niste amici pe acolo .. e bine. Plecam cu o amintire frumoasa si sper sa se adapteze usor la celalalt sistem.

  • Rodica spune:

    Mie mi se pare ca se generalizeaza si este un lucru extrem de nociv. In Pitesti, la scola nr 4, in clasa I lucrurile se desfasoara extraordinar de frumos. Copiii merg cu drag la scoala, in fiecare zi au cel putin o ora de arte sau muzica si miscare, dna este plina de entuziasm si tot timpul organizeaza fie iesiri la teatru, la muzeu, film 3D in scoala, petrecere doar cu copiii in loc de serbare. Multumita acestei doamne baiatul meu iubeste matematica, dupa nici 2 ani de scoala.Cu 200 de lei din partea noastra, am renovat clasa incat arata foarte calda si primitoare, tot mobilierul este nou si ergonomic, Nici unui parinte nu i s a parut nepotrivit sa platim pt aceasta investitie, nu sunt mii de euro, nu vrem sa asteptam sa se faca, sa ni se dea, etc. Chiar se poate si in sistemul de stat si nu cred ca suntem exceptia.

  • Oana spune:

    Si la noi a fost vineri o petrecere de Craciun, copii si parinti. Parintii au adus bunatati, copiii au facut felicitari/ornamente, au spart gheata si au ascultat povesti la gura sobei. Apoi au impodobit un brad superb doar cu felii de citrice uscate de fiecare copil acasa. A fost minunat :).

  • Mirabela spune:

    Ioana, pot sa intreb ce filme de Craciun planuiti sa vizionati?
    Sarbatori cu bucurie!

  • Florina spune:

    Da, si eu subscriu la faza aia cu sub 6 ani n-ar trebui sa fie pusi copiii sa invete roluri (sau macar 5 ani si jumatate), insa vin si cu o completare: FEEDBACK-UL! Atat de important mi se pare ca dupa o serbare sa existe formlular de feedback, parintilor sa li se ceara parerea, anonim sau nu, e optiunea lor, dar el sa existe, la fel ca la o conferinta obisnuita unde vorbitorul in public are atata nevoie de feedback sa stie omul clar cum a fost perceput 🙂 Nu e mare filosofie sa concepi acolo niste intrebari si deschise si inchise, dar, dupa ce ai strange cateva zeci de pareri, deja ti-ar fi super clar ce sa imbunatatesti, ce sa pastrezi etc. Asta mi-a venit mie in minte, partea de organizare, mereu o observ.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *