Ieri aveam de ucis câteva ore prin mall, cu copiii. Ne pregăteam să mergem să facem pozele tradiționale de Crăciun în studio și-l așteptam pe om să-și termine treaba la birou, așa că m-am gândit să-mi scot copiii la cafenea. Au un ceai bun de roibos cu lapte la Starbucks, sigur o să le placă și lor experiența statului pe canapea în tihnă, m-am gândit, a sorbitului din paharul cald de hârtie, a privitului pe geam de la căldură…
– Copii, vă invit la cafenea!
– Daaaaa!
Entuziasm maxim, cum mă așteptam. Ei sunt amândoi foarte civilizați când ieșim în oraș (nu că n-ar fi și acasă, cu mici excepții), știu să dea comanda, știu să stea la masă fără să dărâme, încă nu s-a întâmplat să primesc priviri supărate de la gazde. 🙂 Așa că mă simțeam în siguranță, cumva, cu amândoi copiii la Starbucks, printre gagici tinere și mișto și bărbați ferchezuiți.
Ochesc o canapea în colț, lângă suportul cu reviste și ziare, mai retrasă, să nu deranjăm, îi trimit acolo să se instaleze, și, cu ochii pe ei, mă așez la coadă. Când îmi vine rândul, comand ceaiul meu cu spumă de lapte, apoi întreb de ceva pentru copii.
– N-avem nimic special pentru copii…
– Poate niște spumă de lapte? îndrăznesc eu.
– Sigur, asta putem face!
Ei, ce loc prietenos cu copiii, bravo, Starbucks, mi-am zis.
Am chemat copiii să-și pună peste spumă niște praf de scorțișoară, nucșoară și puțină cacao, dacă vor. Foarte tacticoși au făcut toate astea, au amestecat în spumă, le-am luat și câte-un croisant și am pornit spre cele trei mese mici ale noastre. Am oftat mulțumită de cinci ori, m-am uitat la ei ce frumos stăteau fiecare la locul lui și mușcau din croisantul înmuiat în lapte pufos, ei, hai că supraviețuim și azi. Life is good, astea.
Apoi îmi trece prin cap că paharele alea ar putea să zboare prin aer la cum dă Sofia din mâini de bucurie. Ea mi-a zâmbit ca o căprioară și m-am rușinat de gândul meu nedrept. Trei secunde mai târziu, laptele pufos zbura pe masă, pe podea, pe hainele ei de poze de Crăciun. A început să plângă, eu am sărit s-o liniștesc cu o mână, cu alta să adun șervețele ca să strâng dezastrul.
Cu un ochi mă uit la Ivan, care se așezase pe burtă pe canapea, cu picioarele pe podea și ne privea mulțumit că el nu comisese nimic de data asta. De obicei el e cel care dărâmă chestii, în timp ce Sofia își dă ochii peste cap superior.
– Ursulică, îi zic, stai și tu ca omul pe canapea, că acum se prăvălește și laptele tău aiurea.
– Nooo, că eu sunt atent! mă asigură el.
Mă întorc cu spatele la ei și cu fața spre locul de unde aveam de gând să mai iau șervețele, când îi văd pe cei trei domni de la masa din fața mea că-mi zâmbesc laaaarg.
– Ce? întreb. A vărsat și el laptele, așa-i? zic fără să mă întorc spre copii.
– O, daaaa, și încă foarte spectaculos, zice unul dintre ei, cel mai Vis Frumos, așa.
– Adorabil, zic impasibilă. Aveți copii? îi întreb.
– Noi nu, mi-a răspuns al doilea, zâmbind.
– Soțiile noastre au, a completat al treilea.
Apoi au izbucnit toți în râs.
Le-am zâmbit criminal, apoi m-am repezit în vraful de șervețele curate, să strâng mizeria. Cinci minute am stat toți trei în patru labe să facem locul lună la loc. După asta, copiii erau cam bosumflați, că rămăseseră și fără lapte, și fără croisamnte, care se făcuseră zeamă între timp și ajunseseră la gunoi odată cu șervețelele.
Plus că erau uzi și lipicioși și miroseau a lapte acru cu scorțișoară. A trebuit să intrăm în primul magazin cu haine pentru copii și să le iau de la reduceri niște haine cu care să ne putem prezenta totuși la pozele tradiționale de Crăciun.
A ieșit totul bine, mulțumesc pentru grijă!
Omg, am ras cu lacrimi
Esti savuroasa cand ne relatezi intamplarile voastre. Cat despre indivizii cu ” cel mai vis frumos”, mi se pare trist pentru copiii lor cu asa parinti…Sarbatori fericite, cu veselie si armonie in suflet!
Erau amuzanti. 🙂
Been there, done that! 🙂 am incercat si cu lapte, si cu apa plata! 🙂
Haha! Ieri am fost la ei, in Iasi ce-i drept, cu cea mica. Am indraznit sa cer spuma de lapte sau chiar lapte cald (contra cost desigur) siii … un mare NU, nu avem, nu se poate 🙁
Data viitoare, le arati articolul printesei.
Bun, gagiii probabil nu-s chiar parinti denaturati, doar au spirit de gluma 😀
Mi s-a parut amuzanta replica, acu’ drept ii ca nu am, acum cand ma amuz, 2 puradei plini de lapte aromat pe hainele de poza. Noroc cu magazinele astea, ca ai de unde sa iei rapid izmene. Ca si eu am patit de vreo 2 ori sa merg repede dupa o haina la shop, decat sa stea copchila plina de voma pe ea (ca la noi astea se intamplau mai cu dichis)
La noi s-a întâmplat cu berea lui tat-su, răsturnată, cu tot cu masă, de pustoaica de 3 ani, care se certa cu frate-su, mai mic! 3 din 4 imbibati, doar eu am scapat! :)) si eram in vacanță, in strainatate, loc destul de necunoscut, deja ne gandeam ca se ia Protectia Copilului de noi ca i-am alcoolizat! S-a terminat cu bine!
Hm… Se poate sa mergi cu cei mici la Starbucks? Nu de alta, dar acolo este parca un local pentru relaxare, iar copii numai asta nu te lasa sa faci.
De ce sa nu se poata? Au raie?
Starbucks e pur si simplu o cafenea. Ultima data cand am fost acolo cu fie-mea, nu erau afise ca nu ai voie cu copii de sub o anumita varsta.
Pe mine m-a intrebat propria mea soacra daca am voie cu bebe in carucior in mall….pai ce sa fac, il las la usa!? are raie? am intrebat si eu…
„De ce sa nu se poata?”… De bunul simt al parintilor care ar trebui sa-si aminteasca cum era cand nu aveau copii.
Mai sunt oameni care n-au tot timpul chef de urlete, vorbit tare si necontrolat, mâțâieli si alergat printre mese.
Eu stiu adulti care vorbesc tare si deranjeaza. Si aia au voie oriunde, ca cica nu is copii. Eu merg cu fata peste tot si nu stiu sa fi facut nimeni parul cret, pur si simplu pentru ca e o tipa calma si fara program de break dance.
Si daca ar fi, absolut toti aia care s-ar oripila au fost si ei copii odata si au urlat. Normal ca au uitat, acum sunt mari si perfecti.
O alta chestie care ma intriga .. de ce te-ar deranja un copil care plange? Pe mine nu ma irita orice ar face, de obicei le zambesc sau incerc sa ii ajut pe parinti sa treaca mai usor peste momentul in cauza. Nu o fac pentru ca m-ar irita, dupa ce ai copil cam nimic nu ar trebui sa te mai perturbe din zen, dar stiu ca is disperati si stresati, ca is destui care se uita la ei de parca ar eviscera o pisica pe viu, nu le-ar plange copilul 😀
Cand vrei liniste si zen, stai acasa la o cafea cu prietenii, nu te duci in public.
Ultima dată când am fost la Starbucks erau plin de adolescenți care vorbeau și râdeau zgomotos. Erau chiar drăguți, nu m-au deranjat. Dar tot la ”vorbit tare și necontrolat” i-ai fi încadrat :). Nici ei nu aveau voie?
Marian, banuiesc ca nu ai copii. Sau daca ai si asa se poarta ei, ceva imi da cu virgula.
Am doi. Si e adevarat ca inca cu cel mic de un an jumate nu pot merge sa stau asa la cafenea pentru ca e varsta cand nu sta locului si chiar nu isi poate controla inca miscarile sa nu darame diverse.
Cea mare are 3 ani si 8 luni si da, pot merge cu ea in diverse locuri. Am fost si la atelier de caleidoscoape de 2 ore. Nu a deranjat pe nimeni.
Copiii se educa dupa chipul si asemanarea parintilor.
Corina ai fost vreodata la Starbucks in alte tari? Eu am fost, in toate erau copii de toate varstele impreuna cu parintii
Pe vremea aceea eu nu aveam copii, eram 2 prietene la cafea, insa nu am fost deranjate nicio clipa de copii.
In Romania e alta chestie, copiii deranjeaza nu pt ca sunt copii, ci pt ca foarte multi sunt lipsiti de educatie si atentia parintilor: alearga printre mese, tipa, urla, darama tot in cale, se bat intre ei uneori, iar parintii asista pasivi. Da, acesti copii deranjeaza dar nu e vina lor.
Patania Ioanei e una amuzanta, si nu au deranjat pe nimeni, i-au amuzat pe altii, au curatat ca niste oameni civilizati, deci care ar fi deranjul?! Cand ai copii educati si civilizati poti merge cu ei oriunde linistit.
Restul, e alta poveste, suntem irecuperabili la nesimtire si indolenta
Hahaha, Starbucks?!?înțeleg sa lași copiii când mergi intr-un local romantic sa cinezi la lumina lumânărilor! Dar la Starbucks?!?
Atunci cand mergi la Starbucks (sau in orice alt local pentru relaxare), cu siguranta nu iti doresti sa fi deranjat de un copil care miorlaie, alearga printre mese si face tot ce vrea el. Pana la urma, mergi acolo pentru a te destinde, si nu pentru a fi in continuare tensionat. Nu cred ca merge nimeni la restaurant pentru a vedea niste copii cum tipa si a avea grija sa nu le darame acei copii bautura de pe masa. Copiii ar trebui sa fie dusi DOAR in locurile child-friendly (si nu cred ca Starbucks este un asemenea loc) pentru a avea grija sa nu deranjezi pe nimeni. Da, nici macar pe acei adolescenti. Or vorbi ei tare, dar macar nu se apuca sa planga si sa deranjeze tot restaurantul. Normal ca acei domni radeau, pentru ca situatia chiar era comica, dar va asigur ca multi erau si deranjati.
Clar, copiii doar in locurile child friendly si negrii doar in localurile de negri. A, stai ca noi n-avem negri. A, dar stai ca avem tigani.
Daca te opreai la „nu e ok ca copiii sa deranjeze lumea din restaurant”, eram 100% de acord cu tine, desi (sau tocmai pentru ca) am copii.
Dar cu idei din astea segregationiste nu am cum sa fiu de acord.
Normal ca nu esti de acord, pentru ca tie, ca parinte, ti-a crescut inzecit toleranta la zgomotele emise de copii. Am vazut asta la toti prietenii mei care au devenit parinti, probabil ca asta e felul naturii de a asigura supravietuirea micilor tipatori.
Cera ce tie ti se pare comportament normal pentru mine e deranjant. In primul rand, copiii vorbesc tare – nu inteleg de ce, dar asa este, nu-si controleaza volumul, la fel ca adultii needucati. Apoi, din cand in cand – in cel mai bun caz – tipa. Ca asa le vine. Sau se miorlaie. Sau plang. Sau incep sa alerge prin local.
Chiar crezi ca adultii trebuie sa suporte toate astea tot timpul si peste tot? Chiar sunt curioasa daca esti de parere ca da, nu e o intrebare retorica.
Da, cand ma duc la Pizza Hut imi asum ca voi avea parte de haos. Dar la Starbucks, o cafenea… as zice ca mai degraba nu.
Chiar, ce ar trebui sa aiba un local ca sa va descurajeze sa intrati cu copiii, oricat de cuminti ii considerati voi? Poate-mi dai o idee de afacere.
nu din cauza ca mi-a crescut toleranta la zgomotele emise de copii nu sunt de acord cu ideea ca copiii sa aiba voie doar in locurile child friendly, ci pentru ca este o idee discriminatorie.
dar vad ca e prea greu de inteles, asa ca mai explic o data: toata lumea, nu doar copii, are obligatia de bun simt sa nu deranjeze pe altii intr-un restaurant sau in orice alta parte.
dar de aici si pana la a dori interzicerea accesului tuturor copiilor in restaurante pentru ca „ar putea” deranja e o cale lunga.
pe mine de exemplu ma deranjeaza cocoanele intepate care sunt deranjate de copii, asa ca ce-ar fi sa propun sa se duca ele doar in localuri speciale si in rest sa nu aiba voie?
Pai nici la Therme n-au voie copiii peste tot, si totusi voi le faceti reclamă! Eu n-am nimic cu accesul copiilor peste tot, sunt oameni si ei, de altfel nici nu mi s-a întâmplat sa ma deranjeze vreun copil pe undeva. Dar ma deranjează că la Therme, de exemplu, nu avem voie peste tot (familiile cu copii zic).
Lia, este si normal sa nu ai voie peste tot cu cei mici. Cei care vin sa se relaxeze la Therme nu vor sa fie improscati de apa si sa trebuiasca sa stea intr-un colt al piscinei pentru ca „copiii exerseaza”. Stati in zonele child friendly.
Corina, exact de asta evit eu s-o duc pe a mea (aproape 4 ani) la Therme, pentru ca nu vrea sa o improaste cu apa alti copii. Ea vrea doar sa stea la masa in piscină si sa bea suc roz. Nu deranjează pe nimeni! Noi mergem doar dimineața, in timpul saptamanii, dar ar fi bine ca macar in unele zile, cand si asa nu prea au clienti, sa permita accesul copiilor peste tot.
Robo, nu cred ca am formulat nicio idee segregationista, asa cum spui tu. Pur si simplu cred ca este mai bine sa ne ducem copiii in localurile child friendly si nu peste tot. De exemplu, nu te poti duce cu el la o nunta sau la o petrecere, pentru ca, pe langa faptul ca ar deranja invitatii, copilul nu se poate controla, ceea ce rezulta intr-un eveniment esuat. Nu ai de unde sa stii daca cel mic va face vreo trasnaie sau va avea vreun tantrum, si tocmai de aceea este indicat sa fi precaut. Nu sunt rasista daca sunt de parere ca pana la o anumita varsta copiii nu ar trebuie sa aiba voie in anumite locuri. Una e cand are 2 ani si alta cand are 8 si are deja anumite notiuni de auto-control. Uite, eu nu am mers cu al meu in vreun restaurant care nu era child-friendly pana a implinit varsta de 9 ani. Mi se pare pur si simplu nesimtire din partea parintilor care isi aduc copiii in restaurante luxoase, unde cei mici ii deranjeaza vizibil pe ceilalti. Si nu ma refer neaparat la urcat pe mese, tras de par etc., ci la tipat, urlat si plans. Pentru ca, in caz ca nu ati observat, copiii deranjeaza destul de multe persoane cu tantrumurile lor, si atunci singurul lucru pe care vrei sa il vezi este o mama stand in fata lui si uitandu-se la el fara sa faca nimic. Nu suntem nevoiti sa ascultam un copil urland 2 ore.
Clar, atunci cand vezi ca in restaurantul respectiv nu exista de exemplu scaune pentru copii, ar trebui sa reconsideri mancand acolo cu cel mic. Este un principiu simplu, de bun simt.
Copiii inca invata auto controlul, dar asta nu inseamna ca orice loc ce le iese in cale trebuie sa devina tinta lor. Cand mergi la restaurant, nu iti doresti sa vezi copii varsand apa, rupand servetele, uitandu-se la desene cu volumul dat la maxim, tipand din rarunchi si multe altele la care am fost martora de multe ori.
Multe restaurante ar trebuie sa implementeze o noua politica – prin care copiii sub 5 ani sa nu aiba voie in restaurante, si asta nu ar trebui sa starneasca o revolta. E un lucru firesc, care se intampla in multe locuri.
Eu mi-am dus copilul PESTE TOT. La contabila, la intalniri cu clientii de web design, la restaurant, daca am avut de mers, la cafenea, in calatorii. Atat timp cat este odihnit si ai grija de el, un copil nu va deranja.
Cum adica sa nu duc copilul niciunde pana la 9 ani? Repet. Are raie? Are varicela? Ca, in acest caz, e normal sa-l tii departe de colectivitate. Altfel insa are DREPTUL sa fie alaturi de parintii sai acolo unde se considera.
Restaurantul nu este casa clientului si la fel de bine il poate deranja muzica data prea tare/incet (sau genul ei), un alt mesean mai galagios sau poate care pute urat, unul care fumeaza (cat era cazul pana acum ceva timp) etc.
Daca doresti sa te simti perfect, stai acasa, eventual antifonezi ca lumea locuinta sa nu te deranjeze nimeni. Este normal sa iti doresti un pic de liniste, dar nu este normal sa o impui altora fortat si sa le interzici sa intre cu copiii pentru ca, poate, ar urla.
La o nunta ce faci? Interzici accesul moldovenilor barbati pentru ca se zice ca ei se imbata mai repede? Sau accesul femeilor de la o anumita varsta in sus ca barfesc si e nasol?
Eu de pilda nu am cu cine sa las de multe ori fata, dar am nevoie de mancare, am nevoie sa discut cu un client, trebuie sa iau actele de la contabila, am avut de facut niste drumuri lungi etc. Culmea, desi am expus-o la comunitate de la cateva zile, prunca nu e cunoascuta ca maestra break dance, nu a urlat NICIODATA niciunde, am avut de multe ori surpriza sa fie incredibil de cuminte, desi stiam ca este nauca de nesomn in cateva ocazii, cand chiar am fost nevoiti sa rezolvam niste chestii departe de casa si nu s-a putut decat sa o luam cu noi.
Am facut drumuri lungi (16-18 ore cu masina), ne asteapta in curand o zi pe drum pana la noua noastra casa, are la activ enspe intalniri de afaceri etc. Si nu deranjeaza, chiar consider ca ii face bine, invata chestii noi, avem ce discuta cu ea, plus ca oricum nu prea avem de ales in multe cazuri.
Nu am avut niciodata oroarea sa ne ia careva nasol la ochi ca indraznim sa venim cu fata in restaurantul ‘lor’, am avut parte de experiente super faine, de la cei care servesc, pana la cei care se afla acolo.
Dojo, cum adica l-ai dus la intalniri cu clientii de web design? Asta nu este normal. Daca cel mic facea un tantrum, puteai sa iti pierzi clientul. Uite ce scrie aici:
From there, your priorities need to be minimizing the impact on your coworkers and on your own work. And be aware that kid noise that might feel normal to you can be jarring to your coworkers, even to coworkers who have kids themselves, since they’re generally expecting a quieter environment at work. That means that you should close your door if you have one; make sure your child has books, toys, or other quiet forms of entertainment; ensure they’re supervised at all times; and be prepared to take a crying baby (or an older kid having a meltdown) outside.
Cred ca niciun client nu vrea sa mearga la intalnire si sa vada un copil miorland pe acolo, din contra. Vrea sa fie intr-un environment profesional, nu sa se simta ca la gradinita.
Si daca te „ia careva nasol la ochi” pentru ca ai venit cu cel mic in restaurantul lui, are tot dreptul , din moment ce ii deranjezi ceilalti clienti, care poate sunt mai vechi si nu au chef sa auda plansete si tipete.
Corina, tu ai o problema in a intelege CA NU TOTI COPIII FAC TANTRUM? Intre a pierde direct un contract (pentru ca nu am cu cine lasa copilul, deci nu ma mai duc) si a incerca totusi sa il iau, cu un copil care in 99.99% din cazuri este extrem de linistit si nu deranjeaza DELOC … tu ce ai alege?
Nu-s nevasta de Rockefeller, deci nu-mi permit sa pierd mii de euro doar asa de sanchi, pentru ca zice unul pe interneti ca nu e bine sa merg cu copilul la intalniri de afaceri, ca poate face un tantrum 😀
Deci … fie-mea a fost prezenta de destule ori la asemenea intalniri, nu durau mult, de obicei juma’ de ora, o ora, cat sa ne zicem niste chestii si sa facem un plan de bataie.
Pentru ca nu doresc sa cresc angajatul anului, ci mi-as dori sa invete sa faca ea insasi o mica afacere, cand o fi mai mare, consider ca este salutara prezenta ei in asemenea ocazii. I-am explicat de mica una-alta, stie deja cate ceva despre ce inseamna o mica afacere, chiar daca nu are inca 5 ani. Normal, explicate pe intelesul ei, ca nu ii pot face acum MBA-ul acasa.
Nu stiu despre ce copii vorbesti, ca deranjeaza restaurante si ca te da careva afara, ca al meu din dotare isi vede de treaba sa si eu de a mea.
Am avut placerea chiar sa am intalniri super relaxate cu clientii, erau si ei ‘socati’ cat de cuminte e juna. Si juna este cuminte din cel putin 2 motive clare:
1. este obisnuita cu asemenea chestii – deci in 5 ani le-a cam ‘fumat’ pe toate, nu se sperie de nimic, stie ce sa faca daca se plictiseste 2 minute etc.
2. este hranita / odihnita / bagata in seama in prealabil, asa ca majoritatea motivelor unui tantrum nu prea se indeplinesc.
Nu zic ca e ideal sa o trambalez dupa mine, iti dai seama ca prefer sa stea cu ta-su acasa si sa-mi vad eu de ciorba mea, dar nu mereu se poate, ca si ala are clientii lui care ingheata de frig prin case, daca nu se duce la treaba.
Asa ca am obisnuit fata cu diverse intalniri si merge treaba struna 🙂
Dojo, nu ma refer la copilul tau. Dar te asigur ca toti copiii fac tantrumuri. Nu am vazut unul care sa fie calm asa cum zici tu. Lauda de sine nu aduce a bine.
Corina sa ne spui si noua cum ai reusit sa-i cunosti pe toti copiii din lume sa ajungi la concluzia ca toti fac Tantrumuri.
Si doar asa de curiozitate, tu ai copii sau vorbesti din carti?
Mona, ca sa iti raspund: da, am doi copii (acum mari). Pe care i-am educat sa nu ii deranjeze pe ceilalti.
copila mea a mers peste tot cu mine,de cand s-a nascut, neavand de ales (sotul in deplasari, rude in apropiere nu si nici daca as fi avut nu as fi apelat): a mers la gineco cu mine, a mers la cumparaturi (daca si piatza e child friendly, hahaha) , la dentist, zboruri, la starbucks (avea 2 ani, a auzit de cafea, si cerea cafea, eu arata, un muffin cu afine si ea tzipa pe acolo: AM CAFEA AM CAFEA) etc. . Cu ocazia asta multumesc din suflet angajatilor ce au strans firimituri periodic dupa ea.
Fiind obisnuita sa iasa, si eu sa „previn” crizele si cerut de mancare ceva ce vine imediat (ciorba la restaurant, apa de la intrare), neiesit cu copil obosit, pahare mici la indemana, nu am avut probleme cu tzipete, varsat sau negestionat situatii.
Daca ar fi sa judecam locurile „child friendly” din Romania dupa dotarea pe care o au…in cazul asta nici trotuarele din parcuri nu sunt „child friendly”, nici trecerile pentru pietoni (pt ca iti zdruncini copilul, neavand in mare parte coborari bine gandite, ci doar borduri prea inalte)…ca sa nu mai vorbim de mese de schimbat bebelusi…
Pe acelasi principiu, fumatorii, care nu mai au voie sa fumeze in restaurant, sunt discriminati. Well, sunt total de acord cu aceasta „discriminare” pentru ca fumatul ii poate deranja pe cei din jur. La fel ca si copiii.
eu sunt destul de sigur ca fumatul este interzis in locurile publice nu pentru ca i-ar putea deranja pe cei din jur, ci pentru ca le pune in pericol sanatatea.
daca ar fi sa interzicem prin lege lucruri care ii pot deranja pe unii sau pe altii, lista ar fi extrem de lunga si probabil ar include majoritatea manifestarilor umane, intrucat capacitatea oamenilor de a fi deranjati de cate ceva este practic infinita.
Da Corina, asa e, ce necivilizati astia din Germania, Australia si multe alte tari, unde copiii au liber peste tot si ii intalnesti in orice restaurant, cafenea si terasa
Ai putea sa le faci o petitie sa le explici cum crezi tu ca ar trebui sa-si duca copiii doar unde e child-friendly, adica probabil in parcul de copii
Australienii cel putin sunt nebuni rau, sunt pe unul din primele locuri in lume ca civilizatie si nivel de trai dar isi duc copiii peste tot, atat de prosti sunt.
Multumim ca ne-ai luminat ce inseamna civilizatia!
Plus ca in Romania chiar nu prea sunt locatii child friendly, nici macar unde ar trebui sa fie. Despre scaune de copii, ce sa mai vorbim…
Uau, cata frustrare din partea parintilor ca-si vad viata stricata de copiii pe care au ales sa-i faca… o fi si asta o consolare, sa le stricati momentele de relaxare adultilor neinsotiti de plozi. Enjoy, ca nu mai aveti multe, e adevarat.
Nu e nici o frustrare, sunteti genul ala „cu capul”. Frustrare e la voi ca ieșiți în oraș și nu va puteți bucura de masă/cafea ca stați cu ochii beliți la mesele vecine sa vedeți ce fac copiii altora. Dacă cineva vrea sa-și deschidă un local pt adulți n-are decât, dar doar dacă un loc nu e child-friendly nu înseamnă că nu pot sa merg cu copii. Viata în oraș nu e liniștită, dacă vrei liniște ia-ți comanda la pachet sau du-te la biblioteca.
Cum ziceam, voi, parintii, deveniti surzi la deranjul produs de cei mici.
Argumentul tau este de acelasi cu al manelistului care asculta ceva ce lui i se pare armonie la maximum in orice spatiu public si-ti spune „Daca nu-ti convine, du-te acasa”.
Nu ma deranja nici înainte de copii, sau în orice caz nu în asa hal încât sa intru pe net sa insult oameni necunoscuti, e posibil cumva sa ai reactiile astea exagerate de la prea multă cofeina de la starbucks?
Uau, eu zic ca ăștia cu copii ar trebui sa se ducă undeva în jungla părinților și sa nu se întoarcă de acolo pana ce plozii lor nu fac 9 ani și pot in sfârșit sa fie primiți în mult-civilizata societate a adulților și a copiilor total negalagiosi, unde toate lucrurile sunt faine, totul este organizat, toti numai un zâmbet și fără lacrimi pe obraz..
Uite asta se întâmplă când plozii cresc și uita de unde au plecat..
Sigur acești adulți nici nu se gândesc ca vor îmbătrâni, se vor urâți, lucrurile vor începe sa nu mai fie atât de faine, vor suferi de dureri articulare atroce sau de incontinenta urinara, acum sa se relaxeze și ei liniștiți la o cafea, ca oricum după 60 de ani e posibil sa fie trimiși de copiii lor adulți undeva, la azil, ca să nu-i mai deranjeze cu problemele lor, ca strica farmecul frappe-ului băut în tihna la Starbucks după job și înainte de world-class…
Uau, m-ai convinsa sa ma inmultesc cu argumentul asta. Iata cel mai bun motiv sa faci copil, ca sa aiba cine te ingriji la batranete.
Dupa 60 de ani zici? Nu stiu ce oameni ai tu in jurul tau, cei pe care-i cunosc eu sunt, la 60-65-70, activi, sanatosi si bine-mersi. Guess what? Si fara copii.
Dar probabil ca, na, stii tu ce stii daca te pregatesti de incontinenta la 60 de ani.
Ceea ce faci tu acum e efectiv echivalentul unui tantrum de copil de 4 ani, noroc ca noi adulții suntem obișnuiți și nu ne atacam prea tare. Dacă ar fi sa ghicesc, îți este ori foame, ori nu ai dormit suficient :))
Exact. Nu trebuie neaparata sa faci copiii ca sa aiba cine te ingriji la batranete. Eu una stiu batrani foarte misto, care nu au facut copii si nu au nepoti. Cei cu nepoti sunt mai stresati oricum.
Sincer nici nu am încercat sa te conving sa te înmulțești, fiindca nu cred ca asemenea decizii se iau citind comentarii pe net..
Ideea era alta..
Oamenii pe aici încearcă sa iti explice ca trăim cu toții într-o societate copii, adulți, bătrâni cu bune și cu rele, cu bucuriile dar și cu problemele/provocările fiecărei varste.
Într-o familie cu copii și mai ales care nu se bucura prea mult de sprijinul bunicilor (da, dacă exista posibilitate și înțelegere în familie bunicii sunt mana cereasca pentru copii și nepoti) din diverse motive, părinții mai trebuie sa și trăiască în societate, sa-si rezolve diverse probleme, sa stea pe la cozi cu copii, sa meargă la o aniversare cu copii etc.
Da, părinții își iau copii cu ei din câteva motive simple:
1. nu ai cu cine sa îi lași acasă, nu întotdeauna exista variante.
2. fiindca copii sunt familia noastra, sunt oamenii mici pe care ii iubim cel mai mult pe lume și vrem sa ne petrecem timpul cu ei.
Cu ceva mai multa empatie, cu toții am putea sa înțelegem lucrurile astea și sa nu mai avem frustrări inutile zic eu..
Mihaela, nu putem compara copiii cu batrani. Cred ca niciun batran nu se apuca sa urle cand e la restaurant sau in parc si vede ca ii deranjeaza pe ceilalti, dar nu da niciun ban.
Eu am fost peste tot cu copilul, pt ca nu am avut cu cine sa il las, in caz ca deranja, l-am extras din situatie si gata
Ce voiam sa spun, ca tot se pomeneau tarile civilizate unde ai voie cu copiii peste tot. Nu ai. Nu e chiar alb si negru Sunt f multe locuri child friendly, dedicate familiilor cu copii, unde te duci pe riscul tau daca nu ai copii :)) sunt locuri dedicate adultilor, ba chiar statiuni intregi. In Dublin tin minte ca la ora 8 ne-au dat afara din restaurant, copiii nu au voie dupa ora respectiva. In Olanda, in cafeneaua cu librarie unde merg frecvent cu si fara copil am vazut de cateva ori cum au fost dati afara parinti cu copii care urlau,copii care alergau bezmetici si deranjau au fost atentionati de personal, apoi cautati parintii si atentionati sa-si supravegheze copiii sau sa plece. Si in alte tari am vazut pe la restaurante afise sa nu lasi copilul slobod printre mese
Altfel eu chiar nu inteleg de ce oamenii cu copii educati, care se comporta civilizat, sa nu aiba voie intr-o cafenea, zau asa. Daca vars cafeaua pe jos si sunt adult, oare mai am voie la Starbucks? :))
Da Corina, asa este, nu putem compara copii cu bătrânii.
Este mult mai dificil sa ai grija de un bătrân decât sa crești un copil.
Oare de ce?
Iar dacă toleranta noastră pentru greșelile unui copil tinde către zero, nu vreau sa ma gândesc câta toleranta putem avea pentru un bătrân, pentru un bunic, care după o viata de munca nu ii mai este tolererata neputința varstei și este abandonat de familie (dacă are) sau de societate dacă nu are familie.
E ca în proberbul ala:
„Dacă tinerețea ar știi și bătrânețea ar putea..”
Un moment tragic/comic, Chiar daca tu ca Si mama anticipezi dezastrul cu cateva secunde/minute, avertizezi copiii Ce s-ar putea intampla…dar totusi nu poti opri/evita ..,, zboara o musca, vibreaza telefonul, isi Pierde paiul Si hoop necazul!:! Important este reactia mamei in timp Si dupa,
Ai reactionat exemplar, eu mai trebuie sa lucrez cu mine , la reactiile mele in astfel de momente..
Data viitoare puteți bea din căni si veți fi și eco friendly!
Ce m-am distrat când am citit comentariile Corinei, tipa pe care o deranjează copiii sub 5 ani dacă aceștia merg la restaurant ????♀️. Nu va supărați, Corina, dar pe ce planeta trăiți? In lumea civilizata se merge la restaurant și la cafenea cu copilul de la naștere, unul ca așa se obișnuiesc și învață cum sa se poarte in public, iar doi pentru ca și acești Omuleți trebuie sa se hrănească și ar fi de preferat sa nu fie hrăniți in baie sau la colț doar cu chipsuri. Poate ca nu v-ati crescut copilul fără ajutoare și sclavi in casa care sa vi le facă pe toate, ca altfel nu-mi explic in timpurile noastre ca sa nu fi avut nevoie măcar o data in 9 ani de zile de viața ai copilului Dvs sa nu aveți nevoie sa mergeți sa luați o masa la un restaurant. Sunt de acord ca nu e plăcut sa urle copilul o ora, Daihatsu cât servești masa, dar câteva minute pana se rezolva situația, nu omoara pe nimeni. Va garantez! Încă o data, și copiii trebuie sa se hrănească ai nu avem toți luxul bunicilor, servitorilor in casa, sau al bonelor care sa ne facă tot ce e de făcut! Sa ne înțelegem ca trebuie sa fi trăit măcar o zi din vita Dvs in care sa nu fi reușit sa gătiti sau sa nu aveți pofta de ceva. Copiii noștri de la 3 ani au cerut câte ceva feluri de mâncare care erau mai rapide și mai ușor de procurat la restaurant decât de făcut acasă. Așa ca va rog sa-mi Spune-ți cum ați reușit da nu duceți copilul la cafenea sa va luați o cafea sau la restaurant timp de 9 ani de zile, ca pe mine m-a șocat rău afirmația aceasta! Îmi doresc sa aflu secretul Dvs!
Interesanta si remarca privind cresterea tolerantei la copii dupa ce am devenit parinti. Interesanta si adevarata, de multe ori, insa e ceva foarte simplu de fapt sa intelegi ca da, copiii fac initial ca toti dracii si nu au cum sa invete decat printre oameni, luand exemplul lor. Sincer, eu am tendinta sa ma bucur de privirile acestor doamne acre pe care le intalnim cand iesim si se produce vreo ambuscada intre frati sau intre bauturi: consider ca sunt un feedback bun pentru copii – sa observe reactia pe care o produce un anumit comportament. Insa fereasca sfantul sa ne arunce vreo vorba sau se le spuna copiilor ceva, ca atunci nu mai e feedback, e invitatie la batalie si va asigur ca nu castiga nimeni batalia cu o mama.