O ceșcuță de porțelan cu cafea pentru copii (p)

O cană mare cu lapte aproape fierbinte. Două lingurițe de praf maroniu. Jumătate de linguriță de scorțișoară. Un praf de nucșoară. Amestec bine. Se face o spumă cafenie deasupra. Urmăresc tornada de prafuri care se pierd în lapte. Mă așez la birou. Mai am de scris un singur capitol. Miros din când în când cana. Mă uit pe geam. Beau câte-o gură mică de tot, să-mi ajungă mai mult timp.

Inka mereu mă face să mă gândesc la bunica mea care nu mai e. Cu ea am gustat prima oară cafeaua pentru copii, cum îi spunea ea. Un amestec de cereale, cicoare și sfeclă de zahăr prăjite, cu un gust foarte asemănător cu cel de nes, dar fără pic de cofeină. Pe vremuri, Inka era un înlocuitor bun pentru cafea. Și înlocuitorii de cafea erau la mare căutare, pentru că înainte de ’89 nu se găsea cafea adevărată. Cel puțin la noi în Piatra Neamţ, nu aveai de unde să cumperi așa ceva. N-aveam prieteni la Shop, nici pile la partid. Casă de comenzi nu exista. Cafeaua era ceva rarisim. Marfă de contrabandă.

Aşa că se bea muuultă cafea de copii, pentru că era cafeaua adulților, pe care o puteau bea și copiii curioşi ca mine, când aveau poftă să se joace de-a oamenii mari. Îmi amintesc câteva după-amieze de sâmbătă, când bunica Sofica mă poftea la cafea şi fursec. Mă aburcam cu cea mai serioasă figură pe teancul de perne stivuite pe scaun, apucam ceșcuța de toartă cu degetul mic ridicat şi sorbeam cu zgomot, cum aveam eu impresia că fac cucoanele când sorb cafea de oameni mari. Ce mult îmi plăcea!

Și acum, când sorb din cana mea uriașă licoarea cu același gust, mă simt la fel de om mare. Doar că fără bunica. 🙁 După atâția ani de când ea nu mai ea, eu tot mai beau Inka. E plăcerea noastră secretă, de care am rămas să mă bucur doar eu. Nu doar pentru că-mi place, ci și pentru că n-am de ales. Nu pot să beau cafea.

Zilele trecute când am scris aici că nu beau cafea, am primit o mulțime de comentarii contrariate, neîncrezătoare și mirate. Cum adică nu bei cafea? Like, ever? Și cum te trezești? Mă dau jos din pat și umblu, ca un zombi, am răspuns, amuzată. Și chiar așa și e.

Există viața fără cafea. Pe ultima am băut-o în 2005, parcă? Era decaf. Și tot am ajuns la spital, cu tremurici și vedere încețoșată. Pesemne corpului meu nu-i priește deloc cofeina, și e mare păcat, că tare-mi place să miros o cafea tare, să-mi scufund buzele în spuma aromată, să plimb prin gură lichidul intens, să-mi rămână pe cerul gurii aroma…

Asta e. M-am adaptat la viața fără cofeină și reușesc să supraviețuiesc binișor. Mă trezesc cu un pahar de apă pe burta goală și îndemnând copiii să se îmbrace, să vină la masă, pregătind micul dejun… Numai bine până pleacă ei, sunt și eu cât de cât funcțională.

De fapt, nu mi-a fost deloc greu să renunț la cofeină. Cred că era și mult placebo acolo. Mai greu mi-a fost să renunț la obiceiul de a sta la o cafea singură, când scriu, sau cu prietena mea. Dar uite că nu e mereu nevoie să renunți la ceva ce-ți place. Te poți adapta. Poți pune în cană lapte sau apă cu Inka și să te bucuri de ea la fel de mult cum te-ai bucura de o cafea într-o cafenea.

Le dau și copiilor uneori, dacă-și doresc să guste. Îi invit la cafea, cum mă invita bunica pe mine. Ei aleg dacă o vor cu lapte sau cu apă, dacă vor în ea praf de vanilie sau scorțișoară, dacă vor și miere sau bucățele de nuci, fulgi sau fructe uscate. Îi servesc ceremonios, ei sunt foarte manierați, discutăm elevat, bem tot, apoi ne întoarcem la hârjonit pe podea.

Ce vreau să zic e că nu trebuie să renunți la tabietul care-ți place, chiar dacă te temi să mai bei cinci cafele pe zi, că ești însărcinată sau alăptezi. Sau poate pentru că simți că nu te mai odihnești bine noaptea sau că ți-o ia inima la goană. Poți păstra tabietul, schimbând doar componența prafului pe care ți-l pui în cană.

Pentru mine, Inka e o alegere bună. Am mereu în casă, îmi servesc și invitații (pentru că ups, nu știu să le fac cafea), o folosesc și la prăjituri, în loc de cacao. Dă o aromă interesantă, foarte asemănătoare cu cea de cafea.

O puteți prepara în zeci de feluri, rece sau caldă, cu apă, cu lapte de vacă, soia, cocos sau migdale. Puteți adăuga coajă sau zeamă de portocală sau de lâmâie, fulgi de cocos, piure de caise sau lavandă. Aici găsiți multe idei despre cum să vă preparați și asezonați băutura de Inka.

Conține 93% orz și secară, plus cicoare (care e o plantă) și sfeclă de zahăr, toate prăjite și râșnite. Fiind făcut în principal din cereale, praful Inka e bogat în vitamine (magneziu, calciu, zinc, fier), vitamina B, carbohidrați, amidon și fibre alimentare, care facilitează digestia. Poate fi oferit copiilor peste trei ani, nu conține deloc cofeină, teină sau alți stimulanți nervoși, ceea ce înseamnă că o poți bea și seara, și dacă alăptezi sau ești însărcinată.

Normal că nu trebuie să renunți de tot la cafea cât ești însărcinată sau alăptezi, dar e bine să nu abuzezi de cofeină, așa că cel mai bine ar fi să bei o cafea, și în restul momentelor de respiro să apelezi la ceai, o infuzie de plante sau la un înlocuitor fără cofeină. Ca să nu renunți și la mica ta plăcere! Care va fi Altfel, dar la Fel. Adică ai altceva în cană decât cafea, dar te bucuri la fel! Acesta e și sloganul campaniei de promovare Inka în România.

Mulțumesc că am avut prilejul să povestesc despre asta. E un subiect care-mi place, un produs care e cu noi de mult și încă o să mai fie.

Ați gustat? Cum vă place Inka? Ce momente #altfeldarlafel aveți după copii? V-ați păstrat un mic răsfăț doar al vostru? Cum arată el acum, cu pitici alergând de colo colo pe lângă voi?

Pin It

12 Comments

  • Irina spune:

    Găsisem acum câteva luni o rețetă de prăjitură cu Inka, am tot căutat prin magazine și nu am văzut. E vreun supermarket anume unde se găsește?

  • Madalina spune:

    Mie imi place Inka mai mult decat cafeaua,beau in fiecare dimineata.
    Si mie mi se face rau de la cafea,tremur si am o stare de rau si de slabiciune.Nu stiu cauza,tensiune nu am,n-am fost la doctor pentru asta asa ca am ales inka in loc de cafea si imi place foarte mult ☕De trezit ,ma trezesc fara nicio problema !

  • Anca spune:

    După ce am născut, am băut numai inka cât am alaptat. Acum, citindu-te mi-ai facut o poftaaaaa….

  • Simona spune:

    Savuros articol!

    • Carla spune:

      Niciodata n-am inteles de ce se bea cafea dimineata la trezire. Ok, daca nu ai dormit toata noaptea sau mai tarziu dar dimineata la prima ora? Nu-mi place nici macar mirosul de cafea, disperarea cu care se arunca unii la paharelele de plastic de unica folosinta cu cafea ma da gata. O cacao cu lapte in schimb, da!

      • Simona spune:

        De fapt, cica in mod corect, s-ar bea cam la 2 ore de la trezire, pentru ca pana atunci organismul se trezeste singur si bei degeaba.

  • Doinita spune:

    Deci existati! Aia care nu beau cafea!
    Eu sunt din Republica Moldova si la noi cultura consumului de cafea este o chestie destul de noua (ma rog, dupa ’90, da lumea nu avea bani atunci sa cumpere, chiar daca aparuse), dar as zice ca tot ceaiul a ramas la putere (de orice fel: negru, verde, de plante (buruiene cum le zicem noi), catina, zmeura, coacaze (puse la borcan).
    M-ai facut curioasa cu Inka, nu am auzit de ea, mi-ar prinde bine pe sarcina, ca oricum nu pot bea iubitele mele ceaiuri de „buruiene” :))

    P.s. Tata povesteste intalnirea lui cu cafeaua adevarata: in Tunisia pe cand era la armata au cumparat cu baietii cate o ceasca de cafea si toti si-au dat seama ca ce se vindea (pe sub mana, pt the chosen ones) in uniunea sovietica numai cafea nu era :))

  • C spune:

    Cand am ramas insarcinata unul din simptomele dubioase din primele luni era greata de la cafea. Nici mirosul nu-l suportam, imi venea sa-mi bat colegii de birou in fiecare dimineata.
    Asa ca, incantata ca se gaseste si aici unde stau, am trecut pe Inka. Si am baut eu asa o canaa maaaree in fiecare dimineata si ma miram ce usor am renuntat la cafea si ce vorbeste dom’le lumea de dependenta de cafeina, nu exista!
    Pana am citit odata eticheta mai cu atentie si am descoperit ca de fapt beau Incarom, o bautura pe baza de ness si cicoare de la Nestle, un fel de copycat.
    Copilu s-a nascut ok, linistit , fara urmari de la supra doza de cofeina.
    Acu, la fiecare vizita in tara ma aprovizionez cu Inka, the real deal.

  • Cris spune:

    Si eu beau cicoare, o mai pun si in cafeaua normala cand vrea sa fie mai aromata. Imi place aroma „cafelei” de cicoare. Aici gasesc simplu Chicory beverage. Mai gasesc si de orz (barley) si de papadie (dandelion) – pe astea nu am avut inca curaj, dar la urmatoarea aprovizionare cred ca le voi incerca. Desi nu are cofeina, simt ca ma energizeaza 🙂 nu m-am gandit sa le dau si copiilor sa guste, oricum imi sunt mega-energici.

  • Carmen spune:

    Nu îmi lipsește din casă Inka! Eu o găsesc mai des in Lidl. De asemenea mai beau și cicoare, Orzo, uneori mai iau și ceva similar Inka marca Penny. Cafeaua o beau pe la prânz sau depinde de chef si pofta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *