Zece ani

Au trecut zece ani de când acest bărbat înfricoșător de inteligent, cu un simț al umorului special, frumos, modest și bun la inimă a fost de acord să ne îmbârligăm la bine și la rău destinele. Zece ani! Cam tot atât avem și de relație, că ne-am luat destul de rapid, ne grăbeam, eu aveam 29 de ani, el, așa frumos și inteligent fiind, mi-ar fi putut fi suflat de o bloggeriță mai populară… 🙂

Țineți minte povestea noastră, reclama la bomboane Raffaello, comentariul pe blog, cutia, nunta, copiii, and they lived happily ever after primii zece ani. 🙂

Dacă n-o știți, o puteți vedea aici, într-un scurt clip pe care l-am făcut pentru nuntă. 🙂

N-o să vă mint, e greu. E greu să te ții atârnat cu încăpățânare de un om cu care uneori ți se pare că nu mai vorbești aceeași limbă.

Primii ani au fost atât de lini, de frumoși, au curs atât de repede și de firesc, eram doar noi, eram liberi, eram tineri, făceam ce voiam, când voiam, ne făceam planuri, iar ele nu puneau nici o presiune.

Apoi am pierdut prima sarcină și asta ne-a cutremurat. Ne-am retras fiecare spre sine, să ne lingem rănile.

A urmat sarcina a doua, în care eu am fost atât de speriată încât m-am ascuns de lume, și de el. Pe final de sarcină ne-am regăsit.

A venit Sofia și ne-a răsturnat din nou, luni de zile am stat să ne adunăm sufletul, amintirile, să ne aducem aminte cine suntem dincolo de Mami și de Tati.

Când ne reveniserăm cât de cât, a venit sarcina cu Ivan și am luat-o de la capăt.

Ne-am căutat mereu unul pe altul, uneori ne-am găsit, alteori ne-am culcat înstrăinați, epuizați, promițând în pernă că mâine o să fie mai bine. Iar mâine era poate mai rău.

Dar poimâine era mai bine, pentru că noi suntem tot noi, chiar dacă ne-am schimbat mult, chiar dacă am îmbătrânit, chiar dacă am obosit și nu mai găsim nici măcar putere și chef să ne contrazicem uneori.

Copiii au mai crescut și am înțeles că ce nu mergea între noi erau lucruri ale noastre, nu ale copiilor. Ne-am întors unul către altul, după ce ani de zile am stat cu fața către copii, ținându-ne cumva de mână, dar în plan secund.

Nu am știut să le facem pe toate odată, să ne iubim și copiii, și unul pe altul cât de mult se poate. Eu n-am putut să fiu mama lor cu totul și soția lui cu totul, i-am fost mai puțin soție niște ani, ca să le pot fi mama complet în primii ani. Nu a fost o decizie conștientă, abia acum, privind în urmă, îmi dau seama cum am simțit și am făcut. Nici nu spun că am făcut bine. Am făcut ce am putut, cum am putut.

Mi-am asumat, inconștient, riscul ca atunci când voi fi pregătită să revin, să nu mai am la ce.

Dar am avut la ce și de ceva vreme coasem la un loc ce s-a deșirat. Le punem unele peste altele, unele se potrivesc, altele nu, au rămas prea mici sau prea mari. Naștem lucruri noi. Nu copii, cu asta ne-am oprit. Emoții. Planuri. Pe multe nu trebuie să le spunem, e suficient să le ținem între noi.

Mi-e tot mai clar că happy-endul ala din filme nu există. Adică există, pentru o vreme, cinci zile, hai o lună. Finalul ăla, care e de fapt o jumătate de viață, ar trebuie să dureze și pe ecran fix atât, o jumătate de viață, ca să vedem tot ce se petrece acolo între oamenii aceia care acum se pupă pe generic. Că nu se pupă încă 40 de ani, viața nu e un moment, nu e o promisiune, nu e un film.

Oamenii suferă și când iubesc, viața e complicată și când ești bine cu tine, d-apăi când nu ești.

Au trecut zece ani. Nu știu când, s-au dus toți foarte repede.

Mă uit la poze cu noi, la filmele de la nuntă și-mi vine să plând de cât de tineri eram și nu ne dădeam seama. De câte puteam face și nu ne dădeam seama. De cât de vie, de cât de puternic pulsa iubirea noastră, și nu ne dădeam seama.

Acum avem altceva, care e mai viu și poate mai prețios, nu știu, nu pot compara ceva ce simt cu ceva ce am simțit mai demult.

Cert e că suntem în continuare aici, mai mulți, tot împreună, așteptând cu nerăbdare să vedem ce ni se așterne pe mai departe.

Vă las cu niște poze cu noi de atunci și de acum, să vedeți ce fac zece ani din oameni. 🙂

 

Nici nu vreau să mă gândesc cum o să arătăm peste alți zece. Numai să fim sănătoși, alte pretenții nici n-am!

Să fie roz!

Pin It

34 Comments

  • Irina spune:

    Ai scris asa… intelept. Realist. Simt ca ni se potriveste manusa ce am citit.
    Primii ani de casnicie au fost lejeri. Suntem la primul copil si am devenit mai mult parinti decat soti. Va veni si urmatorul anul viitor.
    Articolul tau m-a facut sa imi imaginez ca asa va arata casnicia noastra la10 ani de la nunta.
    Va doresc multe zeci de ani impreuna in continuare!

  • Pîrvulescu Steliana spune:

    La mulți ani! Sănătoși! Si roz!❤

  • Lilly spune:

    Mulți ani plini de fericire sa aveți! 🍾

  • Lavinia spune:

    La inca 100.. 1000 de ani magici impreuna! Sunteti geniali! <3

  • Simona spune:

    La mulți ani, cu multe surprize „pumoase”!

  • Sergiu spune:

    și-mi vine să plând

    tipo error

  • Ilinca spune:

    Felicitări ca ați ajuns pana aici! La mulți ani împreuna in continuare! Cred ca apariția copiilor pune orice căsnicie la încercare, dar dacă ambii parteneri își doresc sa muncească la relația lor, sa fie puțin mai buni decât ieri și sa lase orgoliul din când in când, o data ce se liniștesc apele, relația devine mai puternica (se maturizează). Eu și soțul meu sunt abia in anul 4 de căsnicie și la primul copil. Am pierdut și noi o prima sarcina și a fost o experiența care ne-a zdruncinat pe amândoi. După aceea un prim an alături de băiatul nostru a reușit sa scoată multe probleme la iveală. Acum lucram la ele. Sper sa avem înțelepciunea sa ajungem la 10 ani și mult peste. Cum spuneam: Felicitări!

  • Ane spune:

    Pe mine m-a cuprins romantismul văzând filmulețul, sper că și pe voi, protagoniștii :).

  • Cristina spune:

    Cred ca povestea voastră e povestea tuturor. Suntem soți, apoi părinți niste ani, apoi, daca suntem norocoși, iarasi soți. Copiii vin sa puna relatia la încercare. E greu. Dar ,,dragostea îndelung rabdă”.
    La multi ani frumoși!

  • Carla spune:

    La mulți ani, Ioana şi Liviu! Să fie cu sănătate, iubire şi înțelepciune!

  • Cristi_ spune:

    Wow… E prima dată când aud o femeie spunând lucrurile astea. Credeam că sunt doar in capul meu. Si eu nu sunt femeie.

  • Irina spune:

    Frumoși…atunci, acum și întotdeauna!

  • Silvia T. spune:

    Noi tot zece ani de la nunta și tot doi copii și tot așa experiențe, cu bune și rele, cu iubire, depărtare și regăsire. La mulți ani! ( vouă si noua)

    • Nicola spune:

      La mulți ani! Minunata povestea voastră de dragoste, minunați sunteti voi! Felicitări pentru aniversare, sa fiti sănătoși cu toții!
      Acum 10 ani, exact în aceeași zi aveam sa imi cunosc soțul 😊.

  • Mira 2 spune:

    Mie mi se pare ca sunteti neschimbati.
    La multi ani!

  • Adr spune:

    La multi ani sanatosi si frumosi impreuna!

  • Carmen spune:

    Cu sau fara copii,căsnicia se construiește/refigureaza in permanenta.Doar noi știm dacă avem resursele necesare pentru asta,daca vrem ,daca pute…..Nu știu de ce ar fi nevoie,dar de muuultaa răbdare e nevoie sigur(din partea ambelor părți)….La mult mai multi ani plini de tot ce va e necesar!

  • Carmen spune:

    ,,putem”-scuze

  • Simona spune:

    Emotionant. La multi ani cat mai minunati!

  • Mariana spune:

    M-ai emotionat pana la lacrimi! Ai scris atat de sincer, atat de minunat!!! Cred ca foarte multe dintre noi ( mamici si sotii de mai multi ani) simt ceea ce ai descris tu acolo. Va doresc sa aveti multi ani fericiti impreuna si in fiecare zi sa descoperiti cea mai buna varianta a vostra! ❣

  • Andreea spune:

    M-a emotionat articolul. Ma regasesc in cuvintele tale si incercarile prin care ati trecut. La multi ani fericiti si sanatosi inainte!

  • Eliza spune:

    Iti multumesc Ioana! Asa imi imaginez si eu ca sunt relatiile acum, dar multa vreme am avut senzatia ca sunt ca in filme: va intalniti, va indragostiti, va certati o data rau de tot, va impacati si apoi traiti fericiti. Acum imi dau seama ca ma uit inconstient dupa povesti ca a voastra, unde iubirea e o decizie contienta si unde se lucreaza pentru a mentine flacara. Pentru ca imi dau seama ca aceasta este de fapt realitatea si parca e mai frumos asa, sa alegi din nou si din nou aceeasi persoana.

    • Adina spune:

      Viata a fost generoasa cu voi…sunteti sanatosi, aveti 2 copii frumosi si sanatosi, va aveti unul pe altul…restul sunt detalii…

  • Felicita spune:

    La multi ani voua! Sunteti frumosi impreuna! Promit sa urmaresc blogul si cand voi fi baba, vreau sa vad poze si de la 50 de ani, de la nunta de aur.

  • Laura spune:

    Frumos! Ar fi fain si un articol scris de sot. Perspectiva lui despre cei 10 ani 🙂

  • Luiza F spune:

    La noi au trecut 6. Avem 2 copii si am simtit tot textul ca facand parte din viata noastra. La multi ani! Sa scrii si peste inca 40 la fel de realist si emotionant!

  • Fuica mihaela spune:

    …cat ma bucur ca am dat peste articolul tau…
    ..mi-am revazut viata in tot ce ai scris.. si asta ma face sa cred, ca nu sunt singura careia i se intampla, fericirea dinaintea venirii copilului si incercarile eului o data cu venirea copilului…iti multumesc..mi-ai dat curaj..
    La multi ani voua!

  • Lisa spune:

    Buna Ioana! ☺️ Felicitari pentru relatia frumoasa. ☺️ Imi poti spune te rog cum a fost facut filmuletul respectiv cu nunta? As vrea sa fac ai eu un cadou inspirational cuiva prin cateva imagini cu vorbe de duh si muzica buna, dar nu stiu cum se face. Multumesc frumos

  • Chedric Viorica spune:

    Aniversare fericită va dorim!Frumos ați prezentat căsnicia si sunteti o familie extraordinară!Felicitări!Noi tocmai am sărbătorit majoratul casniciei noastre!Avem 2 copii superbi:fiica de 18 ani și fiu de 7 ani!Textul prezentat mai sus se aseamănă mult cu viața noastră….,dar mereu am gândit că situația e temporară. Anii au trecut,copiii au crescut si noi „restartam” acum toate planurile ușor și le materializam.Suntem fericiți și mulțumiți cu toții!Sănătate multă vă dorim!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *