Când cartea bate filmul: capitolul Harry Potter

De vreo două luni le citesc din Harry Potter, am ajuns la cartea a doua acum. Mulțumim prietenei copiilor, Diana, care i-a ispitit să intre în lumea aceasta atât de grozavă!

I-a prins de la primele trei paragrafe, la fel și pe mine. E absolut fascinant să observ cât de bine e construit totul, cât de bine sunt plasate indiciile, cât de frumos curge acțiunea, cum sunt făcute personajele astfel încât copiii să se îndrăgostească rapid de ele.

Sofia nu respiră cât citesc, Ivan mai întreabă cine e unul sau altul, pentru el e încă greu să urmărească o acțiune complexă.

Acasă, în parc, în mașină se joacă numai de-a Harry Potter. Păpușile LOL, piesele magnetice, mașinuțele, șinele, au fost uitate prin cutii. Totul e cu strategii, cu pietre filosofale, cu prietenie și secrete. La școală, i-au înnebunit pe toți colegii. Hai, tu ești Dumbledore, tu ești Snape, vezi că e cam ciudat, eu sunt Harry Potter, normal, că doar am baghetă. Ivan e puțin dezamăgit, colegii lui nu știu nimic despre Harry, dar el se încăpățânează să le povestească. Îi va converti, știu sigur.

Listele lor de Crăciun conțin doar lucruri legate de HP, ciorapi, hoțoaica, rucsac, piatra magică de purtat la gât, tablou cu HP și așa mai departe.

Acum vreo lună, când am terminat de citit descrierea conacului școlii Hogwarts, am zis:

– Hai să vă arăt partea din film cu sosirea lor la Hogwarts, vreți?

Normal că au vrut. Am găsit pe youtube cele patru minute fix cu scena asta. S-au strâns lângă mine să vadă mai bine și am dat play. Au întrebat ăsta e Harry, ăsta e Ron, ce mare e Hagrid, uaaa, ce frumos e pe lac, ce conac mare, oare există în realitate etc etc.

La final, Sofia a zis:
– Mda. Mai bine nu mă uitam. La mine-n cap arăta mai frumos.

Am rămas mască. Deși na, știam. Știu că lumile pe care le nasc cuvintele în capul nostru sunt vaste și potrivite nouă, s-o aud atât de simplu rostită de Sofia, m-a umplut de bucurie și recunoștință.

Ivan nu. El iubește tot ce vede pe orice ecran, pot fi și boabe de porumb aruncate pe jos, nemișcate și anoste. Ce frumos stau boabele alea acolo, mami, îmi mai pui o dată? 🙂

Ieri, duminică, trebuia să ne uităm toți la primul film cu Harry Potter, pentru că așa stabiliserăm: după ce terminăm fiecare carte, vedem și filmul. Era și mama la noi, venise și vărul, o să facem popcorn, facem întuneric în sufragerie și pac, ne uităm la film împreună. Noi, adulții, tropăiam de nerăbdare.

Când să dăm drumul la film, surpriză: copiii ne-au anunțat că nu mai doresc să vadă filmul. Ce faceeee?

– Mami, eu cred că o să mă sperie filmul, a zis Ivan. Când citești tu din carte e mai bine, că ești tu.

Sunt în prima carte câteva faze, vreo două, destul de încărcate emoțional, cu mult suspans și imagini puternice. Pe alea Ivan le-a ascultat de sub pernă.

Sofia a zis:
– Mami, am hotărât că nu mai vreau să văd filmul.
– Și tu?? Dar știi deja exact ce se întâmplă.
– Tocmai de aia. Știu deja. Și nu vreau să mai văd nimic în plus decât am văzut deja.

Ei poftim.

Sigur că e posibil să se răzgândească. Deocamdată mă bucur că le place atât de mult cartea încât nu vor să iasă din magia ei. Ea speră ca la cartea a treia deja să-și citească singură. Eu mă gândesc că aș vrea să terminăm împreună aventura asta, mai ales că special n-am citit cărțile mai devreme în viața mea, ca să le pot citi împreună cu ei, să facem analize, să ne gândim împreună cum or să iasă și din situația asta, dar oare Snape e bun sau rău, dar oare ce aventură îi mai așteaptă, ce bine ar fi să avem și noi un prieten așa curajos ca Harry etc. Povestim după lectură despre bullying, despre relații bazate pe încredere, despre decizii bune sau rele și despre secrete.

Vă recomand să le oferiți copiilor experiența asta! Cred că le puteți citi după șase ani, vi se va deschide un univers atât de frumos, de bogat, de valoros!

PS: Sofia are 7 ani și jumătate, Ivan cinci.

Photo by zelle duda on Unsplash

23 Comments

  • Diana spune:

    Ce frumos într-adevăr, sunt super cărțile si filmele HP! Din cate aud, Iv e cam precum al meu când e vorba de filme, se cam sperie, si sunt de aceiași vârstă (flăcăul meu e cu vre-o 2-3 luni mai mare, cred). Noi ne-am uitat la primul HP după ce am citit cartea si au fost scene care l-au speriat…

  • Bănică Ana spune:

    Minunată reacția Sofiei. Seria HP este cu adevărat colosală. Și, deși am vazut doar doua sau trei filme înainte de a citi cărțile, pot să te sfătuiesc sa nu aveți așteptări prea mari de la ele. Nu cred ca puteau cuprinde complexitatea relațiilor și emoțiilor din cărți intr-un timp asa limitat specific filmului. Și ghici ce? După HP m-am reintors la cărțile de aventuri ale copilăriei. Cu Jules Verne in capul listei. Ce faină e copilăria.

    • Ioana spune:

      JV, omg, cat am putut sa traiesc aventurile lui!

      Daca va ontreaba daca e adevarat sau nu, le spuenti adevarul, cum procedati.

      Alta chestie, am.citit aici acum cativa ani, la Robo parca, cum o testa pe Sofia daca isi dadea seama de intentiile bune sau rele ale oamenilor. Ah, era o povestioara, ceva de genul. Oare va mai aduceti aminte ca sa imi spuneti?! 😀

    • Robo spune:

      buna.
      noi intotdeauna le spunem copiilor ca povestile sunt „povesti” si ca multe din lucrurile despre care aud acolo exista doar in povesti/ in imaginatia noastra etc
      ref la experiment, nu imi amintesc altul in afara de asta de mai jos, dar testeaza daca copiii se pot pune in locul unui alt om, nu neaparat intentii bune sau rele
      https://viatadetata.wordpress.com/2016/01/04/experiment-interesant-de-facut-cu-copiii/

  • Madalina spune:

    Ma surprinde un pic scrisoarea catre Mos Craciun. Imi aduc aminte de o postare in care spuneai ca ei stiu ca nu exista.

  • Madalina spune:

    Aaah :)))). Got it!
    Eu i-am spus copilului ca e doar o poveste si ca mosii aia pe care ii vedem peste tot sunt costumati, fara sa intru neaparat in detalii.
    Nici el nu le-a cerut, ceea e ciudat, pentru ca intreaba de obicei despre orice pana in cel mai mic detaliu. Probabil alege sa creada ce ii place lui.

  • Felicita spune:

    Exact la „Harry Potter” ma gandesc si eu de ceva vreme sa i-o citesc piticei mele, mare amatoare de carti, mai ales cu vrajitoare. Ma gandeam ca totusi este prea mica (are 6 ani si jumatate) dar se pare ca nu este. Am citit cu mare interes pana acum Marele Urias Prietenos, Flora Iute ca Sageata, Regele UGU si alte cateva carti fara prea multe imagini dar cu multe cuvinte, Mersi Ioana ca mi-ai dat curaj. In weekend incepem si noi. Abia astept!!!!

  • Pirvulescu Steliana spune:

    Fata desteapta! Asa mi se intampla si mie, adult fiind! Vad ceva care mi se pare formidabil la scrisoarea Sofiei si, stiind ca e la o scoala cu predare in limba straina, as vrea sa imi spui: acolo au obligatia de a scrie pe caiet tip I sau e incurajat scrisul, oricum s-ar intampla asta, cu litere mici sau mari, legate sau nu?

    • Printesa Urbana spune:

      Nu au caiete tip, avem noi mai multe in casa si ea scrie pe ce apuca. Pana anul trecut (year2) puteau scrie oricum. Acum ii invata sa scrie cu lit mare cand e cazul. Litere de mana nu au, doar de tipar, mari si mici. 🙂

  • Alina_A spune:

    Baiatul meu cel mare are 9 ani iar cel mic 6 ani. Cel mare a inceput sa citeasca foarte incantat Harry Potter pe la 8 ani dupa ce a vazut primul film. Pe primele 3 le-a citit pe nerasuflate, i-au placut foarte mult…a dorit sa vada si filmele dupa dar nu l-au incantat cine stie ce, sincer sunt cam infricosatoare.
    Acum este la partea a 4 a dar deja a cam abandonat-o dupa doua treimi si a citit-o pana aici avand in paralel si altele pe care le-a terminat intre timp.. Cum sa ma exprim ca sa ma fac inteleasa, eu le-am citit in liceu (atunci au aparut traduse in limba romana) si…ultimele sunt foarte intunecate, infricosatoare…Al meu nu este vreo floricica dar pur si simplu nici macar lui, copil mai mare si trecut prin ceva serii de carti de acest gen („Cronicile din Narnia” spre exemplu.
    Filmele nici atat, ne-am oprit la primele 3 si nu cred ca le vom vedea prea curand pe toate.

    Ideal este, daca ai timp si energie, sa le citesti tu inainte de a le citi lor urmatoarele parti…sincer primele 3 merg pentru varstele copiilor tai, apoi…e strict decizia voastra dar ar fi necesar sa fie citite de un adult inainte….

    • Printesa Urbana spune:

      Multumesc, asa voi face!

    • Elisa spune:

      este adevarat ca sunt cu multa actiune cartile 4 5 6 7 8 dar nu conteaza ce varsta ai daca stii sa citesti si te pasioneaza cartea , nu ai nimic de pierdut! eu sunt la cartea 8 si dupa ce termin cu Harry Potter mă apuc de Urzeala Tronurilor care este o carte cu mult mai multa actiune

  • Nico spune:

    Acum cateva luni am fost la HP si Copilul Blestemat, piesa de teatru care se petrece 19 ani dupa ultimul volum.
    Sala era plina de toate varstele, cei mai dragi mi-au fost parintii cu adolescenti/tineri, care descoperisera impreuna cartile.
    Vecinul meu de scaun mi-a povesti ca el si baiatul lui au citit un volum pe an de la 8 la 14 ani, la inceputul fiecarui an scolar, la inceput citeau impreuna, mai tarziu separat dar simultan, si isi impartaseau bucuria si uimirea.
    Pe masura ce cresc personajele si situatiile cu care se confrunta, trairile si emotiile progreseaza, seria e de “becoming of age”, cum zice englezu.

  • AndreeaG spune:

    Asa le-am citit si noi, in special eu, ani de zile, de cand aveau 2-3 ani.
    Acum au 10, respectiv 12, si de vreo 2 ani isi citesc singuri, recunosc ca partial imi lipseste acea interactiune 🙂
    Mai sunt si acum lecturi la care inca le citim noi lor. Carti pe care le gasim doar in engleza (le traducem … instant) sau mai complicate, gen „Micii salbatici” (o carte mai de … anticariat) sau” seria „Jocul lui Ender” pe care le-a inceput-o tatal lor acum … un an de zile. Au facut pauza peste vara, acum au reinceput, cate o jumatate de ora-o ora pe seara, cat de des se poate, cand nu sunt alte treburi urgente. Evident cu discutii cam la fiecare paragraf si invatat enorm.

    O recomandare, daca pe parcurs se sperie de HP 🙂 o serie geniala, si foarte potrivita pentru varsta lor, scrisa de o autoare autohtona Sînziana Popescu – „Andilandi”.
    Pe cuvant ca nu am nici un motiv ascuns de a o recomanda decat ca … este geniala. Mie, personal, imi plac de mor.
    Primul volum se poate descarca gratuit de pe net, noi asa am facut, sa vedem daca ne place, si apoi le-am cumparat, pe nerasuflate, pe urmatoarele … 5-6. Inca era pe vremea cand le citeam eu.
    Este scrisa intr-un mod modern despre copii care trec prin diverse aventuri in lumi care combina mitologia locala (zane, zmei, cai inaripati si altele din basmele „de pe vremea noastra) cu invataminte duioase (cum sa faca fata aparitiei fratilor mai mici, pe care nu si-i doresc neaparat, cum sa gestioneze temeri sau vanitatea), cu suspans, cu personaje grozav construite, totul scris intr-un mod fara de cusur. E pacat sa nu fie cunoscuta penita acestei Doamne minunate.
    Are piese transformate si in teatru radiofonic sau piese de teatru, si cred ca are si povestioare mai scurte, publicate pe internet, pentru a testa daca vi se potriveste stilul.

  • Alina_A spune:

    Noi avem 3 categorii de carti:

    1. Cele pentru copii de maxim 6-7 ani (incluzand aici si seria cu Eric si Ema, abia asteptam sa ne fie livrata si ultima carte lansata caci la piesa de teatru nu am mai prins locuri) avand aici foarte multe de la editurile Univers si DPH, Arthur 0-7 ani.

    2. Cele pentru copii care citesc singuri deja (adica de 7 +). Aici am inceput cu seria de la editura Arthur a lui Roald Dahl (are multe carti si bonus am vazut si filmele cu Uriasul si Charlie), apoi tot din seria varstei respective – tot editura Arthur.. Sunt multe si tot apar…unele sunt foarte haioase (Funny Green), altele de aventuri (Adventure Yellow), Orange Fantasy si nu mai stiu daca am ratat vreo varianta. Le-am citit si eu pe toate inainte sa fiu in tema, sa avem ce vorbi, sa ne luam la „intrecere” si pentru ca imi place sa citesc. 🙂

    3. Cele pe care scrie 8-10, 10-12, 12-14, 14 + ani tot Editura Arthur dar din seriile acestea mai frumoase/ palpitante pentru ei; Cronicile din Narnia, Harry Pottter intr-o prima faza iar apoi seria cu Olimpienii – Percy Jackson si Olimpienii apo multe altele asemanatoare.

    Mi-ar placea tare mult sa il ajut as descopere si Jules Verne (pe cel mare) dar sunt cam greoaie inca pentru 9 ani, cu indienii – era preferata mea seria cu Winnetou cand eram mica, Ciresarii, Ionel Teodoreanu dar nu stiu daca am sanse reale…tare mi-e ca pentru generatille actuale sunt …desuete? Ca nu vor stii ce inseamna anumite situatii, locuri…

    P.S. Cumparam tone de carti, noroc ca am descoperit pe site-urile cu chilipiruri si carti second hand. Am incercat si varianta imprumuturilor de la biblioteca dar eu personal nu am gasit ce ne doream cand ne doream…am avut ghinion…nu stiu. Sunt din Bucuresti, ma refer la Biblioteca Metropolitana.

    Ar fi tare frumos, pentru ca tu, Printesa noastra, esti in domeniu, sa organizezi – adica doar sa scrii un articol cu ziua si ora – la care sa ne vedem in vreun parc (Izvor? Cismigiu? Herastrau?) sa se faca schimb de carti.

  • Rox spune:

    Tuturor părinților/adulților le place Harry Potter?
    Mie nu mi-a plăcut niciodată. Când au apărut cărțile am zis că poate sunt prea mare (cred că eram în facultate) apoi am fost surprinsă câți dintre prietenii mei erau înnebuniți după ele. Am văzut și niște secvențe de film și nu m-a atras să-l văd tot. La fel și cu Stăpânul Inelelor.

    • Alina_A spune:

      Personal cred ca erai prea mare deja.

      La mine a fost asa cu Stapanul Inelelor, le-am citit in facultate iar apoi am vazut filmele.
      Mi-au placut dar nu cine stie ce…cred ca trecusem deja de varsta aceea in care o persoana poate fi atrasa de genul acesta. Urmatoarele filme din serie + cartile tip prequel…nici nu m-am mai obosit…
      Dar depinde de fiecare, inca imi plac cartile SF (seria Dune si multe altele), cele cu indieni mi-au placut doar in scoala primara (le-am tot citit si rascitit) dar apoi nu le-am mai reluat niciodata.
      Genul acesta cu vrajitoare, fantasy sunt pentru anumite varste…parerea mea.
      Am citit si Game of Thrones …la 30+. Mda. Dragute. Dar desi m-am uitat la serial (pentru cati bani au bagat in el si pentru actori care jucau bine mai toti dupa mine, povestea mie personal mi se pare puerila) nu m-au prins cartile.
      In schimb da-mi ceva de scriitori in general nordici 🙂 …

    • Robo spune:

      Mie mi-au placut si filmele HP si SI dar nu am simtit nevoia sa citesc cartile.

    • Jual spune:

      Oh, da! Sint un mare, mare fan de HP. L-am descoperit cind aveam 28 ani, cind de-abia se publicase al 4-lea volum, incepuse nebunia si nu intelegeam de ce. Am cumparat primul volum in engleza, am zis ca daca mi se va parea pueril macar sa-mi imbunatatesc o limba straina. Si, surpriza, am adorat! Sotul meu a urmat aceeasi cale, i-a placut si lui foarte mult si era asa fain sa schimbam impresiile! Am citit pe nerasuflate primele 4 volume, apoi a trebuit sa astept citiva ani pina a iesit al 5-lea. Imi amintesc cum asteptam sa iasa fiecare carte, cum o precomandam pe Amazon si cum saream de fericire cind o gaseam in cutia postala. Si cum am mai plins dupa ultima…
      Pe copii i-am pus sa citeasca singuri, cam pe la 8 ani au inceput. Eu le puneam intrebari dupa fiecare capitol :-)). Au vazut fiecare film dupa ce au terminat fiecare carte. Au terminat cele 7 carti (si 8 filme) pe la 11 ani. Confirm ca ultimele 3 carti sint mult mai dure, mai intunecate.

    • maddy spune:

      Mie a inceput sa imi placa Harry Potter din gimnaziu/liceu si am crescut cu acele carti, apoi am fost fascinata de filme. Cartile le recitesc o data la cativa ani cand am chef de niste magie 🙂 am 36 de ani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *