Nu știu cum e la voi, dar noi iubim regulile. Toți patru. Ne fac viața mult mai ușoară, ne scapă de confuzie, de negocieri infinite, de nervi și supărare.
Nu avem teribil de multe reguli, am încercat să nu sufoc copiii cu prea multe interdicții și vreau să le dezvolt capacitatea de a lua decizii bune, iar asta nu pot face daca le spun eu mereu ce să aleagă și ce să nu.
Majoritatea regulilor noastre țin de siguranță.
- Nu te urci în picioare pe pervaz, indiferent că geamul e închis sau deschis.
- Nu umbli la aragaz cât e flacără aprinsă (încă).
- Nu rămâi în cadă nesupravegheat.
- Când ieșim cu biciletele sau trotinetele, toată lumea poartă cască. Inclusiv adulții.
- Nu traversăm strada pe bicicletă.
- Nu pornim mașina până când nu sunt fixate toate centurile, inclusiv pentru cei care stau pe bancheta din spate.
Nu facem excepții de la regulile acestea niciodată. Așa a fost de la bun început, copiii au înțeles destul de repede că nici una dintre ele nu va fi încălcată indiferent de cât plâng sau protestează. De când au mai crescut, au înțeles și motivele pentru care avem aceste reguli. Când mă întreabă de ce colegul X de la școală stă în față lângă șofer și nu poartă nici măcar centură nu știu să le răspund. Îmi vine să zic: Poate că părinții lui nu vor să-l păstreze întreg? Dar mă abțin.
Și ca să vedeți că nu vă păcălesc, am luat copiii la plimbare cu mașina și le-am pus niște întrebări despre regulile de siguranță în trafic. Am filmat totul.
Înainte să dați play, să vă povestesc câteva lucruri.
Primul: mașina în care suntem nu e mașina noastră. Haha, am vrea noi să avem un Mercedes-Benz! Nu, noi avem alt brand, unul mai modest, iar mașina noastră are deja trei ani și jumătate. Nu are piele pe ea, nici leduri în bord, nu știe să parcheze singură, nu are camere.
Am primit în teste un Mercedes-Benz CLA Shooting Brake și am fost invitați să ne plimbăm cu ea două zile și să povestim cu copiii despre siguranța în trafic, pentru că Mercedes organizează cursuri de siguranță în școli. Și pentru că au vrut să ne arate cum e într-un Mercedes. Eh, e frumos, ce să zic. Când am dus mașina înapoi am oftat cu toții.
Al doilea: norocoasă cum mă știți, n-am apucat să conduc mașina asta bijuterie nici măcar un metru, căci când m-am dus să o iau de la dealer vineri, am constatat, și eu, și domnul de la Mercedes, că aveam permisul expirat.
Așa că a luat omul mașina, iar eu m-am dus să-mi depun actele pentru permis valid. Dar despre asta în alt articol.
Am admirat mașina de pe scaunul din dreapta, am filmat și m-am pozat cu ea, că cine știe când mai prind așa o ocazie!
Despre cum a fost experiența de condus, povestește omul mai jos.
Până atunci însă, vă invit la film! Nu e lung, are patru minute, ne veți auzi povestind despre reguli în trafic, ne veți vedea cum ne urcăm în mașină, cum scoatem hainele groase înainte să punem centurile, cum explorează copiii mașina cea frumoasă, și cum ne despărțim de ea demn, deși cu regret.
Acum că ați văzut ce știu copiii despre siguranța în trafic (și ce cercei frumoși am eu, sunt foarte mândră de ei, mulțumesc), îi predau legătura omului, care în clip n-a zis mare lucru, e normal, a fost șofer, atenția lui a fost la volan. Post event însă l-am invitat să povestească aici ce i-a plăcut și cum a fost să conducă acest Mercedes-Benz CLA Shooting Brake. Și ce înseamnă Shooting Brake, sper să ne zică și asta.
E dificil să zici ceva cu adevărat interesant despre un Mercedes, mai ales când nu conduci în mod obișnuit o asemenea mașină. Adică, presupun că nu veți foarte surprinși dacă o să vă spun eu că e foarte mișto sau că da, acest CLA Shooting Brake este peste mașina de clasă medie pe care o avem noi, la toate capitolele :-). De fapt, dacă e să fiu cârcotaș, spațiul din spate pe înălțime este ceva mai mic decât la mașina noastră, dar asta e ceva de așteptat, pentru că acest CLA este un „shooting brake„, adică o combinație între un coupé și un estate/wagon (sau ”break” cum se zice la noi). De aia și arată grozav din orice parte te-ai uita.
(eu cred că de fapt omul vorbea despre mine :P, nu despre mașină)
O să spun ce mi-a plăcut mie în mod deosebit – unele sunt lucruri pe care m-am zgârcit și nu le-am luat la mașina pe care o avem acum, dar pe care, gata, le voi lua la mașina următoare. În primul rând, scaunele cu memorare a setărilor. Pare o fiță la prima vedere, dar când ai o soție care e semnificativ mai mică decât tine pe toate direcțiile, devine obositor să nu poți intra în mașină după ce a condus ea fără să muți scaunul, mai ales dimineața când știi că o să întârzii la școală încă de când ieși pe ușă. În plus, eu sunt pretențios (a se citi ciudat) când vine vorba de poziția de condus, în sensul că aproape niciodată nu nimeresc una perfectă, practic tot timpul trebuie să modific ceva la scaun. De aceea e mult mai comod pentru mine să am scaunul potrivit la marele fix cu o simplă apăsare a unui buton.
Al doilea lucru pe care o să-l iau la viitoarea mașina este cutia automată. Gata, am ajuns și eu la o vârstă la care trebuie să recunosc că pentru traficul oribil din București este necesar să ai o mașină cu cutie automată. Bine, nu cred că o să-mi permit una care poate schimba și automat și manual, cum are acest Mercedes, dar o să fie automată cu siguranță. Apropo de cutie, ținuta de drum a mașinii mi s-a părut impecabilă. Suspensiile sunt foarte confortabile, simți că mașina stă lipită de șosea, cutia schimbă aproape imperceptibil, interiorul este minunat, totul la această mașină te îmbie la drum. Motorizarea pe care am testat-o noi a fost cea mai mică pe benzină, are 163 cai putere și se mișcă foarte vioi, nu ai ce să-i reproșezi. Oricum, când ai 40+ de ani și 2 copii în spate ai depășit de mult perioada în care te interesa să mergi tare sau să faci pe viteazul cu mașina.
Mercedes a fost întotdeauna lider în ce privește sistemele de siguranță și folosirea tehnologiei pentru creșterea siguranței și a confortului. Acest model are atât de multe sisteme de siguranță încât nu e loc aici nici măcar să le enumăr pe toate. Ce mi-a plăcut mie foarte mult este asistența pentru unghi mort (se aprinde un triunghi roșu în oglinzile laterale atunci când ai o mașină în unghiul mort) – eu de exemplu am atât de puțină încredere în ce văd în oglinzile laterale, încât nu am mai schimbat banda fără să întorc capul încă din 2001 :-), când era să intru într-o mașina care era fix în unghiul meu mort deși cu o secundă înainte aș fi jurat că sunt singur pe drum.
Camera pentru marșarier precum și vederea 360 de grade iarăși este o chestie foarte faină, îți arată ce e în spatele și în jurul mașinii când parchezi, dar și unde va ajunge mașina în funcție de cum miști volanul. Asta e util de exemplu atunci când vrei să parchezi lateral și vrei să fii cât mai aproape de bordură, nu de alta dar strada noastră de exemplu e destul de îngustă și deja am găsit oglinda laterală plesnită de 2 ori în ultimii 7 ani, plus ne-a făcut unul zob partea spate dreapta la mașina anterioară când era parcată. Așa că vreau să parchez întotdeauna cât mai aproape de bordură, măcar să nu-mi pot reproșa eu nimic în caz că găsesc mașina lovită. Aparent este foarte dificil pentru majoritatea producătorilor de mașini să facă cumva așa încât oglinzile laterale să se miște în jos ca să poți vedea bordura atunci când parchezi lateral cu spatele.
Foarte folositor mi s-a părut și sistemul care îți arată pe display distanța până la mașina din față. Această funcție ar trebui să fie standard pe toate mașinile după mine, și să fie configurată așa încât peste o anumită viteză să înceapă să bipăie enervant atunci când nu păstrezi o distanță corectă față de cel din fața ta. Poate în felul ăsta am vedea mai puțini idioți care merg unii în fundul altora cu 150 la oră.
Finisajele din interior sunt de foarte bună calitate, după cum vă așteptați. Totul arată bine și se simte bine, de la cusăturile scaunelor până la feeling-ul pe care îl ai când apeși un buton. Însă bordul merită menționat în mod special. Mercedes a renunțat complet la indicatoarele analogice și a pus în loc 2 ecrane mari, unul în spatele volanului și unul la mijloc. Culorile sunt vii și frumoase, meniurile sunt rapide, layout-ul este configurabil, te simți realmente ca într-o navă spațială.
Iar când zici, “Hey Mercedes, open the sun roof” înțelegi că banii poate nu aduc fericirea, dar pot aduce în loc chestii foarte foarte faine. 🙂
Cam asta a fost experiența noastră.
Aș vrea să salut cu acest prilej existența proiectului Mobile Kids, creat la nivel internațional de compania Daimler și implementat la noi de Mercedes-Benz România în parteneriat cu Salvați Copiii anual din 2013 încoace. Luna asta a demarat cea de-a noua ediție a programului, în cadrul căreia 3.000 de elevi cu vârste între 6 și 12 ani din 20 de școli din București vor beneficia de cursuri interactive de informare privind siguranța rutieră. Copiii fac jocuri de rol și învață într-un mod interactiv semnele și regulile de circulație, folosirea corectă a centurii de siguranță, a echipamentului necesar pentru utilizarea bicicletei, trotinetei sau a rolelor. Copiii primesc în dar și broșura „Moki – Aventură în orașul Bramureala”, scrisă de Mihaela Coşescu şi ilustrată de Maria Băşea.
În povestea simplă, Moki, eroul programului Mobile Kids, însoțit de doi copii, pornesc într-o călătorie printr-un portal care îi duce în orașul Brambureala, unde a fost o furtună și toate semnele de circulație au fost amestecate. Moki le cere ajutorul copiilor pentru a salva orașul, astfel încât oamenii să circule în siguranță. E mare nevoie de astfel de cursuri în școli, nu știu dacă ați aflat dar, conform Eurostat, România este pe primul loc în Uniunea Europeană la accidente rutiere pietonale.
Știți cât de intens susțin folosirea scaunelor auto în mașină. Mă bucur că există inițiative de genul acesta și în școală. Dar ce e mai important tot de noi ține, de părinți. Să nu vorbim la telefon cât conducem, să nu stăm cu ochii la ecran, să purtăm centură, să respectăm legea la volan. Lucrurile astea chiar pot salva viața copilului nostru cândva.
În altă ordine de idei, nu că ne stă bine?
Felicitări Mercedes şi Salvați Copiii pentru campanie!