Lucrurile imposibile pe care mi le-am dorit și pe care acum le-am primit

Din prima zi în care i-am născut, am vrut să-i bag la loc înapoi în burtă. Nu pentru că nu mi-ar fi plăcut moaca lor boțită, amestec de mine bebeluș și de tatăl lor, ci pentru că am simțit imediat că nu-i pot proteja la fel de bine afară.

Afară e frig, foame, sunt boli, sunt oameni cărora nu le pasă la fel de mult ca mie. Acolo în burtă, totul e în echilibru, e pace, nu e risc.

Grădinița, apoi școala, au fost etape dureroase pentru mine. Necesare și aducătoare de mult bine, dar și chinuitoare, cel puțin la început. Se desprind, asta înseamnă mai mult timp cu mine, dar mai puțin cu ei. E sănătos, dar parcă nu-i văd pregătiți. Eu sigur nu-s.

Din prima zi cu fiecare dintre copiii mei în brațe am simțit că habar n-am ce mă așteaptă. Am avut dreptate. Frumosul și greul, iubirea și frica, entuziasmul și epuizarea, extazul și furia, uneori toate pe parcursul unei singure ore.

Mereu am simțit că am prea mult timp cu ei (Doaaamne, ce greu trece timpul când stai cu un copil febril în brațe, Nu se face odată seară, să vină bărbatul de la serviciu și să iau și eu o pauză, ziua asta nu se mai termină), dar și că n-am destul. Ah, am atâtea de făcut, aș vrea să stau mai mult cu tine, puiule, dar nu pot, nu se poate, așa e viața oamenilor mari, cu mulți de trebuie.

Mereu am simțit că ei vor mai mult de la mine, din mine. Mai mult joc, mai multă atenție, încă o carte, încă o îmbrățișare, mai mult timp. Deși le-am dat mult, enorm, tot am simțit că ei ar fi vrut mai mult. De absolut fiecare dată.

Acum, totul e diferit.

Lumea noastră, programul, obiceiurile, planurile, totul s-a schimbat.

În câteva săptămâni, am primit atât de multe din ce mi-am dorit!

Copiii sunt cu mine. Tot timpul! De dimineață până seara.

Școala o fac cu mine. Mesele, pauzele, sportul, jocul, totul cu mine.

Da, sunt mulțumită, îi știu în siguranță.

E obositor? Este. Dar și frica mea de mamă era.

Avem timp acum pentru toate.

Uneori se ridică singuri și se duc să se joace în camerele lor, iar pentru mine acesta e semn că li s-a umplut paharul. Și al meu e plin. Doar în vacanțe mai e sufletul meu atât de liniștit. Când sunt mereu cu ei.

Și parcă tot caruselul acela de emoții s-a mai domolit acum.

Acum e mai liniște în sufletul meu în relația mea cu ei. Suntem împreună și asta mă hrănește destul. E și omul cu noi, de dimineață până seara. Mereu mi-am dorit ca ei să petreacă mai mult timp împreună, să se descopere, că-s mișto și el, și ei!

Sigur, tot restul Planetei este în haos și asta mă sperie, nu știm ce va fi peste o lună și peste un an, dar pentru mine, cel mai important este să-i știu pe ai mei bine. Sunt bine, sunt aici cu mine tot timpul. ÎI văd, îi aud. Râd. Cântă. Sunt bine.

Gândul acesta mă ajută mult când mă cuprinde anxietatea. Suntem aici împreună, sunt lucruri pe care le putem face pentru a fi în siguranță. E clar că nu știm ce ne așteaptă mâine. Dar azi, acum, râdem împreună și asta îmi dă încredere pentru încă un pas și tot așa.

Și mai cred că atunci când se va termina totul, vom fi într-un loc nou pentru toți. Vom fi învățat despre noi, ca indivizi și ca specie, multe. Multe bune. Ce sapă acum în noi frica va fi un vad bun pentru creștere, creativitate, rezistență la ce-o mai urma și după asta.

Până atunci, acestea sunt cele mai bune zile din cele ce urmează. Nu le las să se înmoaie în frică. Am putere asupra vieții mele, aleg să mă țin de tot ce e bun.

Photo by Marco Bianchetti on Unsplash

43 Comments

  • deea spune:

    In acest timp, in afara bulei, persoane ce au anumite profesii sunt obligați sa revină la munca. Dacă ambii părinți au o asemenea profesie, mare ghinion, rămân copiii singuri acasa, indiferent de vârsta și nevoi. Cadrele medicale sunt repartizate ca la război, medicii au parte de haos total in viața și in suflet. Nu avem voie sa mai stam cu copiii acasa, primim bani in plus pentru sacrificiul asta, de a-i încuia singuri in casa și Dumnezeu sa aibă grija lor. Ma bucur pentru cei ce văd frumos și bine și avantaje in aceasta situație, eu nu le văd, nu de acum înainte. Frumos ar fi sa putem preveni așa ceva, cât putem, frumos ar fi sa interzicem din start orice fake news, orice campanie antivaccinare, antimedici și antimedicina, orice promovare de pseudostiinta sa fie eventual pedepsita aspru, legal. Nu asta e totul dar e parte din problema.

    • Georgiana spune:

      Deea, si aici la fel. E ff frustrant sa vezi peste tot #stamacasa si tu sa nu poti sa fi in bula. Eu te inteleg. Macar cei care au norocul asta ar fi empatic din partea lor sa se abtina.
      In acelasi timp, deviez un pic, desi tot pe subiect, situatia va deveni din ce in ce mai rea pt ca:
      http://www.ms.ro/category/stiri/

    • dia spune:

      Deea, faptul ca merg la spital îmi salvează mintea. Faptul ca trebuie sa ies din casa. Ca merg sa ajut. Ca am ce pune pe masa. As lua-o razna dacă nu. Și asta e doar începutul.

  • deea spune:

    Georgiana, măcar între noi sa fim uniți, ca acuși lumea uita și scuipa acolo unde își puneau speranța înainte. Sincer, nu ma sperie deloc boala, chiar am colegi care cumva își doresc acum sa fie pozitivi la teste, măcar stau acasa cu familia. Nimeni nu se va îmbolnăvi intenționat, dacă crede cineva asta, știm ca este nevoie de cadre medicale, de polițiști, știm ca asta e jobul, dar e greu și e disperarea mare. Ne facem datoria și apoi, cu toate traumele și frustrările, ne întoarcem sa fim huliți. Sa văd acum. Exercițiu de empatie: soluții concrete pentru copii cadrelor medicale și ale celor din MApN? Cineva de încredere se oferă sa preia dintre acești copii? Puteți face ceva, repede, astfel încât copiii aceștia sa fie in siguranța? Chiar dacă ajutorul va fi refuzat, as dori sa văd măcar intenția.

  • ONICO spune:

    Respect si consideratie personalului medical, in aceasta perioada!Va multumim! Noi, ceilalti, suntem oarecum avantajati. Daca nu ar fi frica asta (pentru mine chiar n-ar fi daca n-as avea copil), ar fi chiar placuta perioada asta de ragaz, de petrecut timp cu familia, de dormit mai mult dimineata, de citit, de lucrat de acasa, de iesit din alergatura asta zilnica contra cronometru. DEEA, oare nu ar putea fi trimisi copiii la rude, nasi, nu stiu sincer ce alta solutie ar fi….ti-ai lasa copiii cu niste straini care se ofera sa-i preia? Si daca va mai huleste cineva dupa tot ce faceti acum, este complet idiot!

    • deea spune:

      Nu mi-as lasă copiii cu străini la modul general ( o bona sau o grădinița sunt tot străini, pana la urma), ma gândeam ca persoane publice, cu experiența in ceea ce tine de creșterea și educația copilului, pot aduce soluții/idei concrete. Dacă nu, măcar sa semnaleze, ca dintr-un punct neutru, ca aceasta lege nu aduce beneficii. Din fericire, eu încă am de ales, adică încă pot sta acasa dar cu frica ca oricând sunt chemată la “arme”. Subliniez ca acum ma refer la toate cadrele medicale, mai ales la asistenții medicali, dar și la persoanele angajate in apărare. Toate persoanele aflate in aceasta situație ai spus clar ca, oricât de draga le-ar fi meseria, vor renunța la ea dacă sunt puși sa aleagă între asta și copii. Inclusiv eu sunt pregătită sa fac asta. Nimeni nu va sta cu copii de cadre medicale, ar fi cumva nedrept sa cer asta nașilor sau altor prieteni: toate cadrele medicale vor fi infectate, la un moment dat, implicit și copiii. Oricum, între nași și prieteni am tot cadre medicale, cam toți suntem așa. Înțeleg ca in Franța s-au făcut creșe și Grădinițe pentru acești copii, deci ei la grămada cu străin, alții acasa cu părinții. Și copiii noștri, dacă sunt la școala, fac școala online, trebuie supravegheați și ajutați, nu pot sta chiar cu oricine. La noi statul da bani in plus pentru bona, nici nu pot comenta absurdul situației.

  • Kalla spune:

    Foarte frumos articolul! Ma regăsesc și eu! Îți multumesc

  • Elena spune:

    Cand medicii vor inceta sa mai fie dealeri de medicamente ai industriei farmaceutice, sa mai ia spaga (da, stiu, nu esti dintre aceia), sa pompeze in oameni doar chimicale, in loc sa faca medicina de preventie, cea adevarata, cand vor incepe sa fie umani cu pacientii din spitale si sa nu-i mai trateze ca pe ultimele animale, cand se vor gandi la copiii acestora ca au ramas singuri pe lume pentru ca parintii lor nu au avut bani de spaga si operatie, bani de locul ala din fata, atunci va exista cu siguranta reciprocitate. Pana atunci, hai sa nu dramatizam gretos, toata lumea e in situatie din ce in ce mai grea, sunt mii de copii care mor zilnic de foame, ca nu au parinti medici sau “din MApN” care sa le aduca bunatati de nici nu se mai uita la ele, pentru acestia cine face un apel moralizator si ia omenirea de urechi ca nu are grija de ei?

    Mai mult respect pentru toti ceilalti, doamnelor si domnilor zei pe pamant! Stim cu totii cata coruptie e in sanatate si in ce hal de umilinta e tratat pacientul roman, hai sa nu ridicam statui unui sistem putred si infect ca devenim ridicoli pana la cer! Excludem, bineinteles, degetele alea putine pe care poti numara medicii si asistentii adevarati, dar sunt pur si simplu insignifianti la imensul puroi medical romanesc! E o meserie ca alta pe care ai datoria morala si civica sa o faci cat mai bine, tu, orice medic sau asistent roman. Nu esti reprezentantul divinitatii pe pamant, nu esti nici stalp de moralitate, tu, medic corupt roman (persoanele de fata se exclud, fireste, ca doar nu le cunosc), deci nu esti indreptatit sa tii un discurs de morala de pe muntele de coruptie si spaga pe care e cocotat intregul sistem medical romanesc.

    De toti copiii tarii trebuie sa avem grija, nu doar de ai medicilor si ai celor “din MAp.N”!

    • deea spune:

      Dacă acest comentariu jignitor a fost aprobat iar autoarea blogului nu comentează, înseamnă ca este de acord cu el. Exista oameni rai și bolnavi psihic, dar in așa vremuri chiar trebuie sa ii încurajam?
      Sa ma chinui puțin sa răspund, totuși: Prevenție zici? Pai eu strig pe unde pot despre vaccinuri, suntem o țara in care se protestează împotriva lor, in care părinți enorm de mulți le refuza, rata vaccinarii a scăzut dramatic și nu din cauza medicilor ( recunosc ca exista unii ce nu fac cinste profesiei și nu susțin vaccinarea, dar procentual sunt putini). Vaccinarea este prima și cea mai eficienta metoda de Prevenție, iar oamenii o refuza in număr alarmant de mare. Despre restul veninului nu ma obosesc sa discut, sper mult sa aveți decenta, oricine sunteți, sa nu apelați niciodată la medic, dacă sunteți nesimțit(a) măcar nu fiți ipocrit(a).

    • Robo spune:

      @deea
      se aproba toate comentariile care nu contin injurii si nu cred ca este cazul aici.
      inteleg ca pentru medici poate fi jignitor ce a zis ea, dar nu pot sa nu aprob doar pentru asta, ca nu sunt eu arbitru in materie de ce e jignire sau nu pentru altii.

      for the record: eu nu sunt de acord cu ideile Elenei iar Ioana nu cred ca a citit.

    • Elena spune:

      Da, medicina alopata doar atata stie despre preventie, sa vaccineze, vaccinul. Zeul zeilor pe pamant. Dar ce sa vezi, alte tipuri de medicina nu il iau deloc in calcul. Stiu, voi, alopatii sunteti detinatorii sanatatii supreme, de-aceea e omenirea plina de cancer si diabet acum, in cea mai buna etapa a sa. Deea, medicina alopata nu vindeca, doar trateaza. De vindecat se ocupa altii, pe care voi incercati cu disperare sa-i interziceti. E mult de spus, dar imi consum resursele cu un om al sistemului, scolit de acesta si setat sa gandeasca limitat, in jurul medicamentelor chimice si al vaccinurilor.

      Nu vezi ca aveti dictatura in sange, nici sa ma exprim n-as avea voie dupa voi, ii ceri indirect Printesei sa nu aprobe mesajele care nu va convin, e o incercare de abuz, asa cum se intampla zi de zi in spitale. Pacientii sunt abuzati emotional, nu poti nici sa respiri in fata somitatilor, nu mai vorbesc ca daca nu ai bani, de fapt, nu, daca nu ai cati bani iti cere pe fata sistemul putred si corupt, de cele mai multe ori iti iei adio de la viata. De demnitate nici nu mai vorbesc, e prima pe care o pierzi atunci cand intri intr-un spital, fix sub bocancul dumnezeilor de acolo.

      Sa ai o zi mai buna si sa nu mai indraznesti vreodata sa mai ceri interzicerea opiniei altui cititor!

    • Cristiana cea Agresiva, Tiranista si Despotica spune:

      Vai, nu imi vine sa cred ca ti-am raspuns dincolo crezand ca am cu cine discuta :))))

    • Mona spune:

      Draga Elena, te salut! Gandesc si simt la fel. Lucrez cu tagma medicala de 16 ani, cate am vazut si auzit eu personal, nu ca mi-a povestit cineva de la cineva, mi-ar trebui 3 romane sa le scriu!!!

    • teodora spune:

      Dragă Elena,

      te invit să vezi acest video. Nu cred că îți va schimba prea tare perspectiva, dar poate merită să-i dai o șansă: https://www.youtube.com/watch?v=TGnNCUCEPK8

      Asta apropo de zeul zeilor, vaccinul.

  • deea spune:

    Bun, am lămurit, de fapt ce cereți medicilor este sa nu își practice meseria. Asta e reproșul- intuisem dar doream sa ma conving. Medicii vor face mereu medicina, pentru alternative exista … alternative.
    Robo, este instigare acest mesaj și sincer nu își are locul. Nu își au locul. Zilele acestea se vorbește de cenzurarea mesajelor care conțin așa ceva și alte site-urilor/ mesajelor ce promovează fake news. Mesajul doamnei conține, între tot veninul, multe opinii complet eronate și periculoase. Vedem toți cum arată o lume cu boli contagioase, împotriva cărora nu avem vaccin sau tratament eficient. Trăim astăzi zilele pe care utilizatori ca cea care a scris mesajele și le dorește a fi viața noastră. E o mostra de lume fără vaccinuri, fără medicamente, fără medici. Cel mai rău de fapt, in mesajul doamnei, este faptul ca are o ura fata de copii, iar aici asta nu ar trebui permis. Nu am plâns nicio secunda condiția medicilor ci doar a copiilor acestora iar mesajul ei este jignitor la adresa copiilor fără vina. Cu alte cuvinte, sa moara copiii cadrelor medicale, sa vadă și ei cum e. De ce s-ar permite așa ceva, pe un blog in care se promovează blândețea și iubirea fata de copii? Indiferent cât se mult m-au supărat vreodată anumite persoane, niciodată nu am dorit răul copiilor lor. Cu atât mai puțin public. Dar evident, fiecare vede ce vrea și cum vrea.

    • Mira2 spune:

      Deea, nu mai pune la suflet.
      Este doar un comentariu, probabil că nu să te întâlneşti niciodată cu persoana care l-a emis şi oricum nu o să-i schimbi părerea.
      Ignoră, situaţia este şi aşa grea.

    • Mona spune:

      Deea, pai sa-ti explic putin, stii vorba aia cu roata se mai si intoarce?
      Copiii medicilor, in general si in mare majoritate, sunt niste copii privilegiati inca de la nastere. De la locul la clinica, rezerva mai buna, etc si pana la facultate. Oriunde copiii vostri sunt privilegiati si au intaietate. Cred ca si tu si restul cititorilor stiu despre ce vorbesc.
      La scoala, la liceu, in societate, la cursuri, la clinica, spital, oriunde/oricand copilul vostru are o nevoie sau o dorinta are intaietate, este privit “ah, e copilul domnului dr cutarica, il bagam inainte, sa nu astepte”.
      La un spital cu care lucrez de multi ani, copiii vostri cand sunt bolnavi au intaietate indiferent de gravitate. Cand copilul vreunui doctor are o problema de sanatate, se da un telefon si orice alt copil e dat la o parte ca sa fie primit/ingrijit copilului medicului, pentru ca, nu-i asa, are sange de medic si e o prioritate.
      La scoala sunt privilegiati, laudati si orice comportament urat li se trece cu vederea, pentru ca din nou, are sange de medic. Cunosc atatea situatii povestite de colegii mei, care se si lauda cu aceste privilegii, incat nu ma vei putea convinge de contrariul niciodata.
      Alt exemplu, la facultatea de medicina in Bucuresti, un copil de medic (cu inteligenta sub medie, fara niciun interes real pentru medicina, cu rezultate sub mediocre la liceu) ia locul altuia la interventiile mamei lui, o cunoscuta profesoara doctor, care se foloseste de relatiile si prieteniile cu cei din facultate pentru a-si ajuta odrasla sa intre si sa termine medicina. A terminat-o cu chiu cu vai si doar cu interventiile lui mamica, a luat nota minima la examene, iar acum are cabinet deschis de mamica pentru el si este “domnul doctor”.
      Acum e o situatie in care, din pacate pentru ei si parintii lor, nu mai sunt privilegiati si nu mai au intaietate. Nasol moment, asa este.

    • Cristiana spune:

      Mona, ce comentariu crud si urat. Serios, am fost eu acuzata ca sunt agresiva si rea, desi tot ce zic e demonstrat pentru binele pacientilor, dar hai, va rog, sa fim macar acum un pic mai atenti unul la altul. Hai sa nu mai generalizam aiurea, sa nu mai acuzam, sa nu fim plini de venin, pentru ca personalul sanitar este foarte important, chiar daca va place voua de medici sau nu. Nu mai fiti atat de rautaciosi, va rog.

      Sigur ca medicii nu sunt perfecti, sistemul in Romania este putred (Daca as incepe si eu sa zic, as scrie 5 romane), dar hai sa ne folosim de situatia asta pentru a fi mai buni, nu a ne arata in continuare cat de urati putem deveni in fata fricii.

      Acum, e o problema practica: ce se intampla cu copiii cadrelor medicale, casieritei de la Mega, tuturor celor care au nevoie de ajutor acum. Puteti oferi o solutie? Faceti-o. Nu puteti, macar nu fiti rai. Macar acum cred ca putem sa fim mai intelegatori, stresul este imens pe toate partile.

      Sanatate!

  • Elena spune:

    Doamne, cate ineptii ai putut sa scrii! Asta dupa ce TU m-ai jignit (m-ai facut rea, bolnava psihic, care “nu trebuie incurajata”), ai cerut de 2 ori sa nu mi se aprobe mesajele, vrei sa ma cenzurezi, esti cum am spus, o dictatoare. Si o buna manipulatoare. Ce am scris eu si ce ai raspuns tu. Ma opresc aici. E ca tine.

  • Elena spune:

    “Cu alte cuvinte, sa moara copiii cadrelor medicale, sa vadă și ei cum e.”

    Nici prin gand, nici prin suflet nu mi-a trecut vreodata in viata mea asa ceva! De scris, nici atat! Daca tot asa iti manipulezi si acuzi pacientii, cand te deranjeaza cu vreo intrebare…
    Tot ce am scris a fost ca de toti copiii tarii trebuie sa avem grija! Atat, doamna doctor. Restul este doar in mintea ta.

    E ultimul meu mesaj, imi scapase propozitia aceasta si mi s-a parut infioratoare aceasta minciuna a ta.

  • deea spune:

    Imi cer scuze dacă mesajele mele au fost exagerate. Sigur ca de toți copiii trebuie avut grija, am spus eu undeva ca ar trebui procedat altfel? Sigur, de asemeni, ca unii copii de cadre medicale sunt in pericol, cum pot fi copii de 2-3 ani lăsați singuri in casa 12 ore? Ca despre asta vorbeam. In prezent deja stiu familii care încuie in casa copii de 10, 7 și 2 ani. Câte 8 sau chiar 12 ore. Cel de 10 are școala online, cel de 7 își sacrifica școala pentru a fi cu ochii pe ăla mic. Fac singuri mâncare și Dumnezeu ii are in paza, atat. Dacă spuneti ca aceste situații sunt in regula fiindcă undeva prin Africa mor copii de foame atunci eu contraargument nu am. Încă o data, imi pare extrem de rău ca am îndrăznit, cadrele medicale au numai datorii, mereu.

    • Lia spune:

      Acum daca nici medicii cu salariile lor imense nu pot plati o bona si ajung sa-si incuie copiii in casa, poate ne gandim si la cum se descurca casiera de la mega cu salariul minim pe economie si rate si altele

    • Robo spune:

      dar nu e vorba de bani.
      e greu de gasit o bona si in vremuri normale, darmite acum.

  • deea spune:

    Mona, pe bune? Am copii privilegiați? Imi vine sa rad atât de tare, nici nu ma abosesc sa răspund. Atâta bullying cât au înghițit ai mei ( copii de șpăgari și de criminali etc), am trait ani de zile cu 400 lei pe luna ( salariu de rezident, noroc de părinți ), plus munca și cărțile si gărzile neplătite și examenele și ma rog…nu are sens. Chiar tu faci bullying aici, permis. Ghinion, se întoarce roata? Împotriva copiilor? Oameni buni, voi chiar existați? Atât de rai și de absurzi?
    Lia, a spus cineva de permis bona? Tocmai am menționat ca se primesc bani in plus pentru aceasta situatie( in care, repet pentru a zecea oară, se afla toți angajații din sănătate nu doar medici, plus angajați din alte sectoare de activitate, datorită cărora voi trăiți in aceste zile). Da găsești bona? Unde exact? Vorbim de bona angajata legal, cu forme, ca doar nu încurajam/încurajați munca la negru, nu? De unde bona in câteva zile ( ore chiar) care sa fie in afara grupei de risc, sa nu aibă teama sa lucreze cu copiii celor ce reprezintă linia 1 in lupta ( și care inevitabil vor lua boala la un moment dat), sa fii cât de cât sigur ca, in afara de familia ta, nu are contact cu nimeni altcineva ( nu ne dorim ca bona da infecteze totuși familiile persoanelor ce asigura servicii indispensabile). Știți așa o persoana? Eu am avut bone la copii și ambele sunt in categoria de risc și acum stau in casa, împreuna cu familiile lor. Deci, de unde bona?
    Ideile mele ar fi fost legate de cai legale și oficiale nu “fiecare se descurca cum poate”. De exemplu, cadre didactice tinere, in afara grupelor de risc. Ar ajuta și la teme. Ar fi o soluție și centre in care sa intre câte 4-5 copii într-o grupa, pe cât posibil ținuți la distanță, igiena riguroasa etc. Persoanele care lucrează cu acești copii sa fie evident bine plătite și supravegheate pentru a nu prezenta risc pentru ele sau ceilalți. Dar eu nu am cunoștințe, nu am resurse, nu ma pricep la aceste aspecte, tocmai de aceea am sperat ca exista ajutor și pentru acești copii. Dar nu, pe ei sa ii răstignim. Imi rău ca am ales sa imi fac meseria aici, dincolo de umilințe, dar nu e timpul de făcut bagajele pierdut.

  • dia spune:

    Deea și Cristiana-un sfat pentru voi ca de la doctor la doctor. Nu ca consumați energia sa răspundeți comentariilor ca ale Elenei, Monei etc. NU MERITA timpul și energia voastră. Stim cu toții ca in cazul de catastrofa care o sa vina, fără cadre medicale nu exista nici o șansa de supraviețuire. Va rog sa aveti grija de voi. De familiile voastre. Asta e cel mai important lucru-dacă noi sau familiile noastre nu suntem bine nu putem avea grija de nimeni.

    • deea spune:

      Ai atât de mare dreptate și totuși nu stiu de ce sper ca ne vom face bine, ca oameni. Culmea e ca eu nu am scris pentru a imi plânge de mila, tot ce am dorit a fost sa atrag atenția asupra unei situații, poate se găsește o rezolvare. In mintea mea ( de medic, deci îngusta) oamenii se ajuta între ei, mamele ajuta măcar copiii altor mame. Dar unii oameni sunt efectiv mult prea mici ( sau prea mari, cine știe) pentru a face asta. Sănătate tuturor, ca asta contează cel mai mult!

  • Elvira spune:

    Tot respectul pentru cadrele medicale care-si fac datoria, au pasiune si grija pentru pacient, si vreau sa cred ca sunt majoritatea, ca avem o generatie tanara care si-au ales meseria cu adevarat din pasiune si dorinta de a ajuta in felul acesta semenii lor. Din ce in ce mai mult vad medici si in general cadre medicale cu o atitudine sanatoasa si buna in favoarea pacientului. Sa luam in considerare si scoala grea, sacrificiile facute de ei si de parinti ca sa ajunga sa fie in situatia sa aiba grija de noi! Astea fiind spuse, si sub lumina a multe ce se intampa in jurul nostru astazi, totusi este bine sa fim atenti, sa nu ne pierdem dreptul la cuvant si la alegeri. Cu tot respectul pe care il avea pentru o categorie sau alta, nu trebuie dat nimenui voie sa decida pentru vietile nostre si ale copiilor nostri. Educatie? Da, absolut. Obligativitate? Ntz. Si pentru asta si-au dat unii viata, sa putem sa alegem pentru noi insine si sa putem spune (de preferat in mod respectos 🙂 ) ce gandim. Deea, cand ai afirmat asta “campanie antivaccinare, antimedici și antimedicina” ai lovit tare intr-o categorie de oameni, care multi dintre ei au studiat foarte mult, asta le este meseria (ei slujesc medicinei), in medici care au studiat pe subiect si li se cere sa-si inchida gura de cei care au studiat de loc sau prea putin dar par, oarecum, de meserie(fiind medici). Nu mai vorbesc despre mine, dar afirm ca am facut copiilor mei majoritatea vaccinurilor ca am decis eu ca vreau sa le fac si mi-am asumat riscul. Deci nu sunt contra vaccinuri in general. Sunt contra neinformarii si obligativitatii a se face ceva cu forta, atata timp cat se stie ca sunt riscuri. Cea mai buna prietena a mea din copilarie(si pana in ziua de astazi) este medic de familie. Avem pareri diferite despre vaccinuri, ea este pentru vaccinari fara comentarii si ca noi cei care comentam ne bagam unde nu ne fierbe oala si fara sa avem cunostinta. Am intrebat-o daca ea a facut cel mai mic efort sa citeasca mai mult despre vaccinuri, daca , de altfel, stie ce face. Stie ce i se cere sa faca, la ce varsta si pentru ce boala. Atat. De fapt, nu prea a interesat-o si nu a considerat ca este treaba ei, si totusi credea ca stie mai multe decat mine. O alta doctora foarte apropiata mie mi-a spus asa: ma pun eu cu toti prostii si necultivatii? Si-asa nu pricep nimic. Vin la cabinet si le fac vaccinurile fara comentarii. La prietenii mei si la pacientii scuturati le spun ce inseamna fiecare vaccin, si este alegerea lor daca vor sa le faca copiilor sau nu. Fetitei ei de 6 ani, nu i-a facut vaccinuri. Nu stiu daca niciunul, dar pe majoritatea nu. Ea a citit si studiat enorm in domeniu. Stie riscurile, avantajele, stie si ca sunt necunoscute. Din ce in ce mai multe necunoscute. Fiind din ce in ce mai multe vaccinuri, unele se bat cap in cap si acum se vad rezultatele. si inca nu sunt solutii si rezolvari. Despre asta nu se vorbeste, nici medicii nu prea stiu. Iar noi trebuie sa nu gandim, sa acceptam. Draga Deea, poti acum sa spui(sau sa gandesti) ca-s si eu o piedica in calea stiintei, o incuiata, o manipulata, si este ok. Numai ca vezi, la cum gandesc – si mi-am luat timp sa arat cum gandesc- as dori sa fiu lasata sa gandesc si sa decid pentru mine in continuare, si sa nu fiu in pericolul de a fi pedepsita de lege pentru ca o fac si actionez ca atare.

    • deea spune:

      Am studiat aspectul, cunosc personal medici care au o meserie din asta, stiu ce se intampla in domeniu, concret, de la sursa directa și sigura. Acționez ca atare. Atât pot sa spun. Mai mult nu face subiectul discuției.

  • Adina spune:

    Este doar un articol scris dintr-un punct de vedere si nu a fost folosit sa jigneasca sau sa atace situatiile diferite.
    Oameni buni, opriti-va! Nu va irositi timpul sa va incarcati negativ de la orice chestie care poate fi interpretata subiectiv.
    Da, este o situatia grea dar Ioana a publicat un articol in care este redata si partea pozitiva, ceea ce ar trebui sa aduca in general bucurie. Putem ca oameni pur si simplu sa ne bucuram de putina pozitivitate, egal cum si unde e ea. Binenteles ca avem cel mai mare respect pt medicii care dau totul in momentul de fata si binenteles ca gandul ne este si la copii si familile lor, dar asta nu inseamna ca nu ne putem bucura de un articol bun.
    *Ioana, superb articolul!
    *Respect si putere pt toti ceea ce lupta in aceste clipe in spitale, politie, pompieri, magazine alimentare si in orice alte conditii pt a ne ajuta pe noi oamenii!

  • deea spune:

    Schimbând puțin subiectul, având in vedere ca oricum nimeni nu are vreun interes sa se intereseze de copiii celor care trebuie sa fie zilele astea la munca: citisem la un articol anterior ca unii se gândesc la varianta in care vor muri. Eu nu ma gândesc acum la asta, dar as dori sa stiu dacă cineva a găsit soluție pentru situația in care ambii părinți ( in fericitele cazuri jn care copiii au ambii părinți alături, intr-o relație) sunt in stare gravă și necesita spitalizare. Este o realitate care ne va lovi. Toată familie infectata este ceva plauzibil, dar șansa ca părinții sa facă o forma ce necesita spitalizare este destul de ridicată, mai ales dacă au peste 40 de ani sau dacă sunt cadre medicale. E logic ca șanse mari sunt ca și copiii sa fie infectați dar sa nu necesite spitalizare ( deocamdată se spitalizeaza orice persoana pozitivă dar in curând se vor tria doar cazuri grave), nașii de botez ( fiindcă am văzut varianta asta și teoretic așa e și la noi in alte contexte) ii vor prelua chiar și așa? Eu nu pot sa apelez la bunici ( logic de ce), din păcate nașii au probleme de sănătate care s-ar agrava in caz de infectare, singura varianta ar fi o persoana ce deja a trecut prin boala sau trece la momentul respectiv. Legal vorbind, ce se intampla cu copiii in astfel de situații? Sunt rudele de gradul 1 obligate sa ii preia, chiar dacă acest lucru le pune viața in pericol? Dacă găsim persoane ce ii pot prelua, trebuie făcute anumite acte? Ma gândesc acum si la familiile monoparentale, la mamele care au sotii in alte tari, la copiii crescuți de bunici ( aici e chiar tragic).

    • Robo spune:

      Eu nu am raspuns la intrebarile astea, m-am gandit si eu la ele. Probabil tot la rude vom apela, acum daca asta va fi sau nu o solutie fezabila in acele momente nu stiu si sper sa nici nu aflu.

  • deea spune:

    Exact, Robo. Ca aici nu e vorba de părinți care au suferit un accident de mașina sau sunt spitalizati din cauza unor boli necontagioase. Cine și-ar asuma riscul? Cum am zis, poate doar cineva ce a trecut deja prin boala, in ideea ca da imunitate măcar pentru o perioada. Poate frați/surori ai părinților, mai tineri dar apți sa întrețină niște copii, la noi nu e cazul. Ma întreb dacă statul are in vedere aceste cazuri, nu am avut timp si resurse sa văd cum este in țările mai grav afectate. Am colegi in alte tari ce deja au făcut boala, din fericire forma suficient de ușoară cât sa rămână acasa. In Italia au murit 13 medici pana acum și aproape 3000 medici și asistenți medicali au fost infectați, sigur între ei și forme severe. De asta trebuie sa stam in casa, imi doresc mult pedeapsa cu închisoarea pentru cei ce umbla aiurea pe străzi.

    • Robo spune:

      Am sters o parte din comentariul meu pt ca mi-am dat seama ca deja vorbesc de lucruri prea intime. Ramane intre noi 🙂

  • deea spune:

    E ok, sincer eu chiar caut idei și soluții. M-am gândit și eu dacă nu e un subiect cumva sinistru dar sincer, gândirea pozitivă nu te tine departe de secția de ATI. Dimpotrivă cred, din câte am înțeles mulți curajoși și optimiști au patit-o, ca virusul nu se sperie de aura ta roz, dacă ești la un strănut depărtare de el. Am senzația ca sistemul nostru ne va lasă balta, așa cum a făcut și când a decretat ca unii trebuie sa lucreze, indiferent dacă au copii acasa, fără a aduce și variante pentru acei copii. Sigur, Doamne ajuta sa fie bine copiii, mi se pare cumva cea mai pozitivă discuție pe care o putem avea intr-o epidemie ( cu cine rămân copii dacă noi suntem la spital).

  • Lucia spune:

    Deea, m-ai pus si pe mine pe ganduri, cam in aceasi situatie sunt si eu. Ai mei fiind si foarte mici nici nu stiu ce o sa facem. Parintii nostri sunt exclusi, fratii/surori la fel ca sunt la 250km distanta cu joburi in domeniul medical, asa ca momentan asta e cea mai mare grija a mea acum. Pana la urma cred ca doar speranta sa fim unul dintre cazurile fericite cu simptome usoare ramane…are cineva vre-o solutie, scenariu pentru asa ceva?
    Scriam acum cateva zile ca nu cred ca izolarea este o solutie, pe undeva mi-am mai schimbat parerea, eu in ultima saptamana am iesit de 2 ori afara cu copii, ieri i-am spus sotului ca ne urcam in masina , cautam un camp si ii lasam sa zburde…ei bine n-am gasit asa ca ne-am plimbat doar putin cu masina. Rezultatul a fost ca fiul nostru de 3 ani a izbucnit in lacrimi cand i-am spus ca nu putem merge in parc….problema e ca parcul e la cativa pasi de bloc, il vede inevitabil de pe geam…e ca fructul oprit:(. Nici nu stiu ce sa ii spun unui copil asa mic incat sa nu il traumatizez(cred ca prea mult vorbit de virusi/boli, etc il pot afecta psihic).
    Cum putem sa tinem niste copii inchisi cateva luni? Poate dura si 6 luni…poate mai mult.
    Cum am mai zis, nu cred ca se poate stopa incetinirea virusului, nici macar raspandirea lui. Ca dovada, desi s-a mediatizat atat sa stea oamenii in casa, multi nu au fost sensibilizati. Poate pentru ca totul e prea general.
    Daca acum o saptamana eram mai pozitica(unii ar zice ca iresponsabila) acum cred ca va fi rau. Insa raman la parerea ca e inevitabil, ce e in Italia, Spania, germania, etc va fi si la noi…poate mai rau ca sistemul nostru sanitar e la pamant.
    Nu inteleg de ce nu s-au facut mesaje tintite spre categoriile de risc maxim sau nu se iau masuri urgente pentru ai tine inchisi in casa, paturile alea de ATI (4000 cica ar avea Romania) vor fi pline de cazuri care ar fi putut fi evitate, de batrani si cazuri cu antecedente medicale…astfel cel care avea mai mari sanse de supravietuire, nu mai are atatea sanse. La ce folos stau inchisi in casa mii sau milioane de persoane can par zecisau sute de de mii de cazuri si doar 4000 de bolnavi ar putea fi tratati?
    Ma intreb cum vedeti voi, tu Robo si printesa….cei care s-au autoizolat total, situatia acum. Cred ca aveati sperante mai mari in oameni si mentalitatea lor se va schimba cand vor vedea la altii cum e…
    Observ insa ca parintii cu copii sunt mult mai precauti, la ei mesajul a prins mai usor insa cei care chiar trebuiau sa stea acasa..n-au facut-o…e plin netul cu imagini cu oameni la gratar, grupuri de batrani la pomenirea mortilor.
    Doamne, buna mai era o casa in vremurile astea!! Tot ma gandesc ca am asteptat de 3-4 ani sa vina o criza, sa scada piata imobiliara ca sa ne mutam la casa si acum poate mi se indeplineste dorinta dar cu ce pret….

    • Robo spune:

      Lucia, suntem si noi speriati iti dai seama. Eu nu mi-am schimbat deocamdata scenariul initial pe care l-am scris in celalalt articol, adica in continuare cred ca nu va fi si la noi dezastrul din Italia (ma refer la numarul de cazuri, nu la numarul de morti, ca nr de morti depinde de sistemul sanitar si noi nu stam bine).

      Recunosc ca ma asteptam la o reactie mai dura a autoritatilor, respectiv lockdown de azi. Sper ca vom avea lockdown de saptamana viitoare, daca nu, noul scenariu de lucru probabil ca va fi Italia, asta e si nu avem ce face, oamenii sunt cum sunt si fac ce fac.

      Eu urmaresc situatia din Italia si astept cam peste 1 saptamana sa vad ca scade la ei numarul de cazuri noi. Trebuie sa scada, nu vad ce motive ar putea sa existe sa nu scada, ca ar insemna ca lockdown nu functioneaza in tarile vestice/democratice, o ipoteza pe care nu o iau in calcul pt ca ar fi un dezastru planetar.

      Cum noi suntem cam cu 2-3 saptamani in urma Italiei, teoretic asta inseamna ca mai avem 3-4 saptamani incepand de acum pana sa auzim ca numarul de cazuri noi va scadea si la noi si sa ne vina si noua inima la loc macar 1 milimetru. Nu inseamna ca se va termina, ci doar ca vom putea rasufla usurati pentru prima data.

    • deea spune:

      Lucia, in primul rând eu sfătuiesc cu caldura ca lumea sa citească anumite studii doar ca beletristica, in lipsa de altceva. Fără concluzii sau, mai grav, acțiuni. Studiile sunt destinate profesioniștilor din domeniu, sunt doar studii, pot fi demontate sau confirmate, in fine, intelegi.
      Eu nu am fost niciodată relaxata și nici pozitivă, in situația actuala. Nu am fost panicata, asta e altceva. In general, optimismul si gândirea pozitivă dăunează mult mai mult decât o doza de scepticism și realism.
      Referitor la măsuri: masurile luate prea devreme vor fi abandonate exact când e nevoie mai mare de ele. De asta situația trebuie analizată și măsurile luate cu răspundere. Populația nu ar fi înțeles niciodată ca trebuie sa stea luni de zile in casa. După entuziasmul inițial cu #stamacasa, curcubee și gânduri pozitive, mulți ar ceda, mai ales dacă numărul cazurilor ar creste ( e inevitabil). Deocamdată multe recomandari vor deveni obligații, odată ajunși la 1000 cazuri. Economia nu ar suporta luni întregi de interdicții, deja mici afaceri sunt in colaps. Frustrare am și eu, când aud ca lumea iese și se plimba, era bine dacă aveam toți conștiința și bunăvoința. Din păcate, tot măsurile drastice, ideal eu as pune închisoarea, vor tine pe majoritatea in case. Vor urma imediat și acelea. Părerea mea este ca autoritățile procedează corect, din păcate problemele sint astea: populație needucata, corupția din sistemul medical ( lipsa echipamentelor de protecție deși era clar ca va veni și la noi, dar managerii de spitale au o alta agenda). Cu regret spun ca suntem un popor de hoți și puțin limitați intelectual: lucrez in spital și pacienții/aparținătorii și-au făcut stocul de măști de acolo. Intial erau lăsate la liber, pentru a folosi oricine avea nevoie, evident ca personalul medical a rămas descoperit. De asemeni au dispărut dozatoarele de dezinfectant, acum sunt doar fixe. Oamenii nu înțeleg ca ne privește pe toți, ca dacă spitalul nu e protejat degeaba faci tu acasa baie in dezinfectant profesional.
      Ideea este, așa cum se spune peste tot, sa avem pacienți nu putini cu putini într-un anumit interval de timp. In China treaba s-a domolit repede dar aveau enorm de multe cazuri zilnic, la noi ar fi dezastru. Italia la fel, practic toate spitalele trateaza covid. Nu e vorba de cât de repede stingem focarele, poate dura și 1 an, atât timp cât numărul celor gravi, intr-un anumit interval de timp, e rezonabil. Tocmai de asta măsurile se iau treptat, ideea nu e sa eradicam ( imposibil) ci sa amânăm cât putem anumite îmbolnăviri. Ce mi se pare tragic ( spre fericirea unor comentatoare de mai sus, care își freacă mâinile) este ca se imbolnaveste nepermis de mult personal medical, din secții diferite. Fără personal medical nimeni nu este in siguranța. S-au contaminat chirurgi, pneumologi, cardiologi, pe lângă infectionisti. Nu e posibil așa ceva, secții întregi in carantina.
      Ar fi utile grupuri de ajutor. Nu doar sa ne strigam durerea sau sa deliram ca ce frumos e timpul asta de conectat cu familia. Fiecare putem face ceva pentru altul: o lunga de faina, o drojdie ( lux in ziua de azi), poate un medicament esențial pe care nu îl găsește in farmacia din cartier. Poate idei de unde sa cumpărăm online pentru a susține mici afaceri. Poate un sfat si atât.

  • deea spune:

    Copiii cu ambii părinți spitalizati vor fi Preluați de DGASPC, au comunicat oficial.

  • deea spune:

    Asta e, nu au încă un plan foarte bine pus la punct și din păcate, deja foarte multă a sărit speriata ca vor fi copiii smulși de lângă mame. Observ ca lumea nu conștientizează real problema și nu înțeleg măsurile practice și raționale, chiar dacă dure. Realitatea spune ca unii părinți vor ajunge in stare gravă și e foarte bine sa statul se gândește la ei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *