Îmblânzitoarea de melci (despre a fi o mamă bună și despre caca)

Voiam să mergem iar la râu și la pădure, dar, cam pe când îndesam în rucsac hainele de schimb (de data asta trei rânduri, pentru că experiența zilelor trecute ne-a învățat că două nu sunt de ajuns), s-a întunecat cerul.

Nicăieri n-am văzut furtuni atât de rapide ca la munte. În secunda asta mori de cald, cinci secunde mai târziu cerul e albastru închis, tai presiunea din jur cu cuțitul, apoi încep rafalele de vânt și mai ai cam un minut să te ascunzi undeva înainte să toarne. Peste 15 minute curg șuvoaiele în cascadă pe străzi, peste alte 15 minute e soare.

Am privit tot spectacolul de pe balcon, apoi ne-am desfăcut rucsacul, nu mai avea sens să mergem la pădure, dar avea sens să ieșim cu trotinetele în parcul din centru.

Străzile erau ude, dar ce frumos miroase la Piatra Neamț după ploaie… Nici n-ai nevoie de vreo distracție, poți să stai pe bancă o oră și să miroși aerul, în timp ce copiii se joacă pe lângă tine. Ceea ce am și făcut.

Sofia organizase o grădiniță de melci. Erau cu zecile, de toate formele și mărimile, ea le vorbea, îi muta din drum în iarbă, le dădea nume, îi salva din bălți. Ivan naviga printre ceilalți copii cu biciclete, evitând orice apropiere, căci el era un autobot cu scut invizibil (îl auzeam cum comentează fiecare mișcare pe care o face).

Am reușit s-o conving pe Sofia să nu ia acasă niciun melc. Greu, dar am reușit.

Am pornit spre casă.

În fața blocului în care am trăit de la 8 la 18 ani, Sofia a găsit peticul de iarbă pe care m-am jucat sute de jocuri, mii de ore.

Acolo, alți melci de salvat. I-a numărat, le-a făcut inventarul, până la urmă m-a implorat să adopte unul pentru două nopți, nu mai mult. A mai avut un melc pe care l-a eliberat după cinci zile, a avut grijă de el, a strâns corespunzător pipi și caca de melc, l-a hrănit, apoi l-a mutat în iarba din curtea blocului. A ieșit apoi să-l caute de câteva ori pe zi multe zile. Am asigurat-o că e bine, s-a ascuns undeva.

A ales un melc mic:
– E copil, mami, ca mine, așa o să ne înțelegem mai bine!

N-am putut s-o contrazic, așa că melcul a intrat în familia noastră, spre disperarea maică-mii, care de trei zile de când suntem la ea nu mai știe cum să facă să fie zen cu acești mici exploratori care sunt peste tot în casa ei, printre lucrurile ei.

Melcul botezat Melcușor a primit cutie cu capac cu aerisire, iarbă, castravete, ploaie proaspătă.

În pat, Sofia îmi zice:
– Mami, vreau să îți spun un secret. Tu ai auzit vreodată cum foșnesc melcii?
– Ce fac?
– Când se retrag în cochilia lor, foșnesc cumva cum numai un melc poate. Se strânge și se încolăcește acolo cu un fâșâit special.
– Habar n-am avut. Ai ascultat tu melcul în cochilie?
– Bineînțeles, mami, ce crezi, ce fel de mamă de melc sunt eu??

M-a înduioșat micuța. Dar mi-a trecut repede, căci imediat a zis:
– Mami, acum rămâne un singur lucru de observat la ei. Mi-ai arătat pe youtube cum mănâncă, am observat și eu, cum se mișcă, cum dorm, că le place viteza (un melc din parc era în mâna Sofiei care se dădea pe trotinetă în viteză și el își scosese ochii și mustățile, care-i fluturau în vânt). Acuma mâine aș vrea să văd exact pe unde face melcul caca ăla subțire și lung ca o ață, știu că pe anus, dar unde e el exact și cum arată precis?

I-am zis noapte bună și am fugit.

6 Comments

  • Andreea Diana spune:

    ce copila dulce! va recomand desenele >>MINUSCULE>> Sunt tare frumoase, numai cu gaze, printre care si melci :)) probabil ii va placea micutei! las link-ul mai jos cu unul dintre desene si poate gaseste raspunsul la intrebarile ei :))

    https://www.youtube.com/watch?v=1U8G4t7MTuI

  • maddy spune:

    Ca și copil am avut 2 melci pe post de animale de companie, i-am studiat cum mănâncă, cum beau, i-am văzut un depun ouăle în pământ, ca niște perle mici și albe. La un moment dat aveam un jurnal în care notam observațiile mele de copil despre viața melcilor.
    Dacă văd melci pe trotuar îi mut tot timpul în iarbă, să nu îi calce oamenii neatenți.
    O felicit pe Sofia pentru interesul acordat acestor mici ființe delicate, e un copil deosebit.

  • Sorina spune:

    Nu vreau sa va stric bucuria, mai ales a copiilor, știu cum e pentru ca și băiețelul meu acum vreo 4 ani era înnebunit după melci, pana l-am internat și îl suspectau de meningita! In jumătatea de zi cât a durat sa primim rezultatele analizelor, am început sa citesc tot ce am găsit legat de meningita, și am găsit inclusiv informația ca melcii ar fi purtători de tot felul de microbi și viruși, inclusiv meningita. Nu mai țin minte dacă un anumit tip de melc sau orice maidanez, dar de atunci nu mai are voie sa ii atingă! 😬 Englezii spun “better feel safe than sorry!”

  • Kat spune:

    Si eu am avut melci in cutie de pantofi cu plasa de tantari deasupra, mult timp (nu aveam voie sa am pets). Mancau cu zgomot pastai verzi de fasole galbena.
    Si acum ii culeg pe toti dupa ploaie si ii pun in spatiu berde ca sa nu i calce oamenii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *