Nu mă invidiați că sunt slabă!

Sigur, sunt avantaje în a fi slab. Inima e mai puțin solicitată, am risc mai mic să fac tot felul de boli cardio vasculare, hainele stau mai bine (după părerea unora), sunt deseori confundată cu o fetișcană (nici nu sunt sigură că asta e un avantaj, ieri pe plajă mi s-au adresat niște flăcăi cu apelativul pizdulice), sunt rezistentă la efort (habar nu am dacă asta se datorează faptului că sunt mai slăbănoagă).

Faptul că sunt și aproape mereu am fost slabă (minus trei luni în care am fost pufoasă pentru că am mâncat aiurea, minus cele 18 luni de sarcină, în care am luat în medie 18 kg la fiecare copil) se datorează acestor trei factori, unul care nu ține de mine (pentru care da, puteți să mă urâți un pic, că n-am niciun merit), alți doi care țin de mine și pe care de ceva vreme îi consider prioritari (iar pentru ei nu trebuie să mă urâți, că sunt lucruri pe care le poate face absolut toată lumea).

  1. Genetica. Mama a fost mereu slăbănoagă, sâni mici, șolduri mici. Ea e mai înaltă ca mine, eu am luat scunzimea de la tata, care vine dintr-o familie de oameni mititei (și foarte simpatici). Sunt programată genetic să fiu mai degrabă slabă decât supraponderală (de asta mi-am și revenit rapid după sarcini). Cu toate astea, în perioada în care am făcut excese, m-am îngrășat 10 kg fără să-mi dau seama. Așa că de atunci am grijă la:
  2. Ce mănânc. M-am obișnuit să mănânc puțin, la trei ore, cât mai puțin procesat și aditivat, cât mai variat. Gătesc mult, mâncăm cu toții ciorbe și feluri doi, fructe, legume, dulce moderat și cât mai puțin procesat. Foarte rar mănânc până simt că nu mai pot, cel mai adesea mă opresc înainte. Nu am în casă porcării, nu cumpăr nimic din ce m-ar tenta. Aș putea mânca dulce de cinci ori pe zi, cantități industriale. În vacanțe mănânc pește, salate, gust din toate, dar cu măsură, evit desertul, cocktailurile dulci, suc nu beau niciodată (nu-mi place).
  3. Fac mișcare. Merg mult pe jos cu copiii, ieșim des cu trotineta sau cu bicicletele. Alerg când am timp, dacă nu am timp, merg pe jos cât de mult pot, cobor și urc pe scări mereu, nu iau liftul. Pentru că vârsta nu iartă și eu vreau să arăt nu bombă, că asta știu că nu se mai poate, dar decent, cât să pot purta o pereche de pantaloni scurți și un maiou vara, în haine comode și ușoare mă simt cel mai bine.

Cu siguranță în absența avantajului de la punctul 1, aș fi avut mai mult de furcă, dar cred că egal de importante sunt punctele 2 și 3.

Și cred că mai contează și cum sunt eu cu mine apropo de corpul meu. De la mama am primit nu doar genele bune, ci și relaxarea față de propriul corp. Niciodată nu am dorit sâni mai mari, coapse mai rotunde, să fiu mai înaltă sau mai curvy. Am fost împăcată cu felul meu băiețos de a mă prezenta, mi s-a potrivit sau am făcut să mi se potrivească, nu știu. Admir foarte mult femeile cu forme care și le poartă cu bucurie. Cred că fiecare are dreptul de a alege cum se raportează la propriul corp și la ce alege să poarte ca să se simtă bine.

Am observat când mănânc pe sistem nervos, se întâmplă rar, de obicei primul care piere când sunt stresată sau tristă e apetitul. Dar uneori îmi vine să dau iama în pâinea caldă, să o scald în unt sărat și să pun deasupra dulceață de cireșe amare, și atunci stau și mă uit întâi la ce simt și apoi la coșul cu pâine. Am reușit să reduc mult mâncatul pe fond emoțional, dar asta după ani de conștientizare, lucru cu emoțiile (în terapie, grupuri, lucru individual, meditații). Acum mănânc de foame și de plăcere. 🙂

Dar.

Celulită am și eu.

Și pielea mea îmbătrânește, văd cute mici pe la genunchi, la coate.

Carnea de pe mine nu mai e așa de tare.

Îmi e lene să fac sport acasă. Timp de sală nu prea am, nici nu-mi place genul acesta de mișcare.

Dacă nu fac niciun fel de mișcare o săptămână, imediat se vede, mi se alterează poziția, mă doare spatele, mă pufoșesc pe la șolduri.

Când va deveni mai important pentru mine să mă odihnesc, atunci voi încerca să accept aceste modificări ale corpului meu. Deocamdată încă îmi doresc să mă mișc, să rămân în priză, să-mi păstrez corpul puternic, tonifiat, atât cât se poate. E o alegere, și fac ce pot ca să mă țin de ea.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4174

28 comentarii

  1. consider că numai un labil psihic blochează libertatea de exprimare doar pentru a nu-i fi știrbită imaginea de tămîială și cult al personalității ascuns dar inevitabil soios. unele muieri îmbătnesc nobil și imperial. altele, nu pot evolua de la lauda de sine chiar dacă aroma nu-i deloc plăcută 🙂

  2. oricum, atît așteptam, să putem lua captură și evidență de gest. în curând vom publica un top al fandosiților de net care își camuflează fățărnicia în cenzură. pupăm și salutăm 🙂

    • Nu prea inteleg ce spui, folosesti google translate cumva? Poti scrie in engleza daca iti e mai usor.

  3. Felicitări pentru felul în care reușești sa le împaci pe toate! Ești o mămică fericita și frumoasa! Fetita mea de aproape 5 ani îmi spune de mai multe ori pe zi, din senin, Mami, ești cea mai frumoasa mămică din lumea întreaga!! Cum sa nu ma simt și eu frumoasa și încrezătoare? Apropo, ziceai ca ieri erai la plaja, acum ești acasă. Ai fost în concediu la mare? As fi curioasa cum e atmosfera acum la mare…

    • Nu, am fost o singura zi, sa duc copiii la o baie. Mi-e frica de aglomeratie, e plin cam peste tot, ieri a fost insa decent, am luat o umbrela cu perne intr-o zona in care era putina lume, mancare la pachet, sa nu interactionam cu nimeni.

  4. Ironia sortii: maicamea are cu tot cu haine 45 de kg, sora maicamii este inalta (a facut volei se performanta) si slaba spre osoasa, din partea maicamii tot neamu slabanogii. Taicamiu slab si el, dar cu burtica specifica varstei, are doua surori aproape supraponderale, care nu stiu pe cine mostenesc. Eu, mica de statura, bine proportionata, zic eu (daca as rupe sala probabil as arata bomba) tind totusi sa mostenesc gena matusilor din partea lui taicamiu (de ceeeeee???). Cu mari eforturi reusesc sa nu depasesc 53 de kg.

    • App de plaja, eram curioasa, daca vrei sa ne spui, ati amanat ceva anul asta, vreo Grecie? Si daca da, cum ati recuperat banii?

  5. Dar ce e cu aceste „scuze”, Ioana? „Nu mă urâți”?
    Capul mai sus, nu așa ai fi vorbit despre o prietenă, de ce ai vorbi așa despre tine însăți?
    Ești minunată, și cu 5kg în plus ai fi minunată, important e să fii mulțumită tu, să te simți sexy sau în formă sau și, și.
    Eu personal încerc să dau jos burta, dar și cu ea, și fără ea, nu îmi vine să zic „Nu mă urâți” ci „Sunt foarte mișto” ! :))

    • ????? Bravo!! Același gând îl aveam și eu!! Iubiti-va fetelor așa cum sunteți și bucurați-va de viața, ca una singura aveți!!!!

  6. Ai scris o chestie care se pierde puțin în text și care cred că ar trebui pusă pe un banner undeva și fluturată în fața oricui care se plânge că e gras/grasă:
    „Nu am în casă porcării, nu cumpăr nimic din ce m-ar tenta.”

    Pentru mine este atât de evident că asta este soluția; simt că mor când aud: „am mâncat azi-noapte un borcan de nutella” sau „am mâncat o Milka mare într-o singură tură”. Da’ nu mai bine nu le cumperi dacă știi că nu te poți abține? Nu mai bine desființezi sertarul/dulapul cu dulciuri dacă știi că faci ravagii în el? Sau mai aud mame care se plâng că mănâncă copiii tona de dulciuri. De unde o mănâncă dacă nu din casă? Și cine aduce tona de dulciuri în casă? De ce să aduci în casă ceva ce nu vrei să-i dai copilului? Mănâncă-ți-le la birou, în mașină, nu i le flutura pe sub nas pentru ca apoi să te plângi de câte dulciuri mănâncă.

    Dacă reușești să fii rațional și să cumperi puțin (sau deloc) cât ești în supermarket, mare parte din problemă este rezolvată. Ca n-o să moară nimeni (sănătos) dacă se trezește seara la 11 fără ciocolată la îndemână.

    Valabil și pentru alte chestii nesănătoase. De ex., de ce ai cumpăra o fripteuză pentru acasă? Why?!? De ce să cumperi ceva care apoi te va face să cumperi o tonă de semi-preparate numai bune de aruncat în litri de ulei sau să faci non stop gogoși și alte prăjeli?

    Apoi se miră că altele sunt slabe. Da, sunt slabe, că nu se îndoapă cu Milka, gogoși, cartofi prăjiți și șnițele. Nu toate slabele sunt slabe de la natură, unele sunt slabe pentru că sunt atente la ce mănâncă și/sau fac sport de le iese pe nas.

    • De acord. Nu neg existenta si importanta genelor bune mostenite de unele persoane in detrimentul altora, insa tot disciplina alimentara cred ca este cheia. Ioana spune clar in articol ca desi are gene bune, cand nu a avut grija a luat 10 kg in greutate, deci..Pe de alta parte, sigur, sunt si conditii medicale care duc la o greutate excesiva. Insa citeam pe undeva un studiu care spunea ca doar 5% din persoanele cu probleme de greutate sunt bolnave. La restul de 95% e de vina de fapt alimentatia defectuoasa, sedentarismul, etc, factorii pe care ii cunoastem cu totii.

    • Eu sunt slabă pe fond „genetic”, nu fac mişcare (de un an am o problemă la coloană şi merg pe jos strictul necesar) şi nici nu mănânc sănătos. Nu mănânc foarte, foarte mult, dar nu mă abţin de la nimic. Şi cu toate astea, la 40 de ani sunt slabă. Şi la medic mi s-a spus că la mine nu e nimic anormal,

  7. Deci esti foarte misto si cui nu ii convine sa nu se uite! De ce dai explicatii? mai ales de ce te scuzi? Si daca aveai 20kg in plus la fel faceai?

    Tu semeni la conformatie corp si aspect piele cu mama, care e hipertiroidica, daca tine disciplina alimentara si de viata si de medicamentatie toate sunt bune, cum da de un stres slabeste imediat si doarme prost.

  8. Puteti incerca plaja din oras. Este mult mai libera, mai ales in timpul saptamanii. Dar e secret, asa ca sa nu mai spuneti la nimeni ?

  9. Printesa, am fost la Corbu! Bine, noi cu rulotele, insa vreau sa spun ca atarnam pe plaja toata ziua sub umbrele, cu mincare, fructe, rontaieli dupa noi. Stai fix linga apa, bate briza continuu, nu simti sufocare, esti la distante considerabile fata de altii si.. Iti voi raspunde cu placere daca vrei sa stii mai multe.

  10. Scuze că îndrăznesc, citesc de mult articolele tale, dar nu am găsit nimic legat de sarcina și nașterea pentru femeile cu scolioză. Am scolioză destul de gravă și mă îngrijorează puțin treaba asta.
    Ai putea să ne spui cum te afectează pe parcursul nașterii (dacă poți naște natural, dacă se agravează)?

    • Gabriela, nu te supăra, asta e o întrebare pentru un medic. Cel mai bine ar fi să mergi la un ortoped și să discuți fix pe cazul tău.

  11. Dincolo de genetica sunt multi factori care influenteaza tendinta de ingrasare sau nu a unei persoane. Nu suntem genele noastre, ci felul cum ele se exprima si asta depinde de multi factori, incepand din momentul in care suntem in burta mamei (de exemplu persoanele ale caror mame au trait in foamete in timpul sarcinii au tendinta spre ingrasare si diabet la varsta adulta…organismul lor s-a format pentru a fi eficient cu foarte putina mancare). Numarul de celule adipoase este determinat in copilarie…alt stres pentru mame…dar subliniaza importanta unei alimentatii echilibrate in copilarie. Un rol foarte important il joaca si flora intestinala, pe care o primim de la mama la nastere. Dar si flora este influentata de diversi factori, in mod special dieta. Si eu sunt o persoana care am fost slaba toata viata, dar daca m-as relaxa complet m-as ingrasa mult destul de rapid – am testat 🙂 – si m-as alege si cu un diabet, fiindca se pare ca am o oarecare intoleranta la glucoza. Am avut si perioade in viata cand mi-a fost foarte greu sa mentin o greutate rezonabila (adica sa nu slabesc prea mult), fiindca pe fond de stres si oboseala excesiva imi pierd apetitul (la alte persoane e fix pe dos). Un lucru care m-a ajutat sa nu ma las prada exceselor a fost ca am invatat nutritie si interesul pentru nutritie in copilarie de la mama mea. Si convingerea ca daca parintii mei au reusit sa se mentina in forma si la batranete inseamna ca posibil. Sotul meu de exemplu a fost crescut pe ideea ca ‘asa suntem noi in familie, ne ingrasam, n-ai nici o sansa sa scapi’, desi ideea asta s-a nascut doar la generatia mamei lui, parintii ei nu aveau probleme de greutate. E teribil ce influenta pot avea mesajele transmise de parinti…sunt copii care se ingrasa din loialitate, ca sa nu se simta mami singura. Sotul meu intelege acum, dupa ani lungi, ca exista avantaje in a incerca sa traim echilibrat, fara excese regulate. Pentru cine vrea sa isi mentina o greutate sanatoasa la varsta adulta eu recomand o dieta cu multe supe si ciorbe, control asupra portiilor de glucide si multe legume in farfurie in general (dar nu doar legume).

    • Credeam ca doar mie mi se pare ca nu e slaba, adica e… bine, arata bine, nu e piele si os, gen

    • Oh, multa lume zice, cam orice poza postez, cineva zice: eeei, tie-ti convine, ca tu esti slaba etc etc

  12. In primul paragraf scrie „ieri pe plajă mi s-au adresat niște flăcăi cu apelativul pizdulice” iar la finalul articolului scrie „Nu mă urâți nici că sunt la mare, că nu sunt, sunt acasă…”
    Pana la urma cum e? 🙂

    • Marti am dus copiii la mare o zi (adica ieri din text), de dimineata pana dupa-amiaza, la o baie, mancare de acasa, interactiune cu altii zero.
      Miercuri (adica azi in text), acasa. Joi, acasa. Multumesc mult pentru atentie la detalii. 🙂

  13. Lol, nu te mai scuza pentru faptul ca ai grija de tine si ca ai disciplina de a nu infuleca tot cosul de paine cu unt.
    Oamenii slabi (psihic) si lenesi, vor gasi tot timpul motive sa se uite in curtea altora si sa dea vina pe ei, pentru nefericirea lor (vezi trendul de azi, cu fotomodelele care ar trebui sa fie nu stiu cum, ca se simt unele marginalizate, ca le e lene sa munceasca si sa nu mai bage toate prostiile in gura, prefera sa fie fotomodele hidratandu-se la starbucks).
    Oamenii mediocri vor submina mereu pe cei performanti, care muncesc, care au discernamant si disciplina si carora le pasa de ei, prin critici si jignire.

    Cred ca titlul ar fi trebuit sa fie „Cum de reusesc sa port pantalonii scurti din studentie, la 40 de ani si doi copii” :)))).

    • Sunt un pic off topic, dar in legatura cu cifoscolioza
      , pe care o am si eu, dar netratata, oare cum trebuie inceput pentru un plan antidurere: mers direct la kinetoterapeut, sau la ortoped ori alt specialist inainte?…

    • Ajuta o radiografie sau un rmn, pe baza lor si a evaluarii, kinetoterapeutul face planul de lucru, ajuta si un control la un medic specialist in reumatologie si recuperare medicala.

    • fain comentariu. Dur, direct, plin de cateva expresii de care m-am lovit, de greselile pe care le-am facut. Ani de zile m-am uitat in curtea altora si dadeam vina pe ei pt nereusitele mele.
      Mai am de lucrat cu mine.

  14. Arati f bine ? sa fii sanatoasa si sa ai grijã de tine@ Conteazã si fondul genetic, dar vad ca esti foarte atentã ce si când mãnânci, ce cumperi, ce este în frigiderul vostru. Pe mine m-ar interesa dacã faci exercitii în casã, mai ales în sezonul rece. Multumesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *